Sunteți pe pagina 1din 85

Boletus badius , Hribul murg

Boletus badius

Colour: Brown
Appearing: July - November
Edibility: Edible
Habitat: Grows in woods on the ground

Bay Bolete
Bay Bolete
Lepiota naucina , Buretele alb al porumbeilor
Ciupercile tinere se pot confunda cu amanitele albe
otrăvitoare
Boletus scaber , Chitarcă , Burete de mesteacăn , Burete
călugăresc
Russula cyanoxantha , Vineţica porumbeilor
Russula aurata , Hulubiţa , Vineţelele
Russula aurata (hulubita
aurie)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 4-10 cm, este, la început, convexă şi, apoi, din ce în ce mai plată, iar la maturitate
deplină, devine adâncită, cu suprafaţa foarte ondulată. Cuticula netedă, lucioasă, lipicioasă pe
vreme umedă, este, uneori, pătată cu galben. Marginea este subţire şi cu striaţii fine, i în special la
exemplarele mature. Piciorul, 4-8 cm, este cilindric sau uşor subţiat în partea superioară, cu ; baza
relativ îngroşată, foarte compact şi fragil. Lamele sunt dese, foarte înalte, câteodată despicate,
niciodată decurente. Carnea este albă sau gălbuie sub cuticulă, foarte densă şi, fragilă, cu miros
aproape imperceptibil şi gust plăcut dulce. Coloritul pălăriei poate varia de la roşu-portocaliu la
roşu-violet, cu nuanţe galbene care câteodată se extind pe toată suprafaţa. Piciorul este alb sau
gălbui, în special pe porţiunea inferioară, cu pete maronii vizibile ca dimensiuni. Lamele, într-o
culoare variabilă de la alb-crem la ocru, au marginea de un galben-auriu frumos şi, câteodată,
sunt legate între ele prin vinişoare foarte subţiri, mai dese în zona de lângă picior. Poate fi
întâlnită în grupuri mici prin locurile mai umede şi mai umbroase din pădurile de foioase, la deal
şi la munte. De la sfârşitul primăverii până vara târziu. Poate fi confundată cu Russula emetica,
necomestibilă, dar uşor de recunoscut imediat, datorită gustului său acru. Bună pentru consum.
Trebuie însă gătită la scurt timp după ce a fost culeasă, pentru că se depreciază rapid.

Russula vesca , Vineţică


Russula vesca
Russula vesca (painea
pamantului)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 6-10 cm, este iniţial convexă şi, apoi, din ce în ce mai plată, iar la maturitate deplină,
adâncită, cu bordura uşor ondulată. Cuticula este netedă, puţin zbârcită şi lipicioasă pe vreme
umedă. Piciorul, 3-10 cm, este cilindric, uşor subţiat la bază şi cu suprafaţa relativ zbârcită.
Lamele sunt dese, cărnoase şi înalte, aderente sau puţin decurente în lungul piciorului. Pe vreme
umedă emană picături mici de lichid apos, care, când se usucă, lasă nişte pete gălbui. Carnea este
foarte densă şi compactă, inodoră şi cu gust de nucă sau de alune. Pălăria este roz de culoarea
cărnii crude, cu partea din mijloc mai închisă, câteodată violetă şi chiar maronie. Piciorul, mai
întâi plin, apoi conţinând o substanţă spongioasă, este alb, cu pete galbene sau brun-roşcate.
Lamele sunt albicioase, câteodată cu reflexe galben-verzui. Carnea albă are tendinţa de a deveni
brună. Specie foarte obişnuită în pădurile de foioase şi de conifere, la câmpie şi la deal. Se
găseşte vara. Este greu să fie confundată. Bună pentru consum, se pretează şi la uscare.

Russula alutacea , Painişoară


Russula alutacea
(painisoare)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 7-13 cm, foarte compactă şi cărnoasă, este, la început, emisferică şi, apoi, din ce în ce
mai plată, cu o adâncitură pronunţată în centru. Cuticula este netedă, uşor lipicioasă pe vreme
umedă şi, câteodată, crăpată, formând dâre concentrice. Piciorul, 4-8 cm, este cilindric sau puţin
subţiat în partea de sus, foarte consistent şi cărnos, alb cu pete roz la bază. Lamele nu sunt dese,
destul de cărnoase şi foarte puţin decurente în lungul piciorului. Carnea este albă, foarte densă, cu
miros slab de fructe şi gust dulce. Coloritul pălăriei variază de la violaceu la roşu-purpuriu sau
brunverzui. Lamele sunt galbene sau ocru. Ciupercă foarte răspândită în pădurile de foioase, în
special pe terenuri calcaroase, la deal şi la munte. Vara-toamna. Poate fi confundată cu Russula
olivacea, de asemenea comestibilă. Este vorba despre o ciupercă bună pentru consum, pretabilă la
diferite reţete culinare.

