PROIECT

ARGUMENT
Menţiunea şi întărirea sănătăţii, în condiţiile prezente de poluare şi stres ale lumii

întregi constituie factorul de bază pentru ca omul să poată participa eficient şi activ la viaţa
socială.
Cuvântul „sănătate”, care evocă o stare atât de preţioasă fiecăruia, apare frecvent în
vorbirea curentă, nelipsind aproape niciodată cu ocazia urărilor de bine.
Vitaminele sunt deseori neglijate de către oameni. Îşi aduc aminte de ele doar dacă sunt
traşi de mânecă de către doctori. Analizele sunt un argument forte. Trebuie să fim extrem de
atenţi pentru că organismul nostru chiar are nevoie de vitamine pentru a putea funcţiona corect.
În acelaşi timp trebuie să nu abuzăm de acestea, căci intoxicaţiile sunt extrem de reale şi
neplăcute. Astfel, vitamina A, luată excesiv în primul trimestru de sarcină, riscă să provoace
fătului malformaţii urechilor, feţei şi sistemului nervos. Aceste accidente survin în cazul
dozelor ce depăşesc de 5 ori necesarul zilnic recomandat.
Vitamina D, luată timp îndelungat şi în doze mari, provoacă tulburări digestive şi mai
ales renale. Dacă intoxicaţia continuă, ea riscă să ducă la crearea de depozite de calciu pe
rinichi, artere, inima şi plămâni.
Cu toate acestea interesul pentru vitamine trebuie să fie crescut. Dacă toată lumea
cunoaşte rolul vitaminei D în prevenirea rahitismului, mai puţin cunoscut este rolul său
modulator în tumorile mamare şi rolul său preventiv, în asociaţie cu vitamina A, în cazul
cancerului de piele.
Legumele, fructele, precum şi multe alte produse alimentare sunt indispensabile

alimentaţiei omului contemporan. În procesul preparării şi conservării se pierde, din păcate, o
mare parte din valoarea nutriţională de bază şi din conţinutul de vitamine şi minerale.
Organismul hrănit corespunzător se dezvoltă mai bine, acumulează mai mult şi tratează stresul
cu mai multă uşurinţă. Bebeluşii şi copiii de şcoală au o nevoie mai mare de suplimente şi
vitamine decât adulţii.
Este necesar să subliniem faptul că trăim în vremuri în care condiţiile de viaţă se

deteriorează constant, pline de influenţe nefaste, obiceiuri proaste privind alimentaţia,
activitatea fizică, fumatul şi consumul de alcool. Sănătatea noastră este extrem de vulnerabilă,
astfel încât păstrarea ei devine imposibilă, chiar şi cu o dietă echilibrată. Cu toate acestea, toată
lumea poate profita de suplimentele alimentare cu multivitamine şi minerale, adecvate tuturor
categoriilor de vârstă.
Pentru procesele biochimice care au loc în organism sunt esenţiale cantităţi determinate
de vitamine şi minerale. Obţinerea acestora direct din hrana consumată s-ar putea să nu fie
întotdeauna la îndemână, de aceea prezenţa lor în organism ar trebui asigurată sub formă de
1
aşa-numite „multipreparate”. Din fericire astăzi avem acces la preparate din multivitamine şi
multiminerale realizare din surse naturale. Ele sunt asimilate şi folosite mai bine de către
organism decât preparatele sintetice. Importante nu sunt numai cantităţile ingredientelor, ci şi
mai ales proporţiile dintre ele.
Pilula contraceptivă diminuează cantitatea de vitamina B9, B12 şi C din sânge. În sens
invers, vitamina B3 induce hipoglicemia, B9 diminuează cantitatea de antiepileptice din sânge.
Vitaminele K şi C interferează în efectele anumitor coagulante orale.
Cu toate acestea, medicamentele şi vitaminele se pot ajuta reciproc. Astfel, anumite
medicamente cancerigene au efecte mai puternice luate împreună cu doze de vitamina B9 şi E.
Vitamina C creşte efectele medicamentelor care acţionează în cazul bolii Parkinson, iar dozele
mari de vitamina E măreşte efectele anticoagulantelor orale.
Curele pe care le faceţi trebuie să fie scurte pentru a evita intoxicaţia. Nu cumpăraţi
orice fel de produse. Preferaţi produsele recomandate de către medicul dvs., care vă va crea o
cură personalizată, în funcţie de rezultatul analizelor. În cazul în care sunteţi însărcinată, fiţi
foarte prudentă: nu luaţi vitamina A fară acordul medicului, căci riscaţi sănătatea copilului.
Cu toate acestea, nu uitaţi că deseori vitaminele sunt ascunse la îndemână. Alimentele
de bază cuprind foarte multe dintre acestea, iar pastilele devin doar suplimente alimentare. Este
mult mai simplu să mâncaţi echilibrat şi sănătos, decât să daţi banii pe pastile. Legumele
proaspete, fructele, lactatele, peştele sunt comori de vitamine din ambele grupe.
Codul sănătăţii de la Salerno, creat de continuatorii lui Hipocrate, sfătuieşte pe oricare din
adepţii săi urmatoarele: „Recurgeţi la trei medici: o dispoziţie veselă, o fire calmă şi o
alimentaţie moderată”.
Vitaminele sunt factori indispensabili vieţii în cantităţi mici, întâlnindu-se sub formă
de factori nutriţionali esenţiali. Numele „vitamină” provine de la vita – viaţă şi amina, deci
vitaminele sunt aminele vieţii. Ele sunt prietenii cei mai fideli şi necesari organismului uman.
„Dacă am compara organismul uman cu un motor cu combustie internă şi am

considera vitaminele ca fiind bujiile acestuia, atunci ne-am putea face o idee despre felul în
care acţionează aceste uimitoare substanţe nutritive.”
2
INTRODUCERE
1. Istoria vitaminelor
Definiţia vitaminelor ca substanţe care se găsesc din abundenţă în regnul animal şi

vegetal, necesare în cantităţi mici în alimentaţie, care sunt indispensabile creşterii şi dezvoltării
organismului, precum şi menţinerii stării de sănătate, este cea mai cuprinzătoare şi actuală, cu
toate că a fost anunţată cu o jumătate de secol în urmă.
Înţelegerea biochimiei alimentare a revoluţionat nutriţia, oferind remedii pentru
deficienţele cauzate de dietă şi malnutriţia cauzată de lipsa de vitamine. Chimia a înregistrat
mari progrese în acest domeniu, aşa cum a arătat examinarea şi înţelegerea primei vitamine.
În 1913, prima vitamină descoperită în unt şi în gălbenuşul de ou a fost vitamina A

(beta-carotenul), un nutrient esenţial pentru vedere şi protejarea ţesuturilor. Structura sa
chimică a fost determinată în 1931 şi a fost sintetizată pentru prima dată în anul 1947. În 1928,
biochimistul maghiar Albert von Szent-Gyorgyi a izolat acidul hexuronic (acidul ascorbic) –
cunoscut sub denumirea de vitamina C – din glandele suprarenale.
În 1881, chirurgul rus Nikolai Lunin a hrănit şoareci cu un amestec artificial de toţi
constituenţii laptelui cunoscuţi la momentul respectiv, adică proteine, grăsimi, carbohidraţi şi
săruri. Aceştia au murit, în timp ce şoarecii hrăniţi cu lapte natural s-au dezvoltat normal. A
formulat o concluzie precum că „un aliment natural ca laptele trebuie deci să conţină, pe lângă
ingredientele principale cunoscute, mici cantităţi de substanţe necunoscute esenţiale vieţii”.
Concluzia trasă de el a fost respinsă de ceilalţi cercetători, care nu au putut să reproducă
rezultatele experimentelor sale. O diferenţă a fost faptul că el a folosit zahăr normal (zaharoza),
pe când ceilalţi cercetători au folosit zahâr din lapte (lactoza) care mai contţnea încă cantităţi
mici de vitamina B.
În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul

celui decorticat se prevenea boala beriberi. În anul următor, Frederick Hopkins a afirmat că
3
alimentele conţin „factori accesori” pe lângă proteine, carbohidraţi, grăsimi etc., care sunt
necesari crpului uman.
Când Casimir Funk a izolat complexul hidrosolubil de micronutrienţi a cărui bioactivitate
fusese identificată de Fletcher, a propus ca acesta să fie numit „vitamină”. Numele a devenit
repede sinonim cu „factorii accesori” ai lui Hopkins, iar până când s-a demonstrat că nu toate
vitaminele sunt amine, cuvântul era deja popular.
2. Deficienţe şi excese de vitamine
Un organism poate supravieţui pentru un timp fără vitamine, deşi deficitul prelungit
de vitamine poate duce la boli, de obicei dureroase şi potenţial fatale. Rezervele organismului
de vitamine pot varia foarte mult; un adult poate avea un deficit de vitamina A sau B12 de un
an sau mai mult înainte să apară vreo boală, în timp ce vitamina B1 din rezerve nu rezistă mai
mult de două săptămâni.
Dacă ştim cum să combinăm în mod corect vitaminele, fiind siguri de originea lor, nu
ar trebui să avem un motiv serios de îngrijorare. Mulţi oameni însă iau vitamine fără a acorda
atenţie posibilelor efecte adverse pe care acestea le pot avea asupra organismului.
Vitaminele se împart în două mari categorii, după forma de prezentare: solubile şi capsulate. În
cazul unui exces de vitamine capsulate, de pildă, conţinutul acestora se acumulează în ţesuturile
grase, transformându-le într-un teren prielnic pentru diverse afecţiuni. Vitaminele solubile în
apă sunt eliminate mult mai uşor prin urină şi transpiraţie.
Pe de altă parte, excesul de vitamine poate fi extrem de nociv pentru organism.

Vitamina C, luată în exces, poate provoca probleme la rinichi. Abuzul de vitamina B3 creează
probleme ficatului în timp ce excesul de B6 este nociv pentru sistemul nervos.
Dozele mari de vitamina E pot provoca stare de greaţă, oboseală şi dureri de cap. Atunci când
este luată în combinaţie cu alte medicamente, vitamina E are un impact negativ asupra
capacităţii de coagulare a sângelui.
Supradozele de vitamina A pot provoca greaţă şi vărsături, iar la femeile însărcinate

pot aduce anomalii ale fătului. Vitamina D la rândul ei, îngurgitată în cantităţi mari, conduce la
acumulare de grăsimi în ficat şi tulburări ale sistemului circulator.
4
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE PRIVIND VITAMINELE
Vitaminele reprezintă o clasă de substanţe organice cu masă moleculară relativ mică,

cu structuri chimice foarte variate care sunt absolut necesare pentru organismele heterotrofe în
calitate de compuşi complementari ai proteinelor, lipidelor, glucidelor şi substanţelor minerale
existente în hrană.
Cu alte cuvinte, vitaminele constituie componentele vitale necesare pentru echilibrarea
alimentaţiei.
În comparaţie cu ceilalţi componenţi ai hranei, vitaminele sunt necesare în cantităţi
mult mai mici şi îndeplinesc în organism funcţii catalitice.
Absenţa sau aportul insuficient de vitamine cu hrană determină profund dereglări ale
metabolismului care se concretizează prin diverse stări patologice (boli prin carenţă), denumite
avitaminoze (în lipsa totală a vitaminelor) şi hipovitaminoze (în cazul unui aport insuficient de
vitamine).
Sunt şi situaţii când, utilizându-se fără control diverse preparate vitaminice, pot să
apară modificări patologice care poartă denumirea de hipervitaminoze.
În condiţii normale de alimentaţie, de regulă, necesarul omului sănătos este pe deplin acoperit
printr-o hrană variată. Unul şi acelaşi aliment, de obicei, este bogat numai într-o singură
vitamină; de exemplu, morcovul – în caroten, citricele – în vitaminele C şi P, carnea – în acid
nicotinic.
Prin urmare, pentru păstrarea sănătăţii omului, o mare importanţă o are utilizarea unor produse
variate de natură vegetală şi animală.
Cercetările au lărgit gama compuşilor cu rol biologic neapărat necesari organismului,
s-a constatat că nu toţi conţin funcţii aminice, însă s-a adoptat pentru întreaga grupă de
substanţe care îndeplinesc în organism un rol biocatalitic, denumirea de vitamine.
Vitaminele sunt necesare pentru activitatea vitală normală nu numai a omului şi
animalelor, ci şi pentru plante şi microorganisme. Astfel, rădăcinile plantelor nu se pot dezvolta
normal fără unele vitamine.
La ora actuală sunt cunoscute un număr mare de diverse vitamine şi este clarificată natura lor
chimică.
Acea parte a biochimiei care se ocupă cu studiul vitaminelor şi a rolului lor biologic
poartă denumirea de vitaminologie.
La om, sursa principală de vitamine este reprezentată de aportul alimentar şi sinteza efectuată
de flora bacteriană intestinală.
În cazul unor regimuri alimentare unilaterale apar avitaminozele: populaţiile asiatice,

