Urzica

Etichete: leguma, zarzavat

Denumire stiintifica: Urtica dioica, Familia Urticaceae
Alte denumiri: urzica creata, urzica intepatoare, urzica
mare, urzica mascata, urzica de padure, etc.
Parti folosite: radacinile (Radix Urticae), frunzele (Folium
Urticae) si partea aeriana (Herba Urticae).
Urzica, planta erbacee rezistenta, perena, dioica, cu o
inaltime de pana la 1,2 m, este o buruiana comuna, intalnita
in mai toate zonele temperate ale emisferei nordice, dar
care, dupa Dr. Farm. Ovidiu Bojor se incadreaza in grupa
legumelor de la care se consuma frunzele si portiuni din
partile aeriene.
La noi, creste spontan in intreaga tara, din zona de campie, pana in zona alpina. Radacinile sale sunt
rizomatoase - rizom subtire, cilindric, brun - deschis, lung si ramificat, cu numeroase radacini subtiri,
pasloase, fara miros, cu gust usor astringent.
Tulpina ei este in sectiune patrunghiulara, de culoare verde-inchis, prevazuta cu peri aspri. Frunzele
sunt opuse, cu lungime de 5 - 12 cm si latime de 2-4 cm, de forma ovala sau lanceolata, cu varful
acuminat, zimtate si aspre, "inarmate" cu peri intepatori, verticanti, ca si tulpina.
Florile mici, verzi, sunt unisexuate, atat femele, cat si mascule, apar in panicule terminale, pe plante
separate si infloresc din iunie pana toamna tarziu. Fructul este o nucula ovala, de culoare verde deschis. Planta are miros specific si gust amarui.

Beneficii / Utilizare Urzica:

Urzicile cresc atat la soare, cat si la umbra, in sol bogat, umed, cu un continut mare de azot. Ele merita
pastrate in gradinile familiale pentru multiplele intrebuintari: pot fi consumate primavara ca aliment,
este un bun nutret pentru animale, pot fi transformate in compost si nu in ultimul rand intr-un insecticid
si ingrasamint biologic** foarte valoros.
Cu numeroasele sale insusiri si intrebuintari, pana in prezent urzica nu a fost luata in cultura pe scara
mai mare. Aprovizionarea pentru satisfacerea directiilor de consum se face numai din flora spantana
intr-o perioada sezoniera si de scurta durata. Luarea in cultura a urzicilor si elaborarea unei tehnologii
nu au constituit in trecut o preocupare deosebita datorita abundentei de plante in flora spontana, in
majoritatea judetelor din tara. Acest lucru, in zilele noastre s-a schimbat; pentru consumul diversificat
si folosirea in mult mai multe domenii, au fost infiintate culturi de urzica, recoltarea realizandu-se
mecanizat, iar valorificarea productiei se face, pentru consumul in stare proaspata, preambalat in pungi,
iar pentru consumul pe parcursul anului, sub forma de piureuri, la borcan sau cutii de tabla.
In gradinile familiale recoltarea frunzelor se face manual, prin strujire (rupere), pe cat posibil
dimineata, pe roua; partea aeriana se culege inainte sau in timpul infloririi si se vor folosi obligatoriu
manusi - dupa recoltare plantele nu se vor tine inghesuite, ori presate, deoarece se incing si se
innegresc; radacinile se vor scoate, fie in martie - mai, fie in septembrie - noiembrie, cu sapaliga sau se
smulg, se spala si se usca la soare ori in locuri aerisite; se pastreaza ca si frunzele. Ambele se pun la
uscat in straturi subtiri, in locuri bine aerisite si ventilate, pastrandu-se apoi, in saculeti de panza.

Urzica se poate inmulti prin divizarea palcurilor la inceputul primaverii; ele pot deveni invazive, fiind
totusi usor de tinut sub control, pentru ca au radacinile putin adanci ce pot fi smulse cu usurinta. Lasate
sa creasca din loc in loc, in palcuri de urzici, vor constitui hrana pentru omizile diversilor fluturi si
molii.
Atat urzica mare (Urtica Dioica), cat si urzica mica (Urtica Urens L.) sunt specii raspandite aproape pe
intreg globul terestru. In zonele tropicale si subtropicale, ele pot ajunge pana la 4 m inaltime, avand o
tulpina lemnoasa, ca orice arbust. Cunoscuta cu multa vreme inainte, urzica era intrebuintata ca planta
textila, alimentara si medicinala.
Din punct de vedere yoga, ea este simplu yang.
Principalii constituenti
Urzica este foarte importanta prin continutul sau bogat in vitamine, substante proteice, azotoase,
glucide, acizi, saruri minerale, clorofila, avand toti aminoacizii esentiali. Datorita acestui continut ea se
intrebuinteaza pe scara larga in medicina, industria farmaceutica si ca aliment.
Astfel, frunzele tinere contin in 100 g: 40 mg vitamina C; 0,250 mg vitamina B1; 1,400 mg vitamina
B2; 2,33 mg vitamina E; 3,45 mg vitamina PP; vitaminele A, K si multe minerale, cum ar fi: 250 mg
potasiu; 144 mg calciu; siliciu; 6 mg fier, etc.
Urzica are in continutul sau: 7,9 % proteine; 0,7 % lipide; 7,1 % glucide;
Urtica dioica prezinta un mare interes in alimentatie, deoarece este printre putinele plante care contin
toti aminoacizii esentiali: leucina - izoleucina 0,3 %; fenilalnina 0,13 %; tirozina 0,06 %; lizina 0,15 %;
cistina 0,008 %; alanina 0,15 %; histidina 0,15 %; etc.
Substanta plantei proaspete ce este vezicanta pentru piele contine acid formic, o enzima si o
toxialbumina, care prin uscare sau oparire isi pierde proprietatile vezicante.
Intrebuintari culinare
In scopuri culinare se culeg plantele fragede, doar primavara, cand nu au mai mult de 10 cm inaltime,
deoarece exemplarele mai batrane contin cristale de oxalati de calciu.
Frunzele de urzica sunt folosite cu precadere in dietele de primavara, pentru revitalizarea organismului
si se consuma sub forma de salate.
Pot fi preparate in acelasi mod ca spanacul, sub forma de piure, dres cu usturoi sau hrean, mancaruri
scazute cu oua ochiuri, crochete sau friganele.
Urzicile pot fi adaugate in supe, ciorbe, foarte gustoase, ori la mancaruri cu legume, oua sau carne.
Din ele se prepara renumita ciorba (borsul) de urzica: se fierb urzicile bine spalate cu o ceapa taiata
marunt, morcov, telina, albitura si orez, se adauga borsul fiert separat si strecurat. Se potriveste de sare
si se mai da in cateva clocote; se serveste ca atare sau se drege cu smantana.
Budinca de urzici este una din cele mai vechi retete, cunoscuta de mai bine de 6000 de ani i.Hr; ea era,
de asemenea una dintre mancarurile favoritele ale britanicilor cu mult inainte de sosirea romanilor.
Pentru a pregati o budinca de urzici se face un piure care se lasa la racorit, se amesteca cu 3
galbenusuri, apoi cu albusurile batute spuma, eventual si putina sunca taiata in cuburi mici; se
potriveste de sare, piper si se toarna intr-o forma de budinca unsa cu ulei sau unt. Se da la cuptorul
incins, 40-50 minute intr-un vas cu apa (bain- marie); se rastoarna pe farfurie, presarand deasupra
putina branza sau cascaval ras.
Foarte gustoasa si apetisanta este placinta cu urzici: urzicile se fierb, se toaca marunt, se amesteca cu

unt, branza telemea, sare, piper si oua fierte tari si zdrobite; compozitia se aseaza pe foi de aluat, se
ruleaza si se da la cuptor intr-o tava unsa.
Urtica Dioica se poate folosi la prepararea unor sosuri, precum si la pilaf, chiftele cu cartofi, etc:
- Pilaful de urzici se serveste rece; se caleste in putin ulei incins o ceapa tocata marunt si 1 - 2 linguri
orez; se adauga putina zeama de la fiertul urzicilor, se sareaza si se da la cuptor timp de 20-30 minute
- Chiftelele de urzica se obtin din urzici crude sau oparite, tocate marunt, care se amesteca cu o
cantitate dubla de cartofi rasi, 1 ou, putine frunze de coada-soricelului, 1 ceapa tocata marunt si sare. Se
prajesc in ulei, eventual adaugand cateva bucatele de salam sau sunca.
Secretul in prepararea unei mancari reusite de urzici consta in faptul ca ea trebuie sa fiarba la foc mic;
se amesteca des, deoarece se prinde usor de vasul in care se prepara; ingredientele care imprima
mirosul si savoarea trebuie adaugate doar atunci cand mancarea este aproape gata, dupa care se mai
tine pe foc, numai pentru 2 - 3 clocote.
Cu urzica uscata si maruntita se pot condimenta mancarurile de peste.
Din frunzele acestei plante poate fi facuta o infuzie si consumata ca ceai, simplu sau in amestec cu alte
plante de ceai- indian, ceai verde, etc. Pentru a beneficia de continutul bogat in vitamine si minerale pe
tot parcursul anului, frunzele de urzica, recoltate cand incepe inflorirea, se pot usca, in aceleasi conditii
ca orice planta medicinala.
Renumita este "branza Cornish", un preparat de casa, cu o textura nu foarte tare, cremoasa, care este
presata si apoi invelita in frunze de urzica. Aceste frunze sunt asezate cu mana, cu multa atentie, pentru
a forma un model elegant, impreuna cu mucegaiul natural ce ajuta la procesul de maturare si care ii da
branzei un gust de ciuperci.
Pentru cine nu cunoaste mancarea de urzici este greu de crezut ca din banalele buruieni se pot prepara
mancaruri variate si savuroase. Cine incepe sa cunoasca savoarea preparatelor culinare cu urzici, va
cauta, in mod sigur urzicile in fiecare primavara. Ele prezinta avantajul ca apar foarte devreme, cand
lipsesc alte legume.
Utilizari si recomandari terapeutice
Gama recomandarilor terapeutice ale urzicii este mare si variata, atat in literatura veche, in medicina
traditionala, dar mai ales in zilele noastre. Cercetarile mai recente au confirmat multe dintre acestea, in
special cele care se refera la actiunea hemostatica, astringenta, hematopoetica sau extrem antiseptica si
stimulatoare a epitelizarii tegumentelor lezate.
* S-a dovedit ca extractul apos de urzica inhiba dezvoltarea diferitilor agenti patogeni din genul
Shigella, Staphlococcus, Pasteurela, s.a.
* Frunzele de urzica sunt un remediu traditional pentru purificarea sangelui; avand un usor efect
diuretic, ajuta la eliminarea toxinelor din corp, fiind utilizate si ca revulsiv in algii reumatismale,
lumbago si sciatica.
* Actiunea diuretic - depurativa se manifesta prin eliminarea acidului uric, a clorurilor si a ureei. Pe
baza acestei actiuni este justificata utilizarea urzicii in staze, edeme, in guta, reumatism si ca depurativ
al tesutului conjunctiv.

* Urzica are proprietati antianemice, antidiareice, hipoglicemiante, emoliente, expectorante, antitusive,

reglatoare de tensiune, etc. Activeaza puternic metabolismul si formarea sangelui, ajuta in cura de
slabire si la gusa exoftalmica.
* Are efect protector asupra vaselor de sange, impiedica sclerozarea si ridigizarea acestora si in boli
autoimune.
* Prin combinare cu tratamente interne, in cure de cateva luni, urzica intervine in osteoporoza prin
capacitatea de refacere a cartilajelor subtiate, mai ales la femei, dupa menopauza. Actiunea se datoreaza
bogatiei plantei in vitamine si saruri minerale, indeosebi in siliciu.
* Planta este folosita si pentru a trata simptomele artritei si unele probleme ale pielii, cum ar fi
eczemele, despre care specialistii spun ca ar fi un semn al acumularii de toxine in organism.
* De asemenea, tot frunzelor li se atribuie proprietati antialergice, fitoterapeutii prescriind-o pentru
febra fanului sau urticarie.
* In stare tanara, cand continutul in substante vezicante este extreme de redus, urzica este considerate
ca un bun aliment si medicament care stimuleaza pofta de mancare. Continutul mare in secretina o
situeaza pe acelasi plan cu spanacul, stimuland secretiile gastrice, intestinale si pancreatice.
* Urzica este un remediu in caz de enterita muco - membranoasa si in unele forme de diaree (in special
a tuberculosilor, ca urmare a gripei).
* Prin continutul ridicat de clorofile, xantofile, fier si vitamina C, urzica accelereaza hematopoeza,
fiind recomandata in anemia cu deficit de hemoglobina si eritrocite.
* Tot in scop terapeutic se folosesc si radacinile de urzica care se scot toamna si se usca la aer, departe
de lumina soarelui. Radacinile sunt bune reglatoare ale activitatii hormonale la barbati, au efecte
imunomodulatoare, anticancerigene, regenereaza firul de par si epiteliile.
* Este demonstrate stiintific ca radacina acestei buruieni, poate inhiba cresterea tesutului prostatic si
poate imbunatati tulburari urinare asociate problemelor de prostate.
* Extractul de urzica se foloseste ca stimulator al epitelizarii tegumentelor si ca antisupurativ. Datorita
acestor proprietati, se utilizeaza in industria cosmetica, cat si in dermatologie pentru vindecarea ranilor,
in tratamentul ulcerului varicos al gambei.
* Clorofila extrasa intra in compozitia unor deodorante, a pastei de dinti, a sampoanelor, etc. Tinctura
de radacina de urzica se utilizeaza, in amestec cu alte tincturi din plante, contra caderii parului.
Mod de intrebuintare
Intern
Salata cruda:
* se prepara din frunze de urzica foarte tinere in combinatie cu frunze de papadie, amestecate cu putin
ulei de masline si zeama de lamaie.
* salatele numai din urzici, se prepara frecate cu sare pentru a nu mai fi vezicante, sau in asociere cu
frunze de papadie si laptuca, in parti egale, cu putin ulei si zeama de lamaie.
* se poate pregati si o salata de urzici cu ou; 150 g frunze urzici proaspete se spala, se oparesc 5
minute, se scurg, se taie marunt si se amesteca cu putin otet de mere si sare, eventual cu 20 g smantana.

Aceste salate au efecte miraculoase de primenire a sangelui, prin curatire de toxine si prin revigorarea
si vitaminizarea organismelor anemice si debilitate la iesirea din iarna. Efectul revigorant este datorat
stimularii proceselor de producere a globulelor rosii (hematii), a leucocitelor si a trombocitelor.
Sucul din urzica este cea mai activa forma sub care se poate folosi Urtica Dioica impotriva bolilor:
* obtinut prin presarea puternica sau in storcator a plantei foarte tinere la care se adauga apa, pana la de
5 ori greutatea plantei; se bea zilnic , proaspat preparat, 80 - 100 ml.
* sucul obtinut din frunze, la fel ca cel din partea aeriana, se administreaza cate 1 paharel, dimineata si
seara, timp de 10 zile in leucoree sau se fac gargarisme in afte, stomatite etc.
Sucul de urzica este foarte pretios pentru calitatile sale homeostatice si vasoconstrictoare; se
administreaza in cazul in care se scuipa sange, precum si in caz de hematurie, sangerare a nasului,
hemoragie uterina ( 100 g / zi, de mai multe ori); se mai foloseste si la aplicari locale - astfel pentru
sangerarea nasului, se introduce in nara o bucata de vata imbibata in acest suc.
Suc proaspat de urzica: 1/2 pahar de 3 ori / zi; impotriva hemoragiilor interne, hemoroizilor si
mancarimilor de piele.
Ca regula generala, frunzele de urzica trebuie sa fie stoarse imediat dupa spalare cu apa, cat sunt inca
umede, pentru a se extrage mai bine sucul. El se foloseste si in edem cardiac si insuficienta venoasa,
astm, tuberculoza, bronsita etc.
Pentru a avea un gust mai bun se poate combina cu supa de legume sau de cereale (ovaz).
Infuzia:
* se prepara din 1- 2 linguri frunze uscate de urzica, la 1 cana apa clocotita; se beau 2- 3 cani / zi;
pentru dureri reumatismale si raceli.
Decoctul:
* se fierb 5 min, 1- 2 linguri frunze in 250 ml apa; se beau 3 cani / zi.
* decoct din pulbere de radacina 40- 50 g la mie, fiert 5 min; se beau 1- 2 cani / zi, ca depurativ in
eruptii tegumentare.
* decoct din radacina 30- 40 g la mie fiert 10 min; se beau 2 cani / zi in edeme, ori gargarisme in
stomatite, aftoza, etc.
* decoct din 30- 60 g planta la 1 l apa clocotita; se fierbe 3- 7 min, dupa care se infuzeaza 20 min; se
paseaza si se bea pe parcursul a 1- 2 zile; se administreaza in caz de diaree, cu precadere facuta de
tuberculosi, ca urmare a gripei.
Tinctura de urzica:
Tinctura de urzici poate inlocui ceaiul in diferite afectiuni, ca reumatism, guta, etc si se prepara astfel:
se pun urzicile proaspete, tocate marunt, pana aproape sus, intr-o sticla cu gatul larg, peste care se
toarna alcool de 40 grade, de secara sau fructe; se tine sticla astupata, la caldura, timp de 15 zile,
agitandu-se de 2 ori /zi; se strecoara si se pastreaza in sticlute inchise ermetic, care sunt de culoare
inchisa. Se fac frectii pe locurile dureroase, seara, inainte de culcare sau se iau cate 10 picaturi in ceai,
de 3 ori / zi
Tinctura de radacina de urzica:
Se administreaza de 3- 4 ori / zi, cate 1 lingurita diluata in putina apa; se bea alaturi de macerat de
radacina si frunze, cate 1 pahar / zi, timp de 1 luna, in caz de adenom de prostata, prostatita etc.
Maceratul de radacina de urzica facut decoct:
2 linguri de radacina la 1 cana apa rece,care se prepara apoi sub forma de decoct, firbandu-se mai putin
de 5 min; se bea inaintea meselor principale; contra diabetului.

Siropul de urzica:
250 g frunze puse in 1,5 l apa clocotita si lasate 12 ore; se filtreaza si lichidul se amesteca cu 1 kg
miere; se consuma zilnic, pe stomacul gol, pana la epuizare, cate 1-2 linguri; este utilizat ca
fitogeriatric si tonic general.
Vinul de urzica:
Se obtine prin macerarea timp de 8 zile a 200 g varfuri de urzici cu seminte, tocate marunt, in 1 l vin
rosu, de buna calitate; se agita de 2 ori / zi, apoi se filtreaza; se bea cate un paharel, dimineata pe
stomacul gol, cu 30 min inaintea micului dejun; tonic general si fitogeriatric.
Aluatul cu seminte de urzica:
Ajuta in caz de impotenta; se face un aluat din 16 g seminte de urzica macinate si 60 g faina de secara,
se adauga 1/4 pahar de apa calduta si 1 lingura cu varf de miere; se formeaza 5 painite egale care se coc
in cuptor. Se mananca cate 1 painiuta in fiecare seara, dupa cina. In acelasi timp se administreaza
zilnic, dimineata, pe stomacul gol, cate 1 lingurita de seminte pisate amestecate cu miere.
Extern
Frunze proaspete strivite:
* Se freca pe locul intepat de albine, viespi si bondari pentru a indeparta durerea.
* Frunze proaspete strivite sau pisate cu putina sare se aplica pe gangrene si ulcere putride cu ajutorul
tifonului sub forma de comprese.
Piure din urzici:
Urzica se fierbe; se aplica ca la frunzele proaspete strivite sau pisate.
Apa de par:
* Din cate 60 g la mie radacina uscata si sovarv in alcool 50- 90 grade, macerate 30 zile, pentru
lotionari pe pielea capului, pentru stimularea cresterii parului, sau lotionari de 2 ori / zi cu 250 ml apa
in care s-au pus 1- 2 linguri macerat pentru matreata.
* Apa de par din pulbere de frunze 300- 350 g la mie in alcool 50- 90 grade, macerate 10- 14 zile, la
soare sau la caldura; se pun 3 linguri la 250 ml apa pentru frictiuni energice la radacina parului, urmate
de periaje energice.
Bai din frunze:
* 500 g la 3 l apa, fierte 5 - 10 min; se toarna in apa din cada de baie, pentru bai in eruptii tegumentare,
pecingine etc.
Bai complete la picioare:
Cu macerat si decoct cald de radacini si frunze de urzici; ajuta circulatia sangelui, mai ales in caz de
flebita si tromboflebita: 2 pumni de radacini bine spalate si taiate marunt, impreuna cu 5-10 tulpini si
frunze de planta, se pun seara intr-un vas cu 5 l de apa rece. A doua zi, amestecul se incalzeste pana la
punctul de fierbere apoi, timp de 20 de minute, se sta cu picioarele in lichid, acesta trebuind sa fie
fierbinte atat cat se poate suporta.
Infuzie din frunze:
100 g la mie, pentru comprese, bai sau spalaturi pe ulcere cronice, varicoase, ulceratii, plagi, eczema
zemuinde, ca cicatrizant si epitelizant.
Lotiune pentru par:
* Din cate 100 g radacina de urzica si brusture in 1000 ml rom; se macereaza 8 zile; se intrebuinteaza
pentru lotionari pe pielea capului la 2 - 3 zile, pentru stimularea cresterii parului, contra caderii sale.

* Lotiuni pentru par 30 g la mie dintr-un amestec in parti egale de pulbere de frunze de urzica, radacina
de brusture, frunze de mesteacan, flori de lavanda si conuri de hamei; se fierbe 2 - 3 min, folosindu-se
pentru clatirea parului, cu frictiune energica.
Decoct:
* Se prepara din 250 g radacina sau frunze maruntite la 1 l apa, se lasa sa fiarba la foc mic, in vas bine
inchis, timp de 30 min; se poate adauga cateva linguri de otet; cu aceasta lotiune se spala parul o data
pe saptamana.
* Decoctul din planta 80 g la mie pentru comprese in psoriasis, urmate de lotionari cu otet de vin sau
vin alb, comprese in ulcere cronice, vechi, greu vindecabile, arsuri, etc.
* Decoct din radacina 100 g la mie, fier 5 - 10 min, pentru degresarea si revitalizarea parului, sau in
cazul parului decolorat de soare, casant, sub forma de lotionari.
* Decoct din frunze si radacina de urzica si radacina de brusture, cate 50 g la mie, fierte 5 - 10 min;
pentru spalaturi pe pielea capului, pentru tratarea matretei si intarirea radacinii parului.
**Preparate fitofarmaceutice naturale din urzica:
Cateva reguli de baza privind folosirea preparatelor fitofarmaceutice naturale:
- se folosesc mai intai preparatele care indeparteaza, fortifica sau protejeaza si numai la urma cele care
omoara. Dintre acestea din urma se folosesc mai intai cele blande si la urma cele agresive;
- cea mai buna apa pentru obtinerea preparatelor fitofarmaceutice este apa de ploaie sau apa moale;
- daca la rastimp de 6 ore de la stropirea plantelor a plouat, stropitul se repeta;
- stropirile incep la primele semne de atac sau, cel mai bine sa se faca stropiri periodice pentru
fortificarea plantei;
- durata de pastrare a preparatelor naturale este mai mica decat a produselor chimice, astfel: ceaiurile si
fierturile se pot pastra cateva zile; plamadelile, cateva luni etc
- in general preparatele naturale folosite in protectia plantelor de gradina sunt inofensive pentru om si
animale, dar trebuie luate cateva masuri de protectie: se va evita ingurcitarea unor cantitati, chiar si
mici, precum si accesul copiilor la aceste preparate.
Extractul de urzica sau "zeama care musca"
Se obtine din 1 kg parte aeriana de urzica (Herba Urticae) proaspata, maruntita grosier (tulpina cu
frunze de la Urtica Dioica si / sau Urtica Urens) pusa in 10 l apa de ploaie, in vas de sticla (lemn sau
plastic); se lasa la macerat 12- 24 ore, timp in care se agita continutul din vas de cateva ori; se
strecoara, iar materialul vegetal se preseaza in pumn.
Se utilizeaza ca atare, nediluat, pentru combaterea paduchilor de frunza, avand o puternica actiune
repelenta. Stropirea se poate repeta dupa 3 zile.
Plamadeala semifermentata de urzica
Plamadeala este o zeama fermentata care se produce, de regula, in cantitati mai mari, avand o gama mai
larga de intrebuintari si care se poate pastra in canistre, cateva luni.
Preparare:
1 kg de parte aeriana de urzica (Urtica Dioica si / sau Urtica Urens), maruntita grosier, sau 200 g planta
uscata, se amesteca in vas de plastic cu 10 l apa de ploaie, astfel incat sa ramana liber un spatiu de
minim 20 cm inaltime pentru fermentatie. Se aseaza intr-un loc insorit, aerisit, ferit de ploi (sub un
sopron sau copertina) si se amesteca zilnic, cu o lopata de lemn sau un bat mai gros, timp de 1- 3
saptamani, functie de temperatura, timp in care se formeaza deasupra o spuma de fermentare.
Terminarea fermentarii se recunoaste prin faptul ca nu mai formeaza spuma la suprafata si lichidul
capata o culoare inchisa. Se filtreaza si se trage in canistre cu dop.
Intrebuintari:
- impotriva paduchilor de frunza si acarienilor.

Se foloseste in concentratie de 2 % (200 ml plamadeala la 10 l apa de ploaie). Actiunea insecticida se

bazeaza pe continutul perisorilor vezicanti in histamine si acid formic.
- in calitate de preparat fortifiant pentru prevenirea imbolnavirilor la plante.
Plamadeala de urzica, ca si decoctul de coada calului, este unul din cele mai importante preparate
fitofarmaceutice ale gradinii biologice.
Se va folosi plamadeala de urzica in concentratie de 5 % (1 l plamadeala in amestec cu 20 l apa de
ploaie):
1/ ca ingrasamant radicular: plantele se vor uda de 2 ori / luna (sau mai des in gradinile cu boli
frecvente), cu stropitoarea, inlocuind apa necesara pentru udare;
2/ ca ingrasamant foliar: prin pulverizarea tulpinilor si frunzelor plantei, de 2 ori / luna (are actiune
fortifianta si insecticida). Actiunea fortifianta se explica prin continutul ridicat al plamadelii de urzica
in fier, calciu si vitamine. Intreaga planta, dar mai vizibil la frunzele stropite, devin mult mai groase la
pipait, de o culoare verde mai intens si mult mai greu de patruns de ciuperci si alti daunatori.
Precautii - contraindicatii
* Purtati intotdeauna manusi groase, cand umblati cu urzicile, pentru a va proteja mainile.
* Iritatiile provocate de atingerea cu urzica pot fi calmate repede daca se freaca locul respectiv cu un
cub de gheata sau frunze de stevie.
* Nu mancati urzicile crude, nespalate; evitati frunzele mature, pline de oxalati de calciu.
* Nu folositi planta in cantitati mai mari decat cele culinare daca sunteti insarcinata.
* Femeile care alapteaza nu trebuie sa consume urzici, iar persoanele care le consuma regulat trebuie sa
se asigura ca dieta lor contine suficient potasiu.
* Administrarea de doze ponderabile (foarte mari) provoaca: iritatia urticariana a pielii, o excitatie
circulatorie cu reactie dureroasa a splinei si febra, scaderea PH-ului urinar, diminuarea secretiei lactate,
dureri reumatoide, etc.
* Datorita actiunii diuretice, utilizarea prelungita a urzicilor poate duce la un dezechilibru electrolitic.