Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
2016
MINISTERUL EDUCAIEI I CERCETRII TIINIFICE
CENTRUL DE STUDII EUROPEAN BACU
PROIECT LUCRARE
Examen de certificare a calificrii profesionale
ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
NDRUMTOR:
Farmacist. Odaciuc Catalina
CANDIDAT
Munteanu Cristina
BACU
1
2016
MINISTERUL EDUCAIEI I CERCETRII TIINIFICE
CENTRUL DE STUDII EUROPEAN BACU
PROIECT LUCRARE
Examen de certificare a calificrii profesionale
ASISTENT MEDICAL DE FARMACIE
VITAMINE HIDROSOLUBILE
NDRUMTOR:
Farmacist. Odaciuc Catalina
CANDIDAT
Munteanu Cristina
MOTTO:
2
MOTIVATIE
3
In aceasta lucrarea de diploma mi-am propus sa sistematizez cele mai recente date din
literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru metabolismul intermediar, stiut
fiind faptul ca in afara de rolul vitaminic, aceste substante biologic active mai indeplinesc si
importante functii coenzimatice.
Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie, in primul rind sa-si furnizeze vitaminele
necesare.
Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante pentru desfasurarea
functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe de medicamente.
Este greu de crezut cita influenta are alimentatia asupra starii generale de sanatate.
Unele substante sunt chiar adevarate in lupta cu virusii.
Faptul ca o alimentatie corecta poate contribui la evitarea si tratarea unor boli si de asemenea
la mentinerea unei stari generale optime a organismului nu este ceva nou inca de acum 2500
de ani, Hipocrate a atras atentia asupra acestui lucru. Din pacate, in epoca moderna, mai ales
dupa aparitia medicamentelor chimice, oamenii parca au uitat de rolul benefic pe care unele
medicamente il pot juca in mentinerea sanatatii. Putini sunt cei care au ramas consecventi
vechiului concept, potrivit caruia hrana sanatoasa inseamna viata lunga, lipsita de probleme
majore de sanatate.
In functie de etapa vietii pe care o traversam, unele dintre vitamine si minerale devin esentiale
pentru pastrarea vitalitatii corpului, trebuie sa treaca pe primul plan.
Mincati mai multe vitamine!
Aceasta cerere pe care ne-o fac expertii nutritionisti se pare ca este deja invechita. Au
trecut timpurile in care portia zilnica de vitamine era satisfacuta de vestitul mar. In prezent,
specialistii ne sfatuiesc sa mincam zilnic carne slaba, peste, produse din cereale integrale,
precum si doua portii de fructe ti trei portii de legume pe zi.
CUPRINS
4
1.
Scurt istoric despre vitamine.....
2.
Notiuni despre vitamine
2.1. Generalitati
2.2. Rolul vitaminelor in organism.
2.3. Clasificarea vitaminelor
3.
Vitamine hidrosolubile...
3.1. Vitaminele B
3.1.1. Vitamina B1
3.1.2. Vitamina B2
3.1.3. Vitamina B6.
3.1.4. Vitamina B5.
3.1.5 Vitamina B12..
3.1.6. Vitamina B3(PP)..
3.1.7 Alte vitamine din grupa B...
3.2. Vitamina C.
3.3. Vitamina PP..
Concluzii.
Bibliografie.
5
6
6
8
10
11
12
13
16
17
19
24
30
38
40
2. 1. GENERALITATI
Vitaminele sunt substante organice, majoritatea din surse exogene, esentiale in
cantitati mici pentru desfasurarea normala a functiilor metabolice ale organismului, a
echilibrului fiziologic. Sunt sintetizate de organism si de aceea trebuie furnizate prin
alimentatie. Prin molecula lor nu elibereaza energie si nici nu furnizeaza material plastic, insa
prezenta lor este absolut necesara pentru desfasurarea proceselor metabolice generatoare de
energie cit si a celor morfogenetice, din aceste motive fiind considerate biostimulatori si
intrind in grupa substantelor active alaturi de enzime si hormoni.
Cuvintul vitamina a fost introdus in 1912 de catre chimistul polonez Cazimir Funck
care a denumit astfel o substanta cristalina izolata din taritele de orez, care avea proprietatea
de a vindeca polinevrita porumbeilor hraniti cu orez decorticat.
Vitaminele sunt considerate catalizatori exogeni deoarece sunt sintetizate numai de
catre plante, inclusiv unele bacterii si sunt introduse in organismul uman prin alimentatie, fie
ca atare, fie sub forma de provitamine, care sunt forme premergatoare vitaminelor, iar in
organism se transforma in vitamine.
Vitaminele se deosebesc de hormoni care sunt biocatalizatori endogeni, prin faptul ca
sunt secretati de glandele endocrine, dar intre vitamine si hormoni exista o identitate de
functie si chiar de structura chimica.
Intre vitamine si enzime exista o strinsa legatura, deoarece aproape fiecare vitamina
este o componenta structurala a unei anumite enzime sau grup de enzime.
In prezent, majoritatea vitaminelor au fost izolate si structura lor a fost stabilita prin sinteze.
Intre vitamine nu exista nici o inrudire structurala, de aceea, in continuare fiecare vitamina va
fi descrisa in locul care i se cuvine, potrivit structurii ei.
Vitaminele au dobandit o importanta considerabila In medicina moderna, fiind utilizate
ca medicamente, nu numai in cazuri de avitaminoze tipice. In acest scop servesc mai ales
vitaminele C, A, B1, D, B12, K si nicotinamida. Acestea se fabrica in cantitati mari, prin
sinteza, in afara de vitamina B12 care se obtine prin procedee fermentative.
Vitaminele din grupa K (antihemoragice). Lipsa acestor vitamine din hrana provoaca
singerarea celulelor subcutanate si a traiectului stomacalintestinal. In organismul omului si al
animalelor, vitaminele K maresc cantitatea de protrombina in singe, si prin aceasta singele se
incheaga normal. Vitamina Kl, care se gaseste in foile verzi de lucerna, spanac, castane, varza
si de asemenea in ficat si muschi.
Vitamine hidrosolubile. Din aceasta grupa fac parte vitaminele complexului B,
vitamina C si vitamina PP.
Vitamina PP (vitamina antipelagroasa). Lipsa ei din alimentatie produce boala numita pelagra.
Pelagra, care se manifesta prin eczeme, slabiciune, tulburari nervoase, apare mai ales in
regiunile unde alimentatia se bazeaza in cea mai mare parte pe malai.
Cuvintul de pelagra provine din limba italiana pelle agra, care inseamna piele aspra.
Cele mai bogate alimente in vitamina PP sunt: carnea, ficatul, laptele sucul de rosii (tomate),
spanacul si drojdia de bere.
Realizarile oamenilor de stiinta in domeniul studiului vitaminelor au contribuit la
obtinerea lor pe cale sintetica. Astazi, industria chimico-farmaceutica, din tara noastra, prin
fabricile de la Bucuresti, Cluj si Iasi, este in masura sa produca toate tipurile cunoscute de
vitamine necesare prevenirii si tratarii avitaminozelor si poliavitaminozelor.
2. 3. CLASIFICAREA VITAMINELOR
Denumirea de vitamine (amine vitale) data de C.Funf acestei grupe de substante se mentine si
in prezent, desi unele vitamine nu contin in molecula lor azot. Ea reflecta importanta
insemnata ce o au aceste principii alimentare pentru buna functionare a organismului.
Nomenclatura vitaminelor se poate stabili dupa trei criterii:dupa nomenclatura veche,
dupa rolul fiziologic si dupa structura chimica.
Dupa nomenclatura veche vitaminele continua sa se denumeasca si in prezent cu
ajutorul literelor mari din alfabetul latin (A,B,C,D,E,F,K, etc.).In cadrul aceleeasi clase,
vitaminele se denumesc si cu ajutorul indicilor (A1, A2, D1, D2, D3, D4, D5 ).
Dupa rolul fiziologic ce-l indeplinsc in organism, vitaminele se denumesc astfel :
vitamina antixeroftalmica (vit.A1), antihemoragica (vit. K), antiberiberi (vit. B1), antirahitica
(vit. D), antisterilitatii (vit.E), antiscorbutica (vit. C).
Dupa structura chimica se numesc : tiamida(vit. B1),riblofavina (vit.B2), acid ascorbic
(vit. C),piridoxina (vit.B6),acid paraaminobenzoic (vit. H).
Dupa solubilitatea vitaminelor in solventi organici sau in apa, acestea se clasifica in
vitamine liposolubile si vitamine hidrosolubile. Determinarea vitaminelor se face prin metode
fizico-chimice, microbiologice si biologice.
Vitaminele liposolubile sunt substante solubile in grasimi, in solventi organici, si
insolubili in apa . Din aceasta grupa fac parte vitaminele A,D,E,K si F. Vitaminele A si D se
gasesc an plante sub forma de provitamine.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural. Ele sunt
solubile in apa si insolubile in solventi organici. Din aceasta grupa fac parte vitaminele
B,C,P(citrine), R(extrasa din plante ieboase, neidentificindu-se structura moleculara),etc.
3. VITAMINE HIDROSOLUBILE
Vitaminele, alaturi de enzime si hormoni se gasesc in organism in cantitate mica si contribuie
la reglarea proceselor metabolice.Vitaminele sunt substante organice cu rol functional care se
gasesc in cantitate mica in alimente si sunt indispensibile pentru cresterea si dezvoltarea
normala a organismelor.Lipsa sau insuficienta vitaminelor din organism determina tulburari
metabolice si aparitia unor boli numite avitaminoze sau hipovitaminoze, ce constituie boli
carentiale.
Vitaminele se gasesc in cantitati mici in alimentele naturale,fac parte din biocatalizatori si
sunt factori alimentari indispensabili corpului.Ingerarea unor cantitati insuficiente de vitamine
provoaca hipo- sau avitaminoze,boli care in cazuri grave se pot solda cu moartea.Microflora
intestinala poate sintetiza unele vitamine,in cantitati mici(B1,B2,PP) si altele in cantitati mai
mari (B6,B12,K,biotina,acid lipoic,acid folic).Administrarea abuziva de antibiotice si
sulfanilamide provoaca disbacterioza cu consecinte de hipovitaminoze K , grupul B s.a.
Vitaminele se deosebesc intre ele prin structural lor chimica uneori destul de complicata,
facand parte din diferite clase de substante organice.Denumirea de vitamine le-a fost atribuita
de chimistul polonez Cazimir Funk (1911) reflectand prezenta lor indispensabila pentru
viata,dar in acelasi timp si presupunerea gresita a acestuia de a le considera ca pe niste
substante bazice pe tipul aminelor.
Vitaminele se clasifica,de obicei, in doua grupe:vitamine hidrosolubile (solubile in apa),care
grupeaza vitamina C si vitaminele din grupul B(B1,B2,B5,B6,B8,B12,PP),si vitamine
liposolubile care grupeaza vitaminele A,D,R si K.
Vitaminele hidrosolubile sunt substante foarte diferite sub aspect structural.Ele sunt solubile
in apa si insolubile in solventi organici.
Din grupul vitaminelor hidrosolubile fac parte vitaminele complexului
B(tiamina,riboflavina,piridoxina,acidul nicotic,acidul folic,biotina,acidul pantotenic),acidul
ascorbic si bioflavonoidele,si vitaminele R(extrase din plante ierboase,neidentificandu-se
structura moleculara).
Vitaminelor hidrosolubile incluse in complexul B le sunt comune urmatoarele insusiri
caracteristice:
sunt constituenti naturali existenti in drojdia de bere, cereale si ficat
sunt factori de crestere pentru bacterii,ciuperci si mucegaiuri
indeplinesc rolul de activatori sub numele de cofactori enzimatici in cadrul proceselor
cu acelasi nume
majoritatea vitaminelor amintite se utilizeaza ca medicamente.
Spre deosebire de vitaminele liposolubile care, fiind termolabile, nu pot fi stocate in tesuturi,
vitaminele hidrosolubile fiind, in general, termostabile, se acumuleaza cu substante de
rezerva.
Functiile vitaminelor hidrosolubile sunt in general de a asista enzimele importante implicate
in productia de energie din carbohidrati si grasimi.Nu sunt depozitate in organism in cantitati
mari deci aportul frecvent este necesar.
Vitaminele hidrosolubile se distribuie in lichidul extracelular,depozitele din organism sunt
mici si eliminarea se face renal,cu usurinta;de aceea starile carentiale survin relative
repede.Deoarece parte din vitaminele B se gasesc in aceleasi alimente,carentele implica,de
10
multe ori,deficitul mai multora dintre acesti factori metabolici esentiali,desi simptomele pot fi
caracteristice lipsei numai a uneia.Supradozarea vitaminelor hidrosolubile nu are in
generalconsecinte toxice,cantitatea eliminate crescand o data cu doza.Sunt instabile in
prezenta caldurii si procesul de preparare al hranei afecteaza cantitatea de vitamine
disponibile din mancare.
Organismul nu face, in general, rezerve cu aceste vitamine, fapt pentru care la un aport
alimentar insuficient semnele carentei apar foarte repede. Excesul acestor vitamine se elimina
prin urina. De asemenea ele se pot pierde prin transpiratii intense si repetate.
O mare parte din vitamine intra in constitutia unor enzime, reprezentind cofermentii acestora.
3. 1. VITAMINELE B
Termenul de vitamina B a fost folosit la inceputul secolului nostru pentru a denumi factorul
carential al bolii beri-beri ,extras din orezul nedecorticat. In prezent se stie ca nu este vorba
despre o vitamina B ci despre un complex de vitamine B substante ce au urmatoarele
particularitati comune:
-provenienta (drojdia de bere);
-solubilitatea in apa;
-rolul nutritional fundamental in activitatea metabolismului celular.
Vitamina B se gasestein cantitati suficiente in alimentatia rationala si corect preparata .Unele
vitamine B sunt sintetizate de organism. Vitaminele B participa la procesele de oxidoreducere,
la metabolismul glucidelor, lipidelor, proteinelor, intervin in functiile sistemului nervos, a
unor glande endocrine .
Complexul vitaminic B cuprinde toate vitaminele din grupa B, vita- mina H (biotina),
paraaminobenzoic (PABA), colina si inozitol. Toti acesti compusi vitaminici isi excercita
efectele biochimice si fiziologice in mod sinergic, intr-o strinsa interdependenta. Deoarece
vitaminele complexului B sunt solubile in apa, preparatele moderne cu absorbtie intestinala
lenta .
Sunt preferate fiindca asigura o concentratie sangvina constanta pentru un timp mai
indelungat. Este foarte putin cunoscut faptul ca unele simptome, cum ar fi caderea si
incaruntirea permatura a parului, matreata, deshidratarea pielii, friabilitatea unghiilor, pot fi
ameliorate doar prin asigurarea unui raport suficient de vitamine B, fara a se utiliza sampoane
sofisticate sau crme extrem de scumpe.
Cuprind un numar mare de vitamine care se deosebesc intre ele prin structura chimica si prin
activitatea lor fiziologica.
Vitaminele din complexul B se grupeaza datorita anumitor proprietati comune:
sunt solubile in apa
se gasesc in drojdie de bere, ficat, cereale
sunt factori stimulatori pentru microorganisme
sunt coenzime sau activatori ai proceselor enzimatice
Din complexul B fac parte:
vitamina B1 - Tiamina
vitamina B2 - Riboflavina
vitamina B6 - Piridoxina
11
3. 1. 1. VITAMINA B1
Sinonime: Tiamina, Aneurina, Betabion, bataxin
Vitamina B1 este numita si vitamina antiberiberica .A fost izolata in anul 1911 de Funk, din
taritele de griu. Windaus si Wiliam ii stabilesc in anul 1931 constitutia chimica. Vitamina B1
este solubila in apa, alcool. Solubilitatea ei creste in mediu alcalin. Are un miros caracteristic
si obisnuita este stabila la o temperatura, peste 100 grade C se descompune.
Absorbtia si metabolismul. Vitamina B1 extrasa din alimente sau sintetizata de
bacteriile intestinale se absoarbe prin simpla difuziune la nivelul intestinului subtire. Prin
resorbtia intestinala ajunge in singe sub fo a libera.
E xcretia vitaminei B1 se face pe rm cale renala in cantitati de 50-250 micrograme. Valori mai
mici de 40 de micrograme indica carenta vitaminei B1.
Vitamina B1 intervine in procesele metabolice de baza ale organismului, cu rol de
coenzime. Participa la procese generale de oxireducere, regleaza schimburile gazoase, joaca
un rol important in functiile sistemului nervos central si periferic si a glandelor endocrine. De
asemenea, intervine in metabolismul apei si regleaza functiile motorii, secretorii si de
absorbtie digestiva.
Surse: in alimente de origine vegetala (cereale mai putin legume) si animala (carne,
peste, lapte, oua etc). Cele mai mari cantitati de vitamina B1 se gasesc in drojdia de bere, in
coaja si germenii boabelor de griu.
Antivitamina B1 (piritiamina, neopiritiamina etc). Produc fenomene paralitice.
Particularitati fizico-chimice:
Se foloseste clorhidratul de tiamina sub forma de cristale mici, incolore sau pulbere
cristalina alba, cu miros caracteristic, gust slab amar, usor solubil in apa si greu solubil in
alcool.
Particularitati farmacocinetice:
Tiamina se absoarbe limitat din tubul digestiv (10-15 mg/zi), se depoziteaza in ficat si este
metabolizata sub influenta tiaminozei. Se elimina prin urina, lapte, fecale.
Particularitati biochimice si farmaco-dinamice:
Intervine in metabolismul hidrocarbonatilor, esterul profosforic al tiaminei (tiamin
perofosfatul, TPP, cocarboxiloza) fiind grupul prostetic al carboxilazei, enzima care intervine
in degradarea acidului piruvic.
Lipsa tiaminei este urmata de cresterea acidului piruvic in singe si urina, cu aparitia de
polinevrite.
Favorizeaza depunerea gliorgenului in ficat si creste toleranta la glucide. Tiamina este
necesara pentru functia normala a sistemului nervos si a aparatului cardiovascular. Intervine in
12
13
- in perioada de lactatie
2 mg
FARMACOTERAPIE
Deficitul vitaminic survine rareori , fiind mai frecvent atunci cand alimentatia este scazuta
sau la alcoolicii cronici. Simptomele principale sunt: stomatita , dermatita seboreica , anemie .
Administrarea terapeutica a vitaminei corecteaza tulburarile carentiale in cateva zile .
Hipo-si ariboflavinoza . Keratite , irite , conjuctivite , dermatite , eczeme , glosite ,
stomatite , enterocolite , tulburari de crestere la copii , insuficienta hepatica .
FARMACOGRAFIE
Produse farmaceutice industriale . Riboflavin T fiole de 2 ml. cu fosfat monosodic de
ribloflavila echivalent cu 10 mg. baza .
Mod de administrare: adulti 5 -10 mg. pe zi i.m. , copii 0,5 - 5 mg. pe zi i.m.
In F.R X este mentionata monografia ,,RIBOFLAVINUM' (vit. B 2 ) .
3. 1. 3. VITAMINA B6
Sinonime: PYRDOXINUM (DCI), PIRIDOXOL; BECILAN; HEXOBION
Vitamina B6 cuprinde piridoxina, piridoxalul si piridoxamina. In mediu alcalin si acid sunt
sensibile la lumina.
Regnul vegetal ofera o importanta sursa de vitamina B6.
Sursele de obtinere a vitaminei B6 coincid cu cele ale celorlalte vitamine din aceasta
grupa.
Absorbtia vitaminei B6 se realizeaza la nivelul intestinului sub forma libera si mai
bine combinate cu proteine. In organismul animal predomina piridoxamina. Vitamina B6
intervine in metabolismul substantelor organice si intra in compozitia unui mare numar de
enzime cu functie de oxidoreducere. Participa la biosinteza sfingozimei cu rol in
metabolismul lipidelor.
Eliminarea vitamine B6 se face in cea mai mare masura pe cale renala si scade cu
virsta.
Particularitati fizico-chimice:
Clorhidratul de piridoxina se gaseste sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina
alba, fara miros, cu gust usor acru, usor solubil in apa, greu solubil in alcool.
Particularitati farmacocinetice:
Piridoxina si piridoxamina se absorb digestiv si sunt transformate in piridoxalfosfat, forma
activa.
Particularitati biochimice si farmacodinamice:
Esterul fosforic al piridoxalului este coenzima a amino-acid-decarboxilozelor, intervenind
in metabolismul proteic.
Piridoxalul intervine in hematopoeza avind efect favorabil in unele anemii. Este factorul de
crestere pentru microorganisme, intervine in dezvoltarea celulelor tumorale si este slab sedativ
al S.N.C.
Proprietati farmaco-toxicologice:
Piridoxina poate produce fenomene de nevrita senzoriala, somnolenta, miscarea nivelului
plasmatic al acidului folic sau poate provoca somnolenta.
Necesarul zilnic:
15
3. 1. 4. VITAMINA B5
Sinonime: ACID PANTOTENIC, CALCII PANTOTHENAS (D.C.I.), PANTOTENAT DE
CALCIU
Descoperita in anul 1933 de doctorul R.J.Williams si denumita dupa cuvantul grec pantos
pretutindeni, vitamina are o arie larga de raspandire,fiind omniprezenta in
natura.Biochimistul Williams a izolat in 1938 acest acid din ficat si l-a sintetizat ulterior in
laborator, confirmandu-i structura chimica.Este demn de amintit ca din 250 kg ficat Williams
a reusit sa izoleze doar 3g acid pantotenic.
Vitamina B5, , este dipeptida acidului - dihidroxi - - dimetilbutiric , , cu - alanina .
Este implicat in sinteza celulelor rosii, metabolismul unor steroizi, activitatea neuronala,
producerea de anticorpi.
16
Este sintetizat de plante si de multe bacterii, dar este necesar sa fie prezent in alimentatia
vertebratelor.Putin timp de la descoperirea sa, acidul pantotenic a fost identificat in tesuturi ca
facand parte dintr-o combinatie cu masa moleculara mica, dar abia in 1948 s-a descoperit
aceasta combinatie, care a fost denumita coenzima A (A pentru acetil).Aceasta descoperire
apartine lui N.O.Kaplan si F.Lipmann,care, anterior, aratasera ca anumite acetilizari
enizimatice necesita o coenzima termostabila.
Functia coenzimei A este de a transporta gruparile acil in oxidare enzimatica a acizilor grasi,
in oxidarea enzimatica a piruvatului, in acetilarile biologice si in sinteza acizilor
grasi.Mecanismul exact prin care coenzima A transporta gruparile acil a fost stabilit de catre
biochimistul german F.Lynen in 1951.El a izolat, din drojdie, o forma activa de acetate si a
aratat ca ea este alcatuita dintr-un tioester al acidului acetic cu gruparea tiol (sulfhidril) a
coenzimei A.Coenzima A se prescurteaza CoA (sau CoA-SH pentru a se evidenia gruparea
tiol).
Acetil-coenzima (acetil CoA) se formeaza in oxidarea enzimatica a piruvatului sau a acizilor
grasi; ea poate aparea si ca urmare a actiunii acetil-CoA sintetazei asupra acetatului liber :
Acetil CoA astfel formata poate apoi sa reactioneze enzimatic cu un acceptor de grupari acil,
cum este colina, formand acetil colina, sau cu acidul oxalilacetic, formand acidul citric,
conform reactiei :
In reactiile model neenzimatice, tioesterii sunt agenti de acilare mai eficienti decat esterii
similari, cu oxigen, deoarece legatura tioester are o stabilizare de rezonanta mai mica decat
legatura esterii.
Acidul pantotenic
Mentionam ca acidul pantotenic natural este enantiomerul dextrogir, antipodul opus fiind
inactive din punct de vedere fiziologic.
In cantitati mai mari acest acid se afla mai ales in drojdia de bere, tarate de orez, lapte, oua si
ficat.
Lipsa acidului pantotenic se manifesra prin simptome variate in functie de specia
animala.Astfel, la sobolanii si puii de gaina din organismul carora acest acid este absent
partial sau total, se constata atrofia glandelor suprarenale si acromotrichie (gr. a, lipsit de + gr.
khroma, culoare + gr. thrix, par) sau leucotrichie (albirea parului), la primele animale si
respective incetarea cresterii, rarierea penajului si si aparitia unor dermatite specifice la
ultimile. O data cu administarea acidului pantotenic simptomele prezentate mai sus dispar.
In cazul microorganismelor acidul pantotenic reprezinta un factor de crestere
indispensabil.Asa se explica biosintetizarea acestui acid de catre numeroase exemplare din
lumea bacteriilor.
Acidul pantotenic are rol in metabolismul celular si, impreuna cu alte vitamine, contribuie la
dezvoltarea energiei provenite din glucide,grasimi si proteine.De asemenea,printre
proprietatile vitaminei B5 se numara urmatoarele :
participa la mentinerea starii de sanatate a aparatului digestiv,a ficatului si a epiteliilor
stimuleaza activitatea diferitelor glande si sporeste productia de hormoni a suprarenalelor
17
20
numai in componenta gruparilor amidice, fapt pentru care este mai corecta denumirea de
cianocobamida decat cea de cianocobalamina.
Identificarea, izolarea, stabilirea structurii si a activitatii biologice a vitaminei B12 a necesitat
colaborarea mai multor grupe de specialisti o perioada mai indelungata de timp , reusindu-se
in cele din urma obtinerea acestei vitamine pe cale industriala.
Prin anii 1950, imediat dupa descoperire, vitamina era extrasa din ficatul animal (cam patru
tone de ficat prelucrat ofereau un gram de vitamina B12). In 1952, Miner Laboratories din
Chicago au identificat o tehnica de izolare a vitaminei B12 din... mocirla canalelor, folosind
cca. 250 tone namoluri culese zilnic.
Ca element exotic (intre timp, tehnicile de izolare s-au mai perfectionat, asa incat nu mai aveti
motive sa fiti ingrijorati), mentionam ca in Indochina, bastinasii aveau obiceiul de a acumula
pestii in mari recipiente, in care avea loc un proces accentuat de ... fezandare / putrefactie.
Rezulta un lichid cu un miros si un aspect dezgustator, cunoscut amatorilor de bucatarie
chinezeasca, bogat in acizi aminati si vitamine.
Vitamina B12 se gaseste mai putin in regnul vegetal si mai mult in alimentele de origine
animala (ficat, splina, creier, muschi). Principala sursa de vitamina B12 este sinteza
microbiana.
Biogeneza vitaminei B12 are loc sub actiunea a numeroase bacterii din sol si a bacteriilor
intestinale, mai ales din colon.
Absorbtia si metabolismul. Absorbtia vitaminei B12 se realizeaza la nivelu mucoasei
intestinale, in prezenta unui factor intrisec produs de mucoasa gastrica si cu care alcatuiesc
factorul antipernicios depozitat in ficat.
Vitamina B12 absorbita si retinuta la nivelul intestinului pierd proprietatea de a difuza,
reconstituind prima faza a absorbtiei intestinale. Factorul intrisec are rol de protectie in
absorbtia intestinala prin formarea unor compusi de inactivare a vitaminelor B12. Factorul
intrisec activ fixeaza pina la 264 de micrograme vitamina B12\mg.
Vitamina are rol in hematopoeza si mai ales in eritropoeza. De asemenea are o importanta
deosebita in ce priveste cresterea, hematopoeza si functionarea celulei nervoase.
Cea mai importanta actiune a acestei vitamine este anemia pernicioasa de tip Biernner, unde
intervin modificari ale trombocitelor sau chiar leziuni degenerative nervoase.
Carenta vitaminica afecteaza tesuturile in care se produc multiplicari celulare rapide.
Sunt afectate: maduva hematoformatoare (apare anemia megaloblastica), mucoasa bucala
(glosita Hunter), mucoasa tubului digestiv, bolnavii prezentand inapetenta, senzatie de
balonare, varsaturi, diaree. Cea mai buna sursa este ficatul, dar si pestele, ouale, laptele si
derivatele lactate.
NECESITATI SI SURSE
Aporturile nutritionale recomandate, minime si usor de acoperit printr-o alimentatie
echilibrata, sunt de 1 pana la 2 micrograme pe zi pentru copii, de 3 micrograme pentru
adolescenti sau pentru adulti, de 4 micrograme pentru femeile gravide sau care alapteaza.
Vitamina B12 se gaseste in toate produsele animale indeosebi in ficat. Ea este relativ stabila la
caldura si la aer dar mai sensibila la lamina si la radiatiie ultraviolete precum si la acizi si
baze.
METABOLISM SI CARENTA
21
Absorbtia intestinala a vitaminei B 12 are loc in ultima parte a intestinului subtire. Ea nu este
posibila decat in prezenta unei glicoproteine secretate de stomac, denumita factor intrinsec.
Carenta in vitamina B12, care nu este rara in tarile industrializate, poate rezulta deci fie, in
mod exceptional, prin aporturi alimentare insuficiente (regim vegetarian), fie dintr-o
gastrectomie (ablatie a stomacului) sau dintr-o o boala responsabila de o anomalie a secretiei
de factor intrinsec, precum boala lui Biermer; aceasta carenta poate, sa mai provina dintr-o
anomalie, dintr-o ablatie a prrtiunii terminate a intestinului subtire si, in mod exceptional,
dintr-o infectie cronica a intestinului subtire. In sfarsit, o carenta in vitamina B 12 nu este
deloc rara la persoanele in varsta. Ficatul, care stocheaza vitamina B 12, poate disimula o
insuficienta de aport sau o tulburare a absorbtiei timp de 3 sau 4 ani. In continuare, apar
primele semne ale carentei: oboseala generala, pierdere a apetitului, tulburari hematologice
(anemie megaloblastica), neuropsihiatrice (senzatie de arsura cutanata, nevrita optica
inflamatie a nervului optic, pierderi de memorie, labilitate a starii de spirit, depresie) si
mucoase (limba depapilata).
HIPERVITAMINOZA se manifesta prin aparitia unor stari alergice si prin hiperglobulie.
UTILIZARE TERAPEUTICA
Vitamina B12, administrata in injectii intramusculare, este indicata in carenta
corespunzatoare. Ea este utilizata, de asemenea, in doze mari ca analgezic. Injectiile
intravenoase cu unul dintre derivatii ei, hidroxocobalamina, sunt practicate in caz de
intoxicatie cu cianura. Administrarea medicamentoasa de vitamina B 12 este contraindicata in
rare cazuri (anumite cancere, indeosebi).
Particularitati fizico-chimice:
Vitamina B12 are structura porfirica, asemanatoare pigmentului eritrocitar si clorofilei,
dar contine cobalt (4%). A fost obtinuta cristalizata, are culoare rosu-inchis si este solubila in
apa, cu reactie neutra.
Vitamina B12 se gaseste in toate organele, mai ales in ficat, stomac, rinichi, creier si
muschi. A fost obtinuta initial din ficat de bovina ( 25 mg dintr-o tona de ficat), iar in prezent
se obtine din culturile de Streptomyces griseus, ca un subprodus la fabricarea streptomicinei.
Solutia apoasa are Ph=4-4,5.
Particularitati farmaco-cinetice:
Pentru absorbitia este necesara prezenta asa numitului factor intrinsec secretat de
mucoasa gastrica, de structura probabil mucoproteica.
Ciancobalamina, numita si factor intrinsec, s-ar absorbi numai sub forma unui
complex cu factorul intrinsec.
La omul normal se absoarbe in intestinul subtire 70-90% din ciancobalamina.
Absorbtia este favoizata de Ph-ul alcalin. In intestinul gros absorbtia este mai redusa, desi
baeriile saprofite sintetizeaza vitamina.
Administrarea orala a vitaminei B12 nu are efect in anemii, cind mucoasa gastrica este
atrofiata sau cind exista leziuni intestinale importante. Vitamina din alimente nu este distrusa
in tubul digestiv, anemicii excretind zilnic cantitati de ciancobalamina egale cu oamenii
normali (50-250 ug).
Ciancobalamina este absorbita total si rapid dupa administrarea subcutanata sau
intramusculara. Este depozitata in ficat, se elimina renal, sub forma nemodificata, prin filtrare
glomerulala( 0,2 ug).
22
23
24
25
Carenta vitaminei B3, descrisa sub termenul de pelagra, rezulta fie prin aporturi alimentare
insuficiente, fie prin interactiuni medicamentoase (unele antituberculoase si
antiparkinsoniene).Deficienta in acid nicotic duce la bolile pelagra la om si limba neagra la
caine.La inceputul secolului 20, pelagra era endemica printre copii din sudul Statelor Unite.In
1915-1920, ca urmare a unor studii de nutritie intreprinse in azile de orfani de catre Joseph
Goldberger s-a stabilit ca aceasta boala era o boala de carenta alimentara.Goldberger a aratat
ca boala nu era infectioasa, ca ea era asociata unei alimentatii cu amidon degradat si putea fi
prevenita prin suplimentarea hranei cu carne,oua si lapte.Totusi, factorul alimentar responsabil
nu putea fi recunoscut,pana in 1937, ca fiind acidul nicotic.Aceasta s-a realizat prin cercetari
complet independente,incepute in 1904, cand biochimistii englezi A.Harden si W.J.Young au
descoperit ca pentru fermentatia alcoolica de catre extractele de drojdie este nevoie de un
cofactor termostabil, dializabil.Acest cofactor, numit initial coenzima sau coenzima I,a fost
izolat de H.von Euler, in Suedia, in 1933.In 1934, Warburg si W.Christian au izolat o alta
coenzima, foarte asemanatoare cu coenzima I,pe care au numit-o coenzima II. Putin dupa
aceea, ei au gasit ca ambele coenzime au drept nicotinamida,amida acidului nicotinic.Aceasta
descoperire ia condus pe biochimistii americani C.A.Elvehjem si D.W.Woolley la
identificarea, in 1937, a acidului nicotinic drept factorul nutritional care previne limba neagra
la caini si pelagra la om. Numele acidului nicotinic vine de la faptul ca el este un component
al nicotinei,un alcaloid toxic din tutun; el mai este denumit si niacina fara vreo semnificatie
speciala.
De fapt,plantele si majoritatea animalelor pot sintetiza acid nicotinic din alti precursori,in
deosebi din triptofan, un aminoacid.Daca animalele sunt hranite din abundenta cu proteine
bogate in triptofan, ele nu manifesta nici o carenta atunci cand din alimentatie li se scoate
acidul nicotinic.Daca insa continutul in triptofan al proteinelor alimentare este mic, nu se mai
asigura cantitatea necesara pentru sinteza niacinei si astfel apar semnele de carenta. Pelagra
este, in primul rand, rezultatul lipsei acidului nicotinic, dar, de fapt, ea este consecinta unei
sume de carente in diferite vitamine si in acizii grasi esentiali.
Acid nicotinic
Nicotinamida
Insuficienta de vitamina B3 provoaca dereglari la nivelul sistemului nervos,al
pielii.Principalele surse alimentare bogate in vitamina B3 sunt : drojdiile alimentare si de
bere,taratele de cereale, leguminoasele, ficatul, carnea, pestele, morcovul, conopida, tomatele,
painea integrala, curmalele, smochinele, arahidele, piersicile, avocado, migdalele, nuci,
ciupercile proaspete, ouale.Luarea de doze mari de acid nicotic permite reducerea eficace a
nivelului sangvin de colesterol.
Vitamina B3 constituie un factor important in hranire, participand activ la metabolismul
proteinelor,glucidelor si lipidelor, deci la metabolismul general al organismului.
De asemena, niacina este esentiala pentru corp deoarece :
este un factor antipelagros de prima importanta
are actiune vasodilatatoare la nivelul pielii
serveste la buna functionare a sistemului nervos central
stimuleaza secretia gastrica
mareste glicemia si scade nivelul colesterolului
mentine sanatatea pielii, a limbii si a tesuturilor digestive
26
27
Niacina si nicotinamida sunt disponibile intr-o gama larga de suplimente. Daca tratati
probleme circulatori sau o scadere a nivelului de colesterol si de trigliceride, se recomanda
administrarea niacinei mai degraba decat a nicotinamidei. Exista cateva suplimente cu niacina
in present pe piata. Acestea include niacina cu reactie imediata(IM), niacina cu actiune in
timp(SR) si inoitol hexiancianat.(IHN), care contine niacina plus inositol. Cand se foloseste
un nivel crescut de niacina IM,in general subiectii incearca o senzatie de purpura, care deseori
limiteaza utilizarea sa. Niacina SR este conceputa sa elimine aceasta senzatie, dar, desi inca
mai produce purpura si tulburari gastrointestinale, este mai usor tolerat de catre unii
utilizatori;la un nivel mai mare decat 1500 mg zilnic au fost raportate niveluri ridicate de
enzime hepatice si toxicitate pentru ficat. Pe de alta parte,IHN sau flush-free niacina este
considerata complet sigura si fara nici un alt efect de purpura. Experimente efectuate pe
pacienti umani, care au utilizat mai mult de 4000 mg zilnic, au aratat ca niacina IHN a fost
evidentiata ca factor benefic in afectiunile circulatorii, inclusiv in cazul maladiei Raynaud si
in claudicatie intermitenta. Totusi, aceasta apare la unele persoane, iar IM sau SR pot fi mai
eficiente decat IHN in reducerea nivelului colesterolului si al LDL in sange. Pentru pastarea
unei sanatati generale bune, doza zilnica optima de baza pentru vitamina Eb (10% pana la
25% ar trebui sa fie niacina) este de 25-300 mg pentru barbate si femei.
Luarea in doze mari de acid nicotic poate permite reducerea eficace a nivelului sangvin de
colesterol; totusi, ea este in general prost suportata. Trebuie, deci, luate precautii, mai ales in
caz de insuficenta renala.Luarea de doze mari de acid nicotic este categoric contraindicat in
caz de ulcer gastroduodenal sau de diabet.
Continutul de vitamina B3 al unor alimente(mg)
drojdia de bere, 100 grame 35,6
arahide, o ceasca 24,2
ficat, 100 grame . 12,2
ton, 100 grame ... 10,3
pasare, 100 grame .. 9,6
piersici uscate, 1 ceasca . 8,2
inima, 100 grame ... 7,4
somon, 100 grame . 6,8
cereale integrale, 1 ceasca . 5,2
cotlet de mile, 1 bucata .. 5,1
migdale, 1 ceasca ... 4,7
mazare verde, 1 ceasca ... 3,8
cotlet de porc, 1 bucata ... 3,6
boabe de soia, 100 grame 2,9
Functii si utilizari ale vitaminei B3
Boli cardiovasculare
Datorita rolului sau in metabolismul lipidelor,numeroase utilizari terapeutice ale niacinei (nu
ale niacinamidei) sunt prescrise in tratamentul nivelului crescut al colesterolului.Un numar
impresionant de lucrari evidentiaza efectul niacinei in reducerea nivelului colesterolului
bun.De exemplu, intr-unul dintre studii, difuzia extinsa a niacinei a fost comparata cu
efectul gemfibrozilului, niacina fiind considerata mult mai eficienta in cresterea nivelului
colesterolului HDL si a apolipoproteinei A-1 decat tratamenetul medicamentos.Intr-un alt
28
administrate 100 mg de niacina de doua ori pe zi, aceasta doza fiind majorata la doua pana la
trei ore in timpul crampelor. Intar-unul dintre studii au fost adaugate 60 mg de rutin si 300 mg
de vitamina C, acestea amplificand efectul niacinei.Eficacitatea terapiei a durat cateva luni
chiar si dupa ce a fost interupt.Femeile care au raspuns cel mai bine la tratament au inregistrat
un ciclu normal, in timp ce celelalte nu.Cercetatorii sugereaza ca acest fapt poate arata ca
lipsa raspunsului la tratament indica necesitatea maririi dozei.
Cancer
Numeroase studii reliefeaza ca niacinamida este eficienta impotriva mai multor tipuri de
substante cancerigene.Astfel, aceasta substanta nutritive poate fi utila in prevenirea catorva
forme de cancer. Deficienta severa de niacina constituie un factor major in dezvoltarea
pelagrei boala caracterizata prin cei trei D : dermatita,diaree si dementa. Pentru prevenirea
acestui simptom al deficientei, RDI pentru vitamina B3 este de 20 mg pentru femei si barbati.
Simptomele evidente de carenta a vitaminei B3 se manifesta in general in randul persoanelor
alcoolice si in cazul celor malnutrite. Carenta de niacina este de asemenea aproape comuna in
randul persoanelor care au o dieta bazata in special pe porumb, datorita faptului ca niacina din
porumb este neabsorbabila.Necesarul de vitamina B3 poate fi mai mare in randul persoanelor
cu cancer, persoanelor carora li se administreaza isoniazid si care l-au folosit in tratamentul
tuberculozei, femeilor care iau contraceptive orale si persoanelor cu deficiente proteice.
Toxicitate si efecte adverse
Nu se cunosc efecte toxice ale acestei vitamine in doze de pana la 2 g (2000 mg). In cazul
persoanelor cu disfunctionalitati la nivelul ficatului, terapia cu niacina necesita monotorizarea
foarte atenta a unui medic, deoarece pot aparea tulburari ale functiei hepatice. In cazul
persoanelor sanatoase, singurul efect advers al suplimentarii niacinice este o usoara purpura
temporara, poate si o oarecare stare de neliniste. Totusi, administarea niacinei dupa o masa
sau dupa o aspirina poate duce la disparitia sau prevenirea inroselii fara a pierde efectele
benefice. Este nevoie de prudenta in cazul administrarii niacinei SR cu actiune in timp,
deoarece administrarea dozelor crescute, chiar si sub monotorizare de specialitate, poate creea
toxicitate hepatica.Noile forme, precum inositolul-hexancianat (IHN), par cea mai sigura
varianta.
Utilitatea vitaminei B3
Niacina (vitamina B3) este deosebit de importanta pentru :
respiratie celulara
energie celulara
metabolismul carbohidratilor, lipidelor si proteinelor
metabolismul cerebral
starea de spirit
somn
activitatea inimii
controlul colesterolului
muschi
tesutul conjunctiv
functionarea tubului digestiv.
30
31
are capacitatea de a produce hidratii de carbon din molecule, reintregind rezervele
organismului;
hemeralopie
conjunctivita
tulburari de crestere
crampe musculare
stomatita
seboree
unele migrene
Mod de administrare:
injectii I.V. 1 fiola zilnic
Reactii adverse:
- dureri la locul injectiei
3. 2. VITAMINA C
Sinonime: ACIDUM ASCORBICUM (D.C.I.), CANTAN, CEBION, CAROSCORBIS,
REDOXON, VITASCORBOL
Este acidul ascorbic, sau vitamina anti-scorbutica. Are o importanta capitala pentru organism,
intervenind in procesele de oxido-reducere. Are rol anti-infectios, tonifiant, participa la
detoxifierea organismului si la folosirea rezervelor de fier, protejeaza vitaminele A si E,
economiseste vitaminele din complexul B.
Vitamina este sensibila la temperaturi ridicate, la actiunea oxigenului si a luminii.
Vitamina C catalizeaza formarea si mentinerea colagenului (component de baza al substantei
fundamentale intercelulare). In lipsa vitaminei C, substanta colagenica dintre celulele
endoteliului capilarelor se degradeaza si apar hemoragii la nivelul gingiilor, muschilor,
tegumentelor, etc.
Ca urmare a pierderilor de sange si a diminuarii absorbtiei fierului apare anemia intalnita in
scorbut.
Gingiile sangereaza usor, spontan sau la traumatisme minime, dintii devin mobili si cad.
Mineralizarea scheletului este alterata, fracturile se vindeca mai greu, cicatrizarea plagilor se
face mai greu sau defectuos. Scade capacitatea de aparare a organismului fata de infectii,
putand apare mai des, de exemplu, gripa sau tuberculoza pulmonara.
Vitamina C mareste rezistenta organismului fata de efectul toxic al unor medicamente sau
substante chimice din mediul ambiant (plumb, mercur, benzen, etc.).
Efortul muscular, frigul si febra maresc consumul si necesarul de vitamina C. S-a demonstrat
ca 10 miligrame zilnic reprezinta aportul necesar pentru prevenirea scorbutului. Ratia zilnica
este estimata insa, pentru un adult normal, la cca. 30 miligrame. Fiind hidrosolubila si usor
oxidabila, vitamina C se poate pierde usor in timpul pastrarii si prepararii alimentelor.
Produsele animale, cerealele, produsele zaharoase sunt lipsite de vitamina C. Singura sursa
naturala este constituita de legumele si fructele proaspete. In Zonele cu clima temperata sau
rece, unde productia de fructe este sezoniera, exista riscul aparitiei hipovitaminozelor in
perioada de iarna-primavara, cand se recomanda un aport medicamentos de vitamina C.
Exemple de vegetale (100 grame) ce contin vitamina C (miligrame):
- patrunjelul 200
- napul 140
33
- ardeiul 120
- varza 120
- mararul 100
- lamaia 065
- portocala 060
- conopida 060
- spanacul 050
Vitamina C a fost descoperita de catre savantul maghiar Albert. El a fost primul care a reusit
sa extraga din ardei vitamina C si pentru aceasta descoperire a fost distins cu Premiul Nobel.
Astazi se pot procura usor si in tara noastra produsele cu vitamina C obtinute din surse
naturale.
Deficitul de vitamina C conduce la aparitia scorbutului. Acidul asorbic administrat in mod
sustinut simuleaza sistemul imunitar si creste rezistenta organismului fati de bolile infectocontagioase. Participa la activarea multor sisteme enzimatice si are un rol umportant in
respiratia celulara. Accelereaza vindecarea ranilor, regenerarea tesuturilor, participa la sinteza
fibrelor de colagen, a cartilajelor si oaselor, precum si la sinteza hormonilor
corticosuprarenalieni. Are efect antistres, facilitea-za absorbtia fierului si impreuna cu acidul
folic si vitamina B12 stimuleaza maturarea globulelor rosii. Scade colesterolul sangvin si
protejeaza organismul fata de substantele cancerigene. Creste si mentine randamen-tul fizic.
In timpul suprasolicitarilor fizice creste necesarul de vitamina C si din aceasta cauza se
recomanda sportivilor un consum crescut inainte de competitii. La fel ca majoritatea
vitaminelor, vitamina C se descompune usor si este sensibila la lumina, caldura si vapori de
apa. La depozita-rea vitaminei C trebuie sa avem in vedere toate acestea.
Preparatele moderne de vitamina C contin si bioflavonoide. Aceste substante sunt denumite
uneori vitamina P, insa nu sunt vitamine propriu-zise. Bioflavonoidele favorizeaza absorbtia
vitaminei C, fiind preferata, astfel, adminitrarea lor concomitena.
Organismul uman nu este capabil sa siontetizeze bioflavonoide si, din acest motiv, acestea
sunt furnizate organismului doar prin aport alimentar. Aceasta grupa de substante este
fregvent utilizata in accidentele sportive, deoarece reduce durerea, atenueaza efectele
loviturilor, are efect hemostatic si amelioreaza simptomatologia hipocal-cemiei. Impreuna cu
vitamina C, bioflavonoidele mentin integritatea structurii interne a capilarelor. Participa la
sinteza acizilor biliari, scad colesterolemia si, prin efectul reducator, previn formarea
cataractei.
In preparatele de vitamina C din extracte naturale, acidul ascorbic se gaseste sub forma
de poliascorbat, care are un efect prelungit fata de de cel al acidului ascorbic simplu obtinut
pe cale sintetica.
Particularitati fizico-chimice:
Vitamina C se prezint sub forma de cristale incolore sau pulbere cristalina alba.
Este usor solubila in apa, solubila in alcool si practic insolubila in uleiuri grase.
Solutia apoasa are PH=5,5-7.
Particularitati farmaco-cinetice:
acidul ascorbic se absoarbe bine prin tubul digestiv la persoanele sanatoase, absorbtia
fiind diminuata la cei cu hipoaciditate sau cu tranzit intestinal accelerat.
34
35
Uneori poate produce diaree, iar injectarea rapida I.V. poate produce ameteli, chiar
lipotimie.
Contraindicatii:
litiaza renala;
stari de supraincarcare cu fier,
poate favoriza precipitarea sulfamidelor in urina;
Prezentare:
flacon cu 40 comprimate a 50 mg
flacon cu 20 comprimate a 200 mg
tub cu 20 comprimate efervescente a 500 mg
fiole de 2 si 5 ml cu 200 si respectiv 500 mg acid ascorbic
Mod de administrare: oral, I.M. si I.V.
adulti
0,1-1 g/zi
copii
0,05-1,30 g/zi, in functie de virsta
Incompatibilitati in solutie:
Vitamina C prezinta incompatibilitati in solutie cu:
solutii alcaline oxidante
solutii de saruri si minerale grele
adrenalina
aminofilina
cloramfenicol
hemisuscinat
ciancobalamina
dextran
estrogenii conjugati
fitomenadiona
noradrenaina
penicilina G
sulfamide
vitamina K in solutie apoasa
Vitamina C+B complex prezinta incompatibilitati cu:
aminofilina
bicarbonat de sodiu
cefalatina
ciancobalamina
cloramfenicol hemisuscinat
eritromicina lactobrionat
fenitoina
hidrocortizon hemisuscinat
hidroxizina
nitrofurantoina
penicilina G
prometazina
promazina
36
tetraciclina
sulfizoxazol
vancomicina
Vitamina C se prezinta in fiole incolore de 1, 2, 5 ml continind o solutie apoasa de acid
ascorbic in concentratie de 10% si fiole de 5 ml in concentratie de 5%.
Vitamina P (vitamina C2; bioflavonoide citrice)
Vitamina P hidrosolubila actioneaza concomitent si strans legat de vitamina C (actiune
sinergica), asigurandu-i acesteia o perfecta absorbtie si utilizare si impiedicandu-i distrugerea
prin oxidare. Vitamina P e puternic antioxidanta si, de asemenea, are rol important in
fenomenele hemoragice, in hemoragii scorbutice, hemoragii ale capilarelor si ale viscerelor, in
edeme, pleurezii, ascite, hemoragii retiniene, afectiuni ale venelor, artrite ale membrelor,
inferioare, raceala, artrita, ate-roscleroza, hipertensiune arteriala, varice, eczeme si arsuri,
sangerarea gingiilor, hemoragii la nou-nascuti etc.
Aceasta vitamina intervine in mod esential in procesele energetice ale tesuturilor si in
mentinerea permeabilitatii vaselor capilare, de unde si denumirea de factor de permeabilitate
capilara. Asociata cu vitamina C, are un deosebit rol antiinfectios. Vitamina P contribuie la
intarirea peretilor vaselor capilare si la cresterea elasticitatii si rezistentei acestora, precum si a
tesutului conjunctiv. Are, de asemenea, un rol benefic si prin ameliorarea hemoragiilor
provocate de diferite cauze. In plus, protejeaza organismul de efectele secundare ale razelor
X, intervine in prevenirea contractarii gripei, influenteaza pozitiv cresterea procentului de
calciu in sange. Se apreciaza ca sensibilitatea acestei vitamine la diferiti factori este
asemanatoare cu cea a vitaminei C.
Carenta de vitamina P evidentiata indeosebi prin spargerea vaselor capilare (fragilitate
capilara), se poate trata consumind suc de lamaie, ceai de macese, diferite fructe si legume
proaspete, precum si suplimente naturiste cu continut concentrat de extracte de palnte sau
direct de vitamina P.
Necesarul zilnic de vitamina P este de 10-20 mg, pentru fiecare 500 mg vitamina C fiind
necesare minimum 100 mg complex C.
3. 3 . VITAMINA PP
Sinonime: NICOTINAIDUM (D.C.I.), NIACINAMID, NICOTIS AUREAMID, BENICOT,
NICOBION
Particularitati fizico-chimice:
Vitamina Pp este amina acidului pirinic-3 carboxilic. Se gaseste sub forma de cristale
sau pulbere cristalina alba sau alb-galbui, usor solubil in apa si alcool.
se foloseste si acidul nicotinic care este convertit in organism la NAD si NADI,
ambele implicate in reactii de transfer electronic in lantul respirator.
Particularitati farmacodinamice:
Este un grup prostetic pentru codehidroze, enzime, care intervin in metabolismul
glucidelor si lipidelor. Actioneaza trofic la nivelul sistemului nervos si tubului digestiv.
este eliberator de histamina.
Proprietati farmaco-toxicologice:
37
38
CONCLUZII
Din cele prezentate anterior rezulta ca vitaminele au o mare importanta deoarece ajuta
la vindecarea unor afectiuni acute sau cronice. Ca urmare a perfectionarii mijloacelor
terapeutice si a diferitelor metode pentru asigurarea si supravegherea unor anumite doze, in
prezent sunt evitate in marea majoritate accidentele.
Scopul acestei lucrari a fost de a prezenta terapia cu vitamine in lumina conceptiilor
etico-patogenice si a achizitiilor recente.
Pentru a avea un organism sanatos, omul trebuie in primul rind sa-ti furnizeze
vitaminele necesare. Aceasta grupa de medicamente este una dintre cele mai importante
pentru desfasurarea functiilor organismului, motiv pentru care am ales studierea acestei grupe
de medicamente. Pe parcursul elaborarii acestei lucrari s-a constatat ca vitaminele sunt
folosite in aproape toate afectiunile, cu efect direct sau indirect, in doze mai mari sau mai
mici. Un lucru important este acela ca ele se obtin pe cale industriala, dar multe sunt asimilate
din fructe si legume, desi sunt naturale.
Trebuie acordata o importanta deosebita vitaminelor, cu atit mai mult cu cit cercetarile
continua si se vor descoperi noi vitamine carora trebuie sa se documenteze personalul
farmaceutic.
Studiul datelor din literatura de specialitate referitoare la rolul vitaminelor pentru organismul
uman si animal si implicarea acestora in derularea normala a diferitelor procese biochimice si
fiziologice ne permite formularea urmatoarelor concluzii generale:
1. Vitaminele sunt compusi organici sintetizati de plante si microorganisme dar care nu
se sintetizeaza in organismul uman si al majoritatii mamiferelor. Ele sunt absolut
indispensabile desfasurarii normale a tuturor proceselor biochimