Anghinarea

Cynara Scolynmis.L. - anghina, angina

Denumirea plantei: Anghinarie (Cynara Scolynmis.L.)

Denumiri populare: anghina, angina

Ecologia si raspandirea: creste in toate zonele, mai des intalnita in sudul tarii, la
poalele padurilor.

Perioada de vegetatie: infloreste din luna mai, sfarsitul lunii si pana la sfarsitul lunii
septembrie.

Perioada si organul de recoltare:

Se recolteaza intreaga planta, mai utilizate sunt frunzele cand ating lungimea de
aproximativ 30-35 cm.
Perioada de recoltare e din luna iunie pana in septembrie.

Bolile in care poate fi utilizata:

Are un spectru extrem de vast de actiune, se utilizeaza in tratarea unor boli ca nefrite
cronice, varsaturi, enterite, fermentatii intestinale, hemoroizi, angicolite, colestite, constipatii,
hipertensiune, hipercolesterolemie.
Eficacitatea ei se datoreaza continutului bogat de cinarina, oxidanti, polifenoli, flavone,
insulina, saruri de potasiu si magneziu. Aceste substante au o actiune de excitare a secretiei
biliare, ajuta la scaderea zaharului in sange, regenereaza celulele hepatice, e un bun colagog,
se utilizeaza in cazul lipsei poftei de mancare.

Din punct de vedere terapeutic, frunzele de anghinare se caracaterizeaza prin

efecte sigure asupra bolilor de ficat si rinichi, avand proprietatea de a mari secretia
biliara si diureza, regland in acelasi timp procesul de formare a colesterolului. Paralel
cu acest efect, ceaiul de anghiare are si insusirea de a diminua zaharul din sange
dand bune rezultate in unele forme de diabet. Actiunea antidiabetica s-ar datora unei
oxidaze.

Ca diuretic, ceaiul din aceasta planta se recomanda in nefritele acute si

cronice, deoarece mareste volumul de urina si favorizeaza in acelasi timp eliminarea
ureei si a substantelor toxice ce se formeaza la nivelul ficatului si rinichilor. Datorita
eliminarii de toxine, se observa efecte favorabile in tratamentul urticariilor si a
diferitelor forme de prurit (mancarime). Bune rezultate da ceaiul de anghinare si in
bolile tubului digestiv, manifestate prin constipatie, varsaturi, enterite, fermentatii
intestinale, colite, hemoroizi si lipsa poftei de mancare.

Ceaiul de anghinare mai este un bun adjuvant in unele afectiuni ale inimii care
se manifesta prin hipertensiune, ateroscleroza si angina pectorala. Cercetarile mai noi
atribuie anghinarei proprietati antimicrobiene.
Pentru a prepara ceaiul de anghinare se va proceda in felul urmator: intr-un vas se
pune o lingura de frunze maruntite care se oparesc cu 500 g apa clocotita. Dupa
racire se strecoara lichidul si se indulceste cu zahar. O parte din ceai se bea
dimineata pe stomacul gol, dupa care bolnavul va sta culcat o jumatate de ora pe
partea dreapta. Restul cantitatii de ceai se va bea in cursul zilei cu o jumatate ora
inaintea meselor principale.

E bine ca tratamentul cu anghinare sa se faca progresiv, incepand cu doze

mici, in primele zile, care apoi sa creasca treptat. Tratamentul va dura 20-30 zile,
urmat de o luna pauza, dupa care se va relua.

Infuzie: 2 lingurite cu virf de planta la cantitatea de 300 ml apa clocotita, se bea in

inghitituri rare cate o cana inainte cu jumatate de ora, inainte de principalele mese.
Preparare:

Este una dintre plantele care actioneaza foarte puternic, de aceia se face doar
un ceai dintr-o lingurita de planta la 500 ml apa clocotita. In cazul in care se supra
dozeaza, poate da senzatii de intoxicare cu varsaturi si colici hepatice, pentru ca
ficatul nu se poate debarasa asa de repede de toxinele acumulate. Este bine ca acest
ceai sa se bea cu lingurita si sa nu se bea cantitatea de planta indicata.

- 2 lingurite de planta maruntita se va pune la 250 ml apa clocotita. Se va acoperi

apoi timp de 10 minute dupa care se strecoara. Se bea inaintea meselor principale.
Exista mai multe modalitati dar cea mai eficienta in tratament pare aceia care indica
ca la fiecare 2 saptamani sa se mai adauge o lingurita la acest ceai si sa se faca asa 3
luni, apoi o pauza de 10 zile dupa care se va repeta. Dupa fiecare cana de ceai se va
culca timp de 30 minute pe partea dreapta.
-Praf de anghinare: se va macina cu rasnita de cafea si se pune apoi sub limba o
cantitate de un varf de cutit. Se va tine timp de 10 minute dupa care se inghite cu
putina apa.

Tinctura de anghinare
Se va pune 50 g de planta maruntita la 250 ml alcool alimentar de 70°, se tine
timp de 15 zile agitand des recipientul care trebuie sa fie inchis etans pentru a nu se
evapora alcoolul. Se va strecura apoi si se va lua intre 5 picaturi pana la 15 picaturi
de 3 ori pe zi, in dilutie cu un ceai sau apa. Se ia inainte de mesele principale.
Este bine ca intotdeauna cand se consuma aceste ceaiuri sa se stea culcat pe
partea dreapta timp de 30 minute, dupa consumul lor.

Contraindicatii: afectiuni acute renale si hepato-biliare

Indicatii

Proprietatile curative ale anghinarei sunt unanim recunoscute de stiinta

moderna. Printre cercetatorii care s-au ocupat de aceasta leguma, sa-i amintim pe:
Doctorul Furlenmeier, care, cel dintâi, dupa numeroase cercetari, a descoperit
remarcabila sa influenta de reducere a colesterolului.
Doctorul Jean Valnet, care a dovedit ca anghinarea este un puternic colagog.
Provocând secretia bilei, anghinarea are o puternica actiune asupra digestiei, facilitând
asimilarea alimentelor.
Ca si colesterolul, acidul uric si ureea scad dupa consumul de anghinare.
Arterioscleroza, edemul, flatulenta (balonarea), cresterea în greutate sunt cazuri în care
consumarea acestei legume este indicata.
Dupa unii, anghinarea ar avea si calitati hipotensive, dar în acest domeniu
efectul nu a fost dovedit. In schimb, consumul ei este recomandat persoanelor
astenice, surmenate si celor al caror ficat este lenes, pentru ca acest aliment se
dovedeste a fi în egala masura un întaritor al celulelor cerebrale si al glandei hepatice.
Insulina, una dintre componentele sale, duce la scaderea glicozuriei (cantitatea de
glucoza din urina).
Cândva, acesta leguma ocupa un loc important nu numai în bucataria, dar si în
farmacopeea familiei.

Arterioscleroza: se pun 30 g de frunze de anghinare în 500 ml de apa. Se lasa sa

fiarba 20 de minute. Se strecoara. Se bea câte o cescuta înaintea celor trei mese
principale. Acest decoct contribuie si la cresterea diurezei.
Albuminurie: se toaca marunt 15 g de frunze, se lasa sa fiarba zece minute în 300 ml
de apa si se strecoara. Se bea o ceasca dimineata, pe stomacul gol, unaînaintedecinasi
una cu o jumatate de ora înainte de culcare.
Artrita: 30 g de radacini tocate marunt se fierb în trei sferturi de litru de apa, pâna
când lichidul scade aproape la jumatate, apoi se strecoara. Se bea câte un pahar
înaintea celor trei mese principale. Se repeta zilnic, timp de o luna.
Tot un preparat contra artritei, mai eficient în cazul celor cu forme severe ale bolii: 70
g de radacini tocate se pun în 400 ml de apa.se fierb timp de 20 de minute si se
strecoara. Se bea un pahar dimineata, pe stomacul gol, al doilea pahar cu o ora înainte
de masa de prânz si înca unul la cina.
Litiaza biliara: se toaca marunt 150 g de frunze. Se pun într-un litru de apa foarte
fierbinte si se lasa la macerat timp de doua ore. Se strecoara cu grija. Se bea o ceasca
dimineata, pe stomacul gol, o a doua ceasca dupa-amiaza si a treia cu o ora înainte de
culcare.
Diabet: 30 g de frunze tocate marunt se fierb într-o jumatate de litru de apa timp de
zece minute si apoi se strecoara. Se bea o ceasca dimineata, pe stomacul gol si alta
seara, cu putin înainte de culcare. Seara, preparatul se poate iua cu câteva picaturi de
suc de lamâie.
Ciroza hepatica: se toaca marunt 80 g de frunze. Se lasa la macerat timp de doua
saptamâni, în 150 ml de alcool de 75°. Se strecoara. Se iau câte 15 picaturi pe o
bucatica de zahar, de trei ori pe zi, înainte de mese. Este recomandat ca în timpul
acestei cure sa se consume foarte putina carne si sa se manânce în schimb mai multe
produse lactate (brânzeturi, iaurturi) si multe fructe si legume.

Hipertensiune arteriala: se fierb timp de zece minute 10 g de frunze într-un sfert de

litru de apa. Se mai lasa sa infuzeze timp de 25 minute. Se bea câte un paharel de trei
ori pe zi, cu o jumatate de ora înainte de masa.
Pentru a va fi mai usor sa tineti o cura, iata un truc pe care-l puteti aplica pentru
aproape toate preparatele: realizati preparatul dimineata si pastrati-l cald într-un
termos, la îndemâna.
De retinut: anghinarea nu este recomandata femeilor care alapteaza, deoarece
diminueaza secretia lactata.
în timpul unei cure, sucul de anghinare baut dimineata, pe stomacul gol, modifica
favorabil metabolismul ureei si al colesterolului.

Uz extern

Ten gras: se amesteca putin suc de anghinare cu o lingurita de miere lichida. Se aplica
pe fata cu ajutorul unui tifon sau al unei pensule.

Se lasa sa actioneze timp de 15 minute. Se clateste cu apa necalcaroasa. Pielea

dumneavoastra va fi neteda si curata.
Bibliografie:
1. Davidoiu Maria- Botanica si fitofarmacie, curs, editura Printeuro, 2008;
2. Nedesan Valentin- Fitoterapie, editura Viata si sanatate Bucuresti. 1998;
3. Constantin C, Agepian A- Plante medicinale din flora spontata, 1962;
4. Rogos M, Saspar M.-Plante medicinale in prezent, 1983
5. Strasser Horatiu si Starsser Constanta – Fitoterapie, Note de curs pentru uzu
studentilor, Bucuresti 2006.