Russula virescens , Vineţica pestriţă


Russula virescens
Russula virescens (vinetica
pestrita)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 5-15 cm, foarte groasă, compactă şi cărnoasă, este, la început, globuloasă, apoi convexă,
plată şi, la sfârşitul perioadei de maturizare, uşor adâncită, cu suprafaţa, uneori, relativ ondulată.
Marginea, netedă sau puţin striată, are uneori crestături adânci, radiale. Cuticula, cu aspect uscat,
este albicioasă şi acoperită de o mulţime de negi proeminenţi, verzui, deseori cu formă
poligonală. Piciorul, 4-9 cm, este cilindric, robust şi compact, cu suprafaţa brumată în partea
superioară. Lamele sunt foarte dese, înalte şi cărnoase, puţin aderente. Carnea este albă,
consistentă şi compactă, cu gust dulce. Negii de pe pălărie au o culoare care variază de la verde-
deschis, la verde ca arama coclită şi verde-măsliniu. Câteodată, pălăria este complet albă sau de
culoarea cojii de alună, dar întotdeauna sunt prezente crăpăturile poligonale. Lamele sunt alb-
crem, deseori pătate cu brun-roşcat. Carnea piciorului poate căpăta nuanţe roşietice. Creşte în
grupuri cu exemplare uneori numeroase prin iarbă, în pădurile de foioase şi rareori de conifere, la
deal şi la munte. Vara-toamna. Inconfundabilă. Ciupercă de bună calitate, mult căutată pentru
gustul său delicat.
Lactarius deliciosus , Raşcovul , Bureţii dulci , Painea
pădurii, Raşcovii de brad
Lactarius deliciosus (pita lui
Dumnezeu)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 4-12 cm, este, la început, convexă, apoi plată, iar la sfârşitul perioadei de maturizare
capătă formă de cupă, având uneori în mijloc un gurgui mic. Cuticula este netedă, lucioasă şi
lipicioasă pe vreme umedă, având pe suprafaţă dungi vizibile concentrice într-o nuanţă mai
deschisă sau mai închisă. Piciorul, 4-8 cm, este cilindric, bont, subţiat la bază, mai întâi plin, apoi
gol în interior. Pe suprafaţa lui sunt vizibile mici gropiţe al căror fund este închis la culoare.
Lamele sunt dese, subţiri şi nu prea înalte, bifurcate şi puţin decurente în lungul piciorului.
Carnea este compactă, dar fragilă. Când este ruptă, emană mult suc gros portocaliu-aprins, cu
gust dulce. Coloritul pălăriei variază de la galben-ocru la portocaliu-închis. O dată cu
îmbătrânirea, planta se colorează deseori în verde. Piciorul, cu tonalităţi mai deschise decât cele
ale pălăriei, este, câteodată, acoperit cu o brumă delicată care îi dă un colorit uşor spre roz. La
contactul cu aerul carnea capătă o culoare verzuie, care totuşi dispare în scurt timp. Este o
ciupercă obişnuită prin pădurile de conifere, la munte. Vara-toamna. Poate fi uşor confundată cu
alte specii din familia Lactarius care emit un suc portocaliu, ca Lactarius sanguifluus, Lactarius
salmonicolor şi Lactarius deterrimus, toate comestibile. Ciuperca este comestibilă doar tânără.
Oricum, trebuie totuşi fiartă. Pentru că are carnea fragedă, poate fi consumată friptă la grătar.

Lactarius piperatus , Iuţarii , Bureţii iuţi , Buretele lăptos


Lactarius piperatus (burete
iute)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00
Pălăria, 6-18 cm, este, la început, convexă şi apoi ia din ce în ce mai mult ia formă de pâlnie, cu
marginea relativ răsfrântă spre picior în perioada de maturitate, iar după aceea, pe măsură ce
îmbătrâneşte, devine plată, ondulată şi crestată formând lobi pe margine. Cuticula este albă, mată,
deseori pătată cu roşu în mijloc şi crăpată. Piciorul, 4-10 cm, este alb, plin, foarte consistent,
relativ bont şi subţiat la bază, cu suprafaţa netedă şi uneori uşor zgrunţuroasă. Lamele sunt foarte
dese, decurente de-a lungul piciorului, nu prea înalte, câteodată despicate. Se observă numeroase
lamele care au tendinţa de a se lipi de lame. Carnea este albă, compactă şi destul de fragilă, cu
gust foarte acru. Când este tăiată, emană din abundenţă un suc dens şi lipicios, cu gust
extraordinar de iute. Coloritul pălăriei variază de la alb-imaculat la alb-murdar. Lamele sunt, la
început, albe şi, apoi, crem, pătate în diferite forme cu roşu. Piciorul este alb dar, cu timpul,
capătă nuanţe verzui sau roşietice. La contactul cu aerul, carnea tinde să se pigmenteze în galben-
verzui. Poate fi găsită destul de frecvent, în şiruri sau în cercuri, în părţile cele mai umede şi mai
umbroase ale pădurilor de conifere şi de foioase, la deal şi la munte. Vara-toamna. Poate fi
confundată cu Lactarius vellereus (roşcovul pâslos), care are lamele foarte rare, şi cu Lactarius
controversus (lăptuca sângerie), care are lamele roşii. Ciuperca nu este comestibilă, pentru că este
acră şi amară. Unele persoane o usucă şi o macină, utilizând-o în loc de piper sau ardei iute.
Armillaria
mellea
(ghebe)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 4-15 cm, destul de consistentă, este, la


început, emisferică, apoi din ce în ce mai plată, iar la sfârşitul maturizării chiar adâncită. Cuticula
este netedă, lucioasă pe vreme umedă şi mată pe timp uscat, acoperită de numeroşi solzi maronii,
ascuţiţi şi curbaţi, mult mai deşi în centrul pălăriei şi mai rari către margine, care de cele mai
multe ori este netedă şi cu striaţii vizibile. La exemplarele mature solzii pot lipsi în totalitate.
Piciorul, 5-20 cm, este cilindric, alungit, cu baza uneori accentuat bulboasă, deseori curbat în jos
şi cu aspect pufos.

Are o consistenţă foarte dură şi elastică. Inelul, cărnos şi mare, la exemplarele tinere se uneşte cu
pălăria formând un fel de cortină. Este persistent chiar şi la exemplarele adulte, având partea
superioară albă şi fin zimţată, în timp ce partea inferioră este gălbuie, într-o nuanţă mai mult sau
mai puţin intensă şi cu aspect lânos. Lamele sunt dese, nu prea late şi decurente, dând piciorului
un aspect striat în porţiunea dintre inel şi pălărie. Carnea este albicioasă, fragedă cea a pălăriei şi
fibros-lemnoasă cea a piciorului, cu miros specific de ciupercă şi cu gust uşor amărui.

Coloritul pălăriei este extrem de diferit şi mulţi specialişti consideră că aceasta se datorează
esenţei vegetale pe care creşte ciuperca. Este de culoare galbenă ca mierea pe plopi, salcâmi şi
duzi, maronie pe stejari, gri-albicioasă pe soc şi brun-roşcată pe conifere. Când solzii sunt foarte
deşi coloritul este mai închis. Piciorul ciupercilor solitare are de obicei la bază un bulb mult mai
dezvoltat decât al celor care cresc în grupuri. Partea de deasupra inelului este galbenă sau cu
nuanţe rozii, mai mult sau mai puţin striată, în timp ce mai jos este acoperită de puf şi are
culoarea maroniu-deschis. La bază poate fi, uneori şi negricioasă. Lamele sunt albicioase, apoi
gălbui şi, la sfârşitul maturizării, de culoarea scorţişoarei cu pete vizibile, roşcate.

