Sunteți pe pagina 1din 6

CONSIDERAŢII PRIVIND OCCIDENTALIZAREA LEXICULUI ECONOMIC

Lucia Cepraga, dr., conf. univ.,


Academia de Studii Economice din Moldova

Motto: „Limba conţine reminiscenţe ale


trecutului şi premize ale viitorului; ea se constituie
diacronic şi funcţionează sincronic”.
(E. Coşeriu)

Intensificarea, accelerarea proceselor economice în societatea modernă au condus la reliefarea


anumitor fenomene lingvistice. Ţinând cont de importanţa terminologiei de specialitate pentru lexicul
general, ne-am axat atenţia pe limbajul economic, mai exact, pe fenomenul occidentalizării terminologiei
economice.
„În sens larg, occidentalizarea lingvistică trebuie definită ca un proces de modernizare a limbii
române, realizat fie sub influenţa directă a limbilor şi culturilor europene din Apus, romanice şi germanice,
fie într-o manieră indirectă, exercitată de acestea prin diverşi intermediari neromanici (slavona, poloneza,
maghiara, turca, neogreaca, rusa etc.).” [1, p.20] De menţionat că nu vom aborda exhaustiv procesul de
occidentalizare a lexicului economic, ci doar unele fenomene de limbă ce au dus la internaţionalizarea
lexicului economic prin intermediul anglicismelor, americanismelor.
Limba engleză, cu originea sa germanică, şi limba română, cu originea romanică, sunt totuşi
„înrudite de departe” prin faptul că fac parte din aceeaşi familie de limbi indoeuropene. [2, p.157]
În prezent datorită globalizării proceselor socio-economice, limba engleză (atât cea britanică, dar
mai cu seamă cea americană) contribuie intens la modernizarea limbilor romanice, inclusiv a limbii
române.
Graţie contactului anglo-saxonilor cu populaţia de origine romanică engleza veche şi-a îmbogăţit
vocabularul cu lexeme de origine latină, împrumutate direct sau indirect. Astăzi însă prin cultura şi viaţa
socio-economică a activităţii vestice1 lexicul limbii române, conform unor opinii, se occidentalizează.
Termenul occidentalizare nu constituie doar o noţiune pur lingvistică, aceasta, impunându-se prin
accepţii mai generale, reprezintă un concept cultural. Încă prin 1750-1780 se produce mai întâi un proces
de occidentalizare la nivelul culturii materiale, proces urmat de o deschidere în cultura spirituală, care avea
să pregătească şi transformările în plan lingvistic.
În viziunea lexicologului Coman Lupu „cronologia occidentalizării presupune următoarele etape, cu
expresii estetice şi preocupări filologice distincte, care reflectă occidentalizarea limbii: 1. perioada
11
„Civilizaţia „vestică” cuprinde, după Samuel Phillips Huntington, profesor la Harvard, analist politic, autorul
lucrării „Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale” (1993, 1996), vestul Europei (Uniunea Europeană) şi
America de Nord. Tot aici se află şi alte state derivate din statele europene, precum Australia sau Noua Zeelandă.”
(www.ro.wikipedia.org)
1
contactului exterior, a influenţei superficiale, concret-materiale şi cu reflexe spirituale (1750–1780); 2.
perioada de profunzime, în plan spiritual, a absorbţiei elementelor latino-romanice (1780–1830); 3.
perioada asimilării şi a valorificării superioare, în spiritul marii sinteze, care va fi limba literară
(1830/1840–1860/1865)”. [3, p.29] Coman Lupu, opunând criteriul istoric, criteriul cultural, propune ca
moment de început al procesului de occidentalizare anul 1750, susţinându-şi ipoteza prin remarcarea
diversificării preocupărilor filologice în primii ani din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, prin:
redactarea primelor lexicoane bilingve româno-latine, proiectul celui dintâi dicţionar unilingv, apariţia
celei dintâi gramatici româneşti şi a primelor traduceri din franceză (fie şi prin intermediar grecesc).
Lexicograful menţionează „valoarea singulară, de pionierat, a acestor lucrări compensează numărul lor
(relativ) redus - în comparaţie cu al celor realizate după 1780” [3, p.29] Cercetătoarea Helga-Iuliana
Bogdan (Oprea) consideră occidentalizarea (romanică) şi romanizarea nişte fenomene înrudite cu cel al
relatinizării. Prin relatinizare, înţelegând, „pe de o parte, un proces de intensificare sau de consolidare a
trăsăturilor latineşti ale limbii române, indiferent de domeniul căruia îi aparţin (lexic, frazeologie, fonetică,
ortografie, structură gramaticală), iar, pe de altă parte, îmbogăţirea lexicului şi frazeologiei româneşti cu
unităţi lingvistice noi care au origine latină imediată ori mai îndepărtată sau care prezintă în structura lor
vizibile rădăcini latineşti: baze derivative, afixe, afixoide şi chiar cuvinte întregi”.[1, p. 6]
În ce ne priveşte susţinem termenul de relatinizare, însă ne-am oprit în titlul comunicării asupra
termenului occidentalizare pentru a atrage atenţia, în special, asupra americanismelor relatinizate din
limbajul economic. În plus, termenul occidentalizare „s-a folosit încă din secolul al XIX-lea, aşadar cu
mult înainte de momentul când sunt atestate la noi conceptele relatinizare şi reromanizare. Pe de altă
parte, verbul de la care el a fost cel mai probabil creat pe teren românesc, este a occidentaliza, care are ca
etimon imediat fr. occidentaliser. Despre acesta se arată în Lexis, la p. 1202, col. 1 (s. v. occident) că este
atestat în limba franceză încă din anul 1877. Pe baza lui a fost creat şi un substantiv occidentalisation, care
a început să se folosească aproximativ din anul 1900, aşadar înainte ca Meillet să creeze derivatul
relatinisation, prin care se explică şi rom. relatinizare.” [1, p. 5]
Împrumutul lexical constituie o modalitate de relatinizare a lexicului românesc atât prin îmbogăţirea
lexicului şi a frazeologiei româneşti cu noi elemente romanice, cât şi prin întărirea, accentuarea sau
augmentarea trăsăturilor romanice ale termenilor economici. Evident, un loc deosebit îl au intermediarii
neromanici (rusa, germana şi engleza) care au constituit şi continuă să mai funcţioneze ca importante
filiere de modernizare a sistemelor terminologice, în parte, şi a vocabularului limbii române, in globo.
Dezvoltarea continuă a ştiinţei şi tehnicii, globalizarea proceselor economice, modificarea
mentalităţii şi concepţiei despre viaţă a oamenilor determină evoluţia unei limbi precum şi bogăţia
lexemică a acesteia. Vocabularul unei limbi, inclusiv sistemul terminologic economic, este înrâurit de
cuvinte noi pe două căi:

2
EXTERNĂ, prin împrumuturi din alte limbi fie de sintagme, fie de structuri calchiate, spre exemplu:
rom. autocontrol – după engl. self-control (calc de structură, Ex.:”Autocontrolul utilizării fondului
de salarii... întărirea autocontrolului privind modul în care îşi desfăşoară activitatea fiecare executant”.
Istudor Nicolae, Managementul afacerii);
rom. supermagazin – după engl. supermarket (calc de structură, Ex.: „Vanghelie - mai sărac cu un
supermagazin cumpărat cu 1,5 mln $... Se apropie deschiderea unui supermagazin);
rom. a face banking – după engl. banking (calc de structură: „Termenul banking se referă la
activitatea bancară şi este folosit în expresie cu alţi termeni, cum sunt corporate (business) banking - cu
firmele; internet banking, personal banking - cu persoanele fizice etc. şi se referă la tot ceea ce fac băncile
în relaţiile cu diferiţi clienţi - conturi, încasări şi plăţi, depozite, credite etc. şi în relaţiile cu alte bănci. A
face banking vrea să sublinieze faptul că o bancă oferă mai multe servicii, deci ține loc de a lua credite, a
face depozite, a avea carduri etc. la un loc.)
INTERNĂ, prin crearea de noi cuvinte ca urmare a procesului derivării, a schimbării valorii
gramaticale etc. Deseori întâlnim în textele noastre, mai cu seamă, în ultimul timp, în textele economice,
cuvinte noi, formate prin derivare sau compunere. Graţie prefixoidelor şi sufixoidelor (re-, de-, sincro-,
super-, micro-, macro-, hiper-), care în calitate de elemente de compunere, sporesc latura semantică a
lexicului limbii, se realizează modernizarea, internaţionalizarea, globalizarea vocabularului terminologic.
În ce ne priveşte, anume atestarea, nu doar în limba română, dar şi în alte limbi, a unui şir de termeni
de origine engleză derivaţi cu ajutorul prefixoidelor prezentate supra, a constituit motivul alegerii temei
pentru această comunicare.
Termenul marketing (< engl. marketing „Marketingul semnifica organizarea procesului de
concepţie a produselor, producţia, desfacerea si activitatea de service şi postvânzare, pornind de la ideea de
cunoaştere a cerinţelor consumatorului sau utilizatorului, in scopul satisfacerii celor mai exigente cerinţe
ale acestuia). [4, p.], supus procesului de derivare a îmbogăţit sistemul terminologic economic prin apariţia
termenilor:
Remarketing (< re- + marketing „Remarketingul este un instrument care poate genera o
rentabilitate mărită a investiţiei pentru toate tipurile de agenţi de publicitate, indiferent de obiectivul pe
care se concentrează campaniile acestora (creşterea gradului de cunoaştere a mărcii, mărirea performanţei
etc.) sau de formatul anunţurilor.”) Ex.: „Cum pot crea o listă pentru remarketing?”; Google consideră
că remarketingul este o modalitate excelentă de a asigura prezentarea unor mesaje publicitare cât mai
relevante şi cât mai folositoare utilizatorilor, care pot astfel beneficia de oferte şi reduceri
semnificative”. //http://corporate.adulmec.ro
Demarketing (< de- + marketing “Demarketingul abordează o tactică laterală, încercând să
identifice segmente de piaţă care au necesităţi diferite, propunând criterii diferite sau altfel

3
ierarhizate.”// /www.kudika.ro) Ex.: “Directorul de marketing trebuie să apeleze la demarketing”.//
http://facultate.regielive.ro” Strategia de demarketing se realizează prin reducerea cotei de piaţă pentru
evitarea situaţie de monopol...”//www.topcursuri.ro.
Sincromarketing (< sincro- + marketing „Strategie care trebuie adoptată în cazul cererii fluctuante,
în cazul societăţilor care se confruntă cu o cerere care variază de la un anotimp la altul, de la o zi la alta sau
chiar de la o oră la alta, ceea ce ar duce fie la slaba exploatare a capacităţilor de producţie, fie la
suprasolicitarea lor; în acest caz se apelează la strategia numită sincromarketing care constă în găsirea unor
modalităţi de modificare a structurii cererii prin preţuri flexibile, publicitate şi alte stimulente.” //www.rdt-
contabilitate.ro) Ex.: „Caracterului sezonier al cererii turistice este corectat cu ajutorul politicilor de
sincromarketing...”//www.referate.k5.ro
Antimarketing (< anti- + marketing ” Antimarketingul este acel proces prin care eviţi satisfacerea
nevoilor clienţilor, prin care refuzi clienţi. //http://gandescpicant.ro, Antimarketingul propune
recunoaşterea ca front comun a aceloraşi criterii de baza ale unui client şi promovarea unor performanţe
mai bune pe acele criterii.” //www.kudika.ro) Ex.: „Cel mai drastic antimarketing îl face Ferrari. Un alt
exemplu de antimarketing excelent ar fi în domeniul HORECA (se ştie că sunt un bun consumator de
HoReCa) o petrecere a celibatarilor (ei şi ele) făcută cu ocazia sărbătorii naţionale de „Valantine’s
day” //http://gandescpicant.ro” „Oricum, editorul trădat din Bogdan-Alexandru Stănescu n-are deloc
dreptate să se plângă, la final, de „antimarketingul „cărţii”. //www.revista22.ro
Macromarketing (< macro- + marketing” Definesc macromarketingul drept efortul deliberat,
susţinut şi continuu de creare a celor mai eficiente variante de satisfacere ale nevoilor clienţilor unei
macrounităţi, într-un mod reciproc profitabil.” //Florina Pînzaru //www.markmedia.ro) Ex.: “Are oare
viitor macromarketingul? Desigur că da. Mai mult, are un prezent foarte concret.” Florina Pînzaru //
www.markmedia.ro)
Micromarketing (< micro- + marketing „Micromarketingul înseamnă personalizarea produselor şi
programelor de marketing astfel încât acestea să se adreseze unor locaţii diferite şi gusturilor fiecărui client
în parte. Micromarketingul include marketingul local şi marketingul
individual.” //http://facultate.regielive.ro) Ex.: „În sectorul de producţie, micromarketingul la Frito-Lay a
fost foarte mult mediatizat (Applegate, 1993). Peste 7 sau 8 ani capacităţile micromarketingului sau s-au
dezvoltat până la punctul de a ajunge în competiţie cu Annheuser Busch, retras de pe piaţa.”
//www.referatele.com
Hipermarketing (< hiper- + marketing „O altă derivată a "hipermarketing-ului" (nu a hiper-
marketului) este aceea că un vânzător îţi poate prezenta drept calităţi ale unui produs, elementele despre
care un alt vânzător, al aceluiaşi produs, ţi-a spus că ar fi punctele lui slabe.”// Andrei Manolescu.
Marketing. Dilema veche, nr. 365, 10 - 16 februarie 2011 //www.dilemaveche.ro

4
Supermárketing (<super + marketing ) Ex.: „O altă cale de legătură este ieşirea spre centura de
vest a oraşului şi implicit accesul spre supermarketingurile Metro, Careffour”. //www.cauta-imobiliare.ro
Termenul market < engl. market, semnifică în limba română „magazin”. Pe lângă acest termen însă
mai atestăm derivatele lui cu prefixoide neoromanice:
Supermárket s. n. (anglicism) Supermagazin. [cf. engl. supermarket]. Ex.: „Uneori paza
supermarketurilor nu mai sesizează poliţia dacă se recuperează bunul şi atunci poliţia nu are cunoştinţă
de faptă.” //www.avocatnet.ro
Hipermarket „Magazin foarte mare ce dispune de spaţii comerciale ce variază între 8.000 - 22.000
m2. Combină regula desfacerii cu amănuntul cu cel al supermarketului, cu magazinul de solduri şi
magazinul-depozit.” //www.supermodels.ro Ex.: „Carrefour a deschis miercuri, la Iaşi, primul
hipermarket din Moldova, în centrul comercial Felicia, după o investiţie de 20 milioane
euro.”//www.banknews.ro
Minimarket („magazine de mici proporţii”). Ex.: „Şi nu în ultimul rând credeţi că mai este
rentabil să deschizi un minimarket în Bucureşti ţinând cont că hipermarketurile sunt aproape la orice
colţ...” //http://megaajutor.bizoo.ro
Un termen utilizat destul de frecvent în presa economică este brand. În ciuda faptului că limba
română are un sinonim, cuvântul marcă, acest anglicism este des folosit, atât ca substantiv – brand,
branduri, brandurile, brandurilor – cât şi ca verb – a branda sau a rebranda. Atestăm termenul într-un şir
colocaţii sau calcuri frazeologice după engleză: imagine de brand (conf. engl. brand image), mesaj de
brand (conf. engl. brand message), audit de brand (brand audit). În unele situaţii sensul termenului în
cauză este explicat în context prin sinonimele româneşti: „brandurile sau mărcile sunt astăzi unanim
recunoscute”, „majoritatea lanţurilor de magazine s-au luptat cu reinventarea sau rebrandarea”. În
ultimul timp, putem vorbi despre o creştere a utilizării împrumutului brand în detrimentul nativului marcă.
Termenul branding (< engl. branding „Brandingul este procesul de creare şi de întreţinere a unui
brand. Este totalitatea metodelor prin care o organizaţie sau un produs comunică, simbolizează şi se
diferenţiază.” Ex.: „După Temi Abimbola, brandingul constă în „identificarea şi/sau crearea, apoi
exploatarea unor avantaje competitive sustenabile”. //www.ecursuri.ro), are derivatele:
Rebranding (< re- +branding „Pentru termenul de rebranding este mai dificil de dat o definiţie
bine delimitată, el fiind folosit adesea pentru a semnaliza o schimbare de logo sau nume, o nouă campanie
de advertising, un set nou de broşuri sau de afişe cu un stil vizual diferit, un nou ambalaj pentru un produs
existent. Marius Ursachi //www.markmedia.ro/) Ex.: „Nu mulţi români ştiu că unul din obiectivele
Agenţiei pentru Strategii Guvernamentale a fost şi este să schimbe imaginea României la nivel
internaţional. Poate, dacă ar şti asta, s-ar implica în proiectul de rebranding, deşi termenul nu le este
foarte familiar.” //http://elenaneicu.blogspot.com

5
A rebrandui - Ex.: „După ce şi-a recâştigat în instanţă palmaresul echipei, conducerea clubului de
fotbal Poli Timişoara şi-a rebranduit autocarele oficiale...”;
Rebranduire - Ex.: „Producătorul de lactate Covalact a investit aproximativ 150.000 de euro
pentru rebranduirea sub numele „Covalact DE ŢARĂ” a tuturor produselor din portofoliul companiei
aflate anterior sub brandul „Covalact”” //www.money.ro
Brandişti - Ex.: „Nu cred că s-a pornit aşa din senin să vorbească de brandul de ţară...pe de altă
parte cei mai mari hoţi de pe lumea asta sunt brandiştii care iau milioane de euro pe un slogan sau logo...
de fapt banii aia sunt o taxă de protecţie plătita”// www.hotnews.ro.
De la termenul design (< engl. design, care se pronunţă [dizain] şi care înseamnă proiect, desen (de
concepţie), schiţă (de concepţie)” am atesta derivatul:
Redesign (< re- + design “reproiectare, …”). Ex.: „Am hotărât să facem un redesign la site-ul
oficial de prezentare PAM Design. Ne cerem scuze dar, câteva zile site-ul nostru va traversa o perioada
critică, aceia de redesign.” //www.pamdesign.ro; „Zilele astea, “Neogen” îşi face office
redesign. //http://jordas.ro
În urma celor prezentate supra, susţinem occidentalizarea lexemelor economice, mai ales că acestea
conţin nişte elemente derivative neoromanice, care vin să amplifice sensul termenului primar, să
intensifice, în sensul de întărire, de accentuare sau de augmentare a trăsăturilor romanice ale termenilor
economici, astfel conturându-se atât caracterul latin al celui vestic. În plus, după cum zicea şi Hristea:
„Frumuseţea unei limbi este dată, în primul rând, de bogăţia, varietatea vocabularului ei, de continua
sporire a inventarului lexical, iar modificările care au loc în cadrul lui sunt, cel mai adesea, direct ori
indirect legate de progresul societăţii umane, în ansamblul ei, şi în mod special de transformările care se
petrec în viaţa materială şi spirituală a unei anumite colectivităţi lingvistice”. În context menţionăm şi cele
spuse de Mioara Avram: „Avem de a face cu o perioadă marcată de dinamică, aşa cum au fost şi alte
perioade în istoria limbii române moderne, iar dinamica înseamnă viaţă intensă şi creativitate”.

Referinţe bibliografice:
1.Bogdan (Oprea) Helga-Iuliana, Relatinizarea limbii române (cu specială referire la împrumutul lexical),
Rezumatul tezei de doctorat, p. 20// www.unibuc.ro
2.Buzatu Mihaela. Teoria contactelor dintre limbi; cu privire specială asupra contactelor între română şi
engleză // „Philologica Jassyensia”, An. III, Nr. 2, 2007, p. 155-189
3.V. Mircea Seche, 1966, p.13 apud Coman Lupu. Lexicografia românească în procesul de occidentalizare latino-
romanică a limbii române moderne (1780-1860), Bucureşti 1999, p.29
4.Zamfir A., Marketing, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1974

S-ar putea să vă placă și