care se hrăneau doar cu orez decorticat, se îmbolnăveau de beri-beri (avitaminoza B), marinarii
şi exploratorii zonelor arctice, care se hrăneau doar cu carne conservată, fără un aport de
vegetale în alimentaţie erau afectaţi de scorbut (avitaminoza C), iar în sud-estul Europei, unde
populaţia se hrănea mai ales cu porumb, bântuia pelagra (avitaminoza PP).
5
Stările de hipovitaminoză sau avitaminoză pot avea trei grupe de cauze:
 Aport insuficient în alimentaţia respectivă sau o alimentaţie dezechilibrată, consum

excesiv de alcool, scăderea apetitului, dietă neştiinţifică pentru obezitate, pregătirea
culinară neadecvată.
 Tulburări de absorbţie în boli hepato-biliare, gastro-intestinale, chimioterapie

neraţională, tratamente necorecte cu antibiotice, administrarea cronică a unor
medicamente (fenitoină, contraceptive orale, etc.)
 Creşterea consmului, în munci fizice mari, lucrul neuropsihic intens, stări de stres, boli
febrile, hipertiroidism
 Baze farmacodinamice
Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice.
În consecinţă ele acţionează numai în măsura în care există stări de hipovitaminovă sau
avitaminoză, reducând la normal procesele biochimice perturbate.
Pentru combaterea sau prevenirea bolilor de carenţă se impune administrarea de vitamine sub
formă de medicamente.
De asemenea se foloseşte pe scară largă toată gama de vitamine sub formă de
medicamente în doze mari pentru tratamentul unor tulburări care nu sunt legate etiologic de o
carenţă vitaminică. În acest caz se presupune că aceşti catalizatori biochimici exercită o acţiune
farmacodinamică nespecifică insuficient de bine lămurită până în prezent.
 Baze farmacotoxicologice
O problemă care este rareori luată în consideraţie o reprezintă efectele supradozării
vitaminelor.
Faptul că până în prezent nu s-au descris fenomene adverse, îngrijoratoare, nu este o dovadă că
acestea nu pot exista.
În acest sens este bine a ne aminti că pentru organism orice exces este dăunător,
inclusiv cel al substanţelor indispensabile desfăşurării proceselor vitale, cum sunt oxigenul,
apa, clorura de sodiu şi alţi electroliţi, alimentele.
Orice administrare de vitamine este bine să se facă numai la recomandarea medicului,
deoarece există riscul de supradozare, cu fenomene clinice neplăcute de tipul greaţă, vărsături,
fasciculaţii musculare, inapetenţă, stare generală alterată. Unele afecţiuni contraindică
administrarea unor vitamine, încă un motiv în plus pentru a apela la recomandarea medicului.
 Farmacoterapie
Vitaminele au o largă utilizare şi sunt consumate în cantităţi impresionante, atât pe
baza prescripţiilor medicale, cât şi ca automedicaţie. O mare parte din consumul vitaminelor
este nejustificat şi abuziv.
6
Studiile experimentale au dat posibilitatea oamenilor de ştiinţă să extragă vitaminele
din alimente, să le purifice, pentru a putea să le studieze structura chimică. Acest lucru a dus la
producerea şi sintetizarea vitaminelor la scară industrială.
Prin îmbogăţirea unor alimente importante cu vitamine şi prin îmbunătăţirea
procedeelor de preparare şi păstrare a acestora, a devenit posibilă creşterea calităţii condiţiilor
de hrană a individului mediu, în comparaţie cu cele de acum un secol. În plus, bolile cauzate de
carenţă de vitamine, care erau frecvente acum 60 de ani au devenit rare datorită cunoaşterii şi
disponibilităţilor vitaminelor.
7
1.1 Necesarul zilnic de vitamine
Studiul vitaminelor este în plin avânt. S-a constatat un interes crescut pentru unele
dintre ele, mai ales în anumite perioade ale vieţii, la un nou-născut, la copii, la femeia
însărcinată şi persoanele în vârstă. Studiile au observat, dar nu au putut dovedi, la subiecţii care
au carenţe frecvente, anumite boli, cum ar fi cele cardio-vasculare, cataractele, bolile
reumatice, malformaţii congenitale, cancer, infecţii.
 Aportul zilnic de vitamine hidrosolubile
Partea 1
Vitamine B1 B2 B3
Mg Mg Mg
Copii 10-12 ani 1 1,3-1,4 140
Bărbaţi 1,3 1,6 14
Femei 1,1 1,5 11
Principalele surse Pâine integrală, Lapte, carne, Drojdie, carne,
alimentare Legume uscate, peşte, cereale organe de pasăre,
Carne de porc, integrale, organe legume uscate,
Lapte, de pasăre cafea
Ouă
Partea 2
Vitamine B5 B6 B8
Mg Mg Mg
Copii 10-12 ani 4 1,3 35
Bărbaţi 5 1,8 50
Femei 5 1,5 50
Principalele surse Carne, peşte, ouă Drojdie, carne, Ficat, carne,
alimentare organe de pasăre, fructe – nu sunt
legume clare din punct
proaspete, fructe de vedere
ştiinţific
Partea 3
Vitamine B9 B12 C
µg µg
Copii 10-12 ani 250 1,9 100
Bărbaţi 330 2,4 110
Femei 300 2,4 110
8
Principalele surse Legume Carne de vită, Fructe, legume,
alimentare proaspete, năut, crustacee, peşte, organe de pasăre,
grâu, migdale, lapte, ouă mezeluri
castane, ficat,
gălbenuşul de ou
 Necesarul zilnic de vitamine liposolubile
Vitamine A D E K
µg µg mg µg
Copii 10-12 550 5 11 40
ani
Bărbaţi 800 5 12 45
Femei 600 5 12 35
Principalele Lapte, unt, Peşte, ouă, Ouă, carne, Ficat, varză,
surse de ouă, ficat, ficat de vită, organe de spanac
vitamine peşte, legume de oaie pasăre,
proaspete, legume
morcovi proaspete,
uleiuri
9
CAPITOLUL II – FUNCŢIILE VITAMINELOR ÎN ORGANISM
ŞI FARMACOTERAPIA CU VITAMINE
Vitaminele ajută la reglarea metabolismului, la conversia de grăsimi şi hidraţi de

carbon în energie, dar şi la formarea sistemului osos şi ţesuturilor.
Un studiu recent realizat de către cercetătorii britanici şi danezi au demonstrat că bolnavii de
cancer în fază terminală care iau zilnic un cockteil din 5 vitamine ar putea să îşi prelungească
viaţa cu încă doi ani sau chiar mai mult.
Cel mai important este că nu există efecte secundare în urma acestui tratament, care
constă într-un amestec de vitamina C, E, A, Coenzima Q10, acid folic, seleniu şi betacaroten,
fiecare în doze bine stabilite, cu mici variaţiuni în cazul bolnavilor de cancer pulmonar.
Pe langă cele 5 vitamine, pacienţilor li s-au administrat şi acid linoleic, ulei de peşte,
vitamina B12, B6, B2, B1.
În cadrul studiului au fost monitorizaţi pacienţi danezi cu cancer la sân, plămâni, creier, colon
şi alte tipuri de cancer, care pe parcursul studiului au continuat să ia tratamentul prescris de
medic.
Când trebuie să administrăm vitamine?

În general, un regim alimentar echilibrat fără excese şi conţinând tipuri diverse de
alimente, cât mai aproape de starea lor naturală, asigură necesarul zilnic de vitamine şi nu
necesită utilizarea suplimentară. Totuşi, există situaţii când trebuie să suplimentăm aportul de
vitamine: copii în fază de creştere şi bătrânii; femeile însărcinate şi cele care alăptează;
persoanele aflate în stare de convalescenţă; pe perioada virozelor respiratorii; persoanele care
depun efort fizic (sportivii) şi intelectual sporit (examene, sesiune); pe perioada lunilor de iarnă
(lunile cu litera „r”), când alimentaţia este săracă în produse ce conţin vitamine.
10
În timpul sarcinii necesarul de vitamine şi minerale este mai mare; vitaminele A, B şi
C sunt mai uşor de procurat cu ajutorul unei alimentaţii variate. În schimb, acoperirea
necesarului de acid folic (vitamina B9) reprezintă o problemă deoarece multe femei au un nivel
scăzut încă de la începutul sarcinii. Carenţa de acid folic creşte riscul de naştere prematură şi pe
cel al întârzierii creşterii fetusului şi poate antrena malformaţii grave ale sistemului nervos (ex.
spină bifidă). Spre sfârşitul sarcinii se poate întâlni o carenţă de vitamina D care poate favoriza
hipocalcemii la făt.
Specialiştii recomandă suplinirea aportului vitaminic în timpul sarcinii şi, în special,
pe cel de acid folic şi vitamina D, diferite produse farmaceutice conţinând vitamine şi formele
lor de prezentare:
Vitamina Forme pentru administrare Forme pentru administrare

orală injectabilă
Vitamina A Vitamina A (capsule Vitamina A hidrosolubilă
gelatinoase, soluţie uleioasă (fiole injectabile,
buvabilă); intramuscular)
Sicovit A (drajeuri)
Vitamina D2 Sterogyl (soluţie de uz intern) Sicovit D3 (fiole injectabile)
Ulei de peşte cu vitamina D
(capsule moi)
Vitamina D3 Alpha 3 (capsule gelatinoase) Sicovit D3 (fiole injectabile
Vigantoletten (comprimate) intramuscular)
Vitamina K Fitomenadion (fiole
injectabile)
Acid folic Acifol (comprimate)
Tifol (comprimate)
Vitamina B12 Sicovit B12 (fiole injectabile)
Vitamina C Ascovit (comprimate) Sicovit C (fiole injectabile)
Redoxon (comprimate Redoxon (fiole injectabile)
masticabile; comprimate
efervescente; soluţie de uz
intern)
Cerbion (tablete efervescente
a 1 gram)
Bioflavonoide (rutosid în Rutinoscorbin (comprimate
combinatii) filmate conţinând rutin +
vitamina C);
Tarosin (comprimate
conţinând rutin + vitamina C)
Carnitină Carnitene (comprimate Carnitene (fiole injectabile)
masticabile, soluţie de uz
intern);
Miocor (soluţie de uz intern)
11
2.1 Clasificarea şi nomenclatura vitaminelor
Structura chimică a vitaminelor este extrem de eterogenă, fapt ce creează dificultăţi în

clasificarea lor pe baze ştiinţifice.
Un criteriu empiric încă acceptat de clasificarea vitaminelor, îl constituie solubilitatea lor.
După acest criteriu vitaminele se împart în două mari grupe:

- vitamine liposolubile (solubile în lipide şi solvenţi organici);
- vitamine hidrosolubile (solubile în apă)
Vitaminele au primit denumiri după literele alfabetului latin (A, B, C, etc.), după
acţiunea fiziologică (antiscorbutică – vitamina C, antixeroftalmică – vitamina A) precum şi
după structura chimică (acid ascorbic – vitamina C, tocoferol – vitamina E).
Datorită criteriilor de mai sus, aceeaşi vitamină are mai multe denumiri, de exemplu:
vitamina C – acid ascorbic, vitamina antiscorbutică.
Denumirile după litere, structura chimică şi acţiunea fiziologică a vitaminelor hidrosolubile

şi liposolubile sunt următoarele:
 Vitamine liposolubile:
A – retinol, axeroftol, antixeroftalmică;
D – calciferoli, antirahitică;
E – tocoferol, antisterilităţii;
F – amestec de acizi grasi esenţiali polinesaturaţi
K – naftochinonă, antihemoragică
12
 Vitamine hidrosolubile:
B1 – tiamină, antinevritică;
B2 – riboflavină, vitamina creşterii;
B3 sau PP – acid nicotinic şi nicotinamidă, antipelagroasă;
B4 – adenine, antianemică
B5 – acid pantotenic, antidermatitică
B6 – piridoxină, piridoxal şi piridoxamină, antidermatitică;
B8 sau vitamina H – biotina, antiseboreică;
B9 – acid folic, folacină, acid pteroilglutamic, antianemică;
B12 – ciancobalamină, antianemică;
C – acid ascorbic, antiscorbutică;
P – bioflavone, rutină, întăritor al capilarelor.
Pe lângă compuşii care intră în aceste două grupe, la acestea se adaugă factorii
vitamin-like care, la fel ca vitaminele au un important rol funcţional, acţionând în cantităţi
mici.
Ele sunt: Bioflavonoide – Rutin, Rutosid
Carnitină – Levocarnitină
Colină
13
2.2 Vitamine liposolubile
Vitaminele liposolubile sunt compuşi care se dizolvă numai în grăsimi şi în solvenţii

acestora. Pierderile în cursul operaţiunilor de spălare sau prelucrare termică a alimentelor
sunt minime. Acest tip de vitamine se depozitează în ţesuturi (la nivelul ficatului sau a
ţesutului adipos), formând astfel rezerve. Deficitul apare tardiv, în urma privării
îndelungate de vitamine şi după epuizarea depozitelor existente. Există riscul intoxicaţiilor
în caz de aport exagerat. Deoarece sunt depozitate şi nu eliminate pot conduce la stări de
toxicitate cum este cazul vitaminelor A, D şi E, administrate în doze foarte mari.
Necesarul de vitamine depinde de numeroşi factori, printre care se numără:
- Vârsta (copiii în faza de creştere şi bătrânii au nevoie de un aport crescut de vitamine)

- Sexul (la bărbaţi consumul de vitamine este mai mare decât la femei)
- Activitatea fizică (o activitate fizică intensă presupune un consum mai mare de
vitamine)
- Valoarea metabolismului (la hipertiroidieni metabolismul este accelerat, iar necesarul
de vitamine este mai mare)
Pentru desfăşurarea în bune condiţii fiziologice a tuturor proceselor metabolice,

organismul uman are nevoie, zilnic, de o cantitate optimă de vitamine.
În general, dozele terapeutice administrate sunt mai mari decăt necesarul zilnic
obişnuit. Vitaminele se folosesc profilactic sau în tratamentul hipovitaminozelor uşoare, în
doze mici (doze de 5-10 ori mai mari decât necesarul zilnic). În cazul hipovitaminozelor
severe care se manifestă sub formă de afecţiuni ca pelagra, scorbutul, rahitismul, beri-beri
se administrează doze mari de vitamine.
Dozele terapeutice de vitamine sunt bine tolerate. Totuşi, pot apare reacţii adverse
severe, mai ales la administrarea vitaminelor liposolubile în exces:
- administrarea de vitamina D în doze mari poate determina depuneri anormale de
calciu la nivelul ligamentelor, rinichilor, vaselor de sânge;
- doze mari şi tratamente îndelungate cu vitamina E (vitamina antisterilitate) pot
produce tulburări genitale ca involuţia ovarelor, azospermie, tulburări ale menstruaţiei,
hemoragii, dureri de cap, oboseală;
- administrarea de vitamina A în doze mari la femeia însărcinată produce malformaţii la
făt;
Există o gamă foarte mare şi variată de produse care conţin vitamine. Acestea se
găsesc atât singure în preparatele farmaceutice, căt şi în combinaţie cu alte vitamine şi/sau
minerale. În produsele farmaceutice, vitaminele se găsesc sub următoarele forme:
- comprimate, drajeuri, capsule gelatinoase (majoritatea);
- comprimate efervescente sau pulberi efervescente: vitamina C, combinaţiile de
vitamine şi/sau minerale;
14
- comprimate masticabile: vitamina C, combinaţii de vitamine şi minerale (în general,
aceste produse sunt destinate copiilor, conţin diferite arome şi au culori şi forme uşor
acceptate de aceştia);
- soluţii injectabile: vitamina A, K, E, D, B1, B2, B6, B12, C;
- soluţii interne, buvabile: vitamina A, D, combinaţii de vitamine şi/sau minerale sub
formă de siropuri.
Forme farmaceutice
Vitamine liposolubile
 Vitamina A (retinol)
Denumire comercială: Oculotect, Sicovit A,

Vitamina A, Vitamina A forte.
Capsule: 50.000 UI. Capsule moi: 50.000 UI. Soluţie orală în picături: 1.500.000 UI/g.
Soluţie injectabilă: 300.000 UI/ml. Gel oftalmic: 10 mg/g
Farmacoterapie şi farmacografie
Vitamina A are rol şi în creşterea oaselor, funcţia ovariană şi testiculară, dezvoltarea
embrională şi în reglarea creşterii şi diferenţierea ţesuturilor epiteliale.
Vitamina A este indicată pentru:

- prevenţia şi tratamentul stărilor de hipovitaminoză asociate carenţei alimentare şi
tulburărilor de depozitare a vitaminei A, manifestate prin adaptare deficitară la
întuneric, nictalopie, xeroftalmie, ulceraţii corneene, keratomalacie, xeroza cu
hipercheratoză foliculară.
- medicaţie adjuvantă în unele afecţiuni ale mucoaselor: bronşită cronică, stomatită,
vaginită.
- Medicaţie adjuvantă în unele boli de piele: acnee vulgară, ciroza biliară primitivă,
rujeolă.
Medicamentul, de asemenea, induce un efect stabilizant la nivelul diverselor
membrane şi este necesar pentru creşterea normală a majorităţii celulelor corpului, în
special cele implicate în creşterea oaselor, reproducere şi dezvoltarea embrionului.
Administrarea se face, astfel:
 picături orale
copii 1-15 ani: doza recomandată este de 50 de picături orale, soluţie, divizat în două prize;
adulţi şi adolescenţi: doza recomandată este de 100 de picături orale, soluţie, divizat în două
prize. Se recomandă administrarea în timpul meselor sau după mese
 capsule
copii 8-15 ani: doza zilnică recomandată în hipovitaminoză este de 1 capsulă moale
vitamina A forte (50.000 UI vitamina A); curele se repetă la fiecare 15 zile, până la
refacerea rezervei hepatice normale.
15
Adulţi şi adolescenţi: doza recomandată este de 1 capsulă moale de 2 ori pe zi (100.000 UI
vitamina A), timp de 3 zile, apoi 1 capsulă moale (50.000 UI vitamina A) pe zi timp de 15
zile; curele se repetă la fiecare 15 zile, până la refacerea rezervei hepatice normale.
 soluţie injectabilă
Injecţiile se fac intramuscular profund, o dată pe săptămână în deficitul de vitamina A,
o dată pe lună ca tratament de întreţinere, la fiecare 2-6 luni pentru profilaxie; la copiii mai
mici de 1 an se foloseşte ½ din doza arătată.
 gel oftalmic
intraocular: aplicaţii locale de 3 ori pe zi.
Farmacotoxicologie
Reacţiile adverse ale hipervitaminozei A sunt: oboseala, iritabilitate, pierderea
apetitului alimentar (anorexie) şi pierdere în greutate; greaţă, vărsături, stare subfebrilă,
mărirea ficatului şi splinei (hepatosplenomegalie), uscarea şi descuamarea pielii şi
mucoaselor (cheilită, dermatită, descuamare palmo-plantară, stomatită), mâncărime,
căderea părului (alopecie), uscarea părului, anemie, dureri de cap, valori crescute de calciu
în sânge (hipercalcemie), dureri la nivelul oaselor şi articulaţiilor, tensiune intracraniană
crescută, senzaţie de zgomote în urechi (tinitus), tulburări vizuale. Aceste simptome dispar
lent la oprirea administrării vitaminei A şi pot persista câteva săptămâni.
Hipovitaminoza
Deficienţa de vitamina A este principala cauză a pierderii vederii. Unul dintre primele
semne ale carenţei de vitamina A este diminuarea acuidităţii vizuale la întuneric. Alte
semne ale deficienţei sunt: încetinirea creşterii la copii, problemele sistemului reproductiv
la adulţi, gingivita, uscarea pielii şi scăderea rezistenţei la infecţii. Deficienţa severă de
vitamina A poate duce la avort spontan, anemie şi chiar deces.
Hipervitaminoza
Este o stare caracterizată prin exces de vitamina A, în special retinoid, în organism.
Această stare apare în momentul în care este depăşită capacitatea ficatului de a stoca
retinoizi. Excesul de vitamina A intră în circulaţia sistemică şi determină apariţia unor
efecte toxice. Deşi această afecţiune este întâlnită mai rar, descoperirile recente care
demonstrează că vitamina A are un potenţial rol anticancerigen fac ca hipervitaminoza A
cronică să devină din ce în ce mai frecventă în rândul pacienţilor care, din dorinţa de a se
proteja de cancer, iau cantităţi crescute de suplimente pe bază de vitamina A. Acest aport
nu are însă beneficiile dorite, ci dimpotrivă, va afecta în mod negativ întregul organism.
Surse de vitamina A
Vitamina A se gaseşte în mod natural în alimente de origine animală: ou, ficat, peşte
gras (hering, anşoa, macrou), lapte integral şi produse lactate nedegresate (smântână, unt).
Uleiul de ficat de cod este o sursă excelentă de vitamina A.
16
Provitamina A (beta caroten) este însă de origine vegetală. Legumele şi fructele verzi
(spanac, salată verde), galbene (lămâie, grepfruit) sau portocalii (mango, portocale,
morcovi) sunt bogate în provitamina A.
17
 Vitaminele D2 (ergocalciferol) si D3 (colecalciferol)
Denumire comercială: Vigantol Oil, Vigantoletten, Vitamina D3.
Mod de prezentare
Comprimate: 500 UI, 1000 UI
Soluţie injectabilă: 200.000 UI/MI
Picături orale, soluţie: 0,45 mg/Ml, 0,5 mg/Ml
Vitaminele D favorizează direct absorbţia calciului şi măresc indirect absorbţia
fosforului la nivelul intestinului, influentând procesul de osificare prin fixarea fosfatului de
calciu; de asemenea, intervin în creşterea concentraţiei de acid citric în sange şi oase.
- tratament profilactic în cazul în care există un risc crescut de hipovitaminoza D;
- tratament profilactic al simptomelor datorate absorbţiei digestive deficitare a vitaminei
D (de ex: boli cronice intestinale, ciroză biliară, rezecţie gastrointestinală);
- tratament al rahitismului şi osteomalaciei determinate de deficitul de vitamina D;
- tratament de întretinere în osteoporoză.
Dozaj – mod de administrare

 Comprimate
Copii: 1 tableta/zi
Adulţi: 3 tablete/zi
 Soluţie injectabilă: IM
Profilactic, 200.000-400.000 UI la fiecare 6 luni, până la vârsta de 5 ani
Farmacotoxicologie
Reacţiile adverse pot să apară în special în condiţiile supradozajului manifestat prin

hipercalcemie. În funcţie de doză şi de durata tratamentului, poate să apară hipercalcemie
severă şi persistentă, cu manifestări acute (aritmii cardiace, greaţă, vărsături, simptome
psihice, tulburări de constienţă) sau cronice (poliurie, polidipsie, inapetenţă, pierdere în
18
greutate, formare de calculi renali, nefrocalcinoză, calcificare extraosoasă). În cazuri
izolate, evoluţia acestor fenomene a fost fatală.
Hipovitaminoza D
Peste jumătate din populaţia occidentală (59%) suferă de carenţe de vitamina D, după
cum reiese din cel mai mou studiu publicat în Jurnalul de Endocrinologie Clinică şi
Metabolism. Mai mult, aproape 25% din persoanele testate prezintă un nivel extrem de
scăzut de vitamina D în organism, ceea ce poate declanşa boli precum cancerul,
osteoporoza, diabetul, tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul imunitar.
Alte simptome ale carenţei vitaminei D:

- probleme cu vederea;
- somnolenţă în timpul zilei;
- oboseală excesivă;
- scadere în greutate;
- sete excesivă;
- dureri ale ochilor;
- dureri musculare;
- slăbiciune musculară;
- boli de inimă;
- diabet;
- hipertensiune;
- accidente vasculare cerebrale;
- boala Parkinson;
- nivelul scăzut de calciu în sânge.
Hipervitaminoza D
Hipervitaminoza D – administrarea prelungită sau utilizarea unor doze mari determină

fenomene de hipervitaminoză caracterizate prin hipercalcemie (absorbţie crescută de calciu) şi
mobilizarea acestuia în oase. Aceasta se manifestă prin oboseală, slăbiciune, dureri de cap
(cefalee), greaţă, stări de vomă, diaree. La copii se manifestă prin oprirea creşterii şi mai apoi o
insuficienţă renală;
Simptomele hipervitaminozei D apar după câteva luni de ingestie a unor doze

exagerate de vitamina D. Cele mai frecvente simptome sunt:
 constipaţie;
 anorexie (reducerea poftei de mâncare);
 deshidratare;
 astenie;
 iritabilitate;
 vărsături.
19
Surse de vitamina D:
Cu excepţia unturii de peşte, conţinutul vitaminelor D în produsele alimentare este mic.

Surse de calciferoli pentru om sunt ficatul de peşte şi animale, galbenuşul de ou, laptele şi
untul. Bogate în ergosterol sunt drojdiile.
20
 Vitamina E (tocoferol)
Denumire comercială: Eurovita E, Sicovit E, Vitamina E

Mod de prezentare:
Capsule: 100 mg
Capsule moi: 100 mg, 200 mg, 400 mg
Soluţie injectabilă: 30 mg/MI
Farmacoterapie şi Farmacografie
Tocoferolul are următoarele proprietăţi:
 limitează producerea de colesterol;
 controlează eliminarea apei din organism;
 previne îmbătrânirea celulelor;
 întăreşte şi protejează inima şi arterele împotriva instalării aterosclerozei;
 fortifică musculatura şi tesutul conjunctiv, ca şi functia sexuală şi capacităţile mintale;
 acţionează pozitiv asupra circulaţiei sanguine periferice şi a regenerării pielii;
 are efect diuretic şi hipotensiv;
 ajută la preîntâmpinarea producerii avorturilor;
 scade riscul instalării ischemiilor cardiace;
 atenuează ritmul procesului de îmbătrânire;
 este eficient în diabetul zaharat, arsuri şi răni greu vindecabile, atrofie testiculară,
ovariană şi uterină, impotenţă, sterilitate feminină şi masculină;
 ameliorează ritmul de dezvoltare a organelor genitale la pubertate;
 intervine în caz de menstruaţii dureroase, tulburări de menopauză, tulburări de
creştere la copii, în miocardite, angină pectorală şi insuficienţă cardiacă, ateroscleroză
(cu excepţia hipotensivilor), putând atenua chiar şi simptomele afecţiunilor deja instalate;
 are rol benefic în tratarea eczemelor, acneei, psoriazisului, miopiei evolutive, a
opacifierii cristalinului şi cataractei, ca şi în boala Parkinson etc.
Doze şi mod de administrare:

Aduţi: doza uzuală recomandată este de 100-300 mg acetat de α-tocoferil pe zi, administrată
oral
În cazul carenţei de vitamina E asociată cu fibroza chistica, doza zilnică recomandată este de
100-200 mg acetat de α-tocoferil
Farmacotoxicologie
Vitamina E, în mod obişnuit, este bine tolerată. Dozele mari de vitamina E (400-800
U) administrate timp îndelungat, pot provoca tulburări gastrointestinale (dureri abdominale,
greaţă, diaree), cefalee, tulburări de vedere, ameţeli, hipertensiune arterială. De asemenea, au
fost raportate stări de oboseală şi slăbiciune musculară. Tratamentul prelungit cu doze mari de
vitamina E (>800 U/zi) favorizează hemoragiile în special la pacienţii cu hipoprotrombinemie
prin deficit de vitamina K.
21
De asemenea, în cazul tratamentului prelungit cu doze mari de vitamina E au mai fost
semnalate tulburări ale metabolismului hormonilor tiroidieni, creşterea concentraţiei plasmatice
a creatin kinazei, colesterolului, trigliceridelor, estrogenilor şi androgenilor, tulburări de
dinamică sexuală şi ale funcţiei de reproducere (la bărbaţi – azoospermie sau oligospermie; la
femei involuţia ovarelor, perturbări ale ciclului menstrual), precum şi creşterea riscului
tromboflebitelor sau trombembolismului la categoriile de pacienţi cu risc. La apariţia reacţiilor
adverse consecutiv dozelor mari de vitamina E se impune întreruperea tratamentului.
Hipovitaminoza
Semnele hipovitaminozei E sunt variate şi însemnate: vindecarea lentă a rănilor,
varicele, pierderea tonusului muscular şi infertilitatea. Apariţia unor pete brune pe pielea
persoanelor în vârstă este unul dintre semnele acestei carenţe. Aceste pete se datorează
acumulării toxinelor rezultate în urma oxidării acizilor grasi şi nu apar la subiecţii care
beneficiază de un aport suficient de vitamina E. Unii cercetători afirmă că există o legătură
între carenţa de vitamina E şi unele tipuri de cancer. În plus, există o formă de anemie
provocată de carenţa de vitamina E.
Cea mai importantă consecinţă a carenţei de vitamina E este arterioscleroza –
afecţiune în care pe pereţii vaselor sangvine şi în ţesuturile moi se formează depozite de calciu.
Acestea duc la îngroşarea, pierderea elasticităţii şi chiar la blocarea completă a arterelor.
Carenţa de vitamina E la femeile însărcinate este principala cauză a naşterilor
premature. În plus, copiii prematuri suferă şi ei de această hipovitaminoză, vitamina E fiind
transmisă fătului de către mamă. Carenţa acestei vitamine poate duce la miopie sau chiar la
cecitate, iar, prin distrugerea globulelor roşii, ea poate provoca icter la nou-născuţi. S-a
demonstrat că administrarea a 600 mg de vitamina E viitoarei mame, la scurt timp înaintea
naşterii, poate preveni aceste probleme.
Hipervitaminoza provoacă tulburări nervoase, insomnii, dureri ale membrelor
inferioare.
Riscul de hipervitaminoză este foarte scăzut, apare la doze farmaceutice foarte mari (300-800
mg/zi), ea putând produce oligospermie, ca şi azospermie, în cazul bărbaţilor, iar la femei –
involuţie ovariană şi tulburări ale ciclului menstrual.
Surse de vitamina E
Surse naturale de vitamina E: uleiuri vegetale (soia, floarea-soarelui, măsline, arahide,
porumb), nuci, alune, migdale, seminţe, cereale germinate, cereale cu bobul întreg, germeni de
grâu, produse lactate, legume verzi, orez sălbatic, peşte, organe.
22
 Vitamina K (naftochinona)
Denumire comercială: Fitomenadion, Vitamina K

Mod de prezentare:
Soluţie injectabilă: 10 mg/ml
Comprimate: 100 mcg
Vitamina K reprezintă o sursă valoroasă ce ajută la menţinerea sănătoasă a sistemului
osos şi a circulaţiei sângelui, este o sursă eficientă a acestui nutrient vital, o sursă excepţională
de hrană atât pentru sânge cât şi pentru sistemul osos, fiecare tabletă conţinând 100 mcg de
vitamina K.
Este benefică împotriva tulburărilor de absorbţie intestinală după tratament oral de
lungă durată cu antibiotice, sulfamide sau salicilaţi.
Administrare:
Soluţie injectabilă
Adulţi: IV 2-10 2-10 mg/zi
Nou-născuţi şi sugari cu boală hemoragică: IM 0,5-2 mg/zi sau oral 1-2 mg/zi
Se consultă medicul înainte de utilizare dacă se urmăreşte tratament cu anticoagulante, sau dacă
sunteţi însărcinată sau alăptaţi.
Farmacotoxicologie
Injectarea intravenoasă rapidă poate provoca: sudoraţie, congestia feţei, senzaţie de
constricţie toracică, dispnee, cianoză, tahicardie, colaps vascular periferic sau chiar accidente
letale; la nou-născuţi, în cazuri rare, tratamentul poate cauza hiperbilirubinemie; la pacienţii cu
afecţiuni hepatice, injectarea intra-musculară repetată poate duce la modificări locale cutanate
şi subcutanate.
Carenţa de vitamina K este deosebit de periculoasă şi se reglează prin tratament
medicamentos. Hipovitaminoza K este semnalată prin simptome de genul: flux menstrual
abundent, sângerări gastrointestinale, prezenţa sângelui în urină, hemoragie nazală, anemie,
sângerarea gingiilor. Din fericire, carenţa de vitamina K este foarte rară la adulţi (fiind mai
frecventă la nou-născuţi).
În general, riscul de hipervitaminoză este scăzut, vitamina K nefiind toxică decât în
cantităţi foarte mari. Totuşi, o doză excesivă (de 1000 ori mai mare decât aportul recomandat
23
de vitamina K) se poate acumula în organism, ducând la o atingere a ficatului sau la icter în
cazul copiilor.
Surse de vitamina K
Cele mai bune surse de vitamina K sunt produsele vegetale verzi. Deosebit de bogate
sunt spanacul, varza, dovleacul, iar dintre cele de origine animală, ficatul.
24
 Vitamina F
(amestec de acizi graşi esenţiali polinesaturaţi: acidul linoleic, acid linoleic şi acidul
arahidonic)
Denumiri comerciale: vitamina F

Mod de prezentare: capsule şi soluţie pentru uz intern
Eczeme, seboree, ulceraţii atone ale pielii; ateroscleroza, hepatite cronice sau ciroze
cu infiltraţie sau degenerescenţă grasă (ca medicaţie adjuvantă).
Preîntâmpină formarea depunerilor de colesterol în interiorul arterelor. Asigură sănătatea pielii
şi a părului. Asigură un oarecare grad de protecţie împotriva efectelor negative ale razelor X.
Contribuie la dezvoltarea şi la bunăstarea generală a organismului prin influenţarea activităţii
glandulare şi capacitatea de disponibilizare a calciului către celule. Combate afecţiunile
cardiace. Ajută la scăderea greutăţii corporale prin arderea grăsimilor saturate.

Adulţi: 2 capsule de 2-3 ori/zi
Copii: 1-20 picaturi/zi (după vârstă)
Farmacotoxicologie
Dozele mari pot provoca diaree şi dureri abdominale
Inamici ai vitaminei F: grăsimile saturate, căldura şi oxigenul
Hipovitaminoza F
Insuficienţa vitaminelor F determină apariţia unor afecţiuni ale pielii (eczeme,
seboree, acnee, crăpături). Totodată, conţinutul AGE, scade în afecţiunile tegumentelor, dar şi
în perioada creşterii tumorilor.
Lipsa acizilor polinesaturaţi din hrană, determină tulburări de digestie şi de absorbţie a lipidelor
şi a vitaminelor liposolubile, precum şi instalarea unor afecţiuni hepatice, care pot merge până
la ciroză. La copii, avitaminoza F încetineşte mult creşterea, iar la nou-născuţi poate cauza
anemie hemolitică.
Hipervitaminoza F
Doar în cantităţi foarte mari, vitaminele F determină hipervitaminoze, care se
manifestă ca hipovitaminozele, însă mai sever. Cantităţile mari de vitamine F însă, aduc cu sine
în organism mari cantităţi de lipide, ceea ce conduce la surplus de greutate şi la decalaje
metabolice sau hormonale. Însă în dozele recomandate, vitaminele F nu îngraşă, ba chiar pot
prezenta un efect contrar.
25
Surse naturale de vitamina F:
Uleiuri vegetale – din germeni de grâu, seminţe de in, şofran, soia şi alune, seminţe de floarea-
soarelui, nuci, migdale, avocado.
26
2.3 Vitamine Hidrosolubile
Caracteristic acestei grupe de vitamine este solubilitatea lor în apă şi participarea lor,
sub formă de coenzime, la structura unor enzime.
Vitamine ale „complexului” B

Vitaminelor hidrosolubile incluse în acest complex le sunt comune următoarele însuşiri
caracteristice:
 sunt factori de creştere pentru bacterii, ciuperci şi mucegaiuri;
 îndeplinesc rol de activatori sub numele de cofactori enzimatici în cadrul proceselor cu
acelaşi nume
 se utilizează în tratamente medicamentoase
 Vitamina B1 (tiamina, aneurina)
Acţiune terapeutică:
Intervine în metabolismul hidrocarbonatelor, tiamin pirofosfatul fiind grupul prostetic
al carboxilazei, enzima care intervine în degradarea acidului piruvic. Lipsa tiaminei este urmată
de creşterea acidului piruvic în sânge şi în urină, cu apariţia de polinevrite. Stimulează
transformarea glucidelor în lipide şi a acidului piruvic şi alfa-cetoglutamic în aminoacizi.
Favorizează depunerea glicogenului în ficat, creşte toleranţa la glucide. Este necesară pentru
funcţia normală a sistemului nervos şi a aparatului cardiovascular. Intervine în sinteza
acetilcolinei, favorizând transmiterea influxului nervos. Participă la formarea hormonului
tireotrop şi la inactivarea estrogenilor în ficat.
Tiamina este recomandată în tratarea a numeroase afecţiuni, cum ar fi: anorexie,
întârzieri în creştere, digestie lentă, tulburări de sarcină şi alăptare, colite, stres, iritabilitate,
anemie, greaţă, oboseală generală şi convalescenţă, ateroscleroză, tulburări de ritm cardiac,
arsuri, nevrite şi polinevrite („vitamina antinevritică”), beri-beri („vitamina antiberi-beri”),
27
dureri diferite, hemoragii cerebrale, tromboze, boli infecţioase ale sistemului nervos,
insuficienţă cardiacă, miocardite („vitamina inimii”), insuficienţe hepatice, hepatite şi ciroze,
gută, algii reumatismale, dermatoze etc. Trebuie avut în vedere faptul că tiamina este sinergică
cu celelalte vitamine din complexul B (cum sunt şi acestea între ele)
şi că, din păcate, nu este stocată în corp, trebuind deci să fie înlocuită zilnic.

Oral, 1-4 comprimate pe zi curativ; ½-1 comprimat/zi pentru profilaxie
Adulţi: s.c.,i.m., i.v.:20-40 mg/zi sau la 2 zile, până la 100-300 mg/zi sau la 2 zile în carenţele
grave.
Copii: s.c., i.m.:5-20 mg/zi. Nu se administrează i.v.
Farmacotoxicologie
Poate produce fenomene alergice, greţuri, vărsături, iritabilitate.
Carenţa de vitamina B1 se manifestă prin diferite tulburări nervoase (astenie, nervozitate şi
iritabilitate, apatie, insomnii, slăbirea atenţiei şi a memoriei etc.), ca şi prin scăderea capacităţii
de muncă, apariţia unor tulburări cardiace (îndeosebi hipotensiune arterială, amorţeli, dureri şi
furnicături în membre), a unor tulburări gastrointestinale (anorexie, greţuri şi vărsături,
constipaţie cronică etc.).
În formele severe de insuficienţă vitaminică (avitaminoza) se poate ajunge la instalarea bolii
„beri-beri”, destul de rar întâlnită în ţara noastră. Cazurile de hipovitaminoza B1 sunt rare,
carenţa respectivă putându-se corecta prin consum de drojdie de bere, grâu germinat, diferite
viscere şi alte alimente bogate în această vitamină, în paralel cu suplimentarea aportului de
proteine şi cu diminuarea celui de glucide.
Hipovitaminoza tiaminică
Poate apărea, uneori, la sugari, copii şi adolescenţi, precum şi în cazul alimentaţiei
hiper-glucidice, în special prin consum exagerat de zahăr şi de prăjituri. Eficienţa sanogen-
terapeutică a acestei vitamine sporeşte prin asociere cu vitaminele B2, B9, C, E, precum şi în
prezenţa manganului.
Hipervitaminoza B1
Deşi excesul de vitamine hidrosolubile este excretat prin urină, administrarea unei
doze de 100 ori mai mare decât cea recomandată poate duce la afectarea sistemului respirator,
provocând insomnii, slăbiciune generală, accelerarea pulsului, dureri de cap şi iritabilitate.
În cazuri extreme, o supradoză de vitamina B1 poate fi fatală.
De asemenea, vitamina B1 în exces poate duce la pierderea din organism a celorlalte vitamine
din grupul B.
28
Surse de tiamină:
Vitamina B1 se gaseşte în cantităţi mari în cereale, drojdia de bere, carne, ficat, ouă.
Flora intestinală este capabilă să sintetizeze tiamina şi, prin urmare, o parte din necesar este
acoperit şi pe această cale.
29
 Riboflavina (vitamina B2)
 vindecă anemia prin producerea globulelor roşii în oganism;
 alături de vitamina A ajută la regenerarea ochilor, în special la funcţiile acestora,
respectiv vederea;
 previne cataracta şi combate oboseala ochilor (şi a senzaţiilor de arsură ale acestora);
 are efecte antioxidante împiedicând îmbătrânirea prematură;
 este necesară în perioada creşterii mai ales în perioada fetală;
 fiind o vitamină tonică, reglează digestia;
 este antidiabetică, anstispastică şi antiulceroasă;
 ajută la regenerarea pielii, unghiilor şi a părului;
 este eficientă în tratarea afecţiunilor genitale cum ar fi: dismenoree, fibroame uterine,
impotenţa sexuală, menopauza, sterilitate, micoza genitală, leucoree.
Dozele zilnice recomandate:

Copii: 1 mg, adolescenţi 1,5 mg, adulţi 2 mg, femei însărcinate sau care alăptează 2,5 mg
Medicamentul se mai poate administra injectabil intramuscular profund.
Doza zilnică profilactică la adulţi este de o fiolă Sicovit B2 10 mg/2ml
(10 mg riboflavină), iar cea terapeutică este de 1-1 ½ fiole Sicovit B2 10 mg/2ml (10-15 mg
riboflavină). Doza maximă este de 3 fiole Sicovit B2 10mg/2ml (30mg riboflavina) pe zi.
La copii sub 18 luni se administrează doze de 0,5-2,5 mg riboflavină pe zi.
La copii între 18 luni şi 15 ani se administrează 2,5-10 mg riboflavină pe zi.
Farmacotoxicologie
Poate determina colorarea în galben strălucitor a urinii.
Carenţa riboflavinei:
 afecţiuni dermatologice, ameţeli, anemie, tulburări oculare (cataractă, oboseala
ochilor, usturime la nivelul acestora, conjunctivită), întârzie creşterea, scăderea în greutate,
tulburări digestive şi nervoase. La fel ca în cazul tiaminei, riboflavina este eficientă în cazul
bolii beri-beri. Excesul acestei vitamine nu există deoarece, la fel ca tiamina, se elimină în mod
natural prin urină.
Surse naturale:
- cereale: germeni de secară şi grâu, tărâţe, porumb, orz, ovăz, secară, hrişcă, făina
integrală a cerealelor, orez, grâu, griş;
- legume: hrean, pătrunjel, ţelină, păstârnac, cartofi, gulii, varză, spanac, sfeclă, ridichi,
mazăre, linte, usturoi, praz, ceapă, fasole, vinete, ardei, roşii, dovlecei, castraveţi, ciuperci;
30
- fructe: mere, pere, gutui, piersici, caise, vişine, prune, cireşe, stafide, căpşune,
zmeură, coacăze, afine, struguri, soc, cătină, nuci, arahide, cocos, castane, avocado, smochine,
pepene, mango, banane, kiwi, curmale, portocale, ananas, papaya, rodii;
- alte surse: polen, miere, lăptişor de matcă, drojdie alimentară, drojdie de bere uscată
31
 Vitamina B3 (nicotinamida, niacina)
Se mai numeşte vitamina PP (factor de prevenire a pelagrei)
Vitamina B3 constituie un factor important în hrănire, participând activ la
metabolismul proteinelor, glucidelor şi lipidelor, deci la metabolismul general al organismului.
De asemenea, niacina este esenţială pentru corp deoarece: este un factor antipelagros
de primă importanţă; serveşte la buna funcţionare a sistemului nervos central; stimulează
secreţia gastrică; mareşte glicemia şi scade nivelul colesterolului; menţine sănătatea pielii, a
limbii şi a ţesuturilor digestive; favorizează circulaţia cerebrală şi coronariană; scade tensiunea
arterială; înlesneşte asimilarea fierului etc.
Vitamina B3 este indicată în pelagră, herpes, acnee, prurit, tulburări circulatorii
periferice, degerături, afte, inflamaţii bucale, enterocolită, diferite psihoze, stări depresive, în
diaree, hipertensiune arterială şi ateroscleroză, respiraţie dificilă, alcoolism, stres, insomnii,
artrită, indigestii, cefalee, ameţeli, iritabilitate, senzaţie de rău general, etc.
Doza zilnică recomandată: 13-20 mg

Cantităţi cuprinse între 7-15 mg sunt recomandate copiilor, de la 15-18 mg, adulţilor si 20 mg
femeilor însărcinate sau care alăptează.
Cu ajutorul unui aminoacid (triptofanul), organismul uman îşi poate produce singur această
vitamină, dacă dispune de cantităţi suficiente din vitaminele B1, B2 si B6.
Farmacotoxicologie
Riscurile intoxicării cu vitamina B3 sunt inexistente; efecte secundare pot apărea în
cazul hipervitaminozei datorate suplimentării şi, în nici un caz, în urma consumului de alimente
ce conţin niacină. Pot apărea la nivelul epidermei mâncărimi, arsuri, roşeaţă, dureri de cap sau
leziuni hepatice.
Carenţa de vitamina B3 se manifestă prin:
- apatie;
- scădere în greutate;
- somnolenţă;
- diminuarea reflexelor, atrăgând după sine apariţia pelagrei;
32
- tulburări digestive;
- sensibilizarea pielii la acţiunea luminii solare etc.
Eficienţa acestei vitamine sporeşte prin asociere cu vitaminele B15, B2, B5 şi C, fiind
diminuată de consumul de alcool, precum şi de administrarea de sulfamide, somnifere,
penicilină etc.
Surse de vitamina B3
- peştele, carnea albă, ficatul, carnea de viţel şi vacă, cereale şi pâinea integrală
- curmalele, smochinele, piersicile, avocado, migdalele, ciupercile proaspete, arahidele
33
 Vitamina B4 (adenina)
Vitamina B4 (adenina) mai este numită şi „vitamina globulelor roşii”. Este o bază
purinică ce intră în compoziţia acizilor nucleici.
Vitamina B4 stimulează regenerarea leucocitelor şi asigură protecţia acestora; previne
accidentele hematologice postmedicamentoase; oferă protecţie împotriva paraziţilor intestinali;
mareşte lactaţia; previne anemia prin formarea globulelor roşii; conferă pielii un aspect sănătos;
favorizează absorbţia fierului în organism şi are un rol important în profilaxia cancerului de col
uterin.
Doza zilnică recomandată:

Copii: 2,5 mg
Adulţi: 5 mg
Hipovitaminoza
Deficienţa de vitamina B4 determină agranulocitoza: numărul de globule albe scade la
1000-2000 (faţă de normalul de 6000-8000). Această stare expune fiinţa la infecţii severe.
Acţiunile vitaminei B4 sunt potenţate în prezenţa vitaminelor B6, B9, B12.
Surse naturale
Sursele bune de adenină sunt: cereale (orez, grâu, integrale), legume (fasole yam,
sfeclă roşie, sfeclă de zahăr, soia boabe, ţelină), flori de: castan sălbatic, dovleac, lemnul-
domnului, păducel, pin; frunze de: ceai chinezesc, dud alb, lemnul-domnului, viţă-de-vie.
Cea mai mare cantitate de vitamina B4 se gaseşte în drojdia de bere.
34
 Vitamina B5, elixirul tinereţii
B5 – elimină din organism toxinele provenite din medicamente.

Vitamina B5 este cunoscută şi sub numele de acid pantotenic după cuvântul grecesc
„pantoten”, care înseamnă „peste tot”. Acest acid este omniprezent în natură.
- activează sistemul nervos parasimpatic stimulând digestia, excreţia şi repararea
celulară;
- stimulează activitatea glandelor suprarenale (de aici şi denumirea ei de vitamină
antistres);
- stimulează creşterea şi rezistenţa unghiilor, părului şi a pielii;
- ajută la cicatrizarea rapidă a plăgilor;
- reduce efectele secundare ale chimioterapiei;
- stimulează procesele de detoxifiere în special în cazul alcoolismului;
- creşte imunitatea prin producerea de anticorpi;
- tratează artrita şi afecţiunile cardiovasculare;
- încetineşte îmbătrânirea;
- antiastenică, antialergică, antidepresivă;
- reduce efectele toxice şi reacţiile adverse cauzate de medicamente.
Doza zilnică recomandată:

copii: 5 mg
adolescenţi – între 8 şi 10 mg
adulţi – 15 mg
femei însărcinate sau care alăptează – între 15-20 mg
Somniferele, antibioticele, contraceptivele orale, alcoolul, cafeaua şi stresul anulează efectele

vitaminei B5 în organism.
Carenţa vitaminei B5 apare când faci tratamente cu antibiotice sau consumi excesiv produse
rafinate.
Apar următoarele manifestări:
- afecţiuni dermatologice şi hematologice, astenie, cefalee, crampe musculare, depresie,
diaree, eczeme, greaţă, insomnie, îmbătrânire prematură, ulcer gastro-duodenal, ulceraţii
cutanate, vărsături.
Nu există exces ale vitaminei B5 în organism deoarece surplusul îl elimini natural prin urinare.
Surse naturale:
- legume: cartofi, ţelină, păstârnac, morcovi, sfeclă, gulii, ridiche neagră, soia, mazăre,
brocoli, conopidă, linte, fasole, varză, pătrunjel, spanac, ceapă, dovleac, roşii, catraveţi, vinete,
ardei iute, ciuperci;
35
- fructe: mere, pere, caise şi prune crude şi uscate, cireşe, piersici, căpşune, coacăze
negre, zmeură, mure, afine, stafide, struguri, lămâi, ananas, caju;
- alte surse: polen, miere, lăptişor de matcă.
36
 Vitamina B6 (piridoxina)
Vitamina B6 este necesară în procesul de metabolizare a enzimelor din organismul

uman. Aceste enzime sunt esenţiale pentru funcţionarea corectă a sistemului imunitar şi nervos
şi la ameliorarea simptomelor artritei.
Vitamina B6 întăreşte sistemul imunitar şi protejează organismul de numeroase
infecţii. Tratează sindromul premenstrual şi previne schimbările de stare emoţională din
perioada menstruală şi apetitul sexual.
Controlează nivelul de hormoni din organism şi tratează numeroase afecţiuni
emoţionale. Vitamina B6 este extrem de importantă şi pentru sănătatea pielii. Tratează afecţiuni
precum eczeme, acnee, mătreaţă sau pierderea părului.
Controlează şi nivelul de grăsime care se depozitează în inimă şi artere şi previne
astfel numeroase afecţiuni cardiace. De asemenea, vitamina B6 previne formarea de pietre la
rinichi.
Afecţiuni care pot fi tratate cu ajutorul vitaminei B6:

