Vitamine Hidrosolubile

SCOALA POSTLICEALA SANITARA -------
VITAMINE HIDROSOLUBILE
LUCRARE DE DIPLOMA
COORDONATOR
----------------
ABSOLVENT
----------
BUZAU 2009
MOTTO:
MEDICUS CURAT, NATURA SANAT

HIPOCRAT
MEDICUL TRATEAZA, NATURA VINDECA
MOTIVATIE
In aceasta lucrarea de diploma mi-am propus sa sistematizez cele mai recente date din
literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru metabolismul intermediar, stiut
fiind faptul ca in afara de rolul vitaminic, aceste substante biologic active mai indeplinesc si
importante functii coenzimatice.
Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie, in primul rind sa-si furnizeze
vitaminele necesare.
Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfasurarea
functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de medicamente.
Este greu de crezut cita influenta are alimentatia asupra starii generale de sanatate.
Unele substante sunt chiar adevarate in lupta cu virusii.
Faptul ca o alimentatie corecta poate contribui la evitarea si tratarea unor boli si de
asemenea la mentinerea unei stari generale optime a organismului nu este ceva nou inca de
acum 2500 de ani, Hipocrate a atras atentia asupra acestui lucru. Din pacate, in epoca
moderna, mai ales dupa aparitia medicamentelor chimice, oamenii parca au uitat de rolul
benefic pe care unele medicamente il pot juca in mentinerea sanatatii. Putini sunt cei care au
ramas consecventi vechiului concept, potrivit caruia hrana sanatoasa inseamna viata lunga,
lipsita de probleme majore de sanatate.
In functie de etapa vietii pe care o traversam, unele dintre vitamine si minerale devin
esentiale pentru pastrarea vitalitatii corpului, trebuie sa treaca pe primul plan.
Mincati mai multe vitamine!
Aceasta cerere pe care ne-o fac expertii nutritionisti se pare ca este deja invechita. Au
trecut timpurile in care portia zilnica de vitamine era satisfacuta de vestitul mar. In prezent,
specialistii ne sfatuiesc sa mincam zilnic carne slaba, peste, produse din cereale integrale,
precum si doua portii de fructe ti trei portii de legume pe zi.
CUPRINS
1.
Scurt istoric despre vitamine
2.
2.1.
Notiuni despre vitamine 6

Generalitati 6
2.2.
2.3.
Rolul vitaminelor in organism.

Clasificarea vitaminelor
8
10
3.
3.1.
3.1.1.
3.1.2.
3.1.3.
3.1.4.
3.1.5
3.1.6.
3.1.7
3.2.
3.3.
Vitamine hidrosolubile...
Vitaminele B
Vitamina B1
Vitamina B2
Vitamina B6.
Vitamina B5.
11
12
13
16
17
19
Vitamina B12..
Vitamina B3(PP)..
Alte vitamine din grupa B...
Vitamina C.
Vitamina PP..
24
30
38
40
46
Concluzii.
48
Bibliografie.
1. SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE

4
50
Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se datoreaza

constituentilor din care fac parte si vitaminele.
A trecut putina vreme de cind, prin anul 1880, problemele alimentare erau abordate
simplist. Organismul animal era asimilat cu soba pe care trebuie sa o umpli cu lemne pentru a
obtine caldura.
Dar, la sfirsitul secolului trecut, diversi creatori au observat ca administrind animalelor
o alimentatie fara cele trei elemente energetice de baza, adica proteide, materii grase si
zaharuri pure, avind sare si apa, acestea pierdeau in greutate si nu puteau sa se reproduca.
A. Orain scria: Pentru prima oara omul trebuie sa admita ca pentru a se alimenta, nu-i
ajunge sa absoarba substante inerte, care produc sau degaja energie in organism, ca pentru a-si
intretine viata, trebuie sa faca apel la viata si ca ucigindu-si alimentele, isi scurteaza
considerabil existenta.
Importanta biologica a vitaminelor, declara Guggenheim, consta in functia lor de
cofermenti, care le face in stare sa catalizeze procesele enzimatice ale tesuturilor vii. Viata
normala nu poate fi mentinuta daca organismul viu nu primeste, ca factori de nutritie,
vitaminele pe care nu le poate sintetiza.
Vitaminele se gasesc, mai mult sau mai putin numeroase si in cantitate mai mare sau
mai mica in aproape toate vegetalele.
Se cuvine sa ne convingem ca pentru cine isi variaza cit mai mult cu putinta hrana,
rezervind un loc larg cruditatilor, problema vitaminelornu exista in realitate. Alimentele
naturale sunt totdeauna perfect echilibrate pentru speta careia ii convin, scrie A. Orain. Cu
exceptia citorva cazuri particulare, nu exista riscuri serioase de hipervitaminoza.
Vitaminele sintetice nu se pot substitui vitaminelor naturale. Anumite afectiuni care nau reactionat la doze importante de vitamine sintetice, au fost vindecate cu cantitati mai mici
de vitamine naturale.
De aceea avem motive sa ne temem ca administrarea unor cocteiluri vitaminice
provenite din industrie echilibrate in aparenta poate sa nu duca la urma urmelor, decit la
un dezechilibru adaugat celui pe care doream sa-l tratam.
Terapeutica vitaminica este intr-adevar departe de a obtine rezultate constante,
binefaceri constante, binefaceri scontate pe care teoretic, am fi in drept sa le speram.
Poate ca, in unele cazuri s-a dat gres prin eroare de diagostic sau prin neadoptarea
dozelor prescrise. Dar nu este exclus, tinind seama de extrema si inca
imprevizibila
complexitate biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul alta influenta, poate

chiar negativa.
5
Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie sanatoasa , bogata in cruditati, cu o inteleapta

utilizare a plantelor, elemente inregistrate cu vitamine utile in proportii echilibrate, va avea
toate sansele sa atenueze sau sa vindece anumite maladii, majoritatea minore, dar care prin
cronicitatea lor otavesc existenta.
2. NOTIUNI DESPRE VITAMINE

2. 1. GENERALITATI
Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse exogene, esentiale in
cantitati mici pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului, a
echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism si de aceea trebuie furnizate prin
alimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici nu furnizeaza material plastic, insa
prezenta lor este absolut necesara pentru desfasurarea proceselor metabolice generatoare de
energie cit si a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori si
intrind in grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni.
Cuvintul vitamina a fost introdus in 1912 de catre chimistul polonez Cazimir Funck
care a denumit astfel o substanta cristalina izolata din taritele de orez, care avea proprietatea
de a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat.
Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de
catre plante, inclusiv unele bacterii si sunt introduse in organismul uman prin alimentatie, fie
ca atare, fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare vitaminelor, iar in
organism se transforma in vitamine.
Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul ca
sunt secretati de glandele endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate de
functie si chiar de structura chimica.
Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura, deoarece aproape fiecare vitamina
este o componenta structurala a unei anumite enzime sau grup de enzime.
In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si structura lor a fost stabilita prin
sinteze. Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala, de aceea, in continuare fiecare
vitamina va fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit structurii ei.
In tabelul urmator sunt mentionate principalele vitamine si cantitatile aproximative
necesare zilnic, unui om adult.
Tabel 2.1.1
6
Vitamina
B1
B2
-
Numirea si functiunea
I. Vitamine solubile in grasimi :
Vitamina antixeroftalmica( Axeroftol )
Vitamina antirahitica ( Calciferol )
Vitamina antisterilitatii ( Tocoferol)
Vitamina antihemoragica ( Filochinona )
II. Vitamine solubile in apa :
Vitamina antineuritica ( Tiamina )
Vitamina cresterii ( Ribovlavina )
Vitamina antipelagroasa ( Niacina; Factor PP;
B6
B12
H
H`
C
P
amida acidului nicotinic )

Vitamina antipelagroasa ( Piridoxina )
Acidul pantotenic
Vitamina antianemica
Acidul folic ( pteroilglutamic)
Biotina ( Bios II )
Acid p aminobenzoic
Bios I ( mezo- inozitol )
Colina
Vitamina antiscorbutica ( acidul ascorbic )
Vitamina permeabilitatii ( Rutina )
A
D
E
K
Cantitati necesare In mg / zi
1 -2
0,01
1
1
1-3
1
15
2
0,001
1-2
50 100
-
Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind utilizate

ca medicamente, nu numai in cazuri de avitaminoze tipice. In acest scop servesc mai ales
vitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea se fabrica in cantitati mari, prin
sinteza, in afara de vitamina B12 care se obtine prin procedee fermentative.
2. 2. ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM

In mod obisnuit, organismul primeste cantitatea necesara de vitamine prin alimentatie.
Lipsa totala a vitaminelor produce fenomenul de avitaminoza. Lipsa partiala a uneia sau mai
multor vitamine produce tulburari numite hipovitaminoze, iar aportul prea mare, produce
hipervitaminoza.
Starile de hipovitaminoza si avitaminoza pot avea cauze multiple:
-
alimentatie deficitara sau restrictiva;
tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului digestiv;

7
consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice;
administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici;
diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii.

Cele mai multe vitamine nu au efecte farmacodinamice distincte de cele biochimice, in
consecinta ele actioneaza numai in masura in care exista stari de hipovitaminoza sau
avitaminoza, reducind la normal procesele biochimice perturbate.
Se disting trei situatii cind se utilizeaza vitaminele:
-
hipovitaminoze;
in scop profilactic si pentru indicatii specifice (cu rol tonic, trofic, corectoare
metabolice);
tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant.

Vitaminele se folosesc de obicei in hipovitaminoze sau avitaminoze, pentru
suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele necesare si dozele potrivite in functie de

fenomenele carentiale manifestate, sub forma de medicamente. Alte indicatii, in general cu
eficienta redusa, sunt mentionate la fiecare substanta. De exemplu: in anemiile datorate
deficitului in factori de maturare a eritrocitelor
cu formarea megaloblastelor care se
transforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si acidul folic, care au functii de

biocatalizator in sinteza nucleoproteidelor.
Vitaminele se gasesc raspindite in diverse tesuturi animale si vegetale cum ar fi: ficat,
drojdie de bere, coji, frunze, germeni de cereale.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structura lor chimica uneori destul de
complicata, facind parte din diferite clase de substante organice. Denumirea de vitamine le-a
fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectind prezenta lor indispensabila
pentru viata, dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste
substante bazice de tipul aminelor.
Lipsa sau insuficienta vitaminelor din hrana provoaca tulburari, care, se agraveaza cu
timpul, dind o serie de boli denumite avitaminoze (scorbut , pelagra etc.).
Boala produsa prin lipsa unei singure vitamine din alimentatie se numeste
avitaminoza, iar a mai multor vitamine concomitent poliavitaminoza.
Sinteza naturala a vitaminelor apartine numai organismului vegetal. Organismul
animal primeste aceste substante indispensabile o data cu alimentatia, fie sub forma de
vitamine, fie sub o forma premergatoare, de provitamine, care dupa aceea se transforma in
vitaminele corespunzatoare.
Vitaminele D (antirahitice) regleaza continutul in saruri minerale ale organismului si
conditioneaza in special depozitarea normala a calciului in tesutul osos. Se gaseste in "untura
8
de peste", grasimea obtinuta din ficatul unor pesti marini, si in ficatul mamiferelor si a
pasarilor sub forma denumita vitamina D2 sau calciferol.
Daca alimentele sunt sarace in aceasta vitamina, organismul este predispus la rahitism,
datorita decalcifierii organismului. La copiii rahitici oasele ramin moi si astfel se deformeaza
usor, iar la adulti oasele devin fiabile, rupindu-se la unele eforturi mai mari (osteomalacie).
Continutul in vitamina D din organism se mareste daca acesta este supus actiunii
radiatiilor ultraviolete, datorita faptului ca provitamina D (7 dihidro-colesterolul) din piele
este transformat in vitamina D. Asa se explica actiunea terapeutica a razelor solare asupra
copiilor bolnavi de rahitism.
In stare pura cristalizata s-a mai obtinut vitamina D3, iar sintetic vitamina D4, care
formeaza impreuna cu vitamina D2, respectiv calciferol, grupa vitaminelor D.
Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrana provoaca
singerarea celulelor subcutanate si a traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al
animalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in singe, si prin aceasta singele se
incheaga normal. Vitamina Kl, care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza
si de asemenea in ficat si muschi.
Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele complexului B,
vitamina C si vitamina PP.
Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala numita pelagra.
Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai ales in
regiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.
Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele aspra.
Cele mai bogate alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate),
spanacul si drojdia de bere.
Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit la
obtinerea lor pe cale sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin
fabricile de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute de
vitamine necesare prevenirii si tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.
2. 3. CLASIFICAREA VITAMINELOR
Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C.Funf acestei grupe de substante se
mentine si in prezent, desi unele vitamine nu contin in molecula lor
importanta insemnata ce o au aceste
azot. Ea reflecta
principii alimentare pentru buna functionare a
organismului.
9
Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura veche,

dupa rolul fiziologic si dupa structura chimica.
Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent cu
ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A,B,C,D,E,F,K, etc.).In cadrul aceleeasi clase,
vitaminele se denumesc si cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ).
Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinsc in organism, vitaminele se denumesc astfel :
vitamina antixeroftalmica (vit.A1), antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1), antirahitica
(vit. D), antisterilitatii (vit.E), antiscorbutica (vit. C).
Dupa structura chimica se numesc : tiamida(vit. B1),riblofavina (vit.B2), acid ascorbic
(vit. C),piridoxina (vit.B6),acid paraaminobenzoic (vit. H).
Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica in
vitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode
fizico-chimice, microbiologice si biologice.
Vitaminele liposolubile sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici, si
insolubili in apa . Din aceasta grupa fac parte vitaminele A,D,E,K si F. Vitaminele A si D se
gasesc an plante sub forma de provitamine.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt
solubile in apa si insolubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele
B,C,P(citrine), R(extrasa din plante ieboase, neidentificindu-se structura moleculara),etc.
3. VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica si
contribuie la reglarea proceselor metabolice.Vitaminele sunt substante organice cu rol
functional care se gasesc in cantitate mica in alimente si sunt indispensibile pentru cresterea si
dezvoltarea normala a organismelor.Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism
determina tulburari metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze,
ce constituie boli carentiale.
Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale,fac parte din
biocatalizatori si sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor cantitati
10
insuficiente de vitamine provoaca hipo- sau avitaminoze,boli care in cazuri grave se pot solda
cu moartea.Microflora intestinala poate sintetiza unele vitamine,in cantitati mici(B1,B2,PP) si
altele in cantitati mai mari (B6,B12,K,biotina,acid lipoic,acid folic).Administrarea abuziva
de antibiotice si sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoze K ,
grupul B s.a.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor chimica uneori destul de
complicata, facand parte din diferite clase de substante organice.Denumirea de vitamine le-a
fost atribuita de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor indispensabila
pentru viata,dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste
substante bazice pe tipul aminelor.
Vitaminele se clasifica,de obicei, in doua grupe:vitamine hidrosolubile (solubile in
apa),care grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B(B1,B2,B5,B6,B8,B12,PP),si
vitamine liposolubile care grupeaza vitaminele A,D,R si K.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural.Ele sunt
solubile in apa si insolubile in solventi organici.
Din
grupul
vitaminelor
hidrosolubile
fac
parte
vitaminele
complexului
B(tiamina,riboflavina,piridoxina,acidul nicotic,acidul folic,biotina,acidul pantotenic),acidul

ascorbic si bioflavonoidele,si vitaminele R(extrase din plante ierboase,neidentificandu-se
structura moleculara).
Vitaminelor hidrosolubile incluse in complexul B le sunt comune urmatoarele
insusiri caracteristice:
-
sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat
sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri
indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori enzimatici in cadrul proceselor

cu acelasi nume
majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente.

Spre deosebire de vitaminele liposolubile care, fiind termolabile, nu pot fi stocate in
tesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu substante

de rezerva.
Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a asista enzimele importante
implicate in productia de energie din carbohidrati si grasimi.Nu sunt depozitate in organism in
cantitati mari deci aportul frecvent este necesar.
Vitaminele hidrosolubile se distribuie in lichidul extracelular,depozitele din organism
sunt mici si eliminarea se face renal,cu usurinta;de aceea starile carentiale survin relative
repede.Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente,carentele implica,de
11
multe ori,deficitul mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali,desi simptomele pot fi
caracteristice lipsei numai a uneia.Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are in
generalconsecinte toxice,cantitatea eliminate crescand o data cu doza.Sunt instabile in
prezenta caldurii si procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de vitamine
disponibile din mancare.
Organismul nu face, in general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care la un
aport alimentar insuficient semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor vitamine se
elimina prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii intense si repetate.
O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime, reprezentind cofermentii
acestora.
3. 1. VITAMINELE B
Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a denumi
factorul carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este
vorba despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au urmatoarele
particularitati comune:
-provenienta (drojdia de bere);
-solubilitatea in apa;
-rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular.
Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect
preparata .Unele vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la procesele
de oxidoreducere, la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in functiile
sistemului nervos, a unor glande endocrine .
Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vitamina H (biotina),
paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi excercita
efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o strinsa interdependenta. Deoarece
vitaminele complexului B sunt solubile in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala
lenta .
Sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai
indelungat. Este foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si
incaruntirea permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot fi
ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza sampoane
sofisticate sau crme extrem de scumpe.
12
Cuprind un numar mare de vitamine care se deosebesc intre ele prin structura chimica
si prin activitatea lor fiziologica.
Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita anumitor proprietati comune:
-
sunt solubile in apa
se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale
sunt factori stimulatori pentru microorganisme
sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice

Din complexul B fac parte:
vitamina B1 - Tiamina
vitamina B2 - Riboflavina
vitamina B6 - Piridoxina
vitamina B8 - Adenizin fosfat
vitamina B12 - Ciancobalomina
vitamina B15 - Acid Pangamic
vitamina B5 - Acid Pantotenic
vitamina B4 - Adenina
3. 1. 1. VITAMINA B1
Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin
Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de
Funk, din taritele de griu. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica.
Vitamina B1 este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros
caracteristic si obisnuita este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se descompune.
Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de
bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin
resorbtia intestinala ajunge in singe sub fo a libera.
E xcretia vitaminei B1 se face pe rm cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai
mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1.
Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de
coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca
un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De
asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de
absorbtie digestiva.
13
Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala (carne,
peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in
coaja si germenii boabelor de griu.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.
Particularitati fizico-chimice:
Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de cristale mici, incolore sau pulbere
cristalina alba, cu miros caracteristic, gust slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in
alcool.
Particularitati farmacocinetice:
Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi), se depoziteaza in ficat si este
metabolizata sub influenta tiaminozei. Se elimina prin urina, lapte, fecale.
Particularitati biochimice si farmaco-dinamice:
Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic al tiaminei (tiamin
perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care intervine
in degradarea acidului piruvic.
Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in singe si urina, cu aparitia de
polinevrite.
Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta la glucide. Tiamina este
necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Intervine in
sinteza acetil colinei, favorizind transmiterea influxului nervos si participa la formarea
hormonului tireotreep si la inactivarea estrogenilor din ficat.
Proprietati farmaco-toxicologice:
Poate produce fenomene alergice, greturi, varsaturi, iritabilitate iar in administrarea
intravenoasa poate produce soc.
Indicatii:
hipovitaminoza B1
tulburari de absorbtie in boli gastrointestinale
arsuri intestinale
hipertiroidie
nevralgii
diabet
alcoolism
diete restrictive
Contraindicatii:
in intoleranta sau alergie la tiamina
14
vitamina B1, solutie este incompatibila cu riboflavina

Necesarul zilnic:
intre 0-2 luni - 200 ug
intre 1-3 ani - 600 ug
intre 6-8 ani - 1 mg
intre 8-10 ani - 1,1 mg
intre 10-18 ani - 1,3-1,5 mg
peste 18 ani - 1,4 mg
in sarcina - 100 ug
in alaptare - 500 ug
Prezentare:
cutie cu 40 comprimate a 10 mg
fiole de 1 ml a 10 si 25 mg
fiole de 2 l a 100 mg
Mod de administrare:
adulti 30-100 mg/zi oral sau intramuscular
copii 5-29 mg/zi
Sinonime: Riboflavinum (DCI), Lactoflavinum, Bleflavin, Flavixin
Vitamina B2 se mai numeste si vitamina hidrosolubila de crestere . Este termostabila
(rezista si la 120 de grade C), solubila in apa si alcool, cu solubilitate crescuta in mediul
alcalin.
Vitamina B2 a fost izolata pentru prima oara in anul 1933 si sintetizata de Kareer in
1935.
Absorbtia si metabolismul. Riboflavina se descompune la nivelul intestinului sub
forma libera, dupa care ajunge in ficat si rinichi. Nu se depoziteaza in organism. Eliberarea se
face prin fecale si mai putin prin urina. Intervine in procesele de oxireducere, in metabolismul
glucidelor, lipidelor in funtiile sistemului nervos, a aparatului vizual si are rol antitoxic
(plumb, mercur).
15
Surse: alimente de origine animala (lapte, oua, ficat, creier, splina), crustacee si unele
vegetale (spanac, salata verde, rosii etc).
Vitamina B2 poate fi sintetizata de unele bacterii.
Se prezinta sub forma de pulbere cristalina galbena, pina la galben portocaliu, foarte usor
solubila in solutii alcaline, greu solubila in apa si practic insolubila in alcool.
Riboflavina prezinta absorbtie buna din tubul digestiv, absorbtia fiind diminuata in hepatita
si ciroza.
Se depoziteaza putin in ficat si rinichi si se elimina prin urina, lapte, fecale.
Particularitati biochmice si farmacodinamice:
Derivatul fosforilat este grup prostetic al unor enzime flavoproteice. Ribovlavina intervine
in procesul de crestere, de mentinere a integritatii epiteliilor. De asemenea influenteaza
absorbtia lichidelor din tubul digestiv care au actiune hipoglicemianta la normali si diabetici si
protejeaza celula hepatica fata de substantele toxice.
De obicei, vitamina B2 poate produce dureri la locul injectiei.
Necesarul zilnic:
- intre 0-2 luni
400 ug
- intre 2-6 luni
500 ug
- intre 6 luni-2 ani
600 ug
- intre 2-3 ani
700 ug
- intre 3-4 ani
800 ug
- intre 4-6 ani
900 ug
- intre 6-10 ani
1,1-1,2 mg
- intre 10-18 ani
1,2-1,5 mg
- peste 18 ani
1,6-1,7 mg
- in sarcina
1,8 mg
- in perioada de lactatie
2 mg
Indicatii:
hipo si avitaminoza B2
keratite, conjunctivite, dermatite
eczeme, glosite, stomatite, enterocolite
tulburari de crestere la copii
insuficienta hepatica
16
Prezentare:
fiole de 1 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina
fiole de 2 ml cu 5 mg fosfat de riboflavina
adulti: intramuscular 5-10 mg/zi
copii: intramuscular 0,5-5 mg/zi
Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN; HEXOBION
Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si acid
sunt sensibile la lumina.
Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.
Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta
grupa.
Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai
bine combinate cu proteine. In organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6
intervine in metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar de
enzime cu functie de oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in
metabolismul lipidelor.
Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu
virsta.
Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina
alba, fara miros, cu gust usor acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool.
Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in piridoxalfosfat, forma
activa.
Particularitati biochimice si farmacodinamice:
Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-acid-decarboxilozelor, intervenind
in metabolismul proteic.
Piridoxalul intervine in hematopoeza avind efect favorabil in unele anemii. Este factorul de
crestere pentru microorganisme, intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si este slab
sedativ al S.N.C.
17
Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta, miscarea nivelului

plasmatic al acidului folic sau poate provoca somnolenta.
Necesarul zilnic:
intre 0-2 luni.200 ug
intre 2-6 luni..300ug
intre 6-12 luni 400 ug
intre 1-2 ani .. 500 ug
intre 2-3 ani 600 ug
intre 3-4 ani .700 ug
intre 4-6 ani .900 ug
intre 6-10 ani ..1-1,2 mg
intre 10-18 ani ...1,4-1,8 mg
peste 18 ani ..2 mg
in sarcina. .2,5 mg
in alaptare .2,5 mg
Indicatii:
in pelagra, asociata cu vitamina Pp, tiamina, riboflavina
tulburari cutanate si ale mucoaselor
anemii
boala de iradiere
Contraindicatii:
neoplasm
gripa
infectii
alergie la piridoxina
Prezentare:
flacon cu 20 comprimate a 0,25 grame
fiole de 5 ml cu 0,25 g
Mod de administrare, posologie: oral, I.M. sau I.V.
adulti: oral: 0,25-0,50 g/zi
injectabil: 0,15-0,25 g/zi, zilnic sau la 2 zile
copii: 0,1-0,25 (0,20) g/zi in functie de virsta
18
Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS (D.C.I.), PANTOTENAT DE
CALCIU
Descoperita in anul 1933 de doctorul R.J.Williams si denumita dupa cuvantul grec
pantos pretutindeni, vitamina are o arie larga de raspandire,fiind omniprezenta in
natura.Biochimistul Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat si l-a sintetizat ulterior in
laborator, confirmandu-i structura chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg ficat Williams
a reusit sa izoleze doar 3g acid pantotenic.
Vitamina B5,
C9H17NO5
'
, este dipeptida acidului , - dihidroxi - , - dimetilbutiric ,
CH3OH
HOH2C C C COOH
CH3H
, cu - alanina
CH2 CH2 COOH

NH2
Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea

neuronala, producerea de anticorpi.
Este sintetizat de plante si de multe bacterii, dar este necesar sa fie prezent in
alimentatia vertebratelor.Putin timp de la descoperirea sa, acidul pantotenic a fost identificat
in tesuturi ca facand parte dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar abia in 1948 s-a
descoperit aceasta combinatie, care a fost denumita coenzima A (A pentru acetil).Aceasta
descoperire apartine lui N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior, aratasera ca anumite
acetilizari enizimatice necesita o coenzima termostabila.
Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in oxidare enzimatica a acizilor
grasi, in oxidarea enzimatica a piruvatului, in acetilarile biologice si in sinteza acizilor
grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta gruparile acil a fost stabilit de catre
biochimistul german F.Lynen in 1951.El a izolat, din drojdie, o forma activa de acetate si a
aratat ca ea este alcatuita dintr-un tioester al acidului acetic cu gruparea tiol (sulfhidril) a
coenzimei A.Coenzima A se prescurteaza CoA (sau CoA-SH pentru a se evidenia gruparea
tiol).
Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea enzimatica a piruvatului sau a
acizilor grasi; ea poate aparea si ca urmare a actiunii acetil-CoA sintetazei asupra acetatului
liber :
19
AMP acetil CoA pirofosfat
ATP coenzima A acetat
Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de

grupari acil, cum este colina, formand acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic, formand acidul
citric, conform reactiei :
Acetil CoA colina
colin
acetilaza
acetilcolina CoA SH
In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de acilare mai eficienti decat
esterii similari, cu oxigen, deoarece legatura tioester are o stabilizare de rezonanta mai mica
decat legatura esterii.
OH CH2
CH3OH
C CH C N CH2 CH2
CH3
O H
COOH
Acidul pantotenic
Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul dextrogir, antipodul opus
fiind inactive din punct de vedere fiziologic.
In cantitati mai mari acest acid se afla mai ales in drojdia de bere, tarate de orez, lapte,
oua si ficat.
Lipsa acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate in functie de specia
animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din organismul carora acest acid este absent
partial sau total, se constata atrofia glandelor suprarenale si acromotrichie (gr. a, lipsit de + gr.
khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la primele animale si
respective incetarea cresterii, rarierea penajului si si aparitia unor dermatite specifice la
ultimile. O data cu administarea acidului pantotenic simptomele prezentate mai sus dispar.
In cazul microorganismelor acidul pantotenic reprezinta un factor de crestere
indispensabil.Asa se explica biosintetizarea acestui acid de catre numeroase exemplare din
lumea bacteriilor.
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine,
contribuie
la
dezvoltarea
energiei
provenite
din
glucide,grasimi
si
proteine.De
asemenea,printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele :

participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv,a ficatului si a epiteliilor
stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor
mentine starea de sanatate a nervilor,a pieleii si a glandelor
sporeste rezistenta la stres si contribuie la formarea unor hormoni anticorpi
20
intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in

metabolismul glucidelor si in utilizarea eficienta a colinei, etc.
Vitamina B5 joaca un rol important in metabolismul energetic al celulelor
(indispensabil degradarii celulelor,lipidelor si anumitor acizi aminati si sintezei acizilor grasi
si colesterolului) si participa la formarea anumitor hormoni.
Aporturile nutritionale recomandate in vitamina B5 sunt de 3 pana la 8 miligrame pe zi
pentru copii,de 10 miligrame pentru adolescenti si pentru femei.Vitamina B5 se gaseste in
majoritatea alimentelor, cele mai bogate fiind drojdia de bere,carnea (mai ales ficatul si
rinichii), ouale, produsele lactate, legumele uscate si pestele.
Starile de carenta sunt exceptionale si nu se observa decat in caz de denutritie severa
sau de nutritie parenterala (prin perfuzii) exclusiv si nesuplimentata in vitamina B5.Ele se
traduc printr-o oboseala, tulburari digestive (greturi,diaree,dureri), cutanate (caderea parului,
ulceratii) si neurologice (dureri de cap, senzatie de arsura a extremitatilor, etc.). Reversibile,
aceste tulburari sunt tratate prin administrare medicamentoasa de vitamina B5.
Mai ales oamenii de varsta a doua si a treia manifesta simptomele acestei
carente.Deseori,ei nu mai reusesc sa-si procure hrana proaspata si apeleaza la alimente care
sunt depozitate timp indelungat pe rafturi, in frigider sau in lada frigorifica : legume si fructe
ambulate in cutii sau in pungi de plastic, feluri gata preparate, cartofi prajiti, carnati, paste,
orez alb, prajituri, etc.Ei mananca mai putin si realizeaza un aport redus de nutrienti
esentiali.De aceea, aproximativ o treime dintre oamenii de varsta a doua si a treia nu au
suficient acid pantotenic in sange.Daca dimineata ei se trezesc din pat intepeniti,miscand
bratele si picioarele cu mare greutate si cu dureri, este foarte probabil ca acest lucru sa se
datoreze unui deficit de acid pantotenic.
Necesarul zilnic de vitamina B5
O alimentatie normala asigura un aport zilnic de 5-20 mg acid pantotenic, care, de
altfel, in oarecare proportie, pot fi sintetizati si de flora intestinala.Eficacitatea sanogena a
acestei vitamine sporeste prin administrarea concomitenta cu vitaminele B6,B9 si
C.Hipovitaminoza pantotenica provoaca anemie, tulburari de somn, cefalee, hipoglicemie,
ulcer duodenal, greata, balonari, crampe musculare, scaderea rezistentei la infectii, tulburari
sanguine si dermatologice, etc.Nu se cunosc intoxicatii cu acid pantotenic.
Pentru a realiza un aport constant de vitamina B5, se recomanda sa ne hranim
echilibrat, consumand alimente bogate in substante nutritive si renuntand, pe cat posibil, la
zahar, dulciuri, paste si cartofi prajiti.
Pentru copii, adolescenti si personae adulte, necesarul zilnic de acid pantotenic
(vitamina B5) se situeaza intre 5 si 10 miligrame.
21
Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita pana la 15 miligrame pe zi.

