SOIURI DE CIREŞ

7.1. Caracterele de determinare

Caracterele pomilor:
Dintre caracteristicile pomilor, rol mai important în determinarea
soiurilor de cireş îl au: vigoarea, habitusul natural al coroanei, mărimea,
forma, culoarea şi dinţătura frunzelor, glandele de pe peţiolul frunzelor
(număr, formă, poziţie culoare etc).
Caracterele fructului:
Epoca de coacere. Coacerea soiurilor de cireş în ţara noastră este
eşalonată din decada întâi a lunii mai până în prima decadă a lunii iulie. În
funcţie de data la care se maturează fructele, se disting soiuri cu coacere:
- timpurie (cu maturare în luna mai);
- târzie (cu maturare în a doua jumătate a lunii iunie şi prima
decadă a lunii iulie).
Cu toate că maturarea fructelor pe pom are loc eşalonat se pot
recolta într-o singură repriză dat fiind faptul că fructele ajunse la maturitate
se ţin bine pe pom.
Mărimea fructelor. Cireşele sunt cele mai mici fructe, alături de
vişine, din grupa sâmburoaselor. Calibrarea lor se face în conformitate cu
STAS 6424/70, care reglementează calităţile în funcţie de diametrul maxim
al secţiunii.
Pentru calitatea:
-extra - diametrul fructelor trebuie să fie peste 21 mm;
-calitatea I-a - diametrul trebuie să fie minim 18 mm.
La soiurile timpurii se admit şi fructe cu diametrul maxim de 16 mm.
-calitatea a II-a - diametrul peste 15 mm.
În funcţia de mărime cireşele pot fi grupate astfel:
-mari - diametrul peste 21 mm; greutatea mai mare de 6 g;
-mijlocii - diametrul între 19-20 mm, greutatea între 4-6 g;
-mici - diametrul sub 18 mm, greutatea mai mică de 4 g.
Forma fructelor la cele mai multe soiuri de cireş este cordiformă,
dar sunt soiuri le care fructul are formă ovoidală, ovoid alungită,
tronconică.
La unele soiuri apar două brazde (dorsală şi ventrală), la altele se
distinge o brazdă dorsală şi două ventrale separate între ele printr-o
coamă sau este prezentă numai brazda dorsală. Există şi soiuri de cireş la
care brazda dorsală şi ventrală lipseşte.
Vârful fructului constituie caracter de recunoaştere şi poate fi:
ascuţit, rotunjit, retezat şi concav, obtuz etc.
Culoarea pieliţei la majoritatea soiurilor de cireş este roşie sau
cărămizie, neagră, galbenă sau albă. La unele soiuri pe lângă culoarea de
fond apare şi culoarea de acoperire (ex. alb acoperit cu roz pe partea
însorită; pestriţă sau vărgată). La unele soiuri mai ales la cele cu pulpa
pietroasă, pieliţa nu este suficient de rezistentă şi elastică, astfel că dacă
plouă fructele crapă şi se degradează repede.
Punctul stilar şi punctele subcutanate pot contribui la determinarea
soiurilor.
Pedunculul poate fi: scurt (sub 4 cm); mijlociu (4-5 cm); lung (peste
5 cm).
Cavitatea pedunculară este evidentă la toate soiurile de cireş, dar
diferă de la un soi la latul, ca mărime, lărgime, adâncime.
Caracterele şi însuşirile pulpei au rolul cel mai important în
determinarea soiurilor de cireş. Se apreciază următoarele caractere:
Culoarea pulpei
În funcţie de acest caracter soiurile de cireş se împart în:
- soiuri cu pulpa moale;
- soiuri cu pulpa semipietroasă;
- soiuri cu pulpa pietroasă.
Consistenţa pulpei este determinată de epoca de coacere a fructelor
(cele cu coacere timpurie au pulpa moale sau semipietroasă, pe când la cele
cu coacere târzie pulpa este pietroasă).
Suculenta pulpei este foarte pronunţată la soiurile timpurii şi
moderată la cele târzii. Sucul poate fi: puternic colorat în roşu (pătează),
slab colorat în roz sau incolor (la cireşele albe sau galbene).
Gustul la majoritatea soiurilor este dulce cu amplitudine mare de la
insuficient de dulce până la pronunţat dulce. Se cultivă şi soiuri cu pulpa
acidulat-dulce, acidulată sau uşor astringentă sau soiuri de cireş amare ale
căror fructe se utilizează pentru dulceaţă, cireşată (la fel ca cireşele amare
sălbatice).
Aroma pulpei la majoritatea soiurilor de cireş este slabă sau discreta,
dar sunt şi soiuri cu pulpa aromată (Muscate). Pulpa cireşelor nu este
aderentă la sâmbure, dar unele au pulpa aderentă încât se desprinde mai greu.

7.2. Principalele soiuri de cireş

CEA MAI TIMPURIE(FRUHESTE DER MARK)
A fost obţinut în Franţa şi este bine reprezentat în sortimentul nostru
de cireş.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, lăstarii
bruni pătaţi cu cenuşiu şi lenticele foarte mici. Frunzele de mărime
mijlocie, ovate sau obovate, acuminate, cu marginea dublu serată, pe
peţiolul frunzei se găsesc până la patru glande globuloase de culoare roşie-
violacee.
Fructul este mic (3-3,5 g), sferic sau tronconic, cu o depresiune
caracteristică în vârf, cu o uşoară convexitate pe partea dorsală. Pieliţa este
subţire, lucioasă, roşie-vie la recoltare şi roşie închis la maturitatea
deplină. Pedunculul este mijlociu de lung şi gros cu o nuanţă de roşiatic
la capete; se prinde slab de ramură (fructele ajunse la maturitate se
desprinde de pe ramură). Punctul stilar este mare, cenuşiu. Pulpa este roşie-
închisă, cu vinişoare gălbui, moale, foarte suculentă, potrivit de dulce şi de
acidulată, sucul puternic colorat în roşu şi pătează. Este destul de bună
pentru masă. Sâmburele este de mărime mijlocie, sferic alungit, slab aderent
la pulpă. Fructele se transportă greu. Ajung la maturitate în prima sau a doua
decadă a lunii mai.
BIGARREAU MOREAU

A fost obţinut în Franţa şi este un soi de perspectivă.

Pomul viguros cu coroana dresată; şarpantele se insera sub unghiuri
mici de ramificare. Lăstarii sunt bruni cenuşii-măslinii, verzi pe partea
însorită cu lenticele mici, rare şi cenuşii. Frunzele sunt mari şi foarte mari,
ovate sau elipsoidale, prelung acuminate, cu baza limbului cordiformă sau
retezată, de culoare verde închis, uşor asimetrice, cu marginile involute,
ondulate şi dublu crenate, cu zimţi mari şi neuniformi. Peţiolul este lung
(35-40 mm), gros, de culoare verde, acoperit cu vânăt violaceu şi prezintă
două glande reniforme mari violete.
Fructul este mare sau foarte mare (7,5 g), obtuz-cordiform sau
tronconic, uşor asimetric. Pe partea dorsală prezintă o brazdă largă, iar pe
cea ventrală două brazde superficiale între care se găseşte o coamă
longitudinală. Baza fructului este foarte largă, cordiformă, iar vârful
retezat şi concav. Pe partea ventrală fructul este uşor vălurat.
Pedunculul este scurt (23-34 mm), subţire, prins într-o cavitate pedunculară
foarte mare, largă şi adâncă, cu umeri proeminenţi. Punctul stilar este
foarte mic şi de culoare cenuşie, excentric plasat într-o mică depresiune.
Pieliţa este colorată în roşu viu, lucioasă, devine aproape neagră la
maturitatea deplină, cu zone colorate neuniform, prezintă puncte
subcutanate mai deschise.
Pulpa este pietroasă, roşie-negricioasă, suculentă, dulce, fin acidulată,
cu aderenţă redusă la sâmbure, foarte bună pentru masă. Suportă bine
transportul. Fructele au un grad redus de perisabilitate. Sâmburele este
destul de mare, sferic-ovoidal, cu creasta ventrală proeminentă, largă şi
prezintă patru aripioare la baza crestei ventrale.
şănţuleţe scurte, oblice şi paralele. Soiul se aseamănă cu Ramon Oliva,
tea se roat*
mai devreme, are pulpa pietroasă, fructele sunt mai mari, iar pedunculul
este mai scurt
Se maturează cu trei-patru zile mai devreme faţă de soiul Ramon Oliva.
RAMON OLIVA
Este un soi cu origine incertă, bine reprezentat în cultură la noi în
ţară.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana turtită, largă, rară,
formează plete. Lăstarii sunt bruni-cenuşii, cu lenticele mici, puţin
evidente. Fructifică pe buchete de mai alungite. Frunzele sunt mari, ovate
sau obovate, acuminate cu marginea dubli serată. Peţiolul prezintă două
glande reniforme, roz-violacee, uneori numai una.
Fructul este de mărime mijlocie (4,5-5 g), cordiform rotunjit şi turtit
dorsc ventral. Brazda dorsală este de adâncime mijlocie, iar pe partea
ventrală prezintă dou brazde în care se evidenţiază o creastă longitudinală
sub formă de coamă. Pieliţa este potrivit de groasă, roşie cărămizie la
început, apoi se intensifică pe măsură ce fructele avansează în maturare.
Culoarea este uniform repartizată pe toată suprafaţa fructului. Pedunculul
este lung (49-50 mm), de culoare verde şi prins într-o cavitate pedunculară
largă şi destul de adâncă. Punctul stilar este mic, cenuşiu şi este plasat
simetric faţă de peduncul. Pulpa este roşie-roz, semipietroasă, suculentă
dulce, slab acidulată, plăcută la gust. Sâmburele este mare sau foarte mare,
ovoid cu flancuri uşor bombate, iar suprafaţa este uşor încreţită spre
bază. Se maturează în decada a treia a lunii mai, iar în zone mai reci la
începutul lunii iunie.
NEGRE DE BISTRIȚA

Soi obţinut la SCPP Bistriţa în anul 1956.

Pomul este de vigoare mijlocie sau supramijlocie, cu coroana larg
conică sau globuloasă, intră relativ repede pe rod, dă producţii mari şi
constante.
Fructul este potrivit de mare (5 g), ovoid, comprimat lateral, cu
o brazdă largă superficială pe partea dorsală, cu vârful rotunjit, pe partea
ventrală spre vâif prezintă o teşitură. Pieliţa este roşie-negriciosă, subţire,
lucioasă, la maturitate devine aproape neagră. Pedunculul este scurt, bine
prins de ramură şi fruct. Cavitatea pedunculară este largă şi potrivit de
adâncă cu umerii proeminenţi. Pulpa este roşie închis cu vinişoare
albicioase, semipietroasă,
suculentă, dulce, aderentă la sâmbure, foarte bună pentru masă.
Sâmburele este mijlociu cu coasta ventrală ştearsă. Fructele suportă bine
transportul. Se recoltează la circa trei zile după Ramon Oliva şi se păstrează 4-
6 zile în condiţii obişnuite.
AMAR DE GALATA

A fost selecţionat la SCPP Iaşi.

Pomul semiviguros, cu coroana globuloasă şi rodeşte pe buchete
de mai. Rezistent la ger. Este autosteril, iar ca poelnizatori se recomandă
biotipurile de cireş amar şi soiurile timpurii de cireş.
Fructul este mijlociu spre mare (4,3 g), sferic, turtit la bază,
alungit la vârf, cu pieliţa galbenă cu nuanţă de roz pe partea însorită, cu
luciu sticlos, de grosime mijlocie, elastică, cu pulpa gălbuie-albicioasă,
potrivit de consistentă, suculentă. Sâmburele este mic, aderent pe anumite
porţiuni. Fructele ajung la maturitate în perioada 5-15 iulie, fiind ultimul soi
ca perioadă de maturare dintre soiurile şi biotipurile de cireş amar.
Recomandat pentru industrializare sub formă de dulceaţă.
TIMPURII DE BISTRIȚA
 A fost obţinut la SCPP Bistriţa în anul 1977.
Pomul creşte viguros în primii ani, iar apoi creşterea devine
moderată. Este un soi precoce şi productiv. Fructifică pe buchete de mai şi
ramuri lungi. Lăstarii sunt verzi-roşiatici.
Fructul este potrivit de mare (5 g), aspectuos, alungit. Pieliţa este
groasă de culoare roşie, lucioasă şi rezistentă. Pulpa este roşie,
semipietroasă, suculentă, cu gust dulce, foarte bun, fin acidulat, uşor fainos.
Sâmburele este de mărime mijlocie şi aderent la pulpă, se maturează cu
două-trei zile mai devreme decât soiul Ramon Oliva.
ROȘII DE BISTRIȚA
Soiul a fost creat la SCPP Bistriţa anul 1977.
Pomul are o creştere viguroasă, cu coroana piramidală, cu rezistenţă
sporită la gerurile puternice din timpul iernii şi cele timpurii de primăvară.
Are o bună rezistenţă la atacul de Monilia Ascospora beijerinclii şi
Coccomyces hiemalis. Lăstarii sunt drepţi de culoare roşiatică. Fructifică
pe buchete de mai şi ramuri mijlocii.
Fructul este de mărime mijlocie spre mare (5,2 g). Pieliţa este
roşie strălucitoare, iar la maturitate roşie închisă cu luciu, rezistenţă
bună la crăpare în anii ploioşi. Pulpa este de culoare roz-roşiatică, cu
vinişoare sângerii, consistentă, suculentă, cu gust dulce, uşor aromat, plăcut
acidulat. Sâmburele este de mărime mijlocie. Se recoltează la una-două
zile după Ramon Oliva.
JUBILEU

A fost obţinut la SCPP Bistriţa şi omologat în anul 1977.

Pomul are creştere moderată, cu coroana globuloasă, compactă cu
rezistenţă bună la ger. Fructifică pe buchete de mai şi ramuri lungi.
Fructul este mare sau foarte mare (7,4 g), sferic-turtit, pieliţa
colorată în roşu închis, groasă cu rezistenţă bună la crăpare. Pulpa este
roşie, suculentă, semipietroasă, cu gust dulce, uşor acrişor, foarte bine
echilibrat. Sâmburele este de mărime mijlocie. Soiul este foarte
important deoarece acoperă golul de producţie dintre Ramon Oliva şi
Germersdorf. Se maturează la jumătatea intervalului dintre cele două soiuri.
 CERNA

Soi nou obţinut la SCPP Bistriţa şi a fost omologat în anul 1984.

Pomul este de talie mică, cu coroana globuloasă, pletoasă, cu ramuri groase. Este
un soi precoce, cu rezistenţă bună la boli.
Fr u ctu l es te mare (7,5 g), tronconic. Pieliţa este de culoare roşie aprinsă la
maturitatea de recoltare şi neagră la supracoacere. Pulpa este roşie închisă, pietroasă, cu
gust foarte bun, Se maturează în prima decadă a lunii iunie.
VAN

Soi obţinut în Canada. La noi în ţară este în curs de răspândire.

Pomul este de vigoare mijlocie spre mare, cu coroana rară. Frunzele sunt mari. Este
un soi foarte productiv.
Fructul este mare (6,5 g), colorat în roşu, cu pedunculul foarte scurt. Pulpa este
foarte consistentă, suculentă, dulce. Se recoltează în decada a doua a lunii iunie.
ROZE
Acest soi a fost creat la SCPP Bistriţa.
Pomul are vigoarea mijlocie spre mare, portul etalat, densitatea ramurilor mijlocie
şi rodeşte pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, înfloreşte timpuriu şi este autosteril.
Fructul este mijlociu (5,0 g), aplatizat-alungit. Pieliţa este roză sau roşie-oranj cu
puncte rare puţin vizibile. Pulpa este gălbuie cu suculenta şi fermitatea mijloci^ sucul este
incolor. Gustul este bun, fin acidulat. Sâmburele mijlociu. Perioada de maturare a fructelor
este mijlocie. Destinat pentru industrializare sub formă de compot şi pentru consum în stare
proaspătă.
RUBIN

Soi obţinut la SCPP Bistriţa şi omologat în anul 1980.

Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, fructificare mixtă,
productivitate bună, se pretează pentru garduri fructifere. În pepinieră are creştere moderată,
este compatibil la altoire cu cireşul, mahalebul şi vişinul.
Fructul este mare sau foarte mare (7,4 g), cordiform sau sferic cu vârful acuminat.
Pieliţa este colorată în roşu-rubiniu, subţire, lucioasă. La maturitatea deplină pieliţa devine
roşie închis şi prezintă striaţii mai deschise, are bună rezistenţă la crăpare. Pulpa este roşie-
rubinie, consistentă, pietroasă, suculentă, cu gust echilibrat, neaderentă la sâmbure. Sâmburele
este de mărime mijlocie. Se maturează o dată cu solul Germersdorfer. Este un soi valoros
pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare.
STELLA

A fost obţinut în Canada. La noi în ţară a fost introdus recent în toate zonele
consacrate culturii cireşului.
Soiul se evidenţiază prin precocitate, productivitate, autofertilitate, calitate. Dă
rezultate bune pe terenurile fertile şi cu un nivel agrotehnic ridicat.
Fructul este foarte mare (8-10 g), cordiform, de culoare roşie-purpurie, cu pulpa
fermă şi gustul foarte bun. Pedunculul este lung. În anii ploioşi fructele crapă. Se
recoltează în decada a treia a lunii iunie.
SAM
Soi obţinut în Canada. La noi în ţară este introdus recent.
Pomul este de vigoare mare, cu coroana compactă, înaltă, ramurile de schelet sunt
bine garnisite cu formaţiuni de rod, înfloreşte târziu.
Fructul este mare (7-9 g), colorat în roşu-marmoriu. Pedunculul este lung sau
mijlociu. Pulpa este roşie, crocantă, suculentă, cu gustul dulceag şi aromă echilibrată.
Sâmburele este de mărime mijlocie. Se maturează în decada a treia a lunii iunie.
SOMEŞAN
Soi a fost creat la SCPP Bistriţa.
Pomul este semiviguros, are portul etalat, densitatea ramurilor mijlocie şi rodeşte
pe buchete de mai şi ramuri mijlocii, înfloreşte în perioada mijlocie şi este autosteril.
Fructul este mijlociu (6,0 g), alungit-aplatizat ventral. Pieliţa este purpurie cu
puncte rare puţin vizibile. Pulpa este roşie, suculentă, cu fermitate mijlocie. Sucul
este roz, iar sâmburele mijlociu. Este destinat pentru consum în stare proaspătă şi
industrializare sub formă de compot.
GERMERSDORF

A fost obţinut în Germania şi este foarte bine reprezentat în plantaţiile de cireş din ţara
noastră.
Pomul este foarte viguros, cu coroana larg-conică, înaltă şi deasă. Lăstarii sunt drepţi,
cenuşii-maronii, cu lenticele rare şi mici. Frunzele sunt mari, ovate sau obovate, scurt acuminate,
cu marginea dublu serată.
Fructul este mare sau foarte mare (7,5 g), obtuz-cordiform, cu partea dorsală bombată,
iar cea ventrală lăţită şi teşită spre vârf. Brazda dorsală este puţin proeminentă, iar cea
ventrală lipseşte. Pieliţa este de grosime mijlocie, fără luciu, roşie-sângerie, iar la
supracoacere închisă. Pedunculul este lung şi prins într-o cavitate pedunculară adâncă şi
largă. Pulpa este gălbuie-albicioasă, cu o nuanţă de roz în jurul sâmburelui, pietroasă,
suculentă, dulce, armonios acidulată, neaderentă la sâmbure, foarte bună pentru masă,
compot şi dulceaţă. Sâmburele este mare, sferic-ovoid. Se maturează la sfârşitul lunii iunie şi
începutul lunii iulie.

BOAMBE DE COTNARI (PIETROASE DE COTNARI)

Soi obţinut în apropiere de Cotnari, foarte valoros, deţine un loc important în sortimentul
de cireş.
Pomul este de vigoare mare, cu coroana invers conică, mai târziu globuloasă şi destul dt
deasă, fructifică pe buchete de mai şi ramuri mijlocii. Lăstarii sunt lungi şi subţiri, c&fenii-
roşiatici. Frunzele sunt mari, ovat lanceolate sau obovate, dublu dinţate.
Fructul este mare (6,5-7 g), sferic-alungit, uşor turtit, dorso-ventral, cu contur
neuniform. Brazda dorsală este superficială, uneori mai deschisă la culoare faţă de pieliţa
fructului. Pieliţa este galbenă, acoperită cu galben carmin în funcţie de gradul de
însorire. Pedunculul este de lungime mijlocie, verde-gălbui acoperite cu roşu spre
extremităţi şi este foarte bine prins de fruct; la desprindere nu se produce lăcrimare.
Cavitatea pedunculară este largă şi destul de adâncă. Pulpa este gălbui-albicioasă, pietroasă,
crocantă, suculentă, dulce, plăcut acidulată, răcoritoare; sucul este incolor sau slab colorat în
roz. Pulpa este neaderentă la sâmbure: este de foarte bună calitate pentru masă, compot şi
dulceaţă. Sâmburele este mare, scurt-ovoid, cu flancurile bombate şi suprafaţa uşor vălurată
spre bază. Se maturează în a doua jumătate a lunii iunie.
HEDELFINGER

A fost obţinut în Germania la jumătatea secolului trecut. La noi este bine reprezentat
în cultură.
Pomul este viguros, cu coroana larg-conică, spre globuloasă, cu ramuri
atârnânde. Fructifică cu prioritate pe buchete de mai, dar sunt prezente şi ramurile mijlocii.
Lăstarii sunt lungi, verzi-cenuşii cu lenticele foarte mici. Frunzele sunt de mărime mijlocie,
obovate, acuminate, cu marginea adânc dublu serată.
Fructul este mare (7 g), ovoid-alungit, cu baza cordiformă, cu partea dorsală mai
bombată, iar cea ventrală turtită. Pe partea ventrală are o dungă de culoare mai închisă,
foarte uşor de identificat în faza de pârgă. Pieliţa este groasă, lucioasă, roşie-închisă,
aproape neagră la maturitatea deplină. Pedunculul este potrivit de lung, bine prins de
fruct. Cavitatea pedunculară este potrivit de largă şi adâncă, cu o deschidere aproape
dreptunghiulară în partea ventrală. Pulpa este roşie închisă cu vinişoare mari deschise,
pietroasă, crocantă, suculentă, dulce, armonios acidulată. Sâmburele este destul de mare,
ovoid-alungit. Se maturează în decada a treia a lunii iunie.
PIETROASE DONISSEN
Soi probabil obţinut în Germania şi răspândit în cultură după anul 1840. La noi
soiul are o pondere mică în cultură.
Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana globuloasă, mai târziu chiar
pletoasă şi rară. Frunzele sunt de mărime mijlocie, obovate, aproape eliptice, prelung
acuminate, cu glande galbene pe peţiol.
Fructul este mijlociu (4,5 g), cordiform-alungit, uşor turtit dorso-ventral, nu
prezintă brazdă ventrală, iar cea dorsală este lungă superficială. Pieliţa este de grosime
mijlocie, lucioasă, galbenă-pai. Pedunculul este lung, iar cavitatea pedunculară largă, puţin
adâncă. Pulpa este galbenă albicioasă, pietroasă, cu suculentă mijlocie, potrivit de dulce,
uneori uşor astringentă cu nuanţe de amăreală, neaderentă la sâmbure, mijlocie
pentru masă, dar foarte bună pentru industrializare. Sâmburele este potrivit de mare, ovoid,
cu vârful uşor ascuţit. Se recoltează la sfârşitul lunii iunie, începutul lunii iulie.
ARMONIA
A fost obţinut la IAN Bucureşti, în anul 1953 şi a fost omologat în anul 1972.
Pomul este viguros, cu coroana sferică, slab dresată.
Fructul este mare (6-7,5 g), cordiform-rotunjit, uneori cu o uşoară depresiune spre
vârf. Pieliţa este galbenă cerată, acoperită de un roşu aprins, care la maturitate acoperă
aproape în întregime fructul. La începutul coacerii coloraţia este neuniformă. Pedunculul
este mijlociu sau lung, iar cavitatea pedunculară este largă şi puţin adâncă. Pulpa este gălbuie,
pietroasă, potrivit de suculentă, dulce şi armonios acidulată, cu aderenţă slabă la sâmbure,
foarte bună pentru consum în stare proaspătă, compot, gem sau dulceaţă. Se maturează în
ultima decadă a lunii iunie sau la începutul lunii iulie.
AMAR DE MAXUT

Soi selecţionat la SCPP Iaşi.

Pomul este semiviguros, cu coroană globuloasă, rodeşte pe buchete de mai care
garnisesc ramurile de schelet până aproape de baza lor. Prezintă rezistenţă la ger.
Fructul este mijlociu spre mare (4,5 g), cordiform, cu pieliţa neagră, lucioasă,
subţire, elastică. Pulpa este intens colorată în negru, consistentă, suculentă. Sâmburele
este mic, neaderent. Fructele se maturează în ultima decadă a lunii iunie sau în prima decadă
a lunii iulie. Se recomandă pentru industrializare sub formă de dulceaţă, lichior, sucuri
naturale în asociaţie cu cireşe dulci şi vişine.