- afecţiuni cardiovasculare;
- cancer;
- sindrom premenstrual;
- afecţiuni emoţionale şi nervoase;
- depresie;
- rău de dimineaţa în cazul femeilor însărcinate;
- artrita
Mod de administrare:
Adulţi: doze de 50-250 mg zilnic, timp de 15-20 de zile, administrate per os sau în injecţii
(intramusculare, intravenoase)
Copii: doze de 20-50 mg, după vârsta şi gravitatea cazului
37
Farmacotoxicologie
Intoxicaţia cu vitamina B6 este foarte rară, însă poate apărea la consumul excesiv,
timp de mai mult de 40 de luni. Printre efectele secundare se numără pierderea controlului
mişcărilor corpului, fotosensibilitate, greaţă, arsuri stomacale.
Hipovitaminoza
Principalele simptome ale deficienţei de vitamina B6 se numără:
- oboseala;
- schimbări de apetit alimentar;
- ten uscat;
- căderea părului;
- insomnie;
- anemie;
- iritabilitate;
- confuzie mentală;
- slăbiciune
Surse alimentare bogate în vitamina B6

Vitamina B6 se gaseşte în mod natural în numeroase alimente, atât din surse animale,
cât şi din surse vegetale.
Surse animale de vitamina B6: pui, curcan, vită, porc, peşte, ouă, ficat
Surse vegetale de vitamina B6: soia, ovăz, cereale integrale, banane, seminţe
38
 Vitamina B8
Se mai numeşte şi biotină sau vitamina H; o substanţă hidrosolubilă, care nu este

distrusă la căldură sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea şi oxigenul o afectează.
Alimentele (proaspete, de preferinţă) şi flora intestinală furnizează dozele necesare
organismului. Vitamina B8 sau H este indispensabilă persoanelor cu unghii fragile şi casante.
Roluri şi caracteristici:
- ajută la degradarea acizilor graşi, glucozei, aminoacizilor;
- intervine în sinteza acizilor graşi şi a proteinelor;
- are capacitatea de a produce hidraţii de carbon din molecule, reîntregind rezervele
organismului;
- stimulează creşterea părului şi întârzie căderea acestuia;
- împiedică încărunţirea prematură;
- calmează durerile musculare
Doza zilnică recomandată : 0,3 mg (300 mcg)

Copiii au nevoie de o cantitate de 50-90 mcg/zi
Hipovitaminoza
Probabilitatea ca organismul să sufere de carenţa de biotină este practic nulă, cu
excepţia incapacităţii genetice de a absorbi această vitamină. Pierderea apetitului, oboseala,
apariţia unor dermatite semnalează această carenţă.
Cercetări recente atrag atenţia asupra influenţei biotinei asupra nivelului zahărului din sânge la
diabetici (tipul II): bolnavii care nu sunt dependenţi de insulină şi au nivelul glicemiei ridicat
prezintă un nivel inferior al biotinei faţă de cel al unei persoane sănătoase.
Hipervitaminoza
Chiar luată în doze mari, vitamina B8 sau H nu este toxică.
Surse de vitamina B8:
39
Carnea proaspătă, legumele şi fructele crude (neprelucrate termic sau conservate) sunt
necesare pentru aportul zilnic de biotină, ca şi drojdia de bere, organele de vită, laptele,
produsele lactate, gălbenuşul de ou, conopida, cereale integrale, porumbul, melasa, nucile.
40
 Vitamina B9 (acid folic)
Cunoscută sub numele de acid folic – deoarece a fost extrasă

din frunze de vegetale, spanac, mai precis – această vitamină hidrosolubilă a
grupului B este o veritabilă sursă de energie, de dinamism.
Vitamina B9 îşi pierde proprietăţile la căldură şi în mediile
acide sau alcaline. Aidoma plantelor şi microorganismelor, flora
bacteriană intestinală o organismului uman poate sintetiza vitamina B9.
Roluri şi caracteristici:
- ajută la formarea ADN-ului;
- acţionează ca un factor de creştere;
- este indispensabilă în formarea globulelor roşii, prevenind astfel anemia;
- favorizează echilibrul emoţional, diminuează durerea;
- creşte producţia de lapte matern;
- previne apariţia cancerului la plămâni, colon, uter;
- protejează organismul de bolile cardiovasculare şi de accidentele
vasculare cerebrale;
- protejează fătul de anomalii congenitale ce pot afecta creierul şi coloana
vertebrală.
Doza zilnică recomandată: 400 mcg (sau 0,4 mg)

Adolescenţi, femeile însărcinate şi cele care alăptează trebuie să consume însă până la 600-800
mcg (0,6-0,8 mg)
Hipovitaminoza
Deşi se gaseşte în multe alimente, pot apărea carenţe mai ales la femeile însărcinate,
la persoanele care folosesc medicamente precum contraceptivele orale, aspirina, barbiturice,
antibiotice, antiinflamatoare nesteroidiene (acidul folic nu este absorbit în intestin).
Acidul folic poate fi distrus în timpul preparării.
Simptomele carenţei de vitamina B9: anemie, diaree, ulceraţii intestinale, astenie, depresie.
Hipervitaminoza
Dozele mari nu creează nicio problemă organismului uman. O cantitate importantă de
vitamina B9 poate „ascunde” un deficit de vitamina B12.
Trebuie supravegheat aportul ambelor vitamine, mai ales în cazul viitoarelor mame şi al
vegetarienilor.
Note utile:
- marii consumatori de alcool riscă să piardă acidul folic din organism;
- în combinaţie cu alte vitamine din complexul B, acidul folic întăreşte sistemul
imunitar;
41
- suplimentele importante de vitamina B9 au un efect benefic pentru epiderma
depigmentată şi înlătură stresul şi anxietatea.
Surse de acid folic:

Necesităţile corpului nostru sunt pe deplin satisfacute printr-o alimentaţie echilibrată:
legume verzi, sparanghel, spanac, varză, porumb, morcov, fasole verde, caise, banane,
portocale, mazăre, roşii, grâu, ou, ficat, migdale, lapte, brânzeturi fermentate.
42
 Vitamina B12
Constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut

până în prezent. Deşi este hidrosolubilă, vitamina B12 se
acumulează totuşi, într-o măsură oarecare, în ficat, rinichi, plămâni
şi splină. Cantitatea de vitamină rămasă nu este importantă şi nu
poate avea un efect toxic.
Funcţiile vitaminei B12:

1. joacă un rol decisiv în buna funcţionare a sistemului nervos, ajutând la formarea tecii de
mielină ce înveleşte fibrele nervoase, esenţiale pentru transmiterea de impulsuri
nervoase în tot corpul. Datorită acestei funcţii, vitamina B12 constituie un aliat preţios
în menţinerea acuităţii simţului tactil şi auditiv, în percepţia durerii, în echilibru, cât şi
pentru sporirea capacităţii de învăţare, împiedicarea pierderilor de memorie şi păstrarea
aplombului mental;
2. participă la procesul de reînnoire celulară, la sinteza ADN-ului, a fierului, a vitaminei
C, a acidului pantotenic, folic şi la sinteza vitaminei B15;
3. intervine în procesul de maturizare a globulelor roşii, înlăturând astfel oboseala şi
anemia;
4. participă activ la metabolismul proteinelor, lipidelor şi glucidelor;
5. contribuie la funcţionarea normală a celulelor, în special a celor din maduva osoasă;
6. are rol benefic asupra tractului gastrointestinal;
7. în plus, această vitamină are un rol important şi în protejarea celulelor hepatice, datorită
proprietăţii ei de a împiedica depunerea grăsimilor în ficat
Mod de administrare:
Intramuscular, în anemia pernicioasă 100-1000 mcg zilnic, 2 săptămâni, apoi o dată pe lună
(ca tratament de întreţinere); în nevrite 1000 mcg/zi
Farmacotoxicologie
Tulburări atribuite consumului excesiv de vitamina B12. pentru că este eliminată
rapid prin urină, nu prezintă niciun risc. Totuşi, persoanele astmatice pot avea reacţii alergice
(urticarie, chiar şoc anafilactic); posibilitatea aritmiilor cardiace la începutul tratamentului.
Hipovitaminoza
Simptomele comune asociate cu deficienţa de vitamina B12 pot include constipaţie,
pierderi de memorie, dificultăţi în mersul pe jos sau când faci mişcare, anemie, tulburări ale
stării de spirit, amorţeală, inflamarea limbii, dezorientare, deteriorarea tecii de mielina şi
demenţă.
43
O cantitate insuficientă de vitamina B12 ar permite eliminarea unei substanţe numită
homocistină care, atunci când depăşeşte un anumit nivel, devine nocivă pentru celulele
cerebrale.
În acelaşi timp, pe baza proprietăţii sale procoagulante, care reprezintă un pericol
pentru pereţii arterelor, homocistina ar putea fi legată şi de maladiile cardiovasculare.
Vitamina B12 este indispensabilă pentru creştere. Femeile însărcinate sau cele care alăptează
au nevoie de extra porţii de vitamina B12, la fel ca şi de toate celelalte substanţe nutritive
esenţiale. Acestea trec în placentă în timpul sarcinii şi contribuie la dezvoltarea copilului.
Şi sugarii hrăniţi de la pieptul mamei au nevoie să primească aceşti nutrienţi.
Lipsa lor poate provoca importante probleme pentru sănătatea celor mici.
Hipervitaminoza
Nu se cunosc efecte toxice nici chiar în cazul supradozelor. Fiind o vitamină
hidrosolubilă, excesul se elimină din organism prin urină.
Eficacitatea vitaminei B12 sporeşte dacă este administrată concomitent cu vitaminele B6, B9,
C, şi cu unele minerale ca potasiu şi calciu.
Surse de vitamina B12:
Vitamina B12 se găseşte cu precădere în produsele de origine animală:

- carne de pui, vită, porc, mai ales în ficat;
- lapte, produse lactate;
- ouă;
- fructe de mare: crabi, stridii, scoici;
- somon, ton
Pentru vegetarieni, alegerea perfectă sunt cerealele fortificate pentru micul dejun.
44
 Vitamina B15 (acid pangamic)
Datorită faptului că este un antioxidant, are acţiune asemănătoare cu a vitaminei E.
Are efecte maxime administrată împreună cu vitaminele A şi E.
Studiile cu privire la B15 sunt limitate. Totuşi printre afecţiunile benefice ale acesteia, se pot
număra: protejează ficatul împotriva cirozei, măreşte durata de viaţă a celulelor, diminuează
nevoia de alcool, ajută la rapida recuperare după oboseală, scade nivelul colesterolului din
sânge, asigură protecţia împotriva agenţilor poluanţi, atenuează simptomele crizelor de astm şi
angină, stimulează răspunsul imunitar al organismului.
Doza zilnică obişnuită este de 50-150 mg.

Carenţa acestei vitamine poate provoca:
- boli de inimă;
- afecţiuni nervoase şi glandulare;
- insuficienta oxigenare a ţesuturilor.
Ca şi în cazul altor vitamine, apa şi lumina solară influenţează negativ prezenţa acesteia.
Nu s-au înregistrat cazuri de toxicitate ale vitaminei B15.
Surse naturale de vitamina B15:
- drojdie de bere;
- orez brun integral;
45
- grâu integral;
- seminţe de dovleac;
- seminţe de susan
 Vitamina C (acid ascorbic)
Farmacoterapie şi Farmacologie
Profilaxia şi tratamentul scorbutului şi altor forme de
hipovitaminoza C: boli grave, stări febrile prelungite, infectţi,
intervenţii chirurgicale, plăgi atone, paradontoză, gingivite,
stomatite, osteoporoză, fracturi, hemoragii prin fragilitate capilară,
anumite forme de anemie (în asociere cu fierul sau cu acidul folic),
methemo-globinemie, surmenaj, efort fizic prelungit, astenie de primăvară, profilaxia virozei şi
a gripei.
Doze şi mod de administrare

Adulţi: intramuscular sau intravenos 0,1-1 g/zi
Copii: intramuscular sau intravenos 0,05-0,30 g/zi
Comprimate conţinând acid ascorbic 200 mg
Adulţi: 0,1-1 g/zi
Copii (în funcţie de vârstă): 0,05-0,30 g/zi
1 plic cu pulbere efervescentă conţine 1 g acid ascorbic
Adulţi: per os 1-2 ori/zi conţinutul unui plic – 1 g în 150-200 ml apă sau ceai preferabil la masă
Copii: în funcţie de vârstă 200 mg-250 mg-500 mg vitamina C de 1-2 ori/zi
Comprimate masticabile cu aromă de portocale
Adulţi: 2-4 comprimate/zi
Copii: ½-1 comprimat pe zi vitamina C 500 mg
Hipervitaminoza C
Hipervitaminoza poate duce la stări de agitaţie şi insomnie, dar nu este periculoasă
deoarece excesul de vitamina C este eliminat prin urină. Pentru doze de 1 g pe zi de vitamina C
nu există contraindicaţii; în schimb, doze mai mari de 5 g pot cauza diaree sau afecta ficatul.
Dozele excesive de vitamina C sunt contraindicate în cazul calculilor renali sau a insuficienţei
renale.
Hipovitaminoza C
Hipovitaminoza C se evidenţiează prin următoarele simptome: oboseală, sângerări ale
pielii şi mucoaselor, umflarea dureroasă a încheieturilor, încetinirea creşterii, tulburări în
activitatea sistemului nervos şi a celui muscular, diminuarea rezistenţei organismului la infecţii,
fragilizarea capilară şi apariţia hemoragiilor gingivale, respiraţie greoaie, dureri ale oaselor,
tahicardie, paradontoză, hipotensiune arterială, acumularea de colesterol în organism
(hipercolesterolemie), instalarea asteniei de primăvară etc.
În cazul hipovitaminozelor C severe, apare şi afecţiunea cunoscută sub denumirea de scorbut
(„boala marinarilor”).
46
Profilaxia hipovitaminozei C se poate realiza uşor, prin asigurarea unui aport zilnic
corespunzător, deoarece aceeaşi vitamină nu se acumulează în organism, excesul fiind eliminat
în permanenţă pe cale renală.
Surse de vitamina C:
Legume: ceapa uscată, castraveţi, dovlecei, vinete, sfecla roşie;
Fructe: afine, mure, banane, pepeni, cireşe, mere, vişine, rodii, struguri.
47
 Vitamina P (rutosid)
Această vitamină intervine în mod esenţial în procesele energetice ale ţesuturilor şi în
menţinerea permeabilităţii vaselor capilare, de unde şi denumirea de factor de permeabilitate
capilară. Asociată cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfecţios. Vitamina P contribuie la
întărirea pereţilor vaselor capilare şi la creşterea elasticităţii şi rezistenţei acestora, precum şi a
ţesutului conjunctiv.
Are, de asemenea, un rol benefic şi prin ameliorarea hemoragiilor provocate de diferite cauze.
În plus, protejează organismul de efectele secundare ale razelor X, intervine în prevenirea
contractării gripei, influenţează pozitiv creşterea procentului de calciu în sânge.

1 capsulă pe zi pe stomacul gol, se recomandă administrarea împreună cu vitamina C
Hipovitaminoza
Carenţa de vitamina P se manifestă prin spargerea vaselor capilare, apariţia unei
fragilităţi a acestora, organismul devine mai vulnerabil în faţa hepatitei, diabetului şi nefritei.
Pentru evitarea unei carenţe de vitamina P se recomandă consumarea fructelor şi legumelor
enumerate mai jos care conţin această vitamină în anumite concentraţii.
Surse naturale de vitamina P:

Fructele cele mai bogate în vitamina P sunt: citricele (îndeosebi lămâile), prunele, caisele,
vişinele (43-92 mg/100 g), cireşele (20 mg/100 g), măceşele, coacăzele negre, cătina albă,
zmeura, afinele, păducelul, merele, strugurii
48
Vitamina P moderează sângerările în echimoze (vânătăi) şi sângerarea gingiilor, au efecte
antiinflamatorii, antiscleroase, antitumorale şi de economisire a vitaminei C. Împreună cu
vitamina C, vitamina P se foloseşte preventiv contra gripei. Ea este lipsită total de toxicitate, iar
excesul se elimină rapid din organism, prin urină şi transpiraţie.
49
2.4 Factori Vitamin-Like (Compuşi cu structură asemănătoare vitaminelor)
 Vitamina H (colina)
Colina este considerată vitamină deoarece este necesară creşterii tineretului

animalelor precum şi unor microorganisme. Este importantă pentru desfăşurarea normală a
proceselor metabolice şi, într-o oarecare măsură, se poate sintetiza în organismul animal însă,
aportul exogen de colină este necesar pentru organismele în creştere.
Colina este indicată în: ameliorarea capacităţii de memorare, în tratarea alcoolismului,
în ateroscleroză, hipertensiune arterială, hipercolesterolemie, hipoglicemie, stres, ciroză
hepatică, ameţeli, ulcer gastric, dureri de inimă, blocaj renal, o inflamare a pielii şi a limbii.
Concentraţia acesteia în organismul uman determină şi stimulează creşterea părului şi întârzie
căderea acestuia, scăderea hemoglobinei, lipsa apetitului alimentar, oboseala, alterarea
psihicului, calmează durerile musculare. Eficienţa acestei vitamine sporeşte prin asociere cu
vitaminele A, B9, B12 şi inozitolul. Inamici ai colinei sunt sulfamidele, alcoolul şi tehnicile de
prelucrare alimentară.
Această vitamină este indispensabilă persoanelor cu unghii fragile şi casante, doza
zilnică recomandată fiind de 0,3 mg (300 mcg).
Carenţa colinică este, de regulă, secundară, determinată de insuficienţa proteinelor în
alimentaţie sau de dereglarea digestiei şi absorbţiei proteinelor.
Această carenţă are ca rezultat infiltraţia grasă a ficatului, degenerarea hemoragică a rinichilor,
scăderea coagulabilităţii sângelui.
Surse de vitamina H
50
Vitamina H provine din alimentaţie: drojdie de bere, carne, creier, inima, ficat şi rinichi,
gălbenuş de ou, produse lactate, lapte, anumite legume, cereale integrale, porumb, melasă,
păpădie, nuci, ciuperci, spanac, roşii, morcovi, dar ea mai este sintetizată parţial şi de către
flora intestinală.
 Carnitina (Levocarnitina)
Carnil este indicat în caz de:
- deficit primar şi secundar de carnitină;
- tulburări metabolice miocardice datorate bolilor coronare: angină pectorală, sindrom
postinfarct miocardic, insuficienţă cardiacă;
- boli musculare.

Doza zilnică de carnitină depinde foarte mult de tipul vitaminelor pentru care o alegeţi.
Astfel, la adulţi şi adolescenţi, doza recomandată este de 1 g soluţie sau 990 mg, dacă optaţi
pentru tablete, administrate în 2-3 doze pe zi.
La copii cantitatea optimă de carnitină este de 50 mg/kg.
În formă injectabilă cantitatea trebuie să fie de 50mg/kg la adulţi şi de 10-20 mg/kg la copii.
Hipovitaminoza
Carenţa de carnitină duce la apariţia durerilor musculare, acumulării de grăsimi la
nivelul ficatului şi a miopatiei. La copii, carenţa de carnitină provoacă aritmii şi în cazuri
severe poate duce la decesul pacienţilor.
51
Farmacotoxicologie
Carnitina poate produce diaree.
În caz de supradozaj se va institui tratament suportiv şi de susţinere a funcţiilor vitale.
Suplimente de L – carnitină pentru tratarea carenţei de carnitină
Sursele naturale de carnitină:

Carnea roşie, produsele lactate, peştele, carnea de pasăre, sparanghelul şi untul de grâu şi de
arahide.
Carnitina nu este regăsită în alcătuirea surselor vegetale de hrană.
Aproximativ 25% din totalul de carnitină din organism este produsă la nivelul rinichilor şi a
ficatului, în vreme ce restul de 75% trebuie extras din alimentaţie.
 Bioflavonoide (rutin, rutosid, vitamina P)
Bioflavonoidele, se numără printre cele mai recente revelaţii medicale alături de
coenzima Q10 şi carnitina.
Aceste trei substanţe sunt cunoscute şi sub numele de pseudovitamine şi pot fi regăsite în
alimente accesibile oricărei persoane având efecte benefice asupra sănătăţii.
În urma studiilor s-a demonstrat că tratamentul cu flavonoide scade cu aproximativ
70% riscul de atac cerebral, având de asemenea efecte miraculoase în vindecarea
sângerărilor de col uterin. Un alt rol important îl au în preîntâmpinarea ridării şi
îmbătrânirii pielii, menţinându-i elasticitatea şi tinereţea, în lupta împotriva anemiilor,
alergiilor, varicelor, hipertensiunii, hemoroizilor, microcirculaţiei defectuoase.
Flavonoidele funcţionează ca antioxidanţi şi astfel neutralizează radicalii liberi din
organism şi previn efectele nocive ale acestor radicali asupra structurii celulare.
Bioflavonoidele au un efect antiinflamator şi antialergic, menţin structura normală a
colagenului, reglează permeabilitatea vaselor sangvine, cresc rezistenţa capilarelor şi previn
apariţia hemoragiilor capilare.

Doza uzuală este de 1-2 comprimate filmate rutinoscorbin pe zi.
La nevoie, doza poate fi crescută la 1-2 comprimate filmate rutinoscorbin de 2-4 ori pe zi.
52
Nu au fost semnalate cazuri de supradozaj
Principalele surse de bioflavonoide sunt: fructele (în special fructe roşii de pădure), roşii,
piper verde, brocoli, grâu încolţit, ardei, salată verde, precum şi ceaiul negru.
CAPITOLUL III – ASOCIAŢII ALE VITAMINELOR
1. Asociaţii de vitamine – forme orale
 Pikovit sirop, conţine 9 din cele mai importante vitamine care intervin în reglarea a
numeroase procese biochimice din organism. Vitaminele din grupa B (B1, B2, B6, acidul
pantotenic şi nicotinamida) intervin în metabolizarea carbohidraţilor, lipidelor şi proteinelor şi
în funcţionarea sistemului nervos.
Vitamina A este necesară pentru dezvoltarea celulelor epiteliale şi pentru sinteza
pigmentului retinian.
Vitamina D reglează utilizarea calciului şi face posibilă mineralizarea corecta a
oaselor şi a dinţilor.
Vitamina C accelerează absorbţia fierului şi ia parte la numeroase procese de oxido
reducere din organism.
 Sana-Sol sirop indicat în carenţe vitaminice, ce conţine vitaminele : A, D3, B6, E,

B12, B1, B2, C.
53
 Vitamina A+D2
Vitamina A are rol esenţial în asigurarea troficităţii mucoaselor şi tegumentelor, în
reglarea sistemului imunitar, în dezvoltarea osoasă, în funcţia tiroidei şi a glandelor sexuale, în
reglarea multiplicării celulare, rol în vederea nocturnă.
Vitamina D intervine în metabolismul calciului şi fosforului (favorizând absorbţia

intestinală a acestora), influenţează metabolismul celular şi activează procesele respiratorii
celulare; stimulează depunerea sărurilor minerale în oase în condiţii de carenţă.
 Vitamina B complex sirop, conţine: vitamina B1, B2, B3, B6

Vitaminele B sunt implicate în metabolismul glucidic, lipidic şi proteic. Asocierea
acestor vitamine are un efect tonic asupra sistemului nervos şi a funcţiei gastrointestinale;
stimularea apetitului şi a digestiei; combaterea iritabilităţii, a asteniei.
54
2. Asociaţii de vitamine + minerale şi alte substante
 Additiva Calcium + vit D3 (plicuri cu pulbere efervescentă)

Calciu este o substanţă minerală de importanţă vitală. Vitamina D3 este esenţială pentru
absorbţia calciului.
 Centrum Junior (comprimate masticabile conţinând 13 vitamine + 11 elemente

minerale)
Un singur comprimat de Centrum Junior aduce o contribuţie valoroasă unei nutriţii echilibrate
a copilului, acoperă deficienţele nutriţionale care ajută la menţinerea unui organism puternic şi
funcţie mentală sanatoasă.
 Ginsavit capsule conţinănd extract de ginseng, vitamina A, D3, E, B1, B2, B6, B12,
Vitamina C, acid folic, cupru, zinc, mangan, magneziu, potasiu, fier, calciu, fosfor.
Indicat în:
- stări de epuizare (de exemplu provocate de stres), oboseală, slăbiciune, scăderea
capacităţii de concentrare, precum şi pentru creşterea tonusului psihic;
- perioada de convalescenţă şi la vârstnici;
- efort fizic, abuz de alcool etilic, fumători, tulburări gastro-intestinale;
afecţiuni care scad capacitatea de apărare a organismului.
55
 Magne B6 (drajeuri sau fiole cu soluţie buvabilă cu Mg + vitamina B6) indicat în stări
de nervozitate, iritabilitate, anxietate usoară, oboseală trecătoare, tulburări minore de somn;
- manifestări de anxietate, cum sunt spasmele digestive sau palpitaţiile (la subiecţi fără
afecţiuni cardiace);
- crampe musculare, furnicături.
 Milgamma N (capsule conţinând vitamina B1, B6, B12 + lecitină + calciu) util în
afecţiuni de diferite etiologii ale sistemului nervos periferic, de exemplu afecţiuni inflamatorii
şi dureroase ale nervilor periferici, polineuropatie diabetică şi alcoolică, paralizie de nerv facial,
nevralgie de trigemen, sindroame radiculare, sindrom cervico-branhial.
56
CAPITOLUL IV – TENDINŢE VIITOARE ÎN CONSUMUL DE
VITAMINE
În viitorul apropiat, s-ar putea să nu mai avem

acces la vitamine şi minerale, care nu mai pot fi regăsite
nici în legume şi fructe ca odinioară.
Suplimentele alimentare sunt singurele care ne pot ajuta in
la prevenirea bolilor grave (ex.: cancer, boli cardio-vasculare,
obezitate), al căror număr creşte alarmant.
Fără acces la vitamine şi minerale sau la o doză extrem de mică comparativ cu cea
necesară, populaţia va fi în pericol şi nimeni nu va putea face nimic pentru că va fi literă de
lege.
De mai mult de 15 ani, Comitetul Codex-ului pentru Nutriţie şi Alimente pentru
Cerinţe Dietetice Speciale (CCNACDS) se concentrează pe reducerea dozajelor permise de
suplimente alimentare (vitamine şi minerale) la nivele extrem de joase.
Acest fapt va determina guvernele să considere tot ceea ce e peste limita stabilită (de Codex) ca
având efect de medicament (şi ar necesita eliberarea lor numai pe bază de reţetă).
În acest fel medicina funcţională, nutriţională şi integrativă care folosesc doze ridicate de
vitamine şi minerale în locul medicamentelor convenţionale ar putea fi puse în pericol.
În teorie e posibil ca suplimentele respective să fie autorizate ca medicamente dar la un cost

prohibitiv pentru multe companii mici care vând produse terapeutice naturale.
În 2002, o directivă a UE a trecut la limită prin Parlamentul European, o măsura de

„armonizare” a legilor în privinţa vitaminelor şi mineralelor pentru toate statele membre.
Aceasta lege care a fost contestată parţial cu succes de către campania grupului Alianţa pentru
Sănătate Naturală (ASN) are ca scop să controleze care vitamine şi minerale pot fi considerate
suplimente alimentare şi care sunt dozele maxime care pot fi comercializate.
Pe măsură ce nivelurile foarte joase permise pentru suplimentele alimentare vor fi

implementate, va creşte presiunea ca fiecare ţară să clasifice suplimentele ca medicamente (în
special cele care la un dozaj suficient ar putea fi benefice).
57
Australia şi Canada au implementat deja sisteme de control „alimente ca medicamente” pentru
suplimentele alimentare, iar ţări ca Germania sau Danemarca au impus de mulţi ani reducerea
drastică a dozajelor maxime şi anticipează ziua în care celelalte ţări europene vor impune
aceleaşi restricţii.
CONCLUZII
Vitaminele constituie componente vitale necesare pentru echilibrarea alimentaţiei. În

comparaţie cu ceilalţi componenţi ai hranei, vitaminele sunt necesare în cantităţi mult mai mici
şi îndeplinesc în organism funcţii catalitice.
Absenţa sau aportul insuficient de vitamine cu hrana determină profunde dereglări
ale metabolismului care se concretizează prin diverse stări patologice (boli prin carenţă),
denumite avitaminoze (în lipsa totală a vitaminelor) şi hipovitaminoze (în cazul unui aport
insuficient de vitamine).
Structura chimică a vitaminelor este extrem de eterogenă, fapt ce creează dificultăţi
în clasificarea lor pe baze ştiinţifice. Un criteriu empiric încă acceptat de clasificare a
vitaminelor îl constituie solubilitatea lor.
După acest criteriu vitaminele se împart în două mari grupe:

- vitamine liposolubile (solubile în lipide şi solvenţi organici);
- vitamine hidrosolubile (solubile în apa)
Nimic nu este mai benefic decât o alimentaţie cu aport scăzut de grăsimi şi bogată în
fructe, legume şi cereale, pentru a furniza vitaminele şi mineralele de care avem nevoie pentru
a ne menţine sănătoşi. Din păcate, nu întotdeauna mâncăm sănătos. Pe lângă aceasta mai sunt şi
alte cauze precum: efectele negative ale stresului, înaintarea în vârstă, lipsa exerciţiului fizic,
poluarea şi bolile, iar perspectiva consumului de suplimente nutritive va deveni una extrem de
importantă. De aceea există din ce în ce mai mulţi specialisti în domeniu care recomandă
consumul zilnic de multivitamine. Dacă consumaţi o alimentaţie cu un aport scăzut de grăsimi,
formată din cel putin cinci porţii de fructe şi legume pe zi, şi pui, carne slabă sau peşte, de
câteva ori pe săptămână, probabil că puteţi să apelaţi doar la o formula clasică de
multivitamine.
Necesarul zilnic satisface cerinţele minime zilnice şi ajută la prevenirea apariţiei unor
boli, cum ar fi scorbutul (care apare ca urmare a deficienţei de vitamina C). Nivelurile mai
ridicate de vitamine şi minerale ce se regăsesc în multivitamine pot ajuta de fapt la prevenirea
bolilor, la întârzierea apariţiei lor sau pentru a ameliora anumite indispoziţii sau dureri.
Vitaminele sunt substanţe organice care, în cantităţi foarte mici, îndeplinesc în
organismul animal funcţii specifice şi vitale. Ele nu produc energie (ca hidraţii de carbon sau
grăsimile) şi nu sunt utilizate ca material plastic pentru construcţia celulei (ca proteinele), dar
sunt esenţiale pentru creşterea şi menţinerea sănătăţii omului şi animalelor.
58
Vitaminele pot fi sintetizate de plante şi microorganisme şi nu pot fi sintetizate de
organismul animal.
Principala sursă de vitamine pentru organism o constituie plantele.
Ca sursă secundară de vitamine trebuie menţionată flora bacteriană intestinală precum
şi o serie de organe, ţesuturi, lichide de origine animală în care vitaminele se concretizează sau
depozitează.
Vitaminele sunt substanţe chimice de origine exogenă, indispensabile funcţionării
normale a organismului animal. Alături de enzime şi hormoni ele se găsesc în organism în
cantitate mică, influenţează creşterea, dezvoltarea şi desfăşurarea normală a proceselor
metabolice; participă la reglarea funcţiilor celulare, îndeplinesc rol de cofactori enzimatici,
intervin în procesele de oxido-reducere din organism, etc.
Lipsa lor din hrană duce la îmbolnăviri grave (avitaminoze). Unele intră în
compoziţia enzimelor şi functionează sub formă de coenzime.
Organismul îşi procură vitaminele ca atare sau sub formă de provitamine.
Lipsa sau insuficienţa vitaminelor din organism determină tulburări metabolice şi
apariţia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze.
59
BIBLIOGRAFIE
1. Memo med 2012

2. Tehnica Farmaceutică pentru cadre medii, Ediţia Medicală 1977, Cornelia Fica
3. Farmacologia Română, Editia X
4. Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu – Ghid de farmacologie pentru asistenţi
medicali şi asistenţi de farmacie, Editura All
5. G. Mihăescu – Fructele în alimentaţie, bioterapie şi cosmetică, Editura Ceres, Bucureşti
1992
6. E. Mindell – Biblia vitaminelor, Editura Elit
7. G. Neamţu, Gh. Cîmpeanu – Biochimie vegetală, editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1993
8. N. Tomescu, N. Drăgan, E. Meiroşu – Om – sănătate – protecţia consumatorului,
Editura LVS Crepuscul, Prahova 2000
9. Paraschivescu, Andrei Octavian: Managementul calităţii mărfurilor alimentare, Editura
Tehnopress, Iaşi 2004
10. http://remedii.net
11. http://www.121.ro/articole/art1982-dilema-vitaminelor.html
12. http://savingmyplanet.blogspot.com/2009/05/vitaminele-ar-putea-fi-interzise-
printr.html
13. http://www.medicina-naturista.ro/terapii-naturiste/vitaminoterapia/vitaminoterapia.html
14. http://www.sanatatea.com/de-retinut/totul-despre-vitamine.html
15. http://www.sfatulmedicului.ro/vitamine-si-minerale/vitaminele
16. www.alimentatia.org
60

PROIECT

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

ARGUMENT

Menţiunea şi întărirea sănătăţii, în condiţiile prezente de poluare şi stres ale lumii

Legumele, fructele, precum şi multe alte produse alimentare sunt indispensabile

Este necesar să subliniem faptul că trăim în vremuri în care condiţiile de viaţă se

„Dacă am compara organismul uman cu un motor cu combustie internă şi am

Definiţia vitaminelor ca substanţe care se găsesc din abundenţă în regnul animal şi

În 1913, prima vitamină descoperită în unt şi în gălbenuşul de ou a fost vitamina A

În 1905, William Fletcher a descoperit că prin mâncarea orezului nedecorticat în locul

2. Deficienţe şi excese de vitamine

Pe de altă parte, excesul de vitamine poate fi extrem de nociv pentru organism.

Supradozele de vitamina A pot provoca greaţă şi vărsături, iar la femeile însărcinate

Vitaminele reprezintă o clasă de substanţe organice cu masă moleculară relativ mică,

În cazul unor regimuri alimentare unilaterale apar avitaminozele: populaţiile asiatice,

 Aport insuficient în alimentaţia respectivă sau o alimentaţie dezechilibrată, consum

 Tulburări de absorbţie în boli hepato-biliare, gastro-intestinale, chimioterapie

 Aportul zilnic de vitamine hidrosolubile

 Necesarul zilnic de vitamine liposolubile

Vitaminele ajută la reglarea metabolismului, la conversia de grăsimi şi hidraţi de

Când trebuie să administrăm vitamine?

Vitamina Forme pentru administrare Forme pentru administrare

Structura chimică a vitaminelor este extrem de eterogenă, fapt ce creează dificultăţi în

După acest criteriu vitaminele se împart în două mari grupe:

Denumirile după litere, structura chimică şi acţiunea fiziologică a vitaminelor hidrosolubile

Vitaminele liposolubile sunt compuşi care se dizolvă numai în grăsimi şi în solvenţii

Necesarul de vitamine depinde de numeroşi factori, printre care se numără:

- Vârsta (copiii în faza de creştere şi bătrânii au nevoie de un aport crescut de vitamine)

Pentru desfăşurarea în bune condiţii fiziologice a tuturor proceselor metabolice,

Denumire comercială: Oculotect, Sicovit A,

Vitamina A este indicată pentru:

Denumire comercială: Vigantol Oil, Vigantoletten, Vitamina D3.

Dozaj – mod de administrare

Reacţiile adverse pot să apară în special în condiţiile supradozajului manifestat prin

Alte simptome ale carenţei vitaminei D:

Hipervitaminoza D – administrarea prelungită sau utilizarea unor doze mari determină

Simptomele hipervitaminozei D apar după câteva luni de ingestie a unor doze

Cu excepţia unturii de peşte, conţinutul vitaminelor D în produsele alimentare este mic.

Denumire comercială: Eurovita E, Sicovit E, Vitamina E

Doze şi mod de administrare:

Denumire comercială: Fitomenadion, Vitamina K

Denumiri comerciale: vitamina F

Doze şi mod de administrare:

Vitamine ale „complexului” B

 Vitamina B1 (tiamina, aneurina)

Doze şi mod de administrare:

Dozele zilnice recomandate:

Se mai numeşte vitamina PP (factor de prevenire a pelagrei)

Doza zilnică recomandată: 13-20 mg

Doza zilnică recomandată:

B5 – elimină din organism toxinele provenite din medicamente.

Doza zilnică recomandată:

Somniferele, antibioticele, contraceptivele orale, alcoolul, cafeaua şi stresul anulează efectele

Vitamina B6 este necesară în procesul de metabolizare a enzimelor din organismul

Afecţiuni care pot fi tratate cu ajutorul vitaminei B6:

Surse alimentare bogate în vitamina B6

Se mai numeşte şi biotină sau vitamina H; o substanţă hidrosolubilă, care nu este

Doza zilnică recomandată : 0,3 mg (300 mcg)

Surse de vitamina B8:

Cunoscută sub numele de acid folic – deoarece a fost extrasă

Doza zilnică recomandată: 400 mcg (sau 0,4 mg)

Surse de acid folic:

Constituie cel mai puternic factor antianemic cunoscut

Funcţiile vitaminei B12:

Surse de vitamina B12:

Vitamina B12 se găseşte cu precădere în produsele de origine animală: