2

CAPITOLUL I

INTRODUCERE

Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare şi, aproape imediat ce a

învăţat să scrie, el a consemnat descrieri ale proprietăţilor curative ale acestora în “tratate
despre plante”. Vremea când interesul pentru plantele medicinale era considerat o simplă
modă a trecut de mult. Potrivit unor sondaje de opinie publicã, peste 50% din populaţie
preferã, în caz de îmbolnăvire,un „medicament vegetal”, în timp ce mai puţin de 25% s-
au pronuţat în favoarea „medicamentelor de sintezã”. Oricum, nici măcar sondajele de
opinie cu privire la preferinţele populaţiei nu redau în toatã amploarea lor transformările
profunde care au avut loc în ultimele decenii. Ştiinţa şi cercetarea medicală, ca şi
companiile farmaceutice dovedesc o preocupare crescândă faţă de resursele medicinale
oferite de regnul vegetal.
Ca urmare a eforturilor făcute de cercetători în cadrul marilor universităţi din
lume, au rezultat imense baze de date care cataloghează cu o acurateţe şi detalii
năucitoare o imensitate de substanţe chimice de origine vegetală, active din punct de
vedere biologic.
Termenul de plante medicinale cuprinde în general părţi din plante, uneori
măcinate, sub formă de extracte sau preparate în alt mod, care sunt utilizate pentru
obţinerea unor beneficii legate de sănătate.
Fitoterapia, tămaduirea bolilor pe calea plantelor medicinale, reprezintă o metodă
veche de vindecare a bolilor, de care s-a folosit omul, în cursul istoriei sale. Adepţii
medicinei naturiste, ai fitoterapiei, au fost întotdeauna numeroşi, şi asta chiar în
strălucitoarea perioadă a medicamentelor de sinteză. Aşadar, chiar în zilele noastre,
numărul celor care preferă pachetele aromatice cu plante uscate, în locul flacoanelor şi al
ambalajelor de tot felul, conţinînd medicamente de sinteză, este foarte mare, întrucât
medicaţia fitoterapică nu se mai reduce la ceaiuri şi maceraţii, ci cuprinde o gamă largă
de produse farmaceutice.
 3

Fitoterapia este o
ramură a terapeuticii care
utilizează plantele, respectiv
preparatele din plante, ca
mijloace de prevenire şi
tratare a bolilor, plante
cunoscute ca plante
medicinale. În limbajul popular plantele medicinale sunt denumite şi “ierburi” sau
“buruieni de leac”. Totuşi, aceste denumiri nu se referă doar la plantele ierboase, în
sensul mai strict al cuvântului, ci include de la caz la caz: scoarţa, rădăcina, frunzele,
seminţele, florile şi fructele unor plante.
Medicina tradiţională a fost folosită în toată lumea timp de secole. Anumite
siteme străvechi, cum ar fi medicina tradiţională chineză, Ayurveda (sistemul medical
holistic din India) şi medicina tibetană, sunt încă extensiv utilizate. Interesul faţă de
metodele de tratament utilizate în cadrul unor astfel de sisteme, în particular cele folosite
pentru tratamentul bolilor cronice, este în creştere. Aceste terapii, denumite de obicei
terapii complementare sau alternative, variază de la utilizarea plantelor medicinale şi
până la acupunctură sau masaj.
Fitoterapia studiază efectele plantelor la nivel intracelular, la nivelul ţesuturilor şi
organelor în special asupra organismului bolnav. Plantele medicinale, în special
produsele farmaceutice obţinute din ele, ca toate medicamentele de altfel, trebuie folosite
în scopuri profilactice sau curative, pe baza prescripţiilor medicului specialist. Plantele nu
sunt remedii universale şi nici un ultim refugiu la care se apelează adesea, după ce toate
metodele terapeutice au fost epuizate. Ele îşi au locul bine stabilit de specialişti în
arsenalul terapeutic, fie că este vorba de cele cu acţiune majoră sau medie, fie că este
vorba de adjuvante.
De-a lungul istoriei fitoterapia a cunoscut perioade de glorie, dar şi declin, în
prezent ocupând locul bine meritat în cadrul terapiilor neconvenţionale şi a modului de
păstrare a sănătăţii. Dacă în antichitate şi evul mediu plantele au fost considerate
singurele leacuri pentru tratarea bolilor, până nu de mult era substanţelor de sinteză au
înlocuit aproape 80% din arsenalul terapeutic, plantele medicinale părând să fie înlocuite
cu medicamente de sinteză
 4

Deşi la ora actuală există studii extrem de numeroase care fundamentează în mod
ştiinţific proprietăţile multor plante, mulţi dintre adepţii acestui gen de tratamente nu au o
înţelegere corectă asupra modului cum acţionează preparatele fitoterapeutice. Unii cred
cã forma sau aspectul plantelor trădează destinaţia terapeutică a plantei respective. De
exemplu, dacã aspectul sau conturul unei frunze seamănă cu forma sau aspectul unui
organ – poate ficat, poate stomac, poate altceva – atunci planta respectivă este un leac
potrivit pentru bolile acelui organ.Utilizarea raţională a plantelor medicinale este o
condiţie esenţială pentru folosirea lor fãrã riscuri.
Efectele plantelor medicinale, ca de altfel şi ale medicamentelor, se datorează
principiilor active prezente în plante. Aceste principii active sunt substanţe chimice mai
mult sau mai puţin complexe. Introduse în organism sau aplicate pe suprafaţa corpului,
aceste principii acţionează asupra celulelor, ţesuturilor, organelor, aparatelor şi sistemelor
organismului, inducând efecte în conformitate cu proprietăţile lor. De exemplu, frunzele
de mentă conţin uleiuri volatile, polifenoli, taninuri şi flavonoizi. Taninurile explică
efectul antidiareic. Flavonoizii stimulează producerea debilă, au un efect antispastic şi
favorizează evacuarea bilei. Aceste substanţe motivează utilizarea mentei în afecţiunile
biliare.
S-a constatat că numeroasele principii active dintr-o plantă se influenţeazã
reciproc şi pot determina efecte diferite de cele la care ne-am aştepta la administrarea lor
separată. Acţiunea fitocomplexelor – cum au fost numite aceste principii active care
acţionează împreună – se supune aceleiaşi legităţi generale a cauzalităţii.
Pentru folosirea raţionalã a plantelor medicinale este importantă cunoaşterea
compoziţiei lor chimice, a concentraţiei principiilor active din ele, a modului de preparare
şi de administrare.
S-a ignorat faptul că organismele vii nu au fost programate să accepte alte
subtanţe decât cele pe care natura le produce anume în folosul vieţuitoarelor. În prezent,
se acceptă tot mai des că plantele medicinale pot fi utilizate cu succes în tratarea unor
afecţiuni.

1.2 Forme farmaceutice utilizate in fitoterapie

În trecut termenul de fitoterapie era mai puţin utilizat. Se folosea, cel de
fizopatologie, care definea, pe de o parte, metodele de tratament ale bolilor plantelor, iar
pe de altă parte, în terapeutica umană şi veterinară, prin aceelaşi termen se înţelegea
tratamentul afecţiunilor cu ajutorul plantelor. Astăzi, în majoritatea limbilor de largă
circulaţie, noţiunea de fitoterapie se referă la terapeutica cu ajutorul substanţelor active
 5

biosintetizate de celula vegetală. Mai mult decât atât, noţiunea de fitoterapie s-a extins de
la clasicele “ceaiuri medicinale” la toate produsele farmaceutice (medicamente) în
formula cărora intră plante vegetale ca atare, substanţe extractive sau substanţe active
pure, obţinute din regnul vegetal. Există şi produse farmaceutice mixte, în formula cărora
intră atât compuşi de sinteză sau semisinteză, cât şi unele substanţe active din plante.
Cea mai simplă formă de preparare şi administrare a plantelor medicinale este
masticarea plantelor. În caz de răceli şi/sau răguşeli se recomandă mestecarea apoi
înghiţirea câtorva rădăcini de Nalbă mare (Althaea officinalis), procedeu care se poate
repeat de 3-4 ori pe zi, 2-3 zile consecutive.
O altă formă simplă de
administrare a plantelor este calea orală,
sub formă de pulbere obţinută dintr-o
singură plantă sau un amestec de pulberi
din mai multe plante, înghiţite ca atare
cu puţină apă. Pulberea se obţine prin
măcinarea diferitelor părţi ale plantei
(flori, frunze, tulpină, rădăcină).
Extracţia substanţelor active prin această
cale de administrare a plantelor
medicinale se realizează după ingerare, de către sucul gastric. Acest mod de administrare
trebuie să aibă în vedere un factor important şi anume puritatea materiei prime ce
urmează a fi pulverizată.
O formă farmaceutică mai nouă de administrare sunt comprimatele preparate şi
din pulberi de plante, printr-o tehnologie simplă sau mai complicată, drajeificarea, care
constă în acoperirea cu o peliculă specială gastro-solubilă (dulce de obicei).
Soluţiile extractive apoase se prepară din diferite părţi de plantă sau amestecuri
de plante medicinale, utilizând ca solvent apa, preferabil distilată sau dedurizată. În apă
se dizolvă însă numai substanţe active hidrosolubile la un pH apropiat de cel neutru: de
accea, în unele cazuri se recomandă alcalinizarea uşoară a apei cu bicarbonat de sodium
sau acidifiere cu acid citric.
Gustul neplăcut al unor soluţii apoase, după filtrare, se poate corecta prin
îndulcire, după gust, cu zahăr sau miere. În diabet, obezitate, în gastritele hiperacide şi în
colitele de fermentaţie soluţiile extractive apoase nu se vor îndulci. În prezent, substanţele
edulcorante sintetice (zaharina, ciclamatul de sodiu) folosite de bolnavii diabetici, cât şi
în industria băuturilor răcoritoare, sunt contestate de unii specialişti farmacologi,
 6

biochimişti şi mai puţin de medici, din cauza proprietăţilor poteţinal cancerigene. În

schimb, natura ne-a dăruit un edulcorant natural, steriozidul, conţinut în specia Stevia
rebaudiana Bertoni, utilizat de sute de ani de populaţiile din Brazilia şi Paraguay, fără
efecte secundare.(Specia poate fi cultivată şi în ţara noastră.) Soluţiile rezultate prin acest
tip de extracţie se vor prepara zilnic şi nu se vor păstra mai mult de 12 ore.
1.Soluţiile extractive apoase sunt numeroase şi variate :
Infuzia se prepară în modul următor: se încălzeşte apa până la fierbere. În infuzor,
care de obicei este o cană de 200-250 ml din porţelean, faianţă sau lut smălţuit, se toarnă
apa clocotită, pentru a
încălzi recipientul.
După un minut, se pune
apa la fiert. În infuzor
se pun 1-2 linguriţe de
plantă uscată şi
mărunţită. În cazul în
care se utilizează plante
crude, cantitatea de
planta este dublă sau
triplă. Peste plante se
toarnă apă clocotită, iar vasul de infuzare se acoperă cu o farfurioară. După 15 minute de
infuzare, lichidul rezultat se filtrează printr- o strecurătoare acoperită cu tifon, după care
plantele din tifon se storc. În unele cazuri se recomandă ca plantele uscate, în special cele
mai dure, să fie umectate cu trei părţi apă călduţă la o parte plantă uscată, înainte de
infuzare, timp de 5 minute.
În general, infuzarea se recomandă
în cazul părţilor de plantă care au pereţii
celulari mai subţiri, şi fără îngroşări
secundare, cum sunt florile, frunzele,
părţile aeriene subţiri ale plantelor, chiar şi
unele fructe.
Decoctul, cunoscut şi sub numele
de fiertură, se realizează în următorul mod:
planta mărunţită se introduce de la început
în apă rece, apoi se pune la fiert, până când apa dă în clocot. Se lasă apoi la foc domol,
încă 15-30 minute, completând apa de evaporare din când în când. În mod obişnuit,
 7

cantitatea de plantă este acceaşi ca şi la infuzare, respectiv acele organe ale plantei care
au membrana mai groasă şi prin care difiziunea substanţelor active se face mai greu. Mai
rar, acest procedeu se recomandă în cazul florilor, frunzelor, rămurerelor sau fructelor, şi
aceasta în special când urmărim ca în extractul apos să rămână uleiuri esenţiale.
Maceratul la rece. Unele substanţe active se extrag mai bine la rece (căldura le
precipită) decât prin infuzare sau decocţie.
Maceratul la rece se prepară din
rădăcini, tulpini, frunze sau seminţe.
Plantele se spală în prealabil într-un curent
de apă rece. Dacă este nevoie se mărunţeşte.
Se pun în apă rece (potabilă) la
temperatura camerei (18-21 grade) conform
cantităţilor indicate în reţetă, timp de 4-8
ore, agitând din când în când flaconul. Nu trebuie depăşit timpul de opt ore, deoarece,
peste acest timp, se pot dezvolta în preparat microorganisme. Practic părţile de plantă se
pun la macerat seara târziu, iar a doua zi dimineaţa se filtrează prin tifon simplu.
Maceratul astfel obţinut va fi păstrat la loc rece sau la frigider, dar nu mai mult de 48 de
ore. Acest procedeu de extracţie se recomandă pentru plantele care conţin mucilagii,
derivaţi poliurici sau substanţe termolabile, aşa cum este cazul rădăcinii de nalbă mare,
seminţelor de in, frunzelor şi rămurelelor de vâsc.

Siropurile sunt soluţii extractive apoase

(infuzii, decocturi macerate la rece) la care se
adaugă o cantitate mare de zahăr, astfel încât
concentraţia acestuia să fie de 640 g zahăr la 360
g lichid. Adaosul de zahăr este menit, pe de o
parte, să fie corector al unor gusturi neplăcute
(astringente, amare), iar pe de altă parte, să
exercite un rol conservant asupra produsului care de obicei se administrează în cantităţi
mici, dar pe o perioadă mai îndelungată de timp. Se are în vedere şi aportul bogat
energetic al zahărului, siropurile recomandându-se de accea nu numai copiilor şi
convalescenţilor, ci şi persoanelor cu stare de slăbiciune fizică. Siropurile se pot prepara
în casă sau pot fi procurate din farmacii, unităţii de desfacere a produselor din plante sau
din alte unităţi autorizate.
 8

Se recomandă evitarea pe cât posibil a consumării siropurilor cu arome, coloranţi

sau conservanţi sintetici. Toate acestea sunt corpuri străine, nocive, introduse în organism
zi de zi.
2. Soluţii extractive hidroalcoolice
Sunt forme farmaceutice în care plantele sunt macerate sa percolate într-un
amestec de apă şi alcool, cu o concentraţie mai mare în alcool în cazul tincturilor sau mai
redusă, în cazul vinurilor medicinale.
Tincturile. Din plantele mărunţite sunt
extrase substanţe terapeutice, prin macerare cu
alcool alimentar în diverse concentraţii (45, 60,
70 grade), de regulă pe o durată de 8-10 zile.
Este procedeul cel mai simplu care poate fi
efectuat şi în casă. Important este să se ţină
seamă de cantitatea de plantă ce urmează a fi extrasă, de concentraţia alcoolului şi de
timpul de extracţie. Operaţiunea se execută în vase de sticlă bine închise. Agitarea, pentru
o bună extracţie, este necesară de cel puţin trei ori pe zi, pe toată durata extracţiei. O
metodă mai rapidă este prepararea tincturilor prin percolare simplă sau multiplă. Aparatul
de extracţie este simplu şi se numeşte percolator. Percolatorul este un cilindru trunchi-
conic confecţionat din sticlă, fier smălţuit sau material inoxidabil, prevăzut cu un robinet.
La partea inferioară a percolatorului se aranjează câteva rondele de hârtie de filtru cu vată
între ele. Se pune materia primă, respectiv plantele care urmează a fi extrase şi care în
prealabil au fost umectate cu solventul de extracţie (alcool la concentraţia indicată în
formula de preparare). Deasupra se adaugă amestecul de alcool/apă până la umplerea
percolatorului, robinetul inferior fiin închis. După aproximativ o oră, se deschide puţin
rubinetul, sub care este pus un borcan sau vas de sticlă in care se colectează tinctura
obţinută, picătură cu picătură. Dacă materia primă, respectiv planta, nu a fost complet
prelucrată, se adaugă alcool diluat până la epuizarea substanţelor active pe care
intenţionăm să le extragem.
O metodă mai rapidă de obţinere a tincturiloe, de dară aceasta la scară industrială,
este turboextracţie sau vibroextracţia; însă necesită o aparatură specială.
Tincturile, sub aspectul tehnologiei farmaceutice şi al modului de administrare,
prezintă unele avantaje faţă de soluţiile extractive apoase prin aceea că extracţia în mediu
hidro-alcoolic este completă, conservabilitatea de lungă durată, iar administrarea sub
formă de picături mult mai simplă. Tincturile se recomandă tuturor, indiferent de vârstă şi
 9

în special celor cărora le este contraindicat aportul ridicat de lichide, cum sunt
hipertensivii sau cei cu edeme datorate unor afecţiuni cardiace sau renale.
Vinurile medicinale. Deşi este o formă farmaceutică veche, considerată de unii
chiar depăşită, vinul medicinal este şi rămâne un remediu terapeutic adjuvant. Extracţia
se realizează în mediu hidroalcoolic slab, la un pH uşor acid: gustul plăcut al produsului
(în funcţie de vinul utilizat) şi modul de administrare simplu îl fac agreabil oricărui adult.
Nu se recomandă însă la copii, din cauza conţinutului său în alcool.
Pentru preparare, plantele mărunţite se macerează timp de 7-10 zile în vin (de
bună calitate şi bine stabilizat) în concentraţii de 30-50 g plantă la un kg de vin, după care
urmează filtrarea preparatului. Deoarece vinurile medicinale tonice folosesc de obicei
plante medicinale amare ca stimulante ale apetitului, pentru corectarea gustului se adaugă
glicerină (de uz intern). Administrarea lor ca tonic-aperitive se face înaintea meselor
principale, în cantitate de 30-50-100 ml. Vinurile medicinale nu sunt recomandate
bolnavilor cu afecţiuni hepatice, gastrite acide, cu ulcer gastric sau duodenal,
hipertensivilor.
Cidrurile. Vinul se obţine numai din struguri;
de aceea, toate celelalte băuturi slab alcoolice obţinute din diferite fructe prin
fermentaţie alcoolică se încadrează în termenul de cidruri. Au gust plăcut şi unele
proprietăţi terapeutice tonifiante, datorate substanţelor active, hidrosolubile, care nu se
alterează prin fermentaţie. Se pot prepara şi în casă şi se pot folosi în cantităţi moderate,
cca 50 ml pe zi, ca tonice-aperitive, stimulând pofta de mâncare. Deşi au un conţinut
redus în alcool, nu se recomandă copiilor, ci numai adulţilor.
Tot în industria farmaceutică se prepară capsule, gelule, soluţii injectabile şi altele
în compoziţia cărora intră extracte totale sau substanţe active pure de origine vegetală. Se
folosesc astăzi din ce în ce mai mult sucuri proaspete, atât din unele plante medicinale cât
mai ales din fructe şi legume.
Printre cele mai vechi plante utilizate în fitoterapie este Panax ginseng. În practica
medicinală se foloseşte îndeosebi rădăcina de ginseng cultivat, ginsengul sălbatic fiind, la
ora actuală, o plantă ocrotită de lege. Din rădacină de ginseng se prepară o tinctură şi se
produc, pe cale industrială, comprimate.
 10

CAPITOLUL II
GINSENG

II.1 Istoric
Ginseng (Panax ginseng) sau ginseng asiatic (ginseng coreean), este o plantă
perenă din familia Araliaceae ce se găseşte în flora spontană, dar şi sub formă cultivată.
Ginsengul (figura 1) este denumit adesea “regele plantelor medicinale” fiind apreciat, de
secole, în Asia. Faima sa s-a răspândit repede în întreaga lume pentru reputaţia sa de a
îmbunătăţii capacitatea de adaptare a organismului la condiţiile nefavorabile de mediu, la
suprasolicitare şi la reacţiile adverse exogene.
Jen-şen provine de la cuvintele chinezeşti jen=om şi şen=rădăcină ce indică
asemănarea aspectului exterior al rădăcinii cu figura corpului omenesc. Denumirea în
latină provine de la grecescul “pan”- totul şi “acos”- medicament, adică panacea
-remediu pentru toate bolile.
Ginsengul a fost descoperit în urmă cu peste 5000 de ani în munţii din Manciuria,
în nordul Chinei. Deşi, probabil, iniţial a fost folosit ca aliment, a devenit repede venerat
pentru efectele sale de întinerire şi vitalizare.
Textele antice arată că ginsengul a fost folosit în scopuri medicinale acum peste
3.000 de ani. Vechiul Canon chinez de medicină prevede că ginsengul întăreşte sufletul,
luminează ochii, deschide inima, expulzează răul, îmbunătaţeste înţelegerea şi, dacă se ia
pentru perioade prelungite de timp va revigora corpul şi prelungi viaţa.
Prin secolul al treilea d.Hr. China a creat comeţul internaţional cu rădăcina de
ginseng, permiţând Coreei să obţină matase chinezească în schimbul ginsengului sălbatic.
Pentru că împăraţii chinezi au respectat ginsengul si au fost dispuşi să plăteasca pentru
ginseng mai mult decât greutatea sa în aur, o industrie înfloritoare a apărut cu secole în
urmă, atrăgând muncitori, comercianţi şi tâlhari. Din păcate, acest comerţ profitabil
practic a distrus ginsengul sălbatic în Asia.
Pe lângă specia asiatică sunt cunoscute o serie întreagă de specii înrudite, dintre
care cele mai familiare sunt ginseng-ul american (Panax quinquefolius) şi ginseng-ul
japonez (Panax japonicus). Ginseng-ul siberian, (Eleutherococcus senticosus) nu aparţine
genului Panax şi nu conţine substanţele active specifice acestuia.
Familia ginseng cuprinde mai multe specii înrudite:
 11

• Ginseng american (Panax quinquefolium)

• Ginseng himalayan (Panax pseudoginseng)
• Ginseng japonez (Panax japonicum)
• Ginseng pitic (Panax trifolium)
• Ginseng siberian (Eleutherococcus senticosus
Ginsengul Siberian are o poveste diferită, istoria recentă începând în 1855 când
doi oameni de ştiinţă ruşi au călătorit din St. Petersburg înspre regiunea Ussuri din Rusia,
de-a lungul râului Amur. În această regiune unul dintre ei a observat o vastă zonă
vegetată de acest arbust cu frunze asemănătoare castanului şi cu lăstari semănând cu
ginsengul Asiatic şi nefiind capabili să identifice planta, cei doi oameni de ştiinţă au luat
un exemplar cu ei înapoi în St. Petersburg pentru a o clasifica. Astfel, planta a primit
denumirea Eleuthero, însemnând arbust fără fructe, şi denumirea specifică de senticosus,
care tradusă din latină înseamnă spinos. Abia la mijlocul sec. XX a fost redescoperit,
când oamenii de ştiinţă ruşi au început investigaţiile ştiinţifice asupra plantei care
“produc o rezistenţă nespecifică a organismului”. Aceste substanţe au fost denumite
adaptogene.
 12

II.2 Descriere
Plantele din genul Panax cresc în condiţii specifice. Ele nu tolerează lumina
puternică a soarelui şi preferă locurile umbrite, în pădurile de foioase mai degrabă, decât
în cele de conifere, unde există protecţie faţă de zăpadă, ploaie şi vânturi puternice.
Plantă erbacee multianuală ce atinge vârsta de 200-300 ani. Tulpina este solitară,
înaltă de 30-50 cm, poartă un verticul de frunze lung-peţiolate, compuse, palmat-partite,
verzi-aprinse şi ascuţite la vârf.
Numărul frunzelor poate fi de la 1 pănă la 5 (rar 6) în dependenţă de vârsta
plantei; tot timpul o frunză este mai mare decât restul funzelor. Din centrul verticului de
frunze se ridică axa florală de la 5 până la 20 cm înalţime. Florile sunt mici, şterse cu
stamine albe şi învelişul floral verde.
Fructul- drupă cu 2 seminţe, la maturizare este de culoare roşie-aprinsă. Partea
subterană constă dintr-un rizom scurt care poartă la superior un mugure ce iernează, iar în
partea de jos trece într-o rădăcină cilindrică îngroşată. Rizomul la plantele tinere aproape
nu se observă, la cele în vârstă poate atinge 3-4 până la 15 cm. Pe toată lungimea
rizomului sunt cicatrici - urmele tulpinelor ce mor din an în an. După numărul cicatricelor
se poate mai mult sau mai puţin determina vârsta plantei.
Rădăcina principală cărnoasă (corpul) este fusiformă. În mod obişnuit de la ea
pleacă în partea de sus 2-4 lăstari – “mâinile”; în jos rădacina principală
bifurcă-“picioarele”- aşa rădăcini se numesc mascule, iar dacă rădăcinile nu au
ramificaţiile de jos ele se numesc feminine.
Culoarea rădăcinii de ginseng este albă-surie sau puţin gălbuie, în fractură- albă,
suculentă şi are un miros specific, care se păstrează şi la rădăcinile uscate. Particularitatea
biologică caracteristică a plantei este dezvoltarea foarte lentă. Se înmulţeşte numai prin
seminţe, care germinează numai peste 18-24 luni, ceea ce semnifică că au un embrion
nedezvoltat.
În primul an după ivirea mlădiţelor planta, într-o perioadă de vegetaţie maximală,
poate să atingă până la 7 cm înălţime şi are o frunză cu 3 lobi. Numai peste 5-6 ani planta
mai formează o frunză. Rădăcinile plantelor de 10 ani cântăresc maxim 20-22 g
(proaspete).
În flora spontană este ocrotită de legile protecţiei naturii. În prezent este cultivată
extensiv în China, Coreea, Japonia şi Rusia.
 13

Utilizată de cel puţin 2000 de ani în medicina tradiţională chineză şi coreeană, în

prezent Panax ginseng este oficinal în farmacopeile din Austria, China, Franţa,
Germania, Japonia şi Rusia.
Ca produs vegetal se folosesc rădăcinile de ginseng, care se recoltează după
maturizarea fructelor (nu mai devreme de 5-6 august). Se sapă, se scot cu bulgări de
pământ şi apoi se scutură atent. La punctele de primire se dau în stare proaspătă. Nu se
pot da rădăcinile spălate cu apă, deoarece peste 2-3 zile ele se veştejesc. Este interzisă
recoltarea rădăcinilor cu greutatea mai mică de 15 grame. În cultură planta se dezvoltă
mai repede.
Principalii componenţi din rădăcinile de Ginseng sunt un amestec de saponine
triterpenice denumite ginsenozide. Conţinutul în ginsenozide variază foarte mult de la un
preparat la altul.În genral, produsele comerciale sunt standardizate şi au o concentraţie de
ginsenozide între 4-7%. Rădăcinile mature, de cel puţin şase ani de ciclu vegetativ al
plantei, conţin 2-3 % ginsenozide, dintre care Rc, Rd, Rb2, Rb0, Rc, Rh1, Rh2. Pânâ în
prezent au fost identificate cel puţin 30 ginsenozide. Pe lângă aceste componente s-au
identificat şi polizaharide complexe, respectiv panaxanele A-E şi Q-U, panaxinol,
polipeptide, vitamine în special din grupul B, săruri minerale, microelemente, urme de
ulei esenţial.
Rădăcinile de ginseng conţin saponozide triterpenice tetraciclice, care după
structura agliconului se împart în 2 grupuri:
1. derivaţii panaxatriolului-panaxozidele A, B, C
2. derivaţii panaxadiolului-panaxozidele D, E,F, G.
 14

Substanţe chimice utile şi conţinutul de nutrienţi al rădăcinii de ginseng:

Substanţe chimice utile:- beta-sitosterol, campesteroli, cariofilen, acid cinamic,
escin (ginsengulamerican), acid ferulic, acid fumaric, ginsenozide, kaempferol, acid
oleanolic, acid panaxic, panaxin, saponină, stigmasterol, acid vanilic.
Nutrienţi: - calciu, colină, fibre, folat, fier, magneziu, mangan, fosfor, potasiu,
siliciu, zinc, vitaminele B1, B2, B3, B5 și C.

II.3 Acţiune
Potenţialul terapeutic oferă vitalitate, energie, inteligenţă şi longevitate. Spre
deosebire de stimulentele populare cum ar fi cafeaua sau medicamente care conţin
amfetamine, ginsengul nu afectează glandele suprarenale şi restul corpului. În schimb,
îmbunătăţeste acţiunile inimii şi a plămânilor, reglează tensiunea arterială.
Proprietăţile ginsengului au fost studiate mai ales în Coreea, China, Rusia, ţări în
care prin tradiţie cultivarea şi folosirea ca remediu a plantei este foarte răspândită. Pe de o
parte, cercetătorii au arătat că unele ginsenozide au proprietăţi sedative,
anticonvulsivante, analgezice şi antipsihotice. Pe de altă parte, alte ginsenozide au fost
evidenţiate ca având proprietăţi stimulante asupra sistemului nervos. Pornind de la
observaţia că preparatele de ginseng conţin principii active cu acţiune opusă, cercetătorii
ruşi consideră că ginsengul are proprietăţi adaptogene.
Există şi studii care remarcă existenţa unor proprietăţi antiinflamatoare,
antiulceroase, hipotensive şi de stimulare a imunităţii.
Ginsengul este utilizat pentru creşterea perfomanţelor (inclusiv sexuale) şi
mentale şi pentru creşterea tonusului energetic şi a rezistenţei la efectele dăunătoare ale
stresului şi îmbătrânirii. Se pare că reduce nivelul glucozei sanguine şi produce creşterea
nivelului colesterolului din lipoproteinele cu densitate mare (HDL) – colesterolul “bun”.
De asemenea, poate creşte cantitatea de hemoglobină şi nivelul proteinelor sanguine.
Ginsengul se bucură din ce în ce mai mult de atenţia cercetătorilor, datorită
efectelor anticancerigene promiţătoare. Studii recente, efectuate de cercetătorii coreeni
sugerează că administrarea ginsengului poate să reducă riscul de boli canceroase cu până
la 85 %. Ginsengul pare să ofere un grad de protecţie faţă de cancerul ovarian, cancerul
de laringe, de esofag, de stomac şi faţă de cancerul pancreatic.

II.4 Indicaţii terapeutice

 15

Ginsengul este utilizat pentru creşterea perfomanţelor fizice (inclusiv sexuale) şi

mentale şi pentru creşterea tonusului energetic şi a rezistenţei la efectele dăunătoare ale
stresului şi îmbătrânirii. Se pare că ginsengul reduce nivelul glucozei sanguine şi produce
creşterea colesterolului “bun”. De asemenea, poate creşte cantitatea de hemoglobină şi la
nivelul proteinelor sanguine.
Evaluarea unora dintre efectele ginsengului este dificilă deoarece măsurarea
creşterii tonusului energetic şi a altor efecte de ameliorare a calităţii vieţii este greu de
realizat. În cadrul unui studiu de mică amploare efectuat la pacienţii cu diabet ginsengul a
redus nivelul glucozei sanguine în conformitate cu afirmaţiile subiecţilor- a ameliorat
starea de dispoziţie şi tonusul energetic. În cadrul unui studiu de mare amploare, însă de
scurtă durată, ginsengul a ameliorat calitatea vieţii, în conformitate cu raporturile
subiective ale participanţilor la studiu.
Privind la varietatea de acţiuni ale ginsengului și încercând să se elucideze cum o
plantă poate face atât de mult, se presupune că ginsengul funcționează prin organele de
reglementare importante ale organismului. Cele două zone ale creierului care
coordonează activitățile organismului sunt în creier: hipofiza și hipotalamus. Dacă
ginsengul, într-adevăr, influenţează aceste glande, planta are acţiune asupra întregului
corp. Hipofiza guvernează organismul prin reglementarea creșterii și a secreției de
hormoni diferiți, inclusiv hormonii tiroidieni, suprarenali și hormonii sexuali. Datorită
rolului său în control hormonilor, uneori este desemnată "glanda maestră".
Multe dintre efectele ginsengului asupra atenuării stresului și a oboselii,
îmbunătățirea imunității și a funcțiilor sexuale și menţinerea tensiunii arteriale, a
zahărului din sânge, a echilibrului de apă şi a temperaturii corpului sunt aceleaşi acţiuni
controlate de hipotalamus. Acest lucru a determinat câțiva cercetători să speculeze că
acțiunea principală a ginsengului este asupra acestei glande. Ca și hipofiza, hipotalamusul
joacă mai multe roluri în organism și controlează eliberarea hormonilor. Ea transimte
hipofizei ce hormoni să stimuleaze sau să inhibe și, de asemenea, influențează şi în mod
direct hormonii.
Datorită efectelor multiple, variate şi complexe, sfera recomandărilor pre-
paratelor pe bază de ginseng este exhaustivă: stimularea capacităţii fizice şi mentale, a
capacităţii dc adaptare a organismului la condiţiile defavorabile de mediu, 1a
suprasolicitare şi la reacţiile adverse exogene. Datorită capacităţii adaptogenice, tonice,
energetice şi de stimulent al activităţii cognitive, se recomnandă în special celor care
depun activitate mentală intensă. Se recomandă şi sportivilor de performanţă.
 16

Tot pe baza studiilor clinice, s-a demonstrat că extractele pe bază de ginseng au

acţiune antitoxică şi protectivă, fiind recomandate în curele de înlăturarea intoxicaţiilor
cu alcool sau cu alte substanţe nocive.
Datorită acţiunii imunostimulatoare şi favorabile asupra memoriei, preparatele pe
bază de ginseng, în asociere cu alţi fitocomplecşi, sunt considerate ca remediu în
fenomenele de îmbâtrânire. S-a constatat că ginsenozida Rbl are infiuenţă pozitivă prin
întârzierea procesului de îmbătrânire a celulelor neuronale, caracteristice vârstei înaintate.
Preparatele pe bază de rădăcini de ginseng se recomandă şi în afecţiunile
cardiovasculare, în ischemie la nivel cerebral şi în ischemie renală.
Alte recomandări se referă şi la acţiunea hipoglicemiantă. S-a constatat că
ginsenozidul Rgl are o remarcabilă acţiune hipoglicemiantă, iar efectul durează patru ore
după administrare.
După unele cercetări, se presupune că ginsenozidele acţionează semnificativ
asupra membranei celutare a hepatocitelor prin proteinele transportoare de glucoză. S-a
mai constatat că preparatele pe bază de Ginseng previn formarea leziunilor în ulcerul
gastric.
Fitocomplecşii din ginseng au acţiune antioxidantă asupra radicalilor liberi.
Această acţiune este remarcabilă la ginsenozidelc Rbl şi Rgl. S-a semnalat şi acţiunea
împotriva impotenţei masculine datorită producerii de nitrozizi în corpii cavernoşi, ceea
ce justifică recomandările în această direcţie.
Pacienţii bolnavi de cancer care au folosit ginseng au declarat că li s-a îmbunătăţit
calitatea vieţii, mai ales în privinţa dispoziţiei psihice şi a dorinţei de socializare.
În doze mici, se pare că ginsengul creşte tensiunea arterială în timp ce în doze
mari pare să o reducă. Cercetările arată că doze mari de ginseng pot ajuta în bolile
inflamatorii, cum este artrita reumatoidă, fără efectele colaterale ale steroizilor şi poate
proteja de efectele dăunătoare ale radiaţiilor.

II.5 Precauţii şi contraindicaţii

Ginsengul s-a dovedit a fi un preparat care poate fi utilizat fără efecte secundare
semnificative. Cele mai frecvente efecte secundare sunt nervozitatea şi excitabilitatea,
care se reduc după primele câteva zile. Capacitatea de concentrare poate fi diminuată, iar
nivelul glucozei poate scădea până la valori anormal de reduse (cu apariţia
hipoglicemiei).
 17

Ginsengul în sine pare să fie o plantă medicinală lipsită de toxicitate, cel puţin
atunci când nu se depăşesc dozele obişnuite. Preparatele cu ginseng nu se administrează
concomitant cu alte medicamente stimulante, nici cu băuturi sau deserturi care conţin
cafeină.
Deoarece ginsengul are un efect similar cu cel al hormonilor estrogeni, acesta nu
trebuie administrat femeilor însărcinate, femeilor care alăptează sau copiilor. Au fost
raportate ocazional efecte secundare mai grave, cum ar fi atacuri de astm, creşterea
presiunii sanguine, palpitaţii şi la femeile aflate în postmenopauză- sângerării uterine.
Pentru majoritatea oamenilor, ginsengul are un gust neplăcut.
Ginsengul se adminstrează cu prudenţă la bolnavii hipertensivi.
Ginsengul poate interacţiona cu anticoagulantele, cu aspirina, cu alte
medicamente nesteroidiene (AINS-uri), cu corticosteroizii, cu digoxina, cu terapia
estrogenică de substituţie, cu inhibitorii mono-amin-oxidazei (IMAO-utilizaţi pentru
tratamentul depresiei) şi cu medicamentele care reduc nivelul glucozei sanguine
(medicamente hipoglicemiante, utilizate în tratamentul diabetului zaharat).(tabel nr 2.1)

Tabel nr.2.1 Principalele interacţiuni între ginseng şi medicamente

Planta
medicinală Medicamentele Interacţiunile

Anticoagulante (cum
este Administrarea de ginseng
warfarina), aspirină şi
alte poate creşte riscul de
antiinflamatoare
nesteroidiene sângerare.

Ginsengul poate intensifica

Medicamente care scad efectele acestor medicamente,
nivelul sanguin al
glucozei cauzând scăderea marcată a
(hipoglicemiante) nivelului sanguin al glucozei
(hipoglicemie).

Ginsengul poate intensifica

Corticosteroizi efectele secundare ale
corticosteroizilor.
 18

Administrarea de ginseng
Ginseng
Digoxină poate creşte nivelul plasmatic
al digoxinei.

Ginsengul poate amplifica

Terapia de substituţie
efectele secundare ale
estrogenică.
estrogenilor.

Atunci când este administrat

la pacienţii care iau IMAO,
IMAO ginsengul poate produce
dureri de cap, tremor şi
episoade maniacale.

Ginsengul poate reduce

Opioide (narcotice).
eficacitatea opioidelor.

Ginsengul poate avea acţiune puternic stimulantă pentru oameni maniacali, cu

schizofrenie sau care sunt foarte agitaţi. De asemenea, ginsengul nu se poate lua cu alte
medicamente, deoarece întârzie uneori absorbția lor. Există posibilitatea ca aceasta să
modifice și tratamentele hormonale. Este bine să nu se amestece cu stimulanți precum
cafeaua, deoarece poate supra-stimula corpul.
Date îngrijorătoare există cu privire la preparatele de ginseng comercializate.
Potrivit rezultatelor unor verificări efectuate de diverse organisme de control, preparatele
de ginseng sunt unele dintre cele mai contrafăcute dintre toate preparatele fitoterapeutice
aflate pe piaţa modială, şi aproape jumătate din produsele de pe piaţa americană nu
îndeplinesc condiţiile de caliatate impuse de organismele de protecţie a consumatorilor.
II.6 Administrare
Numai sub formă de preparate precis dozate şi standardizate. La o posologie de
100 mg/kg pc zi, aceste preparate reduc metabolismul serotoninei, al dopaminei şi
noradrcnalinei, în arii specifice sistemului nervos central reducând activitatea motorie.
Rădăcina de ginseng se găseşte în diferite forme:
 19

- întreagă sau bucăţi, care este fie netratată, fie albită, praf sau extract praf, lichid
sau concentrate granule pentru ceai instant, tinctură, într-o bază de ulei, tablete şi
capsule.
Aceste produse nu trebuie să conţină zahăr sau coloranţi şi ar trebui să fie ginseng
pur. În multe suplimente se adaugă ginseng în combinaţii dar acestea conţin cantităţi prea
mici ca să fie eficiente.
La noi, ginsengul ajunge preponderant sub formă de produse comerciale gata
preparate: capsule, extracte lichide. Ale forme de prezentare includ: ceaiurile, pulberea
uscată de rădăcină şi se mai întâlnesţe şi în compoziţia unor produse cosmetice.
Preparatele de ginseng conţin, în general, între 100 şi 400 mg de extract de ginseng, ceea
ce echivalează cu o cantitate de 0.5- 2 g de rădăcină. Această cantitate corespunde cu
doza medie zilnică. În funcţie de forma de prezentare, mărimea şi concentraţia dozei,
modul de administrare este variabil şi se recomandă consultarea instrucţiunilor din
prospectul produsului. Preparatele de ginseng se administrează zilnic, timp de câteva
săptămâni, darn u mai mult de trei luni. După o pauză de o lună, cura se poate repeta.
Persoanelor de vârsta a doua sau a treia li se administrează câte 50 mg de trei ori
pe zi, timp îndelungat, pentru efectele împotriva senilităţii, cu efecte benefice asupra
memoriei, asupra funcţiei imunitare la nivelul cortico-suprarenal şi asupra activităţii
circulatorii, această cură reducând numărul de crize de angină pectorală şi al
extrasistolelor ventriculare.

Prepararea rădăcinii de ginseng se pregăteşte astfel:

 se găseşte rădăcina care este cea mai utilă, chiar dăcă costă mai mult;
 se mărunţeşte;
 la o parte din rădăcină se vor pune 5 părţi de alcool alimentar de 70˚;
 se pune într-o sticlă care se închide ermetic:
 se va lăsa apoi 15 zile la temperature camerei agitând des sticluţa;
 după 15 zile se strecoară;
 se va turna apoi acest lichid în sticluţe de capacitate mai mică;
 se poate păstra la rece timp de 2 ani.

CAPITOLUL III
GINSENG ÎN PRODUSELE FARMACEUTICE
 20

ŞI ÎN COSMETICĂ

III.1. Ginsengul în compoziţia produselor farmaceutice

Ginsengul se găseşte în farmacii în foarte multe combinaţii. Este un medicament
natural aproape complet, cu atât mai mult cu cât nu creează dependenţă, nu are
contraindicaţii importante sau numeroase şi nu-îşi cumulează, în timp efectele posibil
negative. Totuşi, dozele prea mari pot crea unele neajunsuri şi, de aceea, se impune
atenţie în utilizarea lui.
În continuare voi descrie câteva produse farmaceutice ce conţin doar ginseng şi
produse care pe lângă ginseng mai conţin şi alte vitamine.

Panax Ginseng extract, 30 capsule, China

Descriere: supliment alimentar ce conţine
extract– pulbere din rădăcină de ginseng
Proprietăţi:
 contribuie la menţinerea unui sistem
imunitar normal;
 ajută organismul să se adapteze la stres
şi la stări tensionale prelungite;
 ajută la diminuarea oboselii şi a
extenuării;
 ajută la menţinerea activităţii sexuale
normale;
 contribuie la menţinerea sănătăţii pielii.
Ingrediente: 547 mg extract - pulbere din rădăcină de Ginseng, gelatina
(capsula).
Utilizare: Numai pentru adulţi: 1-2 capsule, o dată sau de două ori pe zi
Precauţii: A se administra cu prudenţă copiilor, femeilor însărcinate sau care
alăptează, persoanelor diabetice. Contraindicat în: hipertensiune arterială, astm, infectii
acute, hipermenoree. Poate interacţiona cu antidiabetice (inclusiv insulina),
anticonvulsivante, anticoagulante, agenţi trombolitici, heparine cu masă moleculară
redusă, diuretice tiazidice. A nu se depăşi doza recomandată pentru consumul zilnic
(maxim 4 capsule).
 21

Ginseng, 24 capsule, PHARCO

Descriere: Supliment alimentar cu extract
din rădăcini de Panax Ginseng, tonic energizant
benefic pentru menţinerea vitalităţii.
Proprietăţi:
Este un supliment ce conţine extract din
rădăcinile uscate ale varietăţii de ginseng coreean.
Prezintă proprietăţi benefice asupra: sistemului
nervos, aparatului cardiovascular şi pentru
imunitate. Are acţiune adaptogenă (de adaptare la
stres) şi de creştere a capacităţii de efort, fiind
benefic pentru menţinerea vitalităţii şi ca tonic energizant în perioadele de efort fizic şi
intelectual, precum şi în condiţii de oboseală sau stres psihic intens.
Utilizare: câte 1-2 capsule pe zi, de preferat dimineaţa sau în prima jumătate a
zilei, sau conform recomandării medicului.
Prezentare: Cutie cu 24 capsule moi

Asian Ginseng 560mg, 50 capsule vegetale, SECOM

Descriere: suplimet alimentar ce conţine extract din
rădăcină de ginseng coreean. Componente bioactive: peste 28
de tipuri de ginsenozide din clasa saponozidelor triterpenice.
Efecte:
-creşterea capacităţii de adaptare a organismului la
stres fizic şi psihic:
reglează nivelul cortizolului pe axa hipotalamus -
hipofiză – corticosuprarenale;
-creşterea nivelului de oxigenare celulară;
-îmbunătăţirea performanţelor mentale;
-îmbunătăţirea spermatogenezei şi potenţei;
-creşterea longevităţii şi îmbunătăţirea calităţii vieţii;
-îmbunătăţirea funcţiei imunitare.
Administrare: Câte 2 capsule/zi la masă sau conform recomandării
consultantului de specialitate
 22

Contraindicaţii: A nu se administra persoanelor care administrează tratament

alopat pentru diabet decât la recomandarea unui specialist.

Ginseng, 30 comprimate, ALEVIA

Descriere: Supliment alimentar cu ginseng
Proprietăţi:
 creşte energia şi vitalitatea imbunătăţind
activitatea fizică şi mentală;
 reduce stresul şi oboseala;
 încetineşte procesul de îmbătrânire;
 îmbunătăţeşte viaţa sexuală.
Ginseng Panax este una dintre cele mai
preţioase plante, recunoscută pentru proprieţile
energizante şi revigorante.
Are şi proprietăţi imunostimulatoare,
adaptogene, antioxidante; stimulează funcţia sexuală şi creşte libidoul.
Compoziţie: Ginseng Panax (ginseng chinezesc ) - 40 mg .
Mod de administrare: 1-2 comprimate de 2 ori pe zi, înainte de 6 seara.

Ginseng coreean, 30 comprimate,

WALMARK
Descriere: supliment alimentar pe bază de
ginseng
Proprietăţi: Ajută la menţinerea unui nivel
optim de energie şi vitalitate pentru organism:
-susţine memoria;
-ajută la inducerea şi îmbunătăţirea erecţiei;
-contribuie la o reacţie normală a sistemului imunitar.

Eurovita Ginseng comprimate, Europharm

Compoziţie:Vitamina A acetat, D3, E, B1, B2,

B6, calciu, fosfor, lecitina, acid ascorbic, Panax Ginseng,
 23

rutin, lecitina de soia, niacinamida, D-calciu pantotenat, Fe (Sulfat), magneziu (oxid),

potasiu, clor, zinc, cupru, mangan, acid folic.
Administrare: 1-2 comprimare/zi, dimineaţa şi la prânz, la 1/2 ore dupa mese.
Indicaţii: Carenţa vitaminică, creşterea tonusului intelectual şi fizic, creşterea
puterii de concentrare, ameliorarea stării de oboseală la persoanele în vârstă şi atenuarea
proceselor de îmbătrânire, adjuvant în ateroscleroză şi fragilitate capilară, convalescenţă.

Ginseng siberian + Vitamina C 30 capsule, FarmaClass

Compoziţie: O capsulă conţine: ginseng siberian 240 mg, vitamina C 60 mg.

Indicaţii:
Combinaţia de ginseng siberian şi vitamina C este eficace în stări de oboseală
cronică, convalescenţă; este tonic general şi antioxidant.
Ginsengul siberian creşte capacitatea fizică şi intelectuală,
înlătură starea de oboseală, creşte capacitatea de concentrare şi
reacţie. Este adaptogen, antistres. Vitamina C este utilă pentru
eliminarea radicalilor liberi, având un puternic caracter
antioxidant.
Administrare:
Doza recomandată: 1 capsulă x 3/zi.

Ceai antiadipos cu ginseng 30 plicuri, Minerva

Compoziție (1 plic predozat):
-Frunze de Ceai Pu-er (ceai verde procesat)
(Camellia sinensis) - 30%;
-Părţi aeriene de pătlagină (Plantago
asiatica) - 30% ;
-Seminţe de Senna (Cassia obtusifolia
Cassia tora) - 25%;
-Rădăcini şi rizomi de Panax Ginseng - 15%.
Administrare: Numai pentru adulti: 2-3 căni/zi.
Se pune plicul de ceai în cană, se adaugă 200 ml apă fierbinte, se acoperă şi se lasă 2-
 24

3 minute pentru infuzare; se bea călduţ. Procedând în acest mod, se poate infuza acelaşi plic
de încă de 2 ori în aceeaşi zi. A nu se depăşi doza de 6 plicuri pe zi. Nu se recomandă
administrarea după orele 17! Nu se administrează în timpul sarcinii şi alăptării!
Recomandări:
-Adjuvant în metabolismul lipidic, arde grăsimile, determină scăderea greutăţii
corporale și ameliorează efectele celulitei.
-Stimulează digestia fiind bine tolerat gastric, este un adjuvant pentru digestie.
-Are efect antiaterosclerotic şi de îmbunătăţire a circulaţiei la nivelul tuturor
vaselor.
-Este un veritabil antioxidant şi tonic general al organismului.
-Detoxifică organismul de reziduurile metabolice şi ajută la neutralizarea
alcoolului consumat în exces.
-Ajută tranzitul intestinal.
-Îmbunătăţeşte vederea.
-Are efect antistres.
-Este stimulator al imunităţii organismului.
Unul dintre produsele farmaceutice care conţine pe lângă ginseng şi alte substanţe
este Ginsavit, PHARCO.
Descriere: Supliment alimentar
cu 11 vitamine + inositol, minerale,
extract de ginseng cu 24 capsule moi.
Ingrediente: capsula (gelatină,
solutie de sorbitol 70%, glicerol,
etilparaben de sodiu, metilparaben de
sodiu, oxid negru de fier), amestec de
ceara şi Soia (ulei rafinat din boabe de
soia, ulei hidrogenat din boabe de soia, ceara de albine – emulsifiant), fosfat de calciu
dibazic anhidru, ulei rafinat de soia (emulsifiant), sulfat de magneziu, acid ascorbic,
extract hidroalcoolic din rădăcini de Ginseng (Panax ginseng), fumarat feros, inozitol,
bitartrat de colină, nicotinamida, lecitina din soia (emulsifiant), sulfat de potasiu, D-
pantotenat de calciu, acetat de DL-alfa tocoferil, palmitat de retinol, sulfat de mangan
monohidrat, sulfat de cupru monohidrat, sulfat de zinc monohidrat, mononitrat de
tiamină, riboflavină, etilvanilimă (aromă), clorhidrat de piridoxină, cianocobalamină
0,1%, colecalciferol, acid folic.
 25

Valoare nutriţională per capsulă

Componente Cantitate per %
capsulă din DZR*
Proteine 0,33 g -
Glucide 0,28 g -
Lipide 0,63 g -
Sodiu 0,00029 g -
Valoare energetica per capsula 8 kcal (33,68 KJ)
Extract uscat din radacina 40 mg -
de Panax Ginseng
Vitamina A 1,2 mg (4000 UI) 15
0%
Vitamina D3 0,01 mg (400 UI) 20
0%
Vitamina E 10 mg 83
%
Vitamina B1 2 mg 18
1%
Vitamina B2 2 mg 14
2%
Vitamina B6 1 mg 71
%
Vitamina B12 1 μg 40
%
Acid pantotenic 10 mg 16
6%
Acid folic 0,4 mg 20
0%
Niacină 15 mg 94
%
Vitamina C 60 mg 75
%
Inozitol 20 mg -
Cupru 1 mg 10
0%
Mangan 1 mg 50
%
Fier 10 mg 71
%
*) DZR: Doza Zilnică Recomandată conform HG nr. 685/2009 pentru modificarea
şi completarea HG nr. 106/2002 privind etichetarea alimentelor.
 26

Ginsavit este benefic pentru buna funcţionare a organismului, menţinerea

sănătăţii şi vitalităţii. Conţine o combinaţie echilibrată de vitamine, inozitol şi colina,
minerale şi Ginseng.
În plus, GINSAVIT conţine pe lângă vitamine şi Ginseng, extract uscat din
rădăcina plantei Panax ginseng, supranumită şi «rădăcina vieţii», care este un energizant
şi tonic general ce susţine activitatea fizică şi mentală, îmbunătăţind circulaţia sangvină
atât la nivel cerebral, cât şi periferic; în particular, susţine funcţia sexuală prin menţinerea
circulaţiei sangvine normale la nivel local.

Mod de utilizare recomandat:

Câte 1 capsulă pe zi sau conform recomandării medicului.
Ambalaj: Cutie cu 24 capsule moi.
Păstrare: A se păstra la temperatura camerei, ferit de umezeală, în ambalajul
original.
Atenţionări: Produsul conţine ingrediente cu potenţial alergenic: derivate de soia.

Vitamax
Descriere: Supliment alimentar complex de
vitamine şi minerale cu efect puternic energizant.
Ingrediente: vitamine, minerale,
aminoacizi şi şase extracte naturale: ginseng, lăptişor
de matcă, lecitină, polen, ulei de germeni de grau, ulei
de şofrănel.
Utilizări
Combinaţia unică de 34 de elemente -
vitamine, minerale, aminoacizi şi extracte naturale cu
acţiune complexă, contribuie la: reducerea oboselii şi extenuării, la protecţia celulelor
împotriva stresului oxidativ, la optimizarea funcţiilor organismului, la dezvoltarea unui
fizic şi psihic sănătos, la revigorarea şi tonifierea organismului şi la îmbunătăţirea calităţii
vieţii.

Atenţionări speciale
Intoleranţă la anumite categorii de glucide, se întreabă medicul înainte de
utilizarea acestui supliment alimentar. În sarcină şi alăptare se recomandă să cereţi sfatul
medicului înainte de a utiliza Vitamax. A nu se folosi în caz de alergie la oricare dintre
 27

componentele acestui produs.

Mod de utilizare
Dacă medicul nu prescrie altfel, doza uzuală este de 1 capsulă moale Vitamax,
zilnic, după micul dejun.

Zdrovit vitamine şi minerale + ginseng

Descriere: supliment alimentar cu vitamine şi minerale şi
ginseng.
Compoziţie: Comprimate efervescente moderne, cu două
straturi, care conţin vitamine şi minerale, îmbogăţite cu extract de
ginseng şi cofeină. Extractul de Ginseng conţine ginsengozide, care
acţionează pentru îmbunătăţirea funcţionării organismului.
Ginsengozidele stimulează sistemul imunitar, crescând
rezistenţa faţă de infecţiile bacteriene şi virale; încetinesc procesele
de îmbătrânire a organismului; au efect energizant; îmbunatăţesc
performanţele fizice şi mentale. Favorizează concentrarea şi
memoria şi imbunatăţesc rezistenţa la stres.
Mod de administrare: 1 comprimat pe zi, dizolvat într-un pahar cu apă.

Extract lichid Cordyceps şi Giseng fiole, L&L

Advancedmed China
Indicaţii: Este recomandat persoanelor cu mare
stres la serviciu, care obosesc uşor, sunt debile, irascibile,
agitate, au fumat timp îndelungat sau au sentimentul că
îmbătrânesc prea repede.
Produsul are rol curativ, complementar, în cazul
tuberculozei şi emfizemului pulmonar, tusei cronice, hepatitei acute, cirozei şi altor boli,
ameliorează discomfortul dat de picioare obosite.
Compoziţie: Cordyceps 80%, Ginseng 20%. Conţine 10 fiole/cutie.
Mod de administrare: Câte o fiolă
dimineaţa şi seara după masă.
 28

Extract de Gingko Biloba cu Ginseng şi Royal Jelly 10 fiole x 10 ml, L&L

Plant
Compoziţie: Fiecare fiolă de 10 ml conţine:
-Extract de frunze de ginkgo biloba 2500 mg,
-Extract din rădaăcină de Panax Ginseng 600 mg,
-Royal Jelly 300 mg,
-Miere cantitate variabilă.
Mod de administrare: 1-2 ori pe zi, câte o fiolă. Se agită bine înainte de folosire.
Se poate amesteca cu apă, suc de fructe, sifon.
Acţiune:
Extractul de Ginkgo Biloba reglează aportul de sânge la nivel cerebral şi periferic
(membrele superioare şi inferioare). Are efect benefic în circulaţia sanguină. Măreşte
tonusul venos, inhibă coagularea sângelui. Ameliorează progresiv memoria şi capacitatea
de concentrare.
Extractul din Ginseng diminuează oboseala şi grăbeşte recuperarea în perioadele
de convalescenţă. Îmbunătăţeşte somnul, activitatea fizică şi psihică, alină sau
îndepărtează durerile de cap. Stimulează biosinteza acizilor nucleici şi a proteinelor.
Royal Jelly (lăptişorul de matcă) este o sursă de proteine, acizi ribonucleici
(ADN-ARN), conține 18 aminoacizi esențiali, grăsimi nesaturate, vitaminele
A,B,C,D,E,K, 12 minerale importante, colagen şi lecitină. Îndepărtează anxietatea,
stimulează memoria şi creşte imunitatea.

Ginseng corean & Ghimbir capsule, Medica

Indicaţii:
Remediu de excepție de origine asiatică, cu efecte tonice
generale şi sexuale; ajută la încetinirea proceselor de îmbătrânire;
reglator al sistemului cardiovascular și digestiv; adaptogen; ajută la
menținerea glicemiei și colesterolului în limite normale.
Compoziţie:
Rădăcină de ginseng roşu corean 0,050 g/cps (Panax
quiquefolius radix); rădăcină de ghimbir (Zingiberis rhizoma radix)
0,130 g /cps.
Mod de administrare: 2 cps/zi dimineaţa şi la prânz, în timpul meselor, cu un
pahar de apă, pe o perioadă de 1-2 luni.
 29

Ginseng sirop, Pharco

Compoziţie: 100 ml sirop conţin extract de Ginseng (Panax Ginseng) 0,933 g;
îndulcit cu sucroză (zaharoză).
Doze şi mod de administrare:
-Copii sub 2 ani: 1 linguriţă dimineaţa, la
micul dejun.
-Copii 2-6 ani: 2 linguriţe dimineaţa, la micul
dejun.
-Adulţi şi copii peste 6 ani: 1 lingură luată în
timpul mesei de dimineaţă.
Dacă este necesar, doza poate fi dublată în
timpul primelor zile de administrare, administrându-se
o dată în timpul micului dejun şi a doua oară la masa
de prânz.
Flaconul se agită bine înainte de utilizare.O uşoară turbulenţă a soluţiei naturale
este normală.
Indicaţii: Ginseng este un supliment care conţine extract din rădăcinile uscate ale
varietăţii coreene de Panax Ginseng, denumit şi “ginseng roşu” sau “ginseng yang”.
Principiile sale active, numite ginsenozide, sunt cunoscute ca având proprietăţi benefice
pentru sănătatea sistemului nervos, a aparatului cardiovascular şi pentru imunitate.
Extractul din rădăcini de ginseng are totodată acţiune adaptogenă (de adaptare la stres) şi
de creştere a capacităţii de efort, fiind benefic pentru menţinerea vitalităţii şi ca tonic
energizant în perioadele de efort fizic şi intelectual, precum şi în condiţii de oboseală sau
stres psihic intens.
De asemenea, extractul din rădăcini de ginseng poate fi benefic pentru sănătatea
aparatului reproducător şi a fertilităţii (atât la bărbaţi, cât şi la femei), având proprietăţi
antioxidante, afrodisiace şi de stimulare a microcirculaţiei sangvine.

Ginseng Magneziu Mangan capsule, Medica

Ingrediente: Lactat de magneziu, gluconat de mangan,
Ginseng (Panax ginseng).
Acţiune farmacologică: Imunomodulator, prin creşterea
rezistenţei şi a capacităţii de recuperare a organismului;
 30

antioxidant atenuând procesele de îmbătrânire; stimulator aleritropoezei; stimulator SNC,

cu efecte favorabile în combaterea asteniei şi a fatigabilităţii; hipoglicemiant; generator
de efecte pozitive asupra funcţiilor reproductivă şi psihosexuală; factor antiaterosclerotic,
prin scăderea colesterolului şi a trigliceridelor, şi creşterea HDL-colesterolului.
Indicaţii: Astenie, stări post gripale, convalescenţă.
Posologie: În absenţa unor prescripţii medicale, doza recomandată este de 1
capsulă/ zi, în cure de 3 luni.

Royal Jelly & Ginseng capsule, Medica

Ingrediente: Lăptişor de matcă; Ginseng roşu

(Panax quiquefolius).
Acţiune: rol important în procesele de
respiraţie celulară, precum şi în metabolismul
glucidic, lipidic, protidic.
-regenerează părul, unghiile şi pielea;
-reglator hormonal;
-îmbunătăţeşte capacitatea de rezistenţă la stres;
-foarte bun regenerator şi revitalizant al organismului;
-excelent imunostimulator; atenuează procesele de îmbătrânire.
Mod de administrare: 1cps x 3/zi, înainte de masă, cu un pahar de apă Pi sau apă
plată, pe o perioadă de 2 luni.

Ginseng Rosu capsule, Medica

Ingrediente: Ginseng roşu (Panax quinquefolius)
Acţiune: -creşte rezistenţa organismului la efort
fizic prelungit şi stres;
-de ajutor în stările de oboseală;
-excelent adaptogen;
-tonic general şi sexual.
Mod de administrare: 1cps x 2/zi, dimineaţa şi la
prânz, după mese, cu un pahar de apă plată, pe o perioadă
de 2-3 luni.
 31

III.2 Ginsengul în cosmetică

Extractul de ginseng este astăzi un ingredient foarte popular în compoziţia
produselor de îngrijire a pielii destinate revitalizării şi tonifierii acesteia. Sunt cunoscute
trei specii de ginseng: cel Corean sau Asiatic, cel American şi Ginsengul Siberian.
Rădacina de ginseng este folosită în medicina tradiţională chineză de peste 5000 de ani şi
este denumită de către aceştia “floarea vieţii” pentru esenţa sa vitală. Ginsengul American
sau Panax Quinquefolius creşte în zonele împădurite şi poate fi identificat după frunzele
sale mici, cu flori mici – verzui şi cu boabe roşii de forma rinichiului.
Ginsengul Asiatic sau Corean este cunoscut sub denumirea de Panax Ginseng,
creşte în aceste ţări şi poate fi identificat după frunzele care cresc în cerc în jurul tulpinii,
după florile care au o formă de umbrelă şi care produc bobiţe roşii. Ginsengul Siberian
(Eleutherococcus senticocus) este un arbust ţepos care poate creşte chiar până la 3 m
înalţime, cu rădăcini maronii întoarse şi răsucite şi cu flori ce se transformă spre sfârşitul
iernii în bobiţe negre.
În zilele noastre, extractul de ginseng este utilizat în mai multe forme, putând fi
folosit atât extern, sub formă de maşti şi creme de îngrijire a pielii cât şi intern sub formă
de ceai sau suplimente alimentare.
Atât rădăcinile cât şi frunzele de ginseng conţin antioxidanţi, uleiuri esentiale,
minerale şi vitamine cu rol antioxidant. Ginsengul conţine peste 18 saponine triterpenoide
(denumite ginsenozide sau panaxoside), 20-S-protopanaxdiol, polizaharide ginseng
(panaxani), pectină, vitaminele B1, B2, B12, acid nicotinic, acid pantotenic, biotină,
colină, grăsimi, minerale şi poliacetilene.
Ginsengul poate ajuta la reglarea secreţiei de sebum şi poate estompa ridurile fine
ale tenurilor mature. Ginsengul este larg utilizat în industria cosmetică pentru
proprietăţile sale de reîntinerire. Conţinutul său bogat în fitonutrienti (care au capacitatea
de a activa metabolismul pielii şi de a stimula regenerarea şi calitatea fluxului sangvin)
face din ginseng un leac antiîmbătrinire miraculos.
Ginsengul, ca ingredient activ al produselor de îngrijire a pielii, poate fi
încorporat în compoziţia demachiantelor, tonicelor faciale şi a loţiunilor hidratante care
sunt destinate menţinerii elasticităţii si vitalităţii pielii sau care au ca scop păstrarea
nivelului optim de hidratare a pielii. Ginsengul poate fi un ingredient activ de succes
pentru compoziţia loţiunilor de mâini şi corp, cremelor pentru picioare, balsamurilor de
buze şi tratamentelor antiacneice.
 32

Ginsengul influenţează metabolismul celulelor pielii prin îndepartarea celulelor

moarte de pe piele şi prin stimularea producerii unor celule noi al căror aspect să îl
întreţină şi să il îmbunătăţească permanent.
Efectele de reîntinerire ale ginsengului constau în fortifierea ţesuturilor pielii din
interior spre exterior şi în păstrarea nivelului optim de hidratare al pielii. Ginsengul are şi
capacitatea de a spori producţia de colagen în interiorul dermei (stratul mijlociu al pielii)
ceea ce duce la creşterea elasticităţii şi rezistenţei pielii.
A fost demonstrat ştiintific şi rolul ginsengului în combaterea acţiunii radicalilor
liberi datorat în principal derivaţilor de protapanaxatriol- o cantitate mult mai ridicată
decât o au alte plante. Multe loţiuni tonice din comerţ au în compoziţia lor extract de
rădăcină de ginseng deoarece acesta are efecte benefice asupra petelor cauzate de razele
ultraviolete şi asupra altor zone pigmentate ale pielii.
S-a validat ştiinţfic faptul că administrarea ginsengului are efecte benefice asupra
metabolismului general al organismului – este foarte eficient asupra circulaţiei sangvine
dar şi asupra muşchilor netezi aferenţi vaselor de sânge.
Multitudinea de proprietăţi ale ginsengului îi conferă acestei plante posibilităţi
nemăsurate de a fi folosită în industria cosmetică, ca ingredient activ în: creme nutritive,
produse antirid şi în general de tratarea pielii îmbătrânite şi ridate şi de întârziere a
procesului de îmbătrânire a pielii. Ca ingredient activ al produselor de baie şi a laptelui de
corp, ginsengul îmbunătăţeste metabolismul pielii la nivelul intregului corp. Ginsengul
din compoziţia produselor de îngrijire a părului are rol în fortifierea firului de păr, în
stimularea creşterii acestuia, în prevenirea pierderii podoabei capilare.
În cele ce urmează, voi descrie anumite produse utilizate în cosmetică care conţin
extract de ginseng, precum şi principalele benefici din urma folosirii lor.
Floritene - Fiole cu extract de Ginseng
Indicaţii: Îngrijirea pielii, riduri
Producător:
Floritene
Pentru tratamentul
intensiv al tenurilor
mature şi îmbătrânite.
Principiile active, printre
care extractul de ginseng,
extractul de castană de
India, de Centella
 33

Asiatica, măresc revitalizarea şi regenerarea celulară, în timp ce hidrovitonul, factor

hidratant, va regulariza menţinerea umidităţii.
Administrare: De preferinţă dimineaţa, în fiecare zii pe tenul curăţat.

Fiole cu extract de Ginseng

Indicaţii: Fiolele cu extract de ginseng reprezintă un tratament cosmetic special
creat să redea frumuseţea şi vitalitate părului. Datorită formulei sale îmbogăţite cu
extracte vegetale active precum urzica, ardei rosu şi pantenol, are o acţiune de întărire şi
tonifiere a părului. Reprezintă un tratament ideal pentru părul slăbit şi fară viaţă.
Administrare: Se apilcă la rădăcina firului de păr se lasă se acţioneze 30 de
minute, după care se clăteşte abundent cu apă.

Loţiune
Ginseng păr 12
fiole, BES
Descriere: Tratament loţiune pentru prevenirea căderii părului.
Extrasele Ginseng sunt ideale pentru prevenirea căderii părului, graţie efectelor
tonice, stimulative, revitalizante.
Indicaţii: Tratament intensiv împotriva căderii părului. Folosirea extractului fluid
de ginseng, exercită în plus o acţiune substanţială, strălucitoare asupra stării părului.
Administrare: Loţiune pentru uz extern: Se spală pielea capului, se limpezeşte
bine şi se tamponează cu un prosop după care se distribuie conţinutul fiolei progresiv și
se masează uşor toată suprafaţa capului timp de câteva minute. Frecvenţa utilizării:-1
fiolă pe săptămână, minim 4 săptămâni.
 34

Cremă ginseng, VOM PULLACH HOF

Descriere: Crema de piele cu Ginseng tonifiază şi
conferă elasticitate pielii, acţionând pentru reglarea
umidităţii. Extractul de Ginseng ajută pielea să se
regenereze, recăpătând aspectul sănătos.
Ingrediente: Aqua, Cetearyl Alcohol, Stearic Acid, Paraffinum Liquidum,
Glycerin, Panax Ginseng Extract, Dimethicone, Ceteareth-20, Ceteareth-12, Propylene
Glycol, Sodium Hydroxide, Carbomer, Urea, Parfum, Benzyl Alcohol, 2-Bromo-2-
Nitropropane-1,3-Diol, Iodopropynyl Butylcarbamate, PPG-2 Methyl Ether,
Phenoxyethanol, Methyl- Ethyl- Propyl- und Butylparaben, Citronellol, Linalool.
Recomandări: Toate tipurile de piele.
Administrare: Se aplică pe pielea curată, în strat subțire și se masează ușor.

Şampon Ginseng, 150 ml, BES

Descriere: Şampon cu
extract din ginseng pentru căderea
părului.Popoarele orientale atribuiesc
dintotdeauna rădăcinilor de ginseng
proprietăţi tonice, stimulante şi
revitalizante.
Extractul fluid din aceste
rădăcini aduce aport de substanţe
nutritive şi vitaminice îmbinate cu
calciu, d-Panthenol exercitând o
acţiune totală pe toată durata de viaţă
a părului.
Utilizare: căderea părului;
 35

Cremă de masaj pentru fermitate cu ginseng,

Bio Krauter
Indicații: Crema pentru masaj cu ginseng redă
elasticitatea şi supleţea pielii, îi asigură prospeţime şi
fermitate.
Efecte: Combinaţia specială dintre ingredientele
BIO, cum ar fi uleiul de ginseng, uleiul de luminiţa
nopţii şi uleiul de migdale tonifică, energizează,
revitalizează şi opreşte îmbătrânirea pielii. Ingredientele
ajută la pătrunderea în piele a nutrienţilor, îmbunătăţesc fermitatea pielii, stimulează
circulaţia sanguină şi stimulează schimbul de substanţe la nivel celular. Ideală pentru
pielea normală şi uscată.
Utilizare: Se aplică pe pielea curată. Se masează pielea de două ori pe zi,
dimineaţa şi seara înainte de culcare până ce pătrunde în piele.

Ginseng Balsam cremă cu extract de ginseng

Caracteristici: cremă albă îmbogăţită cu Ginseng, care are proprietăţi
restructurante.
Mod de utilizare: după curăţarea cu
şamponul de conţine ginseng, se aplică balsamul
pe părul umed, se lasă câteva minute, şi se clăteşte
foarte bine.
Consistenţă: crema
Descriere: Cu doar câteva picături de
produs părul este restructurat, devine mai
strălucitor, mai rezistent, de la prima aplicare.
Ideal pentru: pentru toate tipurile de păr,
în special pentru părul uscat şi deteriorat
Secret natural: extract din ginseng
 36

CAPITOLUL IV
BENEFICIILE GINSENGULUI

Unele ginsenozide au proprietăţi sedative, anticonvulsivante, analgezice şi

antipsihotice. Pe de altã parte, alte ginsenozide au fost evidenţiate ca având proprietăţi
stimulante asupra sistemului nervos. Existã şi studii care remarcă existenţa unor
proprietăţi antiinflamatoare, antiulceroase, hipotensive şi de stimulare a imunităţii.
Studii foarte recente, efectuate de cercetătorii coreeni sugerează că administrarea
ginseng-ului poate să reducã riscul de boli canceroase cu până la 85%. Ginseng-ul pare să
ofere un grad de protecţie faţă de cancerul ovarian, cancerul de laringe, de esofag, de
stomac şi faţă de cancerul pancreatic.
De asemenea, ginseng-ul pare sã aibă efecte benefice asupra metabolismului
glucidelor în cazul persoanelor cu diabet de tip II, la care administrarea de ginseng a dus
la scăderea cu 20% a nivelului glucozei din sânge la testul de hiperglicemie provocată.
 37

Panax ginseng este specia cea mai folosită. Băştinaşii din America erau
familiarizaţi cu ginsengul. Îl numeau gisens şi îl foloseau pentru bolile de stomac şi de
bronhii, pentru astm şi dureri de gât.
Cercetătorii ruşi susţin că rădăcina de ginseng stimulează activitatea fizică şi
mentală, îmbunătăţind şi funcţionarea glandelor endocrine, având şi un efect pozitiv
asupra glandelor sexuale
Ginsengul este bun pentru stările de oboseală, fiindcă disociază glicogenul (o
formă de glucoză care se găseşte în ficat şi în celulele musculare), intensificând folosirea
acizilor graşi ca sursă de energie.
Este folosit ca să mărească performanţa sportivă, reîntinereşte şi creşte
longevitatea, detoxifică şi normalizează funcţionarea întregului sistem. Multe studii au
demonstrat că ginsengul este eficient în îmbunătăţirea nivelurilor de energie, a rezistenţei
şi a atenţiei.
Pacienţii bolnavi de cancer care au folosit ginseng au declarat că li s-a îmbunătăţit
calitatea vieţii, mai ales în privinţa dispoziţiei psihice şi a dorinţei de socializare.
În doze mici, se pare că ginsengul creşte tensiunea arterială în timp ce în doze
mari pare să o reducă. Cercetările arată că doze mari de ginseng pot ajuta în bolile
inflamatorii, cum este artrita reumatoidă, fără efectele colaterale ale steroizilor şi poate
proteja de efectele dăunătoare ale radiaţiilor.
Ginsengul este bun pentru diabetici deoarece scade nivelul hormonului cortizol
din sânge (cortizolul interferează cu funcțiile insulinei). Indivizii normali cărora li s-a
administrat una dintre cele câteva formule special preparate cu ginseng au avut un
răspuns mai diminuat de creştere a nivelului de glucoză în sânge după o masă, dar nivelul
nu a fost destul de scăzut cât să devină periculos.
Alte părţi ale plantei de ginseng folosite în acest studiu nu au avut niciun efect
asupra nivelului de zahăr din sânge. O porţiune din radicula de ginseng, numită Rg1 a
părut să fie cel mai important regulator al răspunsului glucozei din sânge la alimente. Cu
toate acestea, persoanele cu hipoglicemie trebuie să evite să ia doze mari de ginseng.
Pe baza tradiţiei medicinei orientale, ginsengul a fost şi este utilizat ca tonic
general şi psihic, pentru prevenirea urmărilor stresului prelungit, în caz de oboseală
psihică şi oboseală fizică, pentru combaterea surmenajului, în stările depresive, mai ales
la vârstnici, în stările de anxietate, în tulburãrile de memorie, în nevroze, în stări de
malnutriţie şi convalescenţă, în stările de debilitate.
Datorită efectelor reglatoare asupra metabolismului glucidelor este folosit şi ca
adjuvant în tratamentul diabetului zaharat.
 38

Ginsengul este utilizat pentru creşterea performanţelor fizice şi mentale şi pentru

creşterea tonusului energetic şi a rezistenţei la efectele dăunătoare ale stresului şi
îmbătrânirii. Se pare că ginsengul reduce nivelul glucozei sanguine şi produce creşterea
nivelului colesterolului din lipoproteinele cu densitate mare (HDL) – colesterolul ”bun”.
De asemenea, poate creşte cantitatea de hemoglobină şi nivelul proteinelor sanguine.
.

CONCLUZII

Ginsengul se poate obţine în principal din plante aparţinând la două specii diferite:
ginseng american şi ginseng asiatic. Ginsengul american are acţiuni mai blânde în comparaţie
cu ginsengul asiatic. Ginsengul este disponibil în multe forme, cum ar fi rădăcini proaspete
sau uscate, extracte, soluții, capsule, tablete, produse cosmetice, sucuri și ceaiuri.
Componentele active sunt panaxozidele în ginsengul american şi ginsenozidele în ginsengul
asiatic.
Ginsengul siberian nu este cu adev ărat o plantă ginseng şi con ține alte substanţe
active, însă are proprietăţi de atenuare a stresului similare cu cele ale ginsengului american şi
ale ginsengului asiatic.
Produsele cu ginseng variază considerabil în ceea ce priveşte calitatea; multe dintre
acestea nu conţin decât cantităţi abia detectabile de substanţă activă. În unele cazuri, unele
produse cu ginseng din Asia au fost amestecate cu rădăcini de mătrăgun ă, care se foloseşte
pentru inducerea vomei, sau cu fenilbutazon ă sau aminopirină – medicamente care au fost
scoase de pe piaţă în Statele Unite din cauza unor efecte secundare inacceptabile.
 39

Multă vreme ginseng a fost considerat un remediu eficient în tratarea tuturor bolilor,
opinie care încă mai stăruie şi în zilele noastre. Proprietățile medicinale ale ginsengului sunt
excepţionale, potenţialul său terapeutic fiind greu de egalat de oricare altă plantă medicinală.
Ginseng contribuie la sporirea randamentului fizic şi mental, întăreşte memoria, fortifică
sistemul nervos central şi periferic, celulele nervoase, dezvoltă imunitatea organismului,
stimulând activitatea factorilor de imunitate, facilitează circulaţia sângelui şi însănătoşeşte
sângele, acţionează pentru întărirea şi însănătoşirea aparatului cardiovascular. Ginseng este planta
cu cel mai puternic efect de reîntinerire.
Ginseng conţine multiple substanţe active importante cum ar fi: ginsenozide (30 de
derivaţi), glucozaţi, tiamină, riboflavină, vitamine, saponine, suplimente alimentare cunoscute şi
ca panaxozide sau eleuthrozide, precum şi un compus asemănător hormonilor sexuali.

BIBLIOGRAFIE

1. TERAPEUTICA NATURISTǍ - Arcadie Percek, Editura Ceres,

Bucureşti, 1987;
2. AGENDǍ MEDICALǍ –Mark H. Beers, Editura All, Bucureşti, 2003;
3. CURS DE UTILIZAREA PLANTELOR MEDICINALE;
4. FARMACOGNOZIE- Anatolie Nistreanu, Editura Tipografia centrală,
Chişinău, 2001;
5. GHIDUL PLANTELOR MEDICINALE ŞI AROMATICE DE LA A LA
Z- Ovidiu Bujor, Editura Fiat Lux, Bucureşti, 2003;
6. GINSENG KEATS GOOD HERB GUIDE– Keville Kathi, Editura NTC
Contemporary, 1996;
7. GINSENG THE GENUS PANAX -William E.Court, Editura Taylor &
Francis e-Library, University of Bradford, UK, 2006.
 40

Surse internet:
https://es.scribd.com/doc/312948685/radacina-de-ginseng-in-practica-
farmaceutica-pdf;
https://ro.scribd.com/doc/46274826/Incursiune-fitoterapie-Dr-Valentin;
https://www.scribd.com/doc/81303302/Fitoterapie-Traditional-A-Si-Moderna;
https://fares.ro/dictionar-plante/ginseng-siberian;
http://www.zdrovit.ro/products/mm-ginseng.html;
file:///F:/pharco_impex_67xlmI.pdf;
file:///F:/prospect-Vitamax-15s_nou.pdf;
https://www.pcfarm.ro/produs/2660/Sampon-Ginseng.