Pentru a acoperi necesarul de vitamina al noului nascut, la care creierul si tesuturile se
afla in plin proces de constituire, laptele matern contine concentratii foarte inalte de acid
pantotenic, mergand pana la 5 miligrame pe litru.
Oamenii care se confrunta cu situatii stresante ori fac mult efort fizic au nevoie de
cantitati mari de acid pantotenic decat cei cu o viata calma si un program cotidian bine
stabilit.
Continutul de vitamina B5 al unor alimente(mg)
ficat.. 7,70
tarate de grau... 2,85
pastrav.. 1,82
seminte de floarea soarelui... 1,40
scrumbie,macrou... 1,35
nuci 0,90
cereale integrale. 0,78
galbenus (de la un ou) 0,75
crabi 0,63
vanat.. 0,57
muschi file. 0,40
lapte integral.. 0,31
Doza zilnica recomandata de acid pantotenic (vitamina B5) este in jur de 5-15
mg.Drojdia contine 20 mg la 100g, galbenusul de ou 7 mg la 100 g, tarata 2,25 mg si varza
aproape 1 mg.
Simptomele deficitului sunt oboseala, stresul cronic si depresia.Vitamina B5 este
necesara pentru formarea hormonilor si pentru acetilcolina utilizata de creier pentru a preveni
anumite tipuri de depresie.
Vitamina B5 ajuta la depasirea mai usoara a situatiilor stresante, combate inflamatiile
in diferite zone ale corpului, este un aliat prestios in scaparea de kilograme,fiind un remediu
excelent pentru curele de slabire si in mentinerea formei maxime.Totodata,ea protejeaza
inima, mareste capacitatea de concentrare, actiunea vitaminei B5 previne imbatranirea
premature si aparitia ridurilor.
Alimentele rafinate, cum cunt orezul alb, pastele, produsele de panificatie din faina
alba, nu mai contin decat cantitati neinsemnate de acid pantotenic. Prelucrarea termica, de
pilda prin prajire, coacere, fierbere, etc., distruge vitamina B5. De asemenea, prelucrarea
industriala, ca si depozitarea indelungata dauneaza masiv acestei vitamine valoroase. De
22
aceea, este indicat sa mancam hrana proaspata, preparata cat mai sumar.Si acizii sub diferite
forme, de exemplu otetul, castravetii acri, muraturile de orice fel, condimentele iuti, mustarul
iute, etc., descompun molecula de vitamina, in special atunci cand mancarurile se afla in
contact prelungit cu otetul. La randul lor, substantele puternic alcaline dauneaza de asemenea
vitamine de pilda, bicarbonatul de sodiu.
Utilitatea vitaminei B5
Acidul pantotenic (vitamina B5) este deosebit de important pentru :
-
producerea de energie, mentinerea vitalitatii
prevenirea inflamatiilor si rezistenta la stres
reducerea depozitelor de grasime, valorificarea lipidelor in organism
vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare
stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din extremitati
piele sanatoasa si par bogat.

Vitamina B5 are rol in catabolismul glucidelor si lipidelor si, prin aceasta, la generarea
energiei necesare proceselor fiziologice. Are un rol important in desfasurarea multor reactii
enzimatice. Favorizeaza mentinerea structurii si functiei normale a pielii si stimuleaza pozitiv
cresterea si pig-mentarea parului. Este indispensabila functionarii normale a glandelor suprarenale.
Este grupul prostetic al coenzimei A, factor de acilare care intervine in sinteza
acetilcolinei, colesterolului, fosfolipidelor, hormonilor steroizi, hemoglobinei.
Necesarul zilnic: 5-10 mg/zi
Indicatii:
stomatite
glosite
colite
hepatite cronice
dermatite
arsuri
injectat in doze mari, stimuleaza mobilitatea gastro-intestinala
Prezentare: PANTOTENAT DE CALCIU - fiole de 5 ml cu 0,5 g
substanta activa
PANTENOL - comprimate a 500 mg care se sug
Mod de administrare, posologie:
injectabil, I.M. sau I.V. - adulti: 0,5 g/zi
23
- copii: 0,25-0,5 g/zi
comprimate: - adulti: 2-4/zi

- copii: 1-3/zi
Sinonime:
CYANOCOBALAMINUM
(D.C.I.),
COBIONE,
DAVITA-MON
B12,
RUBIVITAN
Este indispensabila pentru viata omului si a animalelor. Este unul dintre cei mai
puternici factori antianemici cunoscuti, prezentand o oarecare analogie structurala cu
hemoglobina.
Vitamina B12 este compusa din substante cristalizate, de culoare rosie, solubile in apa
si alcool, stabile in aer si in mediu acid. Are o structura deosebit de complexa, continand 4,5%
cobalt si radicalul cian, de unde si denumirea de ciancobalamina. Sunt semirele la actiunea
oxidantilor, bazelor si acizilor puternici. Rezista la 120 de grade C, timp de 20 minute.
Vitamina B12 are formula moleculara C68H90N14O14Pco si masa moleculara 1490140.
Vitamina este hidrosolubila si joaca un rol in maturarea globulelor rosii plecand de la celulelemama si in sinteza unor acizi grasi si anumitor acizi aminati. SINONIM: cianocobalamina.
Denumirea de cianocobamida deriva din structura sa moleculara intrucat contine
gruparea cian(-CN), un atom de Co si grupari amidice. Se mai numeste (pe langa
cianocobalamina si cianocobamida) antianemica, vitamina antipernicioasa, corinoida, factor
antipernicios, factor anemic extrinsec, factorul proteinelor la animale etc. .
Denumirea de corinoida provine de la inelul porfirinic modificat din molecula sa
numit inel corinic.
Numele de cianocobalamina nu este riguros stiintific deoarece nu contine grupare
aminica libera sau legata de nucleul central (corinic), nici de atomul de Co si nici de
ribonucleotida, ci numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai corecta
denumirea de cianocobamida decat cea de cianocobalamina.
Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei B12 a
necesitat colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp ,
reusindu-se in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala.
Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam
patru tone de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories
24
din Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din... mocirla canalelor,
folosind cca. 250 tone namoluri culese zilnic.
Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat nu
mai aveti motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a
acumula pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de ... fezandare /
putrefactie.
Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de
bucatarie chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.
Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai mult in alimentele de
origine animala (ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina B12 este sinteza
microbiana.
Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase bacterii din sol si a
bacteriilor intestinale, mai ales din colon.
Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelu mucoasei
intestinale, in prezenta unui factor intrisec produs de mucoasa gastrica si cu care alcatuiesc
factorul antipernicios depozitat in ficat.
Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a difuza,
reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de protectie in
absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a vitaminelor B12. Factorul
intrisec activ fixeaza pina la 264 de micrograme vitamina B12\mg.
Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza. De asemenea are o
importanta deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei nervoase.
Cea mai importanta actiune a acestei vitamine este anemia pernicioasa de tip Biernner,
unde intervin modificari ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.
Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide.
Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa
bucala (glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta, senzatie de
balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si
derivatele lactate.
NECESITATI SI SURSE
Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie
echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru
adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza.
Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la
25
caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si
baze.
METABOLISM SI CARENTA
Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire. Ea
nu este posibila decat in prezenta unei glicoproteine secretate de stomac, denumita factor
intrinsec. Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta
deci fie, in mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintro gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a
secretiei de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina
dintr-o anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod
exceptional, dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12
nu este deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate
disimula o insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare,
apar primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari
hematologice (anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita
optica inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si
mucoase (limba depapilata).
HIPERVITAMINOZA se manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie.
UTILIZARE TERAPEUTICA
Vitamina B12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta
corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile
intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de
intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in
rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).
Vitamina B12 are structura porfirica, asemanatoare pigmentului eritrocitar si clorofilei,
dar contine cobalt (4%). A fost obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si este solubila in
apa, cu reactie neutra.
Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat, stomac, rinichi, creier si
muschi. A fost obtinuta initial din ficat de bovina ( 25 mg dintr-o tona de ficat), iar in prezent
se obtine din culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la fabricarea streptomicinei.
Solutia apoasa are Ph=4-4,5.
Particularitati farmaco-cinetice:
Pentru absorbitia este necesara prezenta asa numitului factor intrinsec secretat de
mucoasa gastrica, de structura probabil mucoproteica.
26
Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi numai sub forma unui
complex cu factorul intrinsec.
La omul normal se absoarbe in intestinul subtire 70-90% din ciancobalamina.
Absorbtia este favoizata de Ph-ul alcalin. In intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi
baeriile saprofite sintetizeaza vitamina.
Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in anemii, cind mucoasa gastrica este
atrofiata sau cind exista leziuni intestinale importante. Vitamina din alimente nu este distrusa
in tubul digestiv, anemicii excretind zilnic cantitati de ciancobalamina egale cu oamenii
normali (50-250 ug).
Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa administrarea subcutanata sau
intramusculara. Este depozitata in ficat, se elimina renal, sub forma nemodificata, prin filtrare
glomerulala( 0,2 ug).
Ciancobalamina este indispensabila procesului de maturare a eritrocitelor. Lipsa ei
duce la hiperplazia megaloblastica a maduvei oaselor, datorita opririi evolutiei maturarii
hematiilor.
Intervine in sinteza nucleoproteidelor, fiind necesara pentru transformarea timinei in
timidina, substanta care intra in structura acizilor nucleici.
Ciancobalamina intervine si in transformarea acidului folic in acid fotenic si prin
aceasta contribuie la metilarea uracilului, cu formarea timinei. Are actiune neurotropa, fiind
esentiala in procesele de care depind integritatea functionala a fibrelor mielinice.
Vitamina B12 are actiune lipotropa si intervine in metabolismul proteic, prin
favorizarea gruparilor metil labile, necesare sintezei metioninei din
hemocisteina si
transformarii glicolului in serina. Are rol in mentinerea gruparilor sulfhidrice in forma redusa,
necesara pentru functionarea unor enzime.
Este cunoscuta ca un factor esential pentru crestere si nutritie,pentru unele
microorganisme si pentru organisme superioare. De asemenea contribuie la troficitatea
mucoasei digestive, lipsa ei producind glosita si gastrita atrofica.
Carenta vitaminei B12 poate avea drept cauze tulburari de aport, de absorbtie, de
utilizare si de cresterea nevoilor si pierderilor. Deficitul de vitamina B12 prin lipsa de aport se
manifesta la persoanele cu dieta vegetariana severa.
absorbtia este diminuata la bolnavii cu insuficienta a formarii factorului intrinsec
datorata unor suferinte gastrice ( gastrite toxice, neoplasm gastric, gastrita atrofica, iritarea
stomacului) si gastrectomie.
27
Absorbtia insuficienta a vitaminei B12 din intestin se intilneste in inflamatii,

disbacterioze intestinale, tumori, insuficienta pancreatica. Se cunosc situatii cu consum
crescut de vitamina B12, de exemplu la bolnavii paralizati de diohzllobathrium latum.
Semnele de hipovitaminoza B12 la om constau in tulburari ale hematopoezei, ale
integritatii fibrelor nervoase mielinice si ale celulelor epiteliale din tubul digestiv.
Indicatii:
Ciancobalamina este indicata in anemii megaloblastice, unde are actiune majora.
Efectele hematologice sunt primele car apar si anume, se observa la nivelul maduvei, dupa
citeva ore de la injectare. Dupa 2-3 zile se restabileste hematopoeza normaloblastica.
Reticulocitele apar in singe periferic in zilele 5-12. In 4-8 saptamini eritrocitele circulante
ajung la nivelul normal. Concomitent se realizeaza valori normale pentru leucocite si
trombocite.
In formele obisnuite de anemie megaloblastica, dupa prima saptamina de tratament se
obtin ameliorari evidente. Dispar tulburarile digestive, inclusiv cele localizate pe mucoasa
linguala, diminua astenia, anorexia. Se obtine vindecarea clinica in citeva saptamini.
Nu sunt influentate atrofia mucoasei gastrice, aclorhidria histaminorefractara,
capacitatea stomacului de a sintetiza factorul intrinsec. Rezultatele sunt mai slabe daca
bolnavul are concomitent o infectie, uremie sau primeste cloramfenicol.
Tratamentul de substitutie cu B12 trebuie continuat toata viata.
Efectele ciancobalaminei sunt mai slabe in anemia megaloblastica din cursul sarcinii
sau a copilariei.
Se obtin rezultate partiale in anemia datorata batricefalozei si in sindroamele de
absorbtie intestinala.
Datorita actiunii neurope, vitamina B12 produce efecte favorabile asupra tulburarilor
nervoase din timpul anemiei megaloblastice.
La bolnavii cu complicatii ale S.N., ameliorarea se obtine mai lent, insa nu se mai
inregistreaza avansarea leziunilor. Cu cit tulburarile neurologice au aparut mai recent fata de
aplicarea tratamentului cu vitamina B12, cu atit se obtin rezultate mai bune.
Ciancobalamina ar avea unele efecte si in afectiuni cu ar fi:
-
neuropatii (polinevrita alcoolica si diabetica, tulburarile sensibilitatii profunde din

scleroza in plagi)
hepatita cronica si ciroza
nevralgii de trigemen
anorexie
intirziere in crestere
28
sterilitate
unele psihoze, senilitate

Nu exista dovezi certe de eficacitate in multe cazuri dintre diagnosticurile mentionate.
Contraindicatii:
alergie la ciancobalamina
bolnavi de astma
poliglobulii
neoplasm
Reactii adverse: ciancobalamina poate produce reactii alergice: urticarie si chiar soc
analfabetic.
Prezentare:
ROMTRAT - fiole de 2 ml solutie injectabila de extract de ficat avind 20 ug ciancobalamina;
- fiole de 1 ml cu 50 ug sau 100 ug;
VITAMINA B12
- fiole de 2 ml cu extract de ficat avind 200 ug

ciancobalamina;
NEOHEPAR
- fiole de 5 ml cu extract de ficat avind 50 ug
ciancobalamina;
Mod de administrare, posologie:
Calea de administrare obisnuita este injectabila I.M. sau S.C., calea orala nefiind
recomandata in anemia megaloblastica, deoarece nu este posibila absorbtia. Aceasta cale
poate fi folosita la vegetarieni, lipsiti de aportul vitaminei B12 prin carne. La acestia doza
zilnica este de 1 ug.
Doza de vitamina B12 este diferita in functie de intensitatea anemiei megaloblastice,
existenta unei infectii sau a tulburarilor neurologice. Initial, la formele medii, necomplicate se
administreaza zilnic 1 ug timp de 10 zile. In formele complicate se administreaza 30 ug/zi,
timp de 5-10 zile.
Tratamentul de intretinere se face cu doza de 30-100ug o data pe luna.
In cazurile grave de anemie megaloblastica cu tromboalopenie, hemoragii, infectii,
tulburari neurologice intense, tratamentul se face in prima zi 100 ug vitamina B12 I.M. si 5
mg acid folic, oral, zilnic.
La copii se administreaza 1-10 ug/zi.
In afectiuni neurologice si hepatice cronice se injecteaza 1 mg/zi sau la 2-3 zile, iar in
nevrite 1000 ug/zi.
Incompatibilitati in solutie:
29
Vitamina B12 este incompatibila in solutii cu acidid ascorbic, clorpromazima, solutii

alcaline si reductoare, vitamina K solutie apoasa.
Vitamina B3 (PP) cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape
identice precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.
Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom
de azot. Acidul nicotinic si amida nicotinica sunt substante cristaline, incolore, solubile in apa,
alcool, termostabile.
Absorbtia si metabolismul. Sunt absorbite la nivelul intestinului de unde patrund in
singe. Se elimina prin urina, fecale, tranpiratie.
3. 1. 6. VITAMINA B3(PP)
Cuprinde acidul nicotinic si amida acidului nicotinic cu proprietati aproape identice
precum si o serie de derivati ai acidului nicotinic.
Nucleul de baza al vitaminei este nucleul pirimidinic cu 5 atomi de carbon si un atom de
azot.Acidul nicotinic si amida
nicotinica sunt substante cristaline,incolore,solubile in
apa,alcool,termostabile.
Organismul nostru poate produce niacinamida din triptofan, un aminoacid aflat in
alimentele de origine animala, dar acesta poate asigura doar o parte din necesarul de care
avem nevoie.Organismul nostru poate transforma de asemenea niacina in niacinamida.
Vitamina B3 se comporta ca o coenzima in multe dintre functiile biochimice,cu
precadere in cele care necesita mentinerea sanatatii pielii si functiile specifice tractului
gastrointestinal si ale sistemului nervos.Aceasta substanta nutritiva este de asemenea
implicata si in alte procese importante, precum metabolismul lipidelor (grasimilor).
Vitamina B3 participa in metabolismul proteic ,lipidic, glucidic, mineral, normalizand
functia suprarenalelor.Ea atenueaza riscul aparitiei unor tulburari cardiovasculare,diminuand
colesterolul daunator(LDL),crescand nivelul celui benefic(HDL) si scazand nivelul
trigliceridelor din sange.De asemenea, modereaza tensiunea arteriala, amelioreaza circulatia
sangelui participa la metabolizarea proteinelor, glucidelor si lipidelor, protejeaza impotriva
arterosclerozei, migrenei, ametelilor, previne aparitia diareei.Este indispensabila functionarii
normale a aparatului digestiv, a sistemului nervos, mentinerii integritatii tegumentelor si
mucoaselor,
precum
si
sintezei
normale
unor
hormoni
(testosteron,estrogeni,insulina).Amelioreaza durerile ulceroase si combate halena (mirosul

neplacut al gurii).
30
Vitamina B3 este stabila la lumina, la caldura si rezistenta la oxidare, doza zilnica

recomandata fiind de 20 mg.
Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi
alimentare insuficiente, fie prin interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si
antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra la om si limba neagra la
caine.La inceputul secolului 20, pelagra era endemica printre copii din sudul Statelor Unite.In
1915-1920, ca urmare a unor studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de catre Joseph
Goldberger s-a stabilit ca aceasta boala era o boala de carenta alimentara.Goldberger a aratat
ca boala nu era infectioasa, ca ea era asociata unei alimentatii cu amidon degradat si putea fi
prevenita prin suplimentarea hranei cu carne,oua si lapte.Totusi, factorul alimentar responsabil
nu putea fi recunoscut,pana in 1937, ca fiind acidul nicotic.Aceasta s-a realizat prin cercetari
complet independente,incepute in 1904, cand biochimistii englezi A.Harden si W.J.Young au
descoperit ca pentru fermentatia alcoolica de catre extractele de drojdie este nevoie de un
cofactor termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau coenzima I,a fost
izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In 1934, Warburg si W.Christian au izolat o alta
coenzima, foarte asemanatoare cu coenzima I,pe care au numit-o coenzima II. Putin dupa
aceea, ei au gasit ca ambele coenzime au drept nicotinamida,amida acidului nicotinic.Aceasta
descoperire ia condus pe biochimistii americani C.A.Elvehjem si D.W.Woolley la
identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul nutritional care previne limba neagra
la caini si pelagra la om. Numele acidului nicotinic vine de la faptul ca el este un component
al nicotinei,un alcaloid toxic din tutun; el mai este denumit si niacina fara vreo semnificatie
speciala.
De fapt,plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid nicotinic din alti
precursori,in deosebi din triptofan, un aminoacid.Daca animalele sunt hranite din abundenta
cu proteine bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta atunci cand din alimentatie li se
scoate acidul nicotinic.Daca insa continutul in triptofan al proteinelor alimentare este mic, nu
se mai asigura cantitatea necesara pentru sinteza niacinei si astfel apar semnele de carenta.
Pelagra este, in primul rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic, dar, de fapt, ea este consecinta
unei sume de carente in diferite vitamine si in acizii grasi esentiali.
COOH
N
CONH2
N
Acid nicotinic
Nicotinamida
Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos,al

pielii.Principalele surse alimentare bogate in vitamina B3 sunt : drojdiile alimentare si de
31
bere,taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida, tomatele,

painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci,
ciupercile proaspete, ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite reducerea eficace a
nivelului sangvin de colesterol.
Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la
metabolismul proteinelor,glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al organismului.
De asemena, niacina este esentiala pentru corp deoarece :
-
este un factor antipelagros de prima importanta
are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii
serveste la buna functionare a sistemului nervos central
stimuleaza secretia gastrica

-
mareste glicemia si scade nivelul colesterolului
mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive
favorizeaza circulatia cerebrala si coronariana
scade tensiunea arteriala

-
stimuleaza secretia gastrica si eliminarea bilei
inlesneste asimilarea fierului , etc.
Vitamina B3 este indicata in pelagra, herpes, acnee, prurit, tulburari circulatorii periferice,
degeraturi, afte, inflamatii bucale, enterocolita, diferite psihoze, stari depresive, in diaree,
hipertensiune arteriala si ateroscleroza, respiratie dificila, alcoolism, stres, insomnii, artrita,
indigestii, cefalee, ameteli, iritabilitate, senzatie de rau general , etc.Previne si vindeca
pelagra, caracterizata prin tabloul simptotic a celor trei D (dementa,diaree, dermatita).De
asemenea, influenteaza sistemul nervos si activitatea unor glande cu secretie intrena.Este
binecunoscuta si ca actiunea vasodilatatoare a vitaminei B3.
Rolul si caracteristica vitaminei B3
Vitamina B3 se gaseste in carnea de vita, de porc, in peste, lactate si branzeturi, grau
integral, cartofi, porumb si produse din porumb, oua, broccoli, rosii si morcovi.Totusi exista
forme ale vitaminei B3 care nu sant absorbabile.Deoarece vitamina B3 se pierde prin gatirea
in apa a alimentelor care o contin, este recomandabila gatirea lor in abur sau la cuptor,
amestecandu-se legumele pentru ase pastra cat mai mult din continutul vitaminic.Drojdia de
bere este un mare furnizor de vitamina B3.Ea contine nu numai multa vitamina B3 si B2, dar
si alte vitamine ale complexului B, precum si oligoelementul crom, intr-o combinatie
adecvata, capabila sa asigure un nivel echilibrat al zaharului in sange.Zaharul in sange,
respective glucoza, contituie principala sursa de energie a organismului si singura forma de
carbohidrat acceptata de neuronii creierului nostru.
32
Candva vitamina B3 a fost numita si vitamina antipelagroasa,deoarece era folosita la

tratarea populatiei bolnave de pelagra din tarile unde alimentatia se baza in principal pe
porumb, stiut fiind ca porumbul contine cantitati infime de vitamina B3, intr-o forma
asimilabila de catre organismul uman. Rapiditatea cu care niacina poate elimina neplacerile si
vindeca bolile este uimitoare comparabile doar cu rezultatele fulgeratoare obtinute priin
administrarea vitaminei C.
Niacina mai are o functie deosebit de insemnata in cadrul metabolismului nostrum : ea
reduce nivelul colesterolului.Un studio efectuat in SUA a pus in evidenta faptul ca simpla
administrare a niacinei, fara un alt tratament, poate scadea valoarea colesterolului cu 22% si
nivelul trigliceridelor cu 52%.De asemenea, vitamina B3 dilata vasele de sange, inlaturand
tulburarile de circulatie la persoanele cu vasele sanguine ingustate.Datorita acestei actiuni de
dilatare a vaselor, niacina poate fi de ajutor si celor ce sufera de migrene.
Necesarul zilnic de vitamina B3
Corpul nu-si poate face reserve de niacina.Surplusul este eliminate prin urina.De
aceea, trebuie sa ne asiguram in permanenta un aport indestulator.
copiii si adolescentii intre 5 si 12 miligrame
adultii circa 6,6 miligrame pentru 1000 de kilocalorii consumate
femeile 13 pana la 15 miligrame
barbatii intre 15 si 20 miligrame
Cei ce presteaza o munca grea, femeile gravide si mamele care alapteaza ar trebui sa
suplimenteze cu cateva milligrame cantitatile indicate mai sus.
Niacina si nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga de suplimente. Daca tratati
probleme circulatori sau o scadere a nivelului de colesterol si de trigliceride, se recomanda
administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista cateva suplimente cu niacina
in present pe piata. Acestea include niacina cu reactie imediata(IM), niacina cu actiune in
timp(SR) si inoitol hexiancianat.(IHN), care contine niacina plus inositol. Cand se foloseste
un nivel crescut de niacina IM,in general subiectii incearca o senzatie de purpura, care deseori
limiteaza utilizarea sa. Niacina SR este conceputa sa elimine aceasta senzatie, dar, desi inca
mai produce purpura si tulburari gastrointestinale, este mai usor tolerat de catre unii
utilizatori;la un nivel mai mare decat 1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de
enzime hepatice si toxicitate pentru ficat. Pe de alta parte,IHN sau flush-free niacina este
considerata complet sigura si fara nici un alt efect de purpura. Experimente efectuate pe
pacienti umani, care au utilizat mai mult de 4000 mg zilnic, au aratat ca niacina IHN a fost
evidentiata ca factor benefic in afectiunile circulatorii, inclusiv in cazul maladiei Raynaud si
in claudicatie intermitenta. Totusi, aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai
33
eficiente decat IHN in reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange. Pentru pastarea
unei sanatati generale bune, doza zilnica optima de baza pentru vitamina Eb (10% pana la
25% ar trebui sa fie niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si femei.
Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite reducerea eficace a nivelului
sangvin de colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii,
mai ales in caz de insuficenta renala.Luarea de doze mari de acid nicotic este categoric
contraindicat in caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet.
Continutul de vitamina B3 al unor alimente(mg)
drojdia de bere, 100 grame 35,6
arahide, o ceasca 24,2
ficat, 100 grame . 12,2
ton, 100 grame ... 10,3
pasare, 100 grame .. 9,6
piersici uscate, 1 ceasca . 8,2
inima, 100 grame ... 7,4
somon, 100 grame . 6,8
cereale integrale, 1 ceasca . 5,2
cotlet de mile, 1 bucata .. 5,1
migdale, 1 ceasca ... 4,7
mazare verde, 1 ceasca ... 3,8
cotlet de porc, 1 bucata ... 3,6
boabe de soia, 100 grame 2,9
Functii si utilizari ale vitaminei B3
Boli cardiovasculare
Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase utilizari terapeutice ale
niacinei (nu ale niacinamidei) sunt prescrise in tratamentul nivelului crescut al
colesterolului.Un numar impresionant de lucrari evidentiaza efectul niacinei in reducerea
nivelului colesterolului bun.De exemplu, intr-unul dintre studii, difuzia extinsa a niacinei a
fost comparata cu efectul gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai eficienta in
cresterea nivelului colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1 decat tratamenetul
medicamentos.Intr-un alt studiu, cercetatorii au administrat pacientilor simvastatin impreuna
cu niacina obtinand rezultate remarcabile aproape 70% mai putine decese, atacuri de cord,
palpitatii si spitalizari pentru boli cardiovasculare in toata perioada de trei ani a
experimentului.
34
Atunci cand niacina a fost administrata impreuna cu lovastatinul, s-a constatat o

eficienta si o siguranta sporita, in special in cresterea HDL.Un alt studiu a comparat
eficacitatea niacinei cu aceea a clofibratului, un medicament prescris pe scara larga in
scaderea nivelului colesterolului. Niacina a fost cu mult mai eficienta decat medicamentul in
reducerea colesterolului limfatic, a lipoproteinelor cu densitate foarte scazuta (VLDL) si a
trigliceridelor.De asemenea, a marit semnificativ nivelul lipoproteinelor cu densitate mare
(HDL sau colesterolului bun).Alte lucrari evidentiaza difuzia extinsa a niacinei, chiar in
doze crescute in conditii de siguranta in tratamentul diabetului de tip 2 care deseori
inregistreaza un nivel scazut de HDL.
Autorii acestor lucrari,precum si alti specialisti concluzioneaza ca, datorita efectelor
sale, precum si costului si nivelului de toxicitate scazute, niacina poate constitui un tratament
in cazul multor pacienti ce prezinta un nivel marit al colesterolului.Altii sugereaza o
combinatie a niacinei cu medicamentele de reducere a nivelului colesterolului, tinand cont de
eficacitatea niacinei si de actiunea sa printr-un mecanism diferit fata de al medicamentelor
utilizate in prezent.Optiunea utitlizarii ca medicamente folosite in aceasta afectiune prezinta
serioase efecte secundare inclusiz o incidenta crescuta a cancerului gastrointestinal si o marire
a riscului aparitiei unei afectiuni biliare.
Niacina este extreme de eficienta in reducerea colesterolului si a trigliceridelor.Cand
pacientii utilizeaza niacina si acestia se reintorc la medicii lor pentru examenele
medicale,acestia sunt incantati de rezultate. Niacina este in special utila in cazul persoanelor
care au o predispozitie ereditara si rezistenta la nivelul crescut de colesterol.
Vitamina B3 mai are si alte functii in cadrul sistemlui cardiovascular, in forma de
niacina este un vasodilatator un agent menit sa relaxeze sis a largeasca vasele
sanguine.Astfel, niacina este de asemenea, utilizata in tratamentul diferitelor probleme
circulatorii.
Sistemul nervos
Unele dintre simptomele de inceput ale carentei niacinice include irascibilitatea,
nelinistile, depresia, slabiciunea si pierderea memorei toate acestea fiind disfunctionalitati
ale sistemlui nervos.Aceste simptome pot fi urmate de lipsa orientarii, confuzie si
isterie.Datorita importantei acestuia in sistemul nervos, multi specialisti utilizeaza niacina
si/sau niacinamida separate sau in combinatie cu alte medicamente in tratamentul afectiunilor
mentale ca anxietatea,nervozitatea,depresia si chiar schizofrenia. Poate acest tratament ar fi
mult mai eficient daca vom lua in considerare si alte substante nutritive.De exemplu, daca
avem o cantitate suficienta de acizi grasi omega-3 pentru ca actiunea vitaminelor B sa fie mai
eficienta.Un studiu sugereaza ca o cauza majora a imbolnavirilor mentalein societatea de azi
35
poate fi datorata nu numai carentei vitaminelor B si in special a niacinei, dar si a acizilor grasi
omega-3.Studiile sugereaza ca niacianamida ca si vitaminele E,B6 si pantotenatul de calciu
poate fi de asemenea utila in tratamentul epilepsiei, impreuna cu anticonvulsivele.
Probleme menstruale
Doua studii despre utilizarea niacinei releva crampe menstruale la aproape 90% dintre
subiecti. In ambele lucrari, subiectilor cu varste cuprinse intre 14-44 de ani le-au fost
administrate 100 mg de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza fiind majorata la doua pana la
trei ore in timpul crampelor. Intar-unul dintre studii au fost adaugate 60 mg de rutin si 300 mg
de vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea terapiei a durat cateva luni
chiar si dupa ce a fost interupt.Femeile care au raspuns cel mai bine la tratament au inregistrat
un ciclu normal, in timp ce celelalte nu.Cercetatorii sugereaza ca acest fapt poate arata ca
lipsa raspunsului la tratament indica necesitatea maririi dozei.
Cancer
Numeroase studii reliefeaza ca niacinamida este eficienta impotriva mai multor tipuri
de substante cancerigene.Astfel, aceasta substanta nutritive poate fi utila in prevenirea catorva
forme de cancer. Deficienta severa de niacina constituie un factor major in dezvoltarea
pelagrei boala caracterizata prin cei trei D : dermatita,diaree si dementa. Pentru prevenirea
acestui simptom al deficientei, RDI pentru vitamina B3 este de 20 mg pentru femei si barbati.
Simptomele evidente de carenta a vitaminei B3 se manifesta in general in randul persoanelor
alcoolice si in cazul celor malnutrite. Carenta de niacina este de asemenea aproape comuna in
randul persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb, datorita faptului ca niacina din
porumb este neabsorbabila.Necesarul de vitamina B3 poate fi mai mare in randul persoanelor
cu cancer, persoanelor carora li se administreaza isoniazid si care l-au folosit in tratamentul
tuberculozei, femeilor care iau contraceptive orale si persoanelor cu deficiente proteice.
Toxicitate si efecte adverse
Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de pana la 2 g (2000 mg). In
cazul persoanelor cu disfunctionalitati la nivelul ficatului, terapia cu niacina necesita
monotorizarea foarte atenta a unui medic, deoarece pot aparea tulburari ale functiei hepatice.
In cazul persoanelor sanatoase, singurul efect advers al suplimentarii niacinice este o usoara
purpura temporara, poate si o oarecare stare de neliniste. Totusi, administarea niacinei dupa o
masa sau dupa o aspirina poate duce la disparitia sau prevenirea inroselii fara a pierde efectele
benefice. Este nevoie de prudenta in cazul administrarii niacinei SR cu actiune in timp,
deoarece administrarea dozelor crescute, chiar si sub monotorizare de specialitate, poate creea
toxicitate hepatica.Noile forme, precum inositolul-hexancianat (IHN), par cea mai sigura
varianta.
36
Utilitatea vitaminei B3
Niacina (vitamina B3) este deosebit de importanta pentru :
respiratie celulara
energie celulara
metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor
metabolismul cerebral
starea de spirit
somn
activitatea inimii
controlul colesterolului
muschi
tesutul conjunctiv
functionarea tubului digestiv.
3. 1. 7. ALTE VITAMINE DIN GRUPA B

Vitamina B4 (adenina) are functii si indicatii terapeutice, mai putin cunoscute. Ea
alaturi de alte vitamine B, intervine in functiile sistemului nervos cit si cele ale sistemului
hematopoietic.
Carenta vitaminei B4 modifica echilibrul leucocitar, prin producerea leucopeniei si
granulopeniei.
Administrarea sulfamidelor si a antibioticelor creste consumul de vitamina B4. Ea are
un rol important in metabolismul glucidelor, lipidelor, a clorurii de sodiu, in functiile
suprarenalelorsi a proceselor cresterii.
Surse: alimente din regnul animal si vegetal. Cea mai importanta sursa este drojdia de
bere.
Sintetizarea vitaminei B4 de catre flora bacteriana intestinala este redusa la om.
Absorbtia vitaminei B4 se realizeaza la nivelul intestinului subtire. In singe,
concentratia cea mai mare de vitamina B4, este in hematii.
Eliminarea vitaminei se face prin urina, fecale, transpiratie.
37
Vitamina B7 este componenta a unor enzime care contribuie la metabo-lismul

proteinelor, glucidelor si lipidelor. Amelioreaza durerile musculare consecutive oboselii si
contribuie la mentinerea integritatii pielii. Impiedica incaruntirea si caderea parului, fiind utilizata cu rezultate bune si prevenirea
alopeciei(cheliei). Sportivii necesita cantitati mari din aceasta vitamina. Avidina din oul crud
intirzie absorbtia acestei vitamine.
Vitamina B8 este sintetizata si in organism, dar in cantitati insuficiente.Impreuna cu
inozitolul (ambele substante sunt componente ale lecitinei) favorizeaza legarea acizilor grasi
liberi, prevenind steatoza hepatica, im-piedica depunerea colesterolului pe peretii arteriali.
Contribuie la eliminarea substantelor toxice si a metabolitilor inutili acumulati in organism.
Lipsa colinei duce la perturbarea activitatii cerebrale si la scaderea capacitatii de memorare.
Se mai numeste si biotina sau vitamina H; o substanta hidrosolubila, care nu este distrusa la
caldura sau umiditate, dar lumina, alcalinitatea si oxigenul o afecteaza. Alimentele (proaspete,
de preferinta) si flora intestinala furnizeaza dozele necesare organismului. Vitamina B8 sau H
este indispensabila persoanelor cu unghii fragile si casante.
Doza zilnica recomandata: 0,3 mg (300 mcg).
Copiii au nevoie de o cantitate de 5090 mcg/zi.
Surse
Carnea proaspata, legumele si fructele crude (neprelucrate termic sau conservate) sunt
necesare pentru aportul zilnic de biotina, ca si drojdia de bere, organele de vita, laptele,
produsele lactate, galbenusul de ou, conopida, cerealele integrale, porumbul, melasa, nucile.
Roluri si caracteristici
ajuta la degradarea acizilor grasi, glucozei, aminoacizilor;
intervine in sinteza acizilor grasi si a proteinelor;
are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind
rezervele organismului;
stimuleaza cresterea parului si intarzie caderea acestuia;
impiedica incaruntirea prematura;
calmeaza durerile musculare.
Vitamina B9 favorizeaza cresterea parului si previne aterosceloza. Impreuna cu colina
participa la biosinteza fosfolipidelor, componente esenti-ale ale membranei celulei nervoase.
Ca urmare, este absolut indispensabila transmiterii influxului nervos si, deci, activitatii
cerebrale. Are si un efect calmant pronuntat.
38
Vitamina B10 contribuie la metabolismul fierului si la formarea hematiil-lor(globulele

rosii). Favorizeaza sinteza acidului folic si absorbtia acidului pantotetic. Lipsa vitaminei B10
duce la incaruntirea si aparitia eczemelor.
Vitamina B10 are un rol important in sinteza proteinelor, in metabolismul glucidelor si
acizilor grasi, precum si in formarea globulelor rosii. Contribuie la dezvoltarea fizica, la
cresterea poftei de mincare si a greutatii cor-porale. Din acesate motive, este utila in profilaxia
si tratamentul anemiei. Se gaseste in ficat si in preparatele din ficat. Vitamina B12 isi aduce
apor-tul si la mentinerea functionarii normale a sistemului nervos, amelioreaza irascibilitatea
si contribuie la imbunatatirea capacitatii de concentrare,de memorare si de pastrare a
echilibrului psihic.
Vitamina B13 are structura chimica asemanatoare acidului azotic, constituie un
principiu component al complexului B, cu rol in stimularea cresterii puilor, porcilor.
Vitamina B14 este extrasa din urina umana, are rol in hematopoeza.
Vitamina B15 (acidul panganic) se gaseste in alimente de origine animala.
Intervine in procesele enzimatice si, in cantitate de 2 mg\zi acopera nevoile organismului.
Dupa ani de cercetari, biochimistul dr. Ernest Krebs a izolat, in 1950, o noua vitamina pe care
a denumit-o B17 - cunoscuta si sub numele de amigdalina (sau laetrile).
Se face din ce in ce mai auzita opinia conform careia cancerul ar fi o boala cauzata de
o deficiena nutriionala. Nu ar fi vorba despre o bacterie, un virus sau o toxina misterioasa,
ci pur si simplu despre absenta unei substante pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa:
vitamina B17.
Simburii de caise pe care ii mincam cu mare placere cind eram copii - sunt cea mai
bogata sursa naturala de vitamina B17. In general, semintele fructelor (mai putin citricele)
contin aceasta substanta care le confera un gust amarui, specific. Conform studiilor dr. Krebs,
consumul zilnic a 7-10 simburi de caise previne aparitia cancerului.
Vitamina B PHOSPATE
Sinonime: RIBOFLAVIN, FOSFAT
Prezentare:
- fiole a 2 ml solutie apoasa injectabila, continind fosfat de sodiu 10 mg - cutie cu 5 bucati
Actiune terapeutica:
- actioneaza ca factor vitaminic cu functie de sistem oxido-reducator
- actioneaza substitutiv in starile de deficit de riboflavina
Indicatii:
carente speciale si ale complexului B
anemie
39
hemeralopie
conjunctivita
tulburari de crestere
crampe musculare
stomatita
seboree
unele migrene
injectii I.V. 1 fiola zilnic
Reactii adverse:
- dureri la locul injectiei
3. 2. VITAMINA C
Sinonime: ACIDUM ASCORBICUM (D.C.I.), CANTAN, CEBION, CAROSCORBIS,
REDOXON, VITASCORBOL
Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala pentru
organism, intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant,
participa la detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier, protejeaza vitaminele A
si E, economiseste vitaminele din complexul B.
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii.
Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al
substantei fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre
celulele endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor,
muschilor, tegumentelor, etc.
Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia
intalnita in scorbut.
Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si
cad. Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea
plagilor se face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a organismului fata de
infectii, putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.
Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente
sau substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a
demonstrat ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului.
40
Ratia zilnica este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind
hidrosolubila si usor oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii
alimentelor.
Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura
sursa naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata
sau rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in
perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame):
- patrunjelul 200
- napul 140
- ardeiul 120
- varza 120
- mararul 100
- lamaia 065
- portocala 060
- conopida 060
- spanacul 050
Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul care a
reusit sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul
Nobel. Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C obtinute din surse
naturale.
Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului. Acidul asorbic administrat in
mod sustinut simuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fati de bolile
infecto-contagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol umportant
in respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la
sinteza fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor
corticosuprarenalieni. Are efect antistres, facilitea-za absorbtia fierului si impreuna cu acidul
folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si
protejeaza organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamen-tul fizic.
In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din aceasta cauza se
recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii. La fel ca majoritatea
vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de
apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate acestea.
41
Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt

denumite uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza
absorbtia vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.
Organismul uman nu este capabil sa siontetizeze bioflavonoide si, din acest motiv,
acestea sunt furnizate organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante este
fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza efectele
loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia hipocal-cemiei. Impreuna cu
vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a capilarelor. Participa la
sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia si, prin efectul reducator, previn formarea
cataractei.
In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub forma
de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului ascorbic simplu obtinut
pe cale sintetica.
Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba.
Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic insolubila in uleiuri grase.
Solutia apoasa are PH=5,5-7.
Particularitati farmaco-cinetice:
acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la persoanele sanatoase, absorbtia
fiind diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat.
Concentratia sanguina fiziologica este de 0,7-1 mg/100 ml in leucocite si plachete,
concentratia fiind mai mare decit in hematii si ser.
Se gaseste in concentratii mari in corticosuprarenala, corp galben, placenta si in
concentratii mici in muschi, tesut conjunctiv si adipos.
Vitamina C nu este depozitata in organism, fiind necesar un aport exogen continuu.
Prin administrare in doze mari, creste concentratia sanguina pina la pragul renal, cantitatile
suplimentare eliminindu-se prin urina.
In organism formeaza impreuna cu acidul dehidroascorbic, un sistem redox,
responsabil de proprietatile vitaminice.
Acidul ascorbic intervine ca transportor de hidrogen in oxido-reducerile biologice si
in respiratia celulara, in mentinerea sub forma redusa a gruparilor SH enzimatice, in formarea
si mentinerea substantei fundamentale a tesutului conjunctiv, a substantei proteice din os si a
substantei intracelulare din peretele capilarelor, scazind permeabilitatea si crescind rezistenta
acestora.
42
Vitamina C favorizeaza absorbtia fierului din tubul digestiv si stimuleaza formarea

hemoglobinei, intervenind in transformarea acidului folinic, favorizeaza depunerea calciului
in oase contribuind a consolidarea fracturilor.
Vitamina C intervine in metabolismul normal al tirozinei si fenil alaninei, in
metabolismul glucidic, stimuleaza formarea corticosteroizilor. Administrarea ACTH-ului
diminua acidul ascorbic din suprarenale.
Acidul ascorbic creste capacitatea de aparare a organismului fata de infectii prin
accentuarea activitatii fagocitare a leucocitelor si stimularea proceselor imunologice, are
actiune antialergica.
Dozele mai mari de 500 mg cresc de 3-10 ori concentratia sanguina a tetraciclinelor
administrate concomitent.
Necesarul zilnic:
copii pina la 1 an
35 mg
intre 1-12 ani
40 mg
intre 12-14 ani
45 mg
intre 14-18 ani
55 mg
peste 18 ani
60 mg
in sarcina si lactatie
60 mg
Indicatii:
profilaxia si tratamentul scorbutului;
surmenaj, astenie de primavara;
profilaxia racelii comune si a gripei;
infectii, plagi, arsuri;
diateze hemoragice prin diminuarea rezistentei capilarelor;
osteoporoza;
gingivite;
sarcina;
Reactii adverse:
Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate produce ameteli, chiar
lipotimie.
Contraindicatii:
litiaza renala;
stari de supraincarcare cu fier,
poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina;
Prezentare:
43
flacon cu 40 comprimate a 50 mg
flacon cu 20 comprimate a 200 mg
tub cu 20 comprimate efervescente a 500 mg
fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid ascorbic
Mod de administrare: oral, I.M. si I.V.
adulti
0,1-1 g/zi
copii
0,05-1,30 g/zi, in functie de virsta

Incompatibilitati in solutie:
Vitamina C prezinta incompatibilitati in solutie cu:

solutii alcaline oxidante
solutii de saruri si minerale grele
adrenalina
aminofilina
cloramfenicol
hemisuscinat
ciancobalamina
dextran
estrogenii conjugati
fitomenadiona
noradrenaina
penicilina G
sulfamide
vitamina K in solutie apoasa
Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu:
aminofilina
bicarbonat de sodiu
cefalatina
ciancobalamina
cloramfenicol hemisuscinat
eritromicina lactobrionat
fenitoina
hidrocortizon hemisuscinat
hidroxizina
nitrofurantoina
penicilina G
44
prometazina
promazina
tetraciclina
sulfizoxazol
vancomicina
Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml continind o solutie apoasa de acid
ascorbic in concentratie de 10% si fiole de 5 ml in concentratie de 5%.
Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice)
Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C (actiune
sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea
prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol important in
fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in
edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor,
inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri,
sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.
Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor si in
mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate
capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios. Vitamina P contribuie la
intarirea peretilor vaselor capilare si la cresterea elasticitatii si rezistentei acestora, precum si a
tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si prin ameliorarea hemoragiilor
provocate de diferite cauze. In plus, protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor
X, intervine in prevenirea contractarii gripei, influenteaza pozitiv cresterea procentului de
calciu in sange. Se apreciaza ca sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este
asemanatoare cu cea a vitaminei C.
Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi prin spargerea vaselor capilare
(fragilitate capilara), se poate trata consumind suc de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si
legume proaspete, precum si suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte de palnte
sau direct de vitamina P.
Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C
fiind necesare minimum 100 mg complex C.
3. 3 . VITAMINA PP
45
Sinonime: NICOTINAIDUM (D.C.I.), NIACINAMID, NICOTIS AUREAMID, BENICOT,

NICOBION
Vitamina Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se gaseste sub forma de cristale
sau pulbere cristalina alba sau alb-galbui, usor solubil in apa si alcool.
se foloseste si acidul nicotinic care este convertit in organism la NAD si NADI,
ambele implicate in reactii de transfer electronic in lantul respirator.
Particularitati farmacodinamice:
Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care intervin in metabolismul
glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic la nivelul sistemului nervos si tubului digestiv.
este eliberator de histamina.
Vitamina Pp produce vasodilatatie automata in jumatatea superioara a corpului, cu
senzatie de caldura si prurit. Mai poate produce greturi, eruptii si favorizeaza steatoza
hepatica la doze mari, timp indelungat.
Necesarul zilnic:
pina la 2 luni
7mg
intre 6 luni si 3 ani
8 mg
intre 3-4 ani
9 mg
intre 4-6 ani
11 mg
intre 6-10 ani
13-15 mg
intre 10-18 ani
17-20 mg
peste 18 ani
18 mg
in sarcina
15 mg
in lactatie
20 mg
Indicatii.
tulburari cutanate si mucoase
stari de hiperlipoproteinemie
enterocolite
boala de iradiere
pelagra
unele migrene
Contraindicatii, precautii: - sindrom hemoragic
- tromboflebita
- ateroscleroza
46
- primele 3 luni de sarcina

Prezentare:
vitamina Pp:
-flacon cu 40 comprimate a 0,1 grame acid nicotinic

- fiole de 1 si 2 ml cu 30, respectiv 100 mg acid nicotinic
acid nicotinic - comprimate a 100 mg

oral ( dupa mese in 2-3 prize), I.M. sau I.V. lent
adulti: 6-100 mg/zi
copii: 25-100 mg/zi
Vitamina Pp se prezinta in fiole incolore de 1 ml continind o solutie apoasa de
nicotinanida in concentratie de 3% si fiole de 2 ml in concentratie de 5%.
CONCLUZII
Din cele prezentate anterior rezulta ca vitaminele au o mare importanta deoarece ajuta
la vindecarea unor afectiuni acute sau cronice. Ca urmare a perfectionarii mijloacelor
terapeutice si a diferitelor metode pentru asigurarea si supravegherea unor anumite doze, in
prezent sunt evitate in marea majoritate accidentele.
Scopul acestei lucrari a fost de a prezenta terapia cu vitamine in lumina conceptiilor
etico-patogenice si a achizitiilor recente.
47
Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie in primul rind sa-ti furnizeze
vitaminele necesare. Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante
pentru desfasurarea functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe
de medicamente. Pe parcursul elaborarii acestei lucrari s-a constatat ca vitaminele sunt
folosite in aproape toate afectiunile, cu efect direct sau indirect, in doze mai mari sau mai
mici. Un lucru important este acela ca ele se obtin pe cale industriala, dar multe sunt asimilate
din fructe si legume, desi sunt naturale.
Trebuie acordata o importanta deosebita vitaminelor, cu atit mai mult cu cit cercetarile
continua si se vor descoperi noi vitamine carora trebuie sa se documenteze personalul
farmaceutic.
Studiul datelor din literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru
organismul uman si animal si implicarea acestora in derularea normala a diferitelor procese
biochimice si fiziologice ne permite formularea urmatoarelor concluzii generale:
1. Vitaminele sunt compusi organici sintetizati de plante si microorganisme dar care nu
se sintetizeaza in organismul uman si al majoritatii mamiferelor. Ele sunt absolut
indispensabile desfasurarii normale a tuturor proceselor biochimice si fiziologice ce au loc in
organismele mamiferelor.
2. Din punct de vedere structural, vitaminele alcatuiesc o clasa de compusi naturali
extrem de heterogena, singurul criteriu logic de clasificare fiind cel al solubilitatii lor in
solventi organici si grasimi (vitamine liposolubile) si respectiv in apa (vitamine
hidrosolubile).
3. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca in organismul animal in diferite
organe atunci cind aportul nutritiv il depaseste in anumite momente pe cel zilnic necesar,
aceste rezerve putind fi utilizate atunci cind, din diverse motive, organismul nu primeste prin
hrana cantitatile necesare.
4. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a
se acumula in organism, excesul fiind eliminat. Din aceasta cauza organismul uman si cel
animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine.
5. In afara de rolul pur vitaminic, vitaminele hidrosolubile mai indeplinesc in organism
si importante functii coenzimatice, jucind deci un rol esential in toate caile metabolice.
6. Prin rolul lor coenzimatic, vitaminele hidrosolubile sunt implicate in toate procesele
metabolice ale glucidelor, lipidelor, proteinelor si ale celorlalte biomolecule. Din aceasta
cauza, hipovitaminozele si avitaminozele cauzate de aportul scazut sau absenta din alimente a
vitaminelor hidrosolubile sunt insotite de serioase perturbari metabolice.
48
BIBLIOGRAFIE
*** Agenda Medicala 2009 - Editia de buzunar

Valeriu Rusu - Dictionar medical, editia a III-a, revizuita si adaugita
Denisa Mihele - Biochimie clinica editia a II-a
Maude Bouchard - Terapia prin vitamine ; Editura Niculescu 2003
Viorel Medvetki - Enciclopedia vitaminelor si a substantelor minerale; Editura:
Vladimed; 2002
49
Shari Liberman Biblia vitaminelor; Editura Paralela 45; 2006
50

Vitamine Hidrosolubile

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Vitamine Hidrosolubile

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SCOALA POSTLICEALA SANITARA -------

MEDICUS CURAT, NATURA SANAT

Scurt istoric despre vitamine

Notiuni despre vitamine 6

Rolul vitaminelor in organism.

1. SCURT ISTORIC DESPRE VITAMINE

Numeroase proprietati ale legumelor, fructelor si cerealelor se datoreaza

complexitate biologica, ca vitaminele administrate sa fi avut o cu totul alta influenta, poate

Prin urmare, intoarcerea la o alimentatie sanatoasa , bogata in cruditati, cu o inteleapta

2. NOTIUNI DESPRE VITAMINE

amida acidului nicotinic )

Vitaminele au dobindit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind utilizate

2. 2. ROLUL VITAMINELOR IN ORGANISM

alimentatie deficitara sau restrictiva;

tulburari de absorbtie in boli cronice ale aparatului digestiv;

consum crescut in sarcina, lactatie, perioade de crestere, infectii, eforturi fizice;

administrarea de inhibitori sau antagonisti vitaminici;

diminuarea biosintezei in organism, in anumite conditii.

tratarea unor suferinte fara legatura cu deficitul de vitamine, deci ca adjuvant.

suplimentarea alimentatiei. Se aleg vitaminele necesare si dozele potrivite in functie de

cu formarea megaloblastelor care se

transforma in eritrocite, se folosesc: cianobalamina si acidul folic, care au functii de

principii alimentare pentru buna functionare a

Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura veche,

B(tiamina,riboflavina,piridoxina,acidul nicotic,acidul folic,biotina,acidul pantotenic),acidul

sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat

sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri

indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori enzimatici in cadrul proceselor

majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente.

tesuturi, vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu substante

sunt solubile in apa

se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale

sunt factori stimulatori pentru microorganisme

sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice

vitamina B8 - Adenizin fosfat

vitamina B12 - Ciancobalomina

vitamina B15 - Acid Pangamic

vitamina B5 - Acid Pantotenic

vitamina B1, solutie este incompatibila cu riboflavina

- intre 2-6 luni

- intre 6 luni-2 ani

- intre 2-3 ani

- intre 3-4 ani

- intre 4-6 ani

- intre 6-10 ani

- intre 10-18 ani

Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta, miscarea nivelului

CH2 CH2 COOH

Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea

AMP acetil CoA pirofosfat

ATP coenzima A acetat

Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de

Acetil CoA colina

asemenea,printre proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele :

intervine in procesele de crestere, in prevenirea aparitiei dermatitelor (bolilor de piele), in

Gravidele si femeile aflate in perioada de alaptare necesita pana la 15 miligrame pe zi.

producerea de energie, mentinerea vitalitatii

prevenirea inflamatiilor si rezistenta la stres

reducerea depozitelor de grasime, valorificarea lipidelor in organism

vivacitate intelectuala, capacitate de concentrare

stimularea circulatiei locale si intretinerea nervilor din extremitati

piele sanatoasa si par bogat.

- copii: 0,25-0,5 g/zi