Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cum testezi plantele necunoscute
Te poti afla in situatia in care sa ai nevoie de hrana sau de hidratare si vei intalni probabil o multitudine de plante
salbatice pe care nu le cunosti. Cateva masuri de precautie iti pot salva viata de doua ori: o data fiindca vei beneficia
de niste produse naturale comestibile si a doua, vei fi ferit de posibilele intoxicatii grave.
1. Verifica zona din care culegi plantele si ai grija sa nu existe excremente de animale. Plantele care au venit in
contact cu ele pot fi contaminate cu germeni fecali;
2. Separa planta in componente: radacina, frunze, flori/fructe;
3. Evita plantele sau partile din plante care la rupere secreta sucuri laptoase sau
colorate. Exista multe exceptii, dar doar daca le cunosti bine, Ex. Laptuca. Evita partile din
planta afectate de insecte, viermi. Evita plantele din care pare ca s‐au hranit animale sau
pasari;
4. Ia o cantitate mica dintr‐o componenta, zdrobeste‐o putin ca sa lase seva si freac‐o
pe piele intr‐o zona sensibila, la incheietura mainii, la incheietura cotului. Daca planta este toxica, in cateva
minute pana la cateva ore va aparea o reactie alergica manifestata prin roseata, mancarime, usturime. Nu
freca in mod exagerat, fiindca te poti rani, denaturand astfel rezultatul testului prin simptome false;
5. Ia o mostra din aceeasi componenta a plantei, zdrobeste‐o putin si tine‐o cateva minute intre buze. Apoi
plimb‐o pe limba si prin gura aproximativ zece minute. Buzele, limba si mucoasa bucala sunt foarte sensibile
si pot da semne despre toxicitatea unei plante prin iuteala exagerata, furnicaturi, senzatie de arsura.
Mucoasa sublinguala, puternic vascularizata, permite trecerea rapida in sange a toxinelor solubile, astfel ca
pot fi observate efecte toxice la nivel sistemic. Tocmai de aceea, la acest test este bine sa folosesti o cantitate
mica din planta, astfel ca vei fi protejat de o intoxicatie grava.
6. Ultimul test este inghitirea unei cantitati moderate din componenta testata. Asteapta 8 ore, timp in care
ceea ce ai inghitit va tranzita intregul tract gastro‐intestinal. Daca apar stari de intoxicatie, trebuie sa‐ti induci
voma imediat si sa consumi multa apa purificata. Tocmai de aceea, daca apa este deficitara, abtine‐te de la
a manca si de la astfel de experimente.
Masurile de siguranta enumerate mai sus sunt doar orientative in lipsa unor analize laborioase, dar cu siguranta iti
pot salva viata.
Este important de mentionat ca in lipsa apei purificate in cantitate suficienta trebuie sa te abtii de la a manca si
mai ales de a face teste de toxicitate. Digestia are nevoie de apa. In situatii de intoxicatie
alimentara ai nevoie de apa. Nu te hazarda in teste de hrana necunoscuta daca nu ai apa! Nu vrei
ca primul semn de intoxicatie sa sari cu capul in mlastina si sa bei apa contaminata cu o multime
de germeni potential fatali.
Mai jos se regaseste o lista cu plante salbatice al caror uz iti poate salva viata, ce pot fi consumate
in siguranta, unele ca hrana de baza, altele doar in mod limitat sau in combinatii.
Pagina 1 din 17
1.Papadia
Despre faptul ca papadia este o planta comestibila am auzit cu
totii, dar poate nu toata lumea stie exact ce parti ale acestei
plante invazive pot fi consumate. Ei bine, toate partile papadiei
sunt comestibile si pot fi folosite atat in stare cruda, cat si
oparite sau trase la tigaie, pe foc iute. Frunzele si tulpina
proaspat culese sunt cel mai des folosite in salatele de sezon
sau pot fi adaugate in diverse supe. Florile de papadie sunt
dulci si pot fi consumate atat crude cat si prajite. Iar radacina
de papadie poate fi prajita si apoi macinata si folosita pentru
condimentarea salatelor. Am aflat ca radacina uscata, prajita
si macinata poate inlocui cafeaua. In caz ca nu stiai, gustul
amarui al papadiilor este cu atat mai pronuntat cu cat planta este mai matura, de aceea e bine sa culegi
plante cat mai tinere, mai ales atunci cand vrei sa le consumi in stare cruda.
2.Trifoiul
Pe langa faptul ca nu este cea mai inestetica dintre buruienile
care ne invadeaza curtea, trifoiul este o excelenta sursa de
proteine, putand fi folosit atat in stare cruda, in prepararea
salatelor si a sucurilor, cat si sotat in sos de soia, in prepararea
mancarurilor orientale si asiatice. Florile uscate de trifoi, atat
rosu cat si alb, sunt folosite in prepararea ceaiurilor. Bogat in
vitaminele A, C si D, trifoiul rosu este si un puternic aliat in
lupta impotriva cancerului de colon, de prostata si de san.
3.Iarba grasa
O alta buruiana care ne invadeaza gradinile, stricand aspectul
gazonului si al rondurilor cu flori, iarba grasa este o excelenta
sursa de acizi grasi esentiali Omega 3 si nu numai. Suculente si
crocante, tulpinile si frunzele de iarba grasa pot fi folosita in
salate, in stare cruda sau in prepararea tocanelor si a supelor.
Daca iti place bucataria libaneza, sa stii ca grasita este unul
dintre ingredientele renumitei salate fattoush.
Pagina 2 din 17
4.Patlagina
Mai stii cum ne tratam toate juliturile, zgarieturile si
vanataile din copilarie cu frunze de patlagina proaspat
culese? Dar nu stiam ca acesta buruiana poate fi folosita si
in bucatarie, in prepararea salatelor, tocanelor si chiar
ciorbelor. Si nu doar frunzele de patlagina sunt comestibile,
ci si inflorescenta si chiar semintele, ce pot fi culese toamna.
Semintele uscate si macinate sunt o excelenta sursa de
fibre, fiind extrem de eficiente in tratarea constipatiei.
5.Spanacul salbatic sau Caprita
O buruiana deseori intalnita atat in curtile si gradinile
amenajate, cat si in salbaticie, spanacul salbatic este o
planta comestibila, folosita in bucatarie inca din antichitate.
Confundata adesea cu loboda si cu stirul, cu care se
inrudeste, caprita poate fi consumata mai ales sub forma de
placinta, dar si in toate retetele ce contin spanac, pe care il
poate inlocui cu brio: omlete, supe, ciorbe, tarte etc. Spre
deosebire de alte buruieni comestibile, spanacul ciobanului
trebuie consumat cu moderatie, fiind o planta bogata in
acid oxalic, despre care se spune ca ar favoriza dezvoltarea
pietrelor la rinichi.
6.Usturoita
Poate nu stiai, dar usturoita este unul dintre cele mai vechi
condimente folosite in condimentarea mancarurilor pe
teritoriul Europei. Atat frunzele cat si florile, fructele cat si
radacinile acestei buruiene pot fi consumate. Cateva
frunzulite tocate de usturoita ii vor adauga oricarei salate
proaspete o aroma discreta de mustar si usturoi. Aceasta
aroma face din usturoita un ingredient excelent in
prepararea sosurilor verzi, cum ar fi sosul pesto. Radacina
alba a usturoitei are un gust asemanator hreanului, iar
semintele sale sunt folosite in multe bucatarii ale lumii in
calitate de condiment.
Pagina 3 din 17
7.Cresonul sau Nasturelul
Aceasta buruiana comestibila, cunoscuta in tara noastre
si drept macris‐de‐balta, adora terenurile mlastinoase,
unde se dezvolta sub forma unor tufe intinse. Despre
frunzele cresonului se stie ca imbunatatesc digestia si
ajuta la eliminarea toxinelor din organism. De altfel,
anumite studii efectuate arata ca sucul de nasturel este
un aliat in lupta impotriva dependentei de nicotina,
contribuind totodata la scaderea glicemiei. Cresonul se
poate consuma doar proaspat cules, atat in salate cat si
in supe reci sau in sucuri, avand un gust acrisor si putin
picant. Dupa inflorire nasturelul devine amarui.
8.Leurda
Cu un puternic miros de usturoi, leurda, supranumită usturoiul
sălbatic, crește în pădurile din Europa Centrală. În țara noastră,
verdele viu al frunzelor și albul luminos al florilor împodobesc
pădurile. Frunzele de leurdă au componente asemănătoare cu
cele ale usturoiului, predominând sulfura de alil, care imprimă
gustul și mirosul caracteristice tuturor speciilor din genul
Allium. În plus, conține carotenoizi, vitaminele A și C, vitamine
din complexul B, levuloza, ulei eteric complex, săruri minerale,
calciu, fier, fosfor, natriu, magneziu, cupru și proteine. este
consumata adesea in loc de usturoi. Se consuma primavara ca
salata si in loc de spanac, pregatindu‐se din frunze supe si
piure‐uri. In Germania se foloseste la prepararea untului cu
verdeturi. Se poate conserva si pentru iarna.
9.Toporasii
Partile aeriene inflorite ale toporasilor, frunzele fara
petiol si florile se culeg in timpul infloririi, prin martie‐
aprilie, pe timp frumos, dupa ce s‐a ridicat roua. Rizomul
si radacina de toporas se recolteaza primavara devreme
sau toamna. Se usuca in strat subtire. Florile se usuca si
se pastreaza la intuneric pentru a nu se decolora. Planta
întreagă este folosită în stare proaspătă sau uscată.
Frunzele de toporasi pot fi mâncate ca pe cele de spanac
sălbatic, iar florile adaugate în salate şi deserturi.
Rădăcina de toporas tratează bronşitele, iar frunzele au
proprietati diuretice, emoliente. Sunt recomandate in
tratamentul catarului cailor respiratorii, a reumatismului si chiar a afectiunilor renale. Siropul de flori de
toporasi este antiseptic, un laxativ uşor , tratează tusea, durerile de cap şi insomnia.
Pagina 4 din 17
10.Brancuta galbena
Este o planta obisnuita, care creste atat in locurile cultivate,
dar si pe pajisti, de‐a lungul raurilor. Frunzele ei pot fi
consumate crude, fie preparate, dar inainte de aparitia
florilor. Cu frunze ondulate, incretite, se foloseste pentru a
da aroma picanta salatelor. In fitoterapie se intrebuinteaza
semintele si componenta aeriana a plantei inflorite
culeasa in perioada de inflorire. Brancuta are proprietati
antiinflamatoare, expectorante, diuretice si tonice.
11.Mustarul
Este o planta foarte gustoasa, fie preparata singura, fie in
combinatii cu alte legume. Frunzele tinere si fragede ale
acestei plante dau aroma salatelor. Se identifica usor dupa
frunzele lui paroase si aspre.
12.Macrisul
Macrisul de balta creste de‐a lungul paraielor. Sezonul cel
mai potrivit pentru el este primavara si toamna. Datorita
aromei sale, frunzele acestei plante dau gust aproape
oricarei salate. Macrisul nu place numai copiilor. Cel de
gradina, care creste fie in locuri paraginite si fanete, fie
uneori in culturi, macrisul‐iepurelui si macrisul marunt este
savurat cu placere si de adulti.
Pagina 5 din 17
13.Usturoiul salbatic
Frunzele sunt folosite in salate. Acesta este un var al cepei.
Frunzele lui au o aroma delicata de ceapa, suficienta pentru
condimentarea salatei. Face o floare placuta, mov, si se
planteaza adesea de‐a lungul potecilor din gradina.
14.Susaiul
Frunzele se culeg tinere și au un gust proaspăt și dulceag, fiind
preferată în salate, supe, dar și utilizată în moduri asemănătoare
spanacului. În Italia, la țară, se amesteca în paste, sau se folosea drept
umplutură pentru ravioli. În Noua Zeelandă, Maori foloseau rădăcina
susaiului drept gumă de mestecat din cauza conținutului de latex
lăptos.
15.Laptuca, salata salbatica
Laptuca, ruda cu binecunoscuta salata, este o planta care primavara
se gaseste mai peste tot, are un gust amar si multiple proprietati
curative. Inca din cele mai vechi timpuri a fost utilizata, iar egiptenii
o considerau afrodisiac. Tulpina şi frunzele conţin un lichid lăptos şi
amărui, de la care i se trage numele, dar din cauza căruia este şi
ignorată de gospodine. Chiar dacă gustul nu este unul tocmai
apetisant, este o plantă mai bogată în substanţe nutritive decât
salata romană. Lăptucile conţin din belţug clorofilă, vitaminele A, B,
C şi K, magneziu, potasiu, zinc, fier şi iod. O particularitate a lăptucilor
îl reprezintă conţinutul ridicat de lactucarium, o substanţă cu efect
puternic în tratarea insomniilor, anxietăţii şi a altor probleme de
ordin psihologic. De altfel, multe dintre medicamentele concepute
pentru tratarea problemelor psihice conţin extract de lăptuci. Se
consuma frunzele in salate, in supa, in sandwich‐uri.
Pagina 6 din 17
16.Cebărea
Frunzele de cebărea provin de la Sanguisorba minor si sunt
comestibile. Frunzele si lastarii cu inflorescente au aroma
placuta. Se consuma cruda. Este un bun ingredient al
salatelor de castraveti, rosii, salata de gradina si conopida.
In nordul Germaniei, serveste la prepararea unor supe
traditionale. Constituie un aromatizant al mancarurilor de
spanac, al unor sosuri si al oualor fierte. Multa vreme s‐a
folosit la aromatizarea de vinuri si lichioruri.
17.Condurul doamnei
Este o planta anuala ce creste in gradini. Frunzele tinere
ofera salatelor un gust picant. Bobocii florali si fructele inca
verzi conservate in otet, inlocuiesc caperele. Prin zdrobirea
plantei, se obtine un ulei volatil cu gust intepator
asemanator uleiului de mustar. Uleiul volatil are
proprietati antiscorbutice.
18.Banuti
Frunzele se consuma primavara ca salata, ori
adaugate in supe de verdeturi, impreuna cu spanac,
macris si urzici. Se mai numesc bumbisori, cocosei,
ochiul‐boului, paralute, etc si fac parte din categoria
de plante salbatice comestibile.
Pagina 7 din 17
19. Cerentelul
Frunzele de cerentel (Geum urbanum) se pot consuma
primavara in salate. Contin vitamina C si caroten. In mediul rural,
se prepara o salata din 50 g frunze tinere si 5 g praz, care se taie
marunt. Se adauga sare si smantana. Rizomul uscat si pisat
serveste ca aroma la supe si sosuri. Mai este folosit la
prepararea unor produse de cofetarie si aromatizarea vinului.
20. Coada racului
Planta intreaga, dar mai ales frunzele tinere si stolonii se pot
folosi ca leguma in salate si supe de verdeturi, ca piure ori
garnitura la preparatele de peste.
21.Iarba cu 5 degete
Din acelasi gen cu coada racului face parte si iarba cu cinci
degete, (Potentilla reptans) ale carei frunze si lastari se
consuma in stare proaspata in salate.
Pagina 8 din 17
22.Coada soricelului
Are proprietati depurative, mineralizante si vitaminizante. In
unele zone se consuma ca salata, garnitura la diverse
preparate. Salata se prepara cu mai multe verdeturi. Frunzele
tinere si lastarii tineri ai acestei plante salbatice servesc la
prepararea unor supe de verdeturi sau sosuri. Frunzele se
folosesc ca aroma la chiftelele de cartofi. Planta uscata cu
frunze si flori se utilizeaza la aromatizarea lichiorurilor,
vinurilor si a unor bauturi racoritoare. Dacii numeau planta
chodela (codita) si o foloseau pentru vindecarea ranilor,
gangrenelor si a bolilor infectioase.
23.Grausorul, untisorul
Frunzele tinere de grausor (Ranunculus ficaria), culese
inainte de a inflori, sunt consumate sub forma de salata, dar
si sub forma de supa, ciorba sau alte mancaruri. In stare
cruda nu se recomanda un consum mai mare de 50‐100g pe
zi. Frunzele crude servesc la pregatirea unui aperitiv. Se
oparesc 100 g frunze in apa cu sare. Se trec prin robot sau
prin masina de carne. Se adauga peste ele sare, pasta de
mustar si 200 g unt. Mugurii ce se formeaza la axila frunzelor
se culeg, se tin o zi in apa sarata si apoi se mureaza in otet
de tarhon.
24.Hameiul
Primavara, varfurile fragede ale lastarilor de hamei
(Humulus lupulus) sunt consumate fierte sau crude in
salate. Adeseori, in locurile in care se cultiva hamei, lastarii
fragezi sunt folositi la ciorbe, salate cu sos vinegreta, sub
forma de sote, cu pesmet.
Pagina 9 din 17
25.Limba boului
In unele regiuni ale tarii, frunzele de limba boului (Anchusa
officinalis) sunt folosite primavara la prepararea unor
ciorbe cu lapte acru. Se culeg, se oparesc bine, se toaca cu
un cutit si se fierb cu lapte. Se drege pentru gust cu marar
verde.
26.Nalba
Tulpinile si frunzele tinere de nalba creata (Malva verticillata) sunt folosite in supe,
ciorbe si piure‐uri. Frunzele tinere si tulpinile de nalba de padure (Malva sylvestris)
au un gust dulceag. Se pregatesc la fel ca spanacul. Adeseori sunt consumate crude
de copii.
Nalba creata
Nalba de padure
27.Osul iepurelui
In unele sate din Maramures, lujerii tineri de osul
iepurelui (Ononis spinosa) se consuma murati sau fierti
in apa sarata. In Franta, mai ales copiii consuma
radacinile crude.
Pagina 10 din 17
28.Podbalul
Frunzele tinere de podbal (Tussilago farfara) sunt folosite in
unele zone la ciorbe, supe, sau la invelirea sarmalelor.
29.Răcovina
Plantă anuală din flora spontană, de mici dimensiuni, cu
tulpină târâtoare, omniprezentă în spațiile verzi chiar și din
orașe, în grădini, și pe terenuri necultivate din toată țara,
până la o altitudine maximă de 1600 m. Răcovina este o
plantă cu morfologie variabilă, de aceea sunt cunoscute un
număr de varietăți regionale, adaptate specificilui zonal.
Este o plantă căutată și consumată cu plăcere de păsările de
curte, de unde și numele său în limba engleză, chickweed.
Cel mai des, răcovina este considerată buruiană dăunătoare
culturilor, însă planta este comestibilă, nutritivă și chiar
delicioasă. Poate fi folosită proaspătă în salate sau adăugată ca verdeață la mâncăruri gătite, la omlete, fritate, papare
sau clătite. Preparată astfel are un gust greu de distins față de cel de spanac și la fel de multe calități nutritive. Este
bogată în vitamina A și C, fier, magneziu, calciu, zinc. Poate fi pregătită și sub formă de pesto, la fel ca alte plante
verzi.
30.Rotungioara
Frunzele tinere de rotungioara (Glechoma hederacea) se
folosesc crude in salate.
Pagina 11 din 17
31.Urzicuta moarta
Frunzele de urzicuta moarta (Lamium purpureum) se folosesc
crude in salate. Pentru tratarea epilepsiei, frunzele de urzicuta se
folososesc sub forma de macerat din planta proaspata, maruntita,
in miere de albine. Se iau 2 lingurite pe zi.
32.Bobornicul
Tulpinile fragede de bobornic (Veronica beccabunga), mai ales
varful tulpinii, inainte de inflorit si frunzele se consuma in salate.
Se poate consuma si in amestec – 2/3 bobornic si 1/3 macris sau
creson (nasturel). Se gaseste langa ape, in zone inundabile,
mlastini. Are proprietati antiinflamatoare si antiscorbutice. In
scop medicinal se utilizeaza intreaga planta.
33.Urzica
O intalnim in lastarisuri, la marginea padurilor, in livezi si zone
umbroase, umede, deseori preferand solurile ingrasate natural
de prezenta umana sau animala. Perioada de recoltare: sfarsitul
lui februarie – noiembrie, uneori pana la prima zapada. Urzicile
au o aromă oarecum asemănătoare cu spanacul și sunt bogate
în vitamina A, C, potasiu, mangan și calciu. Există o tradiție
îndelungată ca la sfârșitul iernii urzicile tinere să fie culese
pentru mâncare, o sursă importantă de vitamine după dieta
săracă din iarnă. Pentru a fi consumate, urzicile trebuie lăsate la
înmuiat peste noapte sau opărite în apă fierbinte înainte de‐a fi
gătite propriu‐zis. Plantele astfel pregătite pot fi consumate în diferite moduri: urzici sotate, cu ochiuri, alături de
mămăligă, plăcinta cu urzici, supa de primăvară cu urzici și purée‐ul sau sosul verde de urzică. Planta matură (după
înflorire) dezvoltă un tip de particule numite cistolite, care sunt iritante pentru tractul urinar – de accea se condideră
că în acest stadiu urzicile nu mai sunt bune pentru consum.
Pagina 12 din 17
34.Papura
Uzul ei gastronomic incepe primavara cand
rizomii si lastarii proaspeti se recolteaza si se
soteaza in unt, sau se folosesc in diverse
mancaruri, precum un sparaghel. Acestia se
mai pot recolta pana vara tarziu, pastrand doar
partea frageda de la baza mladitelor. Florile se
recolteaza la inceputul verii sau primavara
tarziu, desfacand frunzele crescute cilindric in
jurul lor. Se recolteaza atat florile de tip
masculin cat si cele de tip feminin, ambele
avand un gust delicios, asemanator
porumbului. Se consuma crude, in salate, sau
sotate. De la Papura se mai consuma si polenul.
Spre mijlocul verii inflorescentele masculine produc o abundenta de polen galben care poate fi colectat si consumat
crud, in iaurt, sucuri de fructe, salate sau cereale. Cu polenul de papura se ingroasa supele, sosurile sau se poate
adauga in preparatele pe baza de faina. Pentru colectare se foloseste o punga de hartie, se apleaca varful papurei si
se scutura polenul. Se pastreaza intr‐un loc racoros, ferit de umezeala. Ultima parte a papurei, radacina, se recolteaza
de vara pana la urmatoarea primavara, practic se poate recolta pe tot parcursul anului. Aceasta se foloseste pentru
a se extrage faina de papura, un inlocuitor bun pentru grau, in orice reteta. Papura este un atiseptic natural,
popoarele americane folosind‐o pentru tratarea ranilor si a infectiilor. Substanta gelatinoasa aflata intre frunze se
foloseste pentru dezinfectarea ranilor mici. Acest jeleu este totodata un analgezic puternic, putand fi ingerat sau
aplicat local pentru a usura durerile si inflamatiile. Fiind un coagulat eficient, preparatele pe baza de papura
echilibreaza menstruatiile abundente, ameliorand anemiile.
35. Traista ciobanului
In Asia mica, este o planta foarte cautata pentru gustul sau, folosindu‐se
intr‐o multime de preparate. Vara dezvolta frunzulite in forma de
inimioara, fiind foarte usor identificabila. Primavara o putem gasi in
stadiul incipient, la baza solului, si o putem recunoaste datorita frunzelor
lancetate, dispuse ca intr‐o rozeta. Se recolteaza frunele tinere impreuna
cu radacina tanara. Gustul este asemanator verzei, si devine piperat odata
cu cresterea plantei. Primavara frunzele tinere, bogate in fier, calciu si
vitamina C, se pot consuma crude in salate, sau se pot sota cu putin
usturoi sau fierbe si trase la tigaie. Datorita gustului intens pe care il
capata odata cu maturizarea plantei, inspre vara, se asezoneaza si cu alte
verdeturi sau legume. In Korea se considera ca Naengi (numele autohton
pentru Traista‐ciobanului) este una din plantele de primavara cu cei mai
multi nutrienti, fiind printre primele care ies din pamant, purtand cu sine
taria Naturii. Mai multe moduri de preparare gasiti aici. Perioada de
recoltare: februarie‐octombrie.
Pagina 13 din 17
36. Sparanghel salbatic
Primavara se recolteaza lastarii proaspeti de la baza tufei, viitoarele
tulpine in devenire. Avem grija sa ii alegem pe cei care inca nu au
dezvoltat frunze deoarece acestia din urma sunt prea lemnosi pentru
a mai fi consumati. Lastarii tineri de sparanghel salbatic, bogati in
vitamine si minerale, se recolteaza si se consuma cruzi (sunt foarte
suculenti si gustosi), sotati in unt, pe gratar, sau in diverse supe si
sosuri.
37.Feriga
Primavara apar aceste varfuri de
Feriga ce urmeaza a fi viitoare
frunze si pe care le putem culege si
noi! Se culeg tinere, pe cand sunt
in stadiul de spirala. Fragede si
dulci, sunt o delicatesa, dar se
consuma intotdeauna gatite bine!
In genul Feriga intra mai multe
specii, precum: Matteuccia
struthiopteris (feriga pana de
strut), Pteridium aquilinum (feriga
de camp), Osmunda regalis (feriga
regala) si Dryopteris filix‐mas (feriga comuna). Toate sunt comestibile odata cu tratamentul termic. Ferigile le putem
gasi in paduri, la marginea acestora, in vai, pe coaste de deal si in zone umbroase. În vederea preparării, vârfurile de
ferigă trebuiesc curățate de pielița galben‐maronie, care în cele mai multe cazuri se curăță ușor cu mână, apoi se pun
la fiert în două ape. Prima apă se schimbă după 10 minute pentru ca taninii care i‐ar da un gust amărui, toxinele
ușoare și eventualii paraziți ce și‐ar putea găsi casă în spirala strânsă să fie eliminate. Se pun din nou la fiert în apă
curată și se dau în clocot. După aceea pot fi adăugate la diferite preparate. Tratamentul termic este necesar pentru
că ferigile crude conțin o enzimă numită thiaminasă, care dispare odată ce este expusă la caldura focului sau prin
uscarea în soare. Această enzimă desface vitamina B1 în două molecule separate, ceea ce duce la pierderea ei din
organism. De aceea consumul excesiv de ferigă nu este recomandat. Însă aceasta a fost o problemă mai degrabă
pentru predecesorii noștri, care se bazau exclusiv pe plantele sezoniere locale – nu cred că am putea avea problema
aceasta în timpurile moderne, când posibilitățile alimentare sunt infinit mai largi. Gătite, vârfurile de ferigă pot fi o
sursă bogată de omega‐3, omega‐6, potasiu, fier și fibre. Au și proprietăți antioxidante. Pot fi preparate în moduri
similare sparanghelului și au un gust asemănător cu acesta.
Pagina 14 din 17
38.Ceapa salbatica sau Chives
Aceasta varietate salbatica de ceapa, cu aspect de fire lungi
de iarba, este deja la moda prin restaurante si
supermarketuri. Putini stiu ca se gaseste din abundenta si in
Natura si o putem culege singuri. Creste in tufe stufoase pe
dealuri si campii, iubind locurile insorite. Vara dezvolta o
floare mov, foarte parfumata, din care urmeaza sa se
dezvolte semintele. Acestea pot fi folosite pentru a va planta
Chives sau Ceapa Salbatica in gradina. Alegeti un loc insorit
si ea va creste singura. Se consuma cruda, in salate, pesto,
sandvisuri, dressinguri, sosuri, sau ca adaos crud la supe si
diverse preparate.
39.Ventrilica
Este o planta care creste in grupuri mari, si o putem intalni
in paduri, pe locuri defrisate, langa maracinisuri, tufisuri,
garduri si santuri, pe drumuri si in liziere. Fruzele si florile,
ambele sunt comestibile, si se pot adauga la salate,
sandvishuri, decoratiuni de platouri sau se poate servi ca
ceai. Are proprietati detoxifiante, curata sangele si este
buna pentru tuse. Una din cele mai demne de mentionat
este proprietatea sa sedativa: calmeaza sistemul nervos,
ameliorand senzatiile de nervozitate, stres si anxietate.
40. Gusa porumbelului
Putem intalni aceasta planta atat in locuri insorite cat si
umbroase, in vii sau in miristi, la marginea potecilor, pe
dealuri, campii si pe pasuni alpine. Acesta planta este
foarte apreciata in gastronomia populara italiana, unde se
foloseste des la paste si risotto. Frunzele si lastarii tineri,
culesi primavara pana la inflorirea plantei in mai‐iunie, se
folosesc cruzi, in salate, umpluturi, paste, risotto, omlete,
sotate precum spanacul sau adaugate in diverse
preparate. Gustul lor aduce cu mazarea dulce si un pic cu
lemnul dulce, devenind usor amarui odata cu maturizarea.
Pagina 15 din 17
41.Margaretele
De la margarete se consuma frunzele proaspete
primavara, rizomii proaspeti si surpriza… mugurii de flori
care constituie o delicatesa printre cunoscatorii de
gastronomie salbatica. Acestea se mureaza ca si caperele
si aduc o savoare deosebita preparatelor. Se pot consuma
si cruzi, in salate, iar florile desfacute se pot folosi la
ornarea preparatelor. Petatelele acestora le putem
adauga la salate si sandvisuri. Margaretele cresc sub
forma de tufe stufoase, ce pot ajunge pana la 1m
inaltime. Putem gasi margaretele in flora spontana din
zonele de deal si campie pe langa lacuri, rauri si mlastini
– preferand solurile umede.
42.Stevia
Stevia comuna, sau stevia de gradina, o putem intalni prin
pasuni, fanete, pe coastele dealurilor, in gradini si in zone
semi‐umbroase. Este foarte usor de recunoscut datorita
frunzelor late si a tulpinii usor rosiatice. Aceasta se
gateste similar spanacului, se adauga la ciorbe si la
diverse preparate. Frunzele de stevie contin tanini si o
serie bogata de minerale (fosfor, calciu, zinc, mangan,
seleniu, magneziu, sodiu, fier, potasiu), vitamina A si C.
43.Mugurii proaspeti
Pe langa plante putem consuma si muguri proaspeti din oricare pom
comestibil. Foarte apreciati sunt cei de tei, scorus salbatic, dud, dar si
cires, prun, mar si visin. Mai putem trece pe lista mugurii de
mesteacan, artar, fag, plop si mugurii fructelor de padure, cum ar fi
zmeur, coacaz, mur, agris, etc.
Pagina 16 din 17
Va urma
Pagina 17 din 17