Gustul ciupercilor care cresc pe conifere este mult mai amar. Este o specie care, în unele locuri,
este frecventă şi din abundenţă, crescând atât solitar cât şi în grupuri destul de numeroase,
ajungând uneori la sute de exemplare, pe trunchiuri, pe rădăcini, pe buşteni în curs de putrefacţie,
de foioase, dar şi de conifere; poate creşte chiar pe mici bucăţi de lemn căzute pe pământ. La
varietatea parazită care creşte pe arborii vii, miceliul formează un fel de pâslă deasă şi albicioasă
sub coaja acestora şi prin dezvoltarea sa impresionant de rapid duce în scurt timp la degradarea şi
la moartea plantei-gazdă. Varietatea saprofită poate creşte ani întregi pe acelaşi buştean până ce
consumă toate substanţele nutritive pe care le oferă lemnul mort.

Toamna până la primul îngheţ. Poate fi confundată cu Galerina mutabilis şi mai mult cu o specie
mai rară, Armillaria tabescens, amândouă foarte bune de mâncat, sau cu Hypholoma fasciculare,
otrăvitoare şi cu gust foarte amar pe care şi-l păstrează chiar şi după preparare, făcând ca orice
mâncare în care ar putea ajunge din întâmplare să devină de neconsumat din cauza gustului
neplăcut.

Pita Boletus luteus , Turta vacii Suillus luteus


(Boletus luteus, Ixocomus luteus)
î
Pitarca (Leccinium scabrum)
January 19 2010 by Camelia | 14 views

Are pălăria emisferică-bombată în tinereţe şi apoi convexă, cu


diametrul de 4,0—16,0 cm. Cuticula de culoare cenuşie, roşie-cărămizie este puţin lipicioasă
după ploaie.

Tuburile sporifere sunt albicioase-cenuşii. Piciorul înalt de 6,0—16,0 cm şi gros de 1,0—3,0 cm,
cilindric, îngroşat puţin spre bază, albicios sau cenuşiu, este presărat cu solzişori brun-roşiatici
până la negricioşi.

Carnea albă devine roşiatică, albăstruie sau verzuie prin rupere,iar prin fierbere sau uscare se
înnegreşte.

Creşte prin pădurile de răşinoase şi cele de foioase, mai ales în mestecănişuri.

Apare primăvara – vara – toamna.


Comestibilă.

Rascovii (Lactarius deliciosus)


January 25 2010 by Camelia | 3 views

Râşcovii au pălăria convexă şi apoi ca o pâlnie cu


diametrul de 5,0—15,0 cm, cu marginile ondulate şi
răsfrânte. Cuticula galben-portocalie cu zone
concentrice roşii-brune sau verzui este puţin lipicioasă pe vreme umedă. Lamele decurente,
fragile, portocalii devin verzui prin lovire.

Piciorul înalt de 2,0—6,0 cm şi gros de 1,0—2.0 cm, cilindric, plin şi apoi gol, are aceiaşi
culoare cu pălăria şi alb în interior.
Carnea galben-roşietică devine verde prin rupere şi este moale, cu miros aromatic şi gust puţin
amărui, conţine un latex roşu-portocaliu, care se înverzeşte în contact cu aerul.

Cresc în păduri de răşinoase şi de fag luminate, cât şi pe pajişti.

Apare vara-toamna. Comestibilă. În unele regiuni se consumă murată.

Pastravii de fag (Pleuratus ostreatus)


January 24 2010 by Camelia | 9 views

Păstrăvii de fag au pălăria semicirculară mai rar plană, cu


diametrul de 5,0—15,0 cm şi cu marginile răsucite în jos puţin ondulate. Cuticula este cenuşie,
cenuşie-brună până la negricioasă brună.

Lamele albe sau uşor gălbui sunt decurente. Piciorul scurt de 0,5—2,0 cm. gros de 1,0 — 3,0 cm
este alb, excentric şi acoperit cu perişori ţepoşi spre bază.

Carnea este albă, fragedă şi cu miros de făină şi gust dulce plăcut. Cresc în tufe de câte 8 — 12
exemplare suprapuse pe trunchiurile şi cioatele foioaselor, mai ales pe fagi, plopi, ulmi, tei,
mesteceni etc. Apare toamna, până la începutul ierni, mai rar vara.

Comestibilă, excepţională. Se poate consuma şi murată.

Ghebele (Armillaria mellea)


January 24 2010 by Camelia | 19 views

Ghebele au pălăria emisferică, apoi convexă, aproape plană, cu


diametrul de 4,0—12,0 cm, adâncită spre centru şi cu marginea striată. Cuticula se separă uşor de
carne şi este galbenă până la galben-roşcată, mai închisă spre centru şi presărată cu solzi bruni
sau negricioşi, dispuşi concentric.
Lamele sunt decurente, albe şi apoi galben-rozii. Piciorul înalt de 5,0—14,0 cm şi gros de 1,0—
2,0 cm, plin galben sau galben-roşietic, cilindric sau curbat şi puţin îngroşat la bază poartă un
inel alb, pătat cu galben, persistent.

Carnea albă şi fragedă are miros dulceag şi gust acrişor în stare crudă.

Creşte în grupuri de 5—15 (20) exemplare, pe cioatele de răşinoase, de fag şi alte specii, pe
lemne putrede cât şi pe rădăcinile arborilor vii sau morţi.

Apare toamna. Comestibilă, foarte bună. În unele regiuni ale ţării se murează.

Ciuperca de balegar (Agaricus campestris)


January 23 2010 by Camelia | 13 views
Ciuperca de balegar are pălăria globuloasă, emisferică şi cu marginile îndoite spre interior în
tinereţe, iar apoi convex-plană cu diametrul de 3,0—13,0 cm,purtând pe margini resturile
cortinei.

Cuticula este alburie, galben-rumeniu, uneori acoperită cu solzi fini, bruni şi uşor detaşabili de
carnea pălăriei.

Lamele sunt libere şi dese, albe şi apoi rozii şi în cele din urmă brun-negricioase.

Piciorul înalt de 4,0—9,0 cm şi gros de 1,5—3,5 cm este alb, cu nuanţe cenuşii, plin, tare şi
acoperit cu scuame sub inelul alb şi căzător.

Carnea albă, devine rozie sau brună prin rupere şi are miros şi gust plăcute de ciupercă. Creşte în
grupuri pe pajişti, păşuni, grădini, locuri gunoite şi face obiectul culturilor în tinereţe se confundă
cu buretele viperei.

Apare vara-toamna.

Comestibilă, foarte bună.

Se cultivă două varietăţi Agaricus campestris var. bispora şi Agaricus campestris var. hortensis.

Topics: Ciuperci |

Ciuperca de padure (Agaricus silvaticus Schaef)


January 22 2010 by Camelia | 19 views
Ciuperca de padure este globuloasă în tinereţe şi apoi convex – campanulată, puţin boltită spre
centru, cu diametrul de 4,0—9,0 cm şi marginile deseori fin crăpate.

Cuticula albă-rumenie, brună-deschisă) până la roşcată este presărată cu solzi bruni-negricioşi.

Lamele libere sunt albicioase, rozii şi apoi brune-purpurii.

Piciorul înalt până la 11,0 cm şi gros de 1,0—2,5 cm, cilindric, gol în interior este alb-cenuşiu cu
nuanţe cafenii, fiind prevăzut cu un inel simplu şi căzător.

Carnea tare este albă, iar prin rupere devine galben-roşiatică şi are miros de anason şi gust de
migdale.

Creşte în grupuri,prin păduri.

Apare tomna.

Este comestibilă.

Ciuperca de camp (Agaricus arvensis schael) Ciuperca oilor


January 22 2010 by Camelia | 25 views
Agaricus arvensis (left) vs. Agaricus campestris

Agaricus arvensis (ciuperca de


camp)
Scris de Lucian Iacob
Joi, 01 Ianuarie 2009 00:00

Pălăria, 5-20 cm, este, la început, ovoidală şi, apoi, convexă sau uşor aplatizată, câteodată cu
gurgui foarte larg, alb-lucioasă cu 0 reflexe mătăsoase, foarte cărnoasă, uneori cu marginea
fisurată. Piciorul, 6-15 cm, este robust, cilindric şi cu un bulb abia vizibil la bază, purtând urme
de volvă şi cu inel lat, striat longitudinal. Lamele sunt foarte înalte, dese, cu lamele,, relativ
rotunjite şi libere. Carnea este foarte compactă, fragedă şi cu miros inconfundabil de anason.
Gustul nu este prea puternic. Coloritul pălăriei este alb, dar la cea mai mică atingere capătă rapid
o culoare aprinsă galbenă ca lămâia şi câteodată roşietică. Lamele sunt la început, albe, apoi gri-
roz şi la maturitate, devin sepia. Piciorul este, iniţial, plin şi apoi parţial gol în interior. Carnea
este albă, cu tendinţa de a se îngălbeni sau de a se înroşi pe măsură ce îmbătrâneşte. Creşte pe
pajişti, luminişuri şi în pădurile însorite de foioase şi de conifere. De la deal la munte. Vara-
toamna. Poate fi confundată cu unele specii de Amanitae, otrăvitoare, care, totuşi, au lamele
întotdeauna albe şi o volvă vizibilă la baza piciorului. Este bună de consumat şi crudă; se pretează
la a fi uscată.

Ciuperca de câmp are pălăria ovoidă în tinereţe, apoi globuloasă, emisferică şi în final convex-
plană, boltită vârf, cu diametrul de 5,0—15,0 cm şi cu marginile purtând resturile cortinei.

Cuticula este albă, alburie-galbenă până la cenuşie-brună deschis.

Lamei libere şi albe, devin albe-rozii şi apoi brun-negricioase.

Piciorul înalt de 8,0 —13,0 cm şi gros de 1,5—3,0 cm, cilindric, puţin îngroşat spre bază, alb sau
alburiu şi gol în interior, poartă un inel alb sau alb-gălbui, dublu şi răsfrânt în jos.

Carnea tare şi albă are gust plăcut şi miros de migdale.

Creşte prin păşuni păduri luminate, livezi şi grădini.

Apare vara-toamna. Comestibilă foarte bună.

Buretele serpesc (Macrolepiota procera)


January 21 2010 by Camelia | 27 views
Buretele şerpuiesc este ca un ou în tinereţe, ca apoi să treacă succesiv prin formele de măciucă,
clopot, pălărie emisferică şi în cele din urmă aproape plană ca diametrul de 10,0—30,0 cm,
central mamelonată.

Cuticulă cenuşie-brună netedă în centru, acoperită în rest cu solzi bruni sau cenuşii, dispuşi
concentric, mai mari pe margini, se desprinde de carne.

Lamele albe, cenuşii sau gălbui, sunt libere şi cărnoase. Piciorul înalt de 15,0—30,0 cm şi gros
de 1,0-2,5 cm, îngroşat la bază, cenuşiu şi acoperit cu solzi mari şi bruni este gol q interior.
Inelul este mobil, cu marginile striate, alb-gălbui.

Carnea este alba cu miros uşor de anason şi gust de miez de nucă. Creşte izolat sau în grupuri în
păduri luminate, pajişti şi fâneţe, locuri înierbate.

Apare vara-toamna.

Comestibilă, foarte bună. Se consumă numai pălăria, deoarece piciorul este foarte tare.
Buretele viperei (Amanita phalloides)
January 21 2010 by Camelia | 25 views

Are pălăria emisferică în tinereţe, iar apoi aproape


plană, cu margini netede şi cu diametrul de 5,0—12,0 cm. Cuticulă galben-verzuie, verde-
măslinie, cu nuanţe mai închise la centru, cu striuri cabale şi fine, brune sau negre, lipicioasă pe
vreme umedă şi fără solzi la maturitate.

Lamele sunt libere, albe, albe-gălbui sau albe-verzui. Piciorul înalt de 5,0—11,0 cm şi gros de
0,8—2,0 cm, plin şi apoi gol spre creştet, albicios, ai nuanţe verzui, pătat în zig-zag cu verde,
îngroşat spre bază şi îmbrăcat într-o volvă albă, pieloasă şi îndepărtată de el.

Inelul membranos este alb sau alb-gălbui, cu striuri răsfrânte în jos.

Carnea albă, cu gust de ridichi mucegăite, puţin dulceag şi fără miros. în tinereţe se poate
confunda cu ciuperca de bălegar. Creşte prin pădurile de foioase şi de răşinoase, formând
grupuri. Apare vara-toamna.

Craitele (Amanita caesarea)


January 19 2010 by Camelia | 21 views

Crăiţele au pălăria la început globuloasă, apoi sferică, convexă, aproape


plană, cu marginile striate şi diametrul de 7,0—13,0 cm. Cuticula netedă portocalie sau galben-
aurie, se desprinde uşor de carne.

Lamele stat libere, de culoare galben-aurie. Piciorul înalt de 8,0—12,0 cm şi gros de 2,0—3,0 cm
este galben-auriu, plin, cilindric, poartă un inel galben, ca un guler cu marginile iar spre baza
este puţin îngroşat şi îmbrăcat, într-o volvă membranoasă albă, persistentă, cu marginile crestate
şi libere.
Carnea este albă,gălbuie sub cuticulă, tare, cu gust şi miros plăcut. Este una dintre cele mai
agreate ciuperci şi creşte izolat sau în grupuri, prin pădurile de foioase şi luminişurile din
regiunile sudice şi vestice ale ţării.

Apare vara-toamna.

Comestibilă, foarte bună, considerată ca cea mai bună dintre ciuperci.

Pitarca (Leccinium scabrum)


January 19 2010 by Camelia | 18 views

Are pălăria emisferică-bombată în tinereţe şi apoi convexă, cu


diametrul de 4,0—16,0 cm. Cuticula de culoare cenuşie, roşie-cărămizie este puţin lipicioasă
după ploaie.

Tuburile sporifere sunt albicioase-cenuşii. Piciorul înalt de 6,0—16,0 cm şi gros de 1,0—3,0 cm,
cilindric, îngroşat puţin spre bază, albicios sau cenuşiu, este presărat cu solzişori brun-roşiatici
până la negricioşi.

Carnea albă devine roşiatică, albăstruie sau verzuie prin rupere,iar prin fierbere sau uscare se
înnegreşte.

Creşte prin pădurile de răşinoase şi cele de foioase, mai ales în mestecănişuri.

Apare primăvara – vara – toamna.

Comestibilă.

Hribul murg (Xerocomus badius)


January 18 2010 by Camelia | 12 views
Hribul murg are pălăria cu diametrul de 4,0—12,0 cm, aproape
globuloasă în tinereţe şi apoi emisferică şi bombată, cu adâncitură centrală. Cuticula brună,
brună-castanie este puţin lipicioasă pe vreme umedă.

Tuburile sporifere verzi-cafenii au porii galben-verzui, iar prin apăsare devin albăstrui-verzui.

Piciorul înalt de 4,0—10,0 cm şi gros de 0,8 — 4,0 cm este cilindric sau puţin umflat spre bază,
drept sau curbat, brun deschis sau albicios.

Carnea este albă sau galben-alburie, roşiatică sub cuticula, se albăstreşte prin rupere, are gust şi
miros plăcute.

Creşte în grupuri, în păduri de răşinoase.

Pita vacii (Suillus lutens)


January 18 2010 by Camelia | 13 views

Pita vacii seamănă cu untoasa cu inel şi are pălăria de 4,0—11,0 cm,


convex-bombată cu marginile puţin răsucite în jos şi ondulate. Cuticula galben-brună până la
rozacee-brună se desprinde uşor de carne şi este mâzgoasă pe vreme umedă.

Tuburile sporifere sunt galben-verzui.

Piciorul înalt de 2,0—10,0 cm şi gros de 0,5—2,0 cm este albicios sau gălbui, cilindric, uneori
curbat, prevăzut cu un inel membranos, la început alb şi apoi brun-violaceu.

Carnea albă, uşor gălbuie este moale şi devine rozie prin rupere. Are gust dulce şi miros plăcut.

Creşte prin pădurile de răşinoase. Apare vara-toamna. Comestibilă, foarte bună.

Untoasa cu inel (Suillus grevillei)


January 17 2010 by Camelia | 14 views
Untoasa cu inel are pălăria de 4,0—14,0 cm, cu margini puţin răsucite
în jos şi ondulate. Cuticula galben-aurie sau roşiatică se desprinde de carne. Prezintă velum
galben-albicios şi după ce se rupe rămâne doar inelul alb-gălbui, care atârnă pe picior.

Tuburile sporifere sunt fine,ui-brune şi decurente. Piciorul înalt de 4,0—12,0 cm şi gros de 1,0—
2,5 cm cilindric, puţin îngroşat la bază, galben-auriu cu nuanţe rozii.

Carnea galbenă sau galben-verzuie este tare şi prin rupere devine brun-gălbuie.

Are miros plăcut şi gust dulce.

Creşte în pădurile de răşinoase. Apare vara-toamna.

Comestibilă, destul de bună; se recomandă ca înainte de preparare să se înlăture cuticula pălăriei


care este gelatinoasă.

Buza caprei (Boletus subtomentosus)


January 17 2010 by Camelia | 14 views
Are pălăria emisferică până la plană, cu marginile răsucite în jos şi diametru de 3,0—10,0 cm.
Cuticula gălbuie-măslinie până la brun-cenuşie, la maturitate este brăzdată de crăpături verzui-
galbene.

Tuburile sporifere galben de lămâie se albăstresc la atingere. Piciorul înalt de 6,0—10,0 cm şi


gros de 1,5—2,0 cm, galben sau galben-verzui este cilindric şi pătat longitudinal in roşu.

Carnea albă cu nuanţe galbene şi roşiatice sub cuticula este moale cu. gust dulce.

Creşte prin pădurile de răşinoase şi de foioase, izolată sau în grupuri.

Apare vara-toamna.

Comestibilă, mediocră.

Chitarca (Boletus luridus)


January 16 2010 by Camelia | 18 views

Chitarca are pălăria de 4,0—15,0 cm în diametru, globuloasă şi boltită în


tinereţe, iar apoi plan-convexă, cu cuticula de culoare măslinie până la brun-ruginie, fiind
lipicioasă pe vreme umedă.
Tuburile sporifere sunt galbene, apoi verzui şi cu porii mici, roşiatic-portocalii sau roşii, care se
pătează în albastru la atingere.

Piciorul înalt de 4,0—12,0 cm şi gros de 2,0—6,0 cm este galben-portocaliu şi ovoidal în


tinereţe, iar la maturitate umflat spre bază, plin şi brun-roşu închis, acoperit cu o reţea roşiatică.

Carnea alb-gălbuie este moale, cu gust şi miros plăcut, iar prin rupere sau strivire se albăstreşte şi
apoi se înverzeşte, confundându-se cu hribul ţigănesc.

Creşte prin pădurile de foioase şi de răşinoase, cât şi pe pajişti. Apare vara-toamna.

Comestibil, foarte bună.

Hribul negru (Boletus aereus Bull)


January 15 2010 by Camelia | 18 views
Hribul negru are pălăria globuloasă în tinereţe, iar apoi bombată, emisferică şi aproape întinsă şi
groasă la maturitate, cu diametrul de 7,0—20,0 cm şi cuticula brună-castanie până la brună
închis către negru, fin pubescentă.

Tuburile sporifere sunt albicioase, galben-cenuşii şi apoi galben-verzui. Piciorul gros şi bulbos în
tinereţe, apoi îngroşat spre bază, până la 5,0 cm diametru şi 5,0—15,0 cm înălţime, acoperit cu o
reţea brună.

Carnea este tare, albă, cu nuanţe rozii sub cuticula, cu miros puternic şi gust plăcut.

Creşte în păduri şi pe liziera acestora.

Comestibil, foarte bun.

Hribul (Boletus edulis)


January 15 2010 by Camelia | 22 views
Boletus edulis

Picture no. 12684

Boletus edulis

Picture no. 11719

Boletus edulis

Picture no. 11715


Boletus edulis

Picture no. 11244

Boletus edulis

Picture no. 9194

Boletus edulis

Picture no. 9063

Boletus edulis

Picture no. 6439

Boletus edulis

Picture no. 5949

Boletus edulis

Picture no. 5838


Hribul are pălăria de 5,0—20,0 cm diametru, aproape globuloasă şi cu marginile petrecute peste
creştetul piciorului în tinereţe,iar apoi devine convexă, emisferică sau plană, cărnoasă, cu
cuticula brun-deschis până la brun-cenuşie, mată şi puţin cleioasă pe timp umed.

Pe faţa inferioară se găsesc tuburile sporifere, albicioase şi apoi galbene sau galben-verzui.
Piciorul este îngroşat în partea inferioară, de 3,0—6,0 cm diametru şi 12,0—16,0 cm înălţime,
brun-deschis, iar spre pălărie este acoperit cu o reţea poligonală alburie.

Carnea este albă cu nuanţe galbenii şi roşiatică sub cuticulă, tare, cu gust şi miros plăcut, iar la
bătrâneţe se înmoaie.

Creşte prin pădurile de răşinoase şi de foioase, cât şi prin luminişuri şi pajişti.

Apare vara-toamna. Comestibil, foarte bună.

Galbiori (Cantharellus cibarius)


January 14 2010 by Camelia | 24 views
Gălbiorii au pălăria de culoare galbenă, cu diametrul de 2,0—9,0 cm, în tinereţe boltită, cu
marginile regulate, răsfrânte în jos iar la maturitate ia forma unei pâlnii cu marginile încreţite,
lobate sau ondulate neregulat.

Lamele au aceeaşi culoare cu pălăria, sunt groase şi de-carente pe piciorul cilindric, gros,
îngustat la bază, tare, plin şi cărnos, galben, ca înălţimea de 3,0—6,5 cm şi grosimea de 1,0—1,5
cm.

Carnea gălbiorilor este galben-aurie, tare, fibroasă, are un miros plăcut şi un gust picant, rareori
este atacată de viermi.

Gălbiorii cresc în grupuri, prin păşuni şi prin păduri de răşinoase şi de foioase.

Ramurelele (Ramaria botrytis)


January 14 2010 by Camelia | 26 views

Rămurelele au forma unui arbust cu un trunchi de 3,0 – 4,0 cm, cărnos, la


început alb, iar apoi gălbui, de pe care se ramifică ramuri de lungimi diferite galben-aurii,
cilindrice şi drepte, cărnoase, care se divid în rămurele galbene, sau galbene-roşii, scurte, obtuze,
îngroşate, îndreptate în sus şi terminate cu câte 2 – 3 vârfuri boante de culoare roz sau roşu
purpuriu, alcătuind corpul fructifer asemănător unei conopide, cu mărimi de 6,0 -12,0 cm.

Carnea este albă, fragedă, suculentă, cu miros plăcut şi gust dulce.

Creşte prin păduri de răşinoase şi de foioase, izolat sau în grupuri.

Creasta cocoşului (Ramaria Flava)


January 13 2010 by Camelia | 25 views

Creasta cocoşului are forma unui arbust cu piciorul


cărnos,gros, albicios, de 3,0—5,0 cm, cu numeroase ramuri şi rămurele galbene-aurii,lungi,
subţiri, fragile, terminate cu câte 2 vârfuri boante, îndreptate în sus, formând un corp rămuros de
mărimea unui pumn (6,0—12,0 cm).

Carnea este albă, cu un gust plăcut, însă puţin amărui.

Creşte în pădurile de răşinoase şi de foioase.

Sbarciogul (Morchella conica)


January 13 2010 by Camelia | 27 views
Sbarciogul se caracterizează prin pălăria de formă conică, cu înălţimea de 3,0
—7,0 cm şi diametrul în partea inferioară de 1,5—3,0 cm, de culoare brun deschis până la
negricioasă cu nuanţe brun-gălbui, cu suprafaţa presărată de alveole profunde, înguste, dispuse în
şiruri longitudinale mai mult sau mai puţin paralele, limitate de nervuri groase, unite între ele
prin coaste transversale.

Marginile pălăriei sunt neregulate şi concrescute pe piciorul aproape cilindric,puţin vălurat şi


uneori subţiat spre bază, cu diametrul de 1,0—1,5 cm şi lungimea de 2,0—4,0 cm, de culoare
albicioasă sau cu nuanţe gălbui şi gol în interior.

Carnea este albă, cu gust şi miros plăcut. Creşte izolat sau în grupuri prin păduri de răşinoase şi
cele de amestec, prin pajişti, preferind solurile nisipoase sau argilo-nisipoase, umede.

Sbarciogul (Morchella esculenta)


January 12 2010 by Camelia | 25 views

Sbârciogul are pălăria ovoidă sau conică, cu diametrul de 3,0 — 6,0 cm


şi înălţimea de 3,0—8,0 cm, de culoare gălbuie sau roşcat brună, cu nuanţe mai deschise spre
vârf, iar pe suprafaţă prezintă numeroase alveole adânci, neregulate şi sinuoase, căptuşite în
interior de himeniu şi delimitate de creste sterile şi groase.

Pălăria este goală în interior, iar marginile acesteia sunt concrescute pe piciorul drept, cilindric şi
îngroşat spre bază, neted sau vălurat, gol în interior, cu diametrul de 2,0—3,0 cm şi înălţimea de
3,0—5,0 cm, de culoare albicioasă sau galben deschis. Carnea este albă, casantă, fragedă, cu gust
şi miros plăcut.

Creşte izolat sau în grupuri, pe terenurile nisipoase ale pădurilor luminate sau ale pajiştilor mai
umbrite, în mustul zăpezii sau după ploile călduţe de primăvară. Este o ciupercă comestibilă,
foarte bună.
Buretele dulce (Lactarius volemus)
January 6 2010 by Camelia | 31 views

Are pălăria plan-convexă şi apoi puţin adâncită la mijloc, cu diametrul


de 8,0—12,0 cm, cu marginile răsucite către interior şi crăpate la cele bătrâne. Cuticula este
galben-roşiatică până la galben-brună, cu nuanţe mai închise la centru.

Lamele decurente şi fragile, galben-aurii se pătează în brun prin strivire. Piciorul înalt de 5,0—
9,0 cm şi gros de 1,5—2,5 cm, puţin mai deschis la culoare decât pălăria este cilindric, plin şi
neted.

Carnea alb-gălbuie se colorează în brun prin rupere, este bogată în latex şi are miros plăcut de
pere şi gust dulce. Latexul este alb şi dulce, iar prin rupere devine brun.

Creşte izolat sau în grupuri în păduri de răşinoase şi de foioase.

Apare vara-toamna.

Comestibilă.

Ciuperca alba (Agaricus xanthodermus Genevier)


January 23 2010 by Camelia | 9 views

Ciuperca albă are pălăria globuloasă, emisferică şi apoi plană, cu


diametrul de 5,0— 12,0 cm, cu marginea uşor ondulată şi cu resturi de cortină. Cuticula este
albă, cenuşie şi devine galbenă prin lovire.

Lamele sunt libere, dese, albe la început, roze şi în final brun-negricioase. Piciorul înalt de 6,0—
10,0 cm şi gros de 1,0—1,5 cm, puţin umflat la bază este alb, dar se colorează în galben în
tăietură.

Inelul este alb, neted sau striat. Carnea moale, albă-galbenă, devine repede galbenă prin rupere
sau tăiere, are gust neplăcut şi exală un miros de carbol.

Creşte în grupuri, în păduri de foioase şi pe pajişti.


Apare vara-toamna. ESTE NECOMESTIBILĂ, nu se recomandă a fi consumată deoarece, deşi
nu este toxică, produce uneori indigestie urmată uneori de diaree.

Buretele pestrit (Amanita pantherina)


January 20 2010 by Camelia | 12 views

Buretele pestriţ are pălăria în formă de clopot în tinereţe,apoi


convexă-întinsă, cu diametrul de 7,0—11,0 cm, cu marginile striate. Cuticula brun-cenuşie,
măslinie sau galben-portocalie, lipicioasă pe vreme umedă, presărată cu solzi albi, făinoşi,
concentrici şi căzători.

Lamele albe, numeroase şi libere. Piciorul înalt de 6,0—11,0 cm şi gros de 0,5—3,0 cm este plin
la început, apoi gol în interior, cilindric, îngroşat la baza şi împlântat într-o volvă albă alcătuită
din mai multe straturi şi ruptă regulat.

Pe picior, în treimea superioară se găseşte un inel, alb, uşor striat şi dispus oblic.

Carnea albă şi fragedă, fără miros şi gust dulceag, apoi acru.

Creşte în păduri de foioase şi de răşinoase.

Apare vara-toamna.

CIUPERCI OTRĂVITOARE

Muscarita (Amanita muscaria)


January 20 2010 by Camelia | 18 views
Muscarita are pălăria globuloasă în tinereţe, apoi ca un
clopot şi în sfârşit aproape plană, cu diametrul de 6,0-
20,0 cm, cu cuticulă roşie sau roşie-portocalie, uşor
detaşabilă de carne, puţin lipicioasă, striată pe margini
şi presărată cu negi albi, groşi, dispuşi concentric şi căzători. Lamele albe sau albe cu nuanţe
gălbui sunt libere la maturitate.

Piciorul înalt de 6,0—22,0 cm şi gros de 1,0—2,5 cm este plin la început şi apoi gol, cilindric,
îngroşat la bază şi înconjurat de resturi de volvă, sub formă de negi, dispuşi circular. Sub pălărie,
pe picior, prezintă un inel mare alb şi cu marginile răsfrânte în jos.

Carnea albă, albă-gălbuie sub cuticulă are miros şi gust dulce.

Creşte în pădurile de răşinoase şi de foioase, cât şi prin păşuni şi fâneţe.

Apare vara-toamna.

ESTE OTRĂVITOARE!!!

Hribul tiganesc (Boletus satanas lenz)


January 16 2010 by Camelia | 21 views

Hribul negru are pălăria cu diametrul de 6,0—25,0 cm şi


cuticula cenuşie, galben-pieloasă până la roşiatic cu nuanţe verzui şi lipicioasă pe vreme umedă.

Tuburile sporifere sunt galben-verzui, cu porii roşii-purpurii, iar prin apăsare se albăstresc

Piciorul ovoid ajunge la 4,0 — 10,0 cm înălţime şi 4,0—8,0 cm grosime la bază este de culoare
galbenă către roşiatică, acoperit cu o reţea de vinişoare roşii-purpurii.

Carnea alb-gălbuie, prin rupere se înroşeşte, apoi se albăstreşte sau se înverzeşte, are gust şi
miros dulce.

Creşte în special în păduri de foioase pe terenuri calcaroase.


Este o specie destul de rară. Apare vara-toamna OTRĂVITOARE, dar nu mortală, aşa cum s-a
crezut multă vreme. Provoacă doar gastroenterite trecătoare. Unele persoane care consumă
adesea ciuperci suportă destul de bine această specie.

Sbarciogul gras (Gyromitra esculenta)


January 12 2010 by Camelia | 45 views

Are pălăria globuloasă sau diformă, alcătuită din numeroase pliuri lobate ca
nişte circumvoluţiuni, de culoare bruna-castanie până la brună-negricioasă, cu dimensiuni de 3,0
—8,0 cm.

În interior este albă şi goală. Piciorul gol în interior, cu diametrul de 1,5—3,0 cm şi înălţimea
până la 8,0 cm este neted sau vălurat, de culoare alb-gălbeniu, uneori cu nuanţe roşiatice.

Carnea este albă, casantă, cu miros şi gust plăcut, însă conţine o substanţă toxică (acid helvellic),
datorită căruia este socotită de unii autori, ca fiind FOARTE OTRĂVITOARE, provocând
intoxicaţii de tip faloidian.

Creşte în grupuri, în păduri de răşinoase, pe lângă trunchiuri de arbori, pe locuri părăginite etc.

Alta clasificare:
Dintre ciupercile comestibile enumerăm:

1.Hrib, mănătarcă, pitarcă: Boletus edulis din familia Boletacee, are pălăria brună deschis,
bombată, sferică şi aproape întinsă. Pulpa sa este albă cu gust şi miros plăcut. Creşte în pădurile
de foioase, de conifere, din primăvară până în toamnă; comestibilă foarte bună.
boletus edulis

2.Boletus elegans Untoasa cu inel: tot din familia Boletaceae are pălăria galbenă-aurie; este
comestibilă.
boletus elegans
3.Pitarcă, mitarcă grasă, chitarca - Boletus luridus: din familia Boletaceae are pălăria de
culoare olivacee, sferică, creşte în păduri mai ales vară şi toamna; este comestibilă, foarte bună.

boletus luridus
4.Ciupercă albă, ciupercă de bălegar - Psalliota campestris: din familia Agaricaceae are
pălăria globuloasa, apoi hemisferică; pe picior se găseşte un inel mic; carnea este moale, albă, cu
miros şi gust plăcut. Creşte de obicei în pajişti, păşuni umede, grădini, locuri îngrăşate, vara şi
toamne; este comestibilă, foarte bună.

Psalliota campestris
5.Ciupercă de câmp - Psallota arvensis: din familia Agaricaceae are pălăria ovoidă sau
globuloasă, albă sau galbenă-ocracee. Inelul este alb, apoi gălbui şi membranos. Carnea este
moale, albă şi cu gust plăcut. Creşte în pajişti, poieni şi fâneţe, vara şi toamna. Este comestibilă,
foarte bună.

Psallota arvensis

6.Burete domnesc - crăiţe- Amanita caesarea: din familia Agaricaceae are pălăria de culoare
galben - aurie, sferică, apoi întinsă. Inelul este galben, carnea albă, cu miros şi gust foarte
plăcută. Creşte în păduri de foioase vara şi toamna. Este comestibilă, foarte bună, considerată cea
mai bună dintre ciuperci.
Amanita caesarea
7.Pălăria şarpelui - Burete şerpesc - Lepiota procera: din familia Agaricaceae este o ciupercă
cu o pălărie ovoidă apoi hemisferică, de culoare brună deschis sau cenuşie. Inelul este mobil,
alb-gălbui. Carnea este albă, cu gust dulce şi miros plăcut. Creşte în păduri deschise şi pajişti,
vara şi toamna. Este comestibilă, foarte bună, fără picior.
Lepiota procera

8.Râşcov - Lactarius deliciosus: din familia Agaricaceae are o pălărie convexă, apoi se întinde
şi ia forma de pâlnie. Are o culoare galbenă portocalie, carnea este albă, sau galbenă, cu miros
plăcut, aromatic. Latexul este roşu şi dulce. Creşte în păduri de conifere vara şi toamna; este o
ciupercă comestibilă.

Lactarius deliciosus
9.Iuţari - Lactarius piperatus: din familia Agaricaceae are pălăria hemisferică, apoi întinsă în
formă de pâlnie de culoare galbenă. Carnea este albă, apoi gălbuie. Creşte în păduri de foioase
sau de conifere vara şi toamna. Este comestibilă.

Lactarius piperatus

10.Bureţi de rouă - Marasmius oreades: din familia Agaricaceae au pălărie subţire de formă
conică, apoi întinsă. Carnea are un miros de garoafe şi un gust plăcut. Este o ciupercă
comestibilă.
Marasmius oreades

11.Bureţi galbeni - Gălbiori - Cantharellus cibarius: are pălăria de culoare galbenă vie, la
început este sferică apoi galbenă în formă de pâlnie, cu marginea ondulată. Carnea este galbenă
având un gust dulce. Creşte în păduri de foioase şi conifere, din primăvara până în toamnă. Este
comestibilă, foarte bună.

Cantharellus cibarius

Atragem atenţia asupra faptului ca printre ciuperci sunt unele foarte periculoase, otrăvitoare, iar
altele necomestibile. Iată câteva mai cunoscute:

1.Muscaria- Amanita muscaria: din familia Agaricaceae are pălăria de culoare roşie, acoperită
cu numeroşi solzi albi; piciorul de asemenea este alb, cu un inel membranos. Creşte prin păduri
de conifere şi foioase vara şi toamna. Este otrovitoare.
Amanita muscaria

2.Burete pestriţ, Buretele panterei- Amanita pantherina: din familia Agaricaceae are pălăria
convexă, cărnoasă, de culoare cafenie-cenuşie. Creşte în păduri de foioase şi conifere vara şi
toamna. Este otrăvitoare.

Amanita pantherina
3.Ciuperca albă - Buretele viperei- Amanita phalloides: din familia Agaricaceae are pălăria la
început sferică, apoi întinsă, având o culoare galbenă-verzuie. Piciorul este albicios, diluat la
bază. Carnea este albă cu miros şi gust neplăcut. Creşte în păduri de foioase şi de conifere, vara
şi toamna. Este o ciupercă foarte otrăvitoare.

Amanita phalloides

4.Pâinişoara piperată - Rusula emetica: din familia Agaricaceae are pălăria cărnoasă, convexă,
de culoare roşie. Carnea este albă, cu gust acru sau piperat. Creşte pe sol în păduri umede vara şi
toamna. Este otrăvitoare.
Rusula emetica

5.Hrib ţigănesc - Boletus satanas: din familia Boletaceae are pălăria albă-cenuşie convexă.
Carnea este albă, galbenă deschis, uneori roşie. Creşte în păduri de foioase vara şi toamna. Este
otrăvitoare.

Boletus satanas
Alţi bureţi otrăvitoare mai sunt: Burete puturos (Phallus impudicus), Ciuperca pieptănaşului
(Entalama lividum), Ghebă pucioasă (Hyoholama fasciculare)

Ciuperci necomestibie sunt : Steaua pământului (Geaster hydrometricus), Burete de cerneală


(Coprinus atramentarius), Buretele cerbilor (Scleroderma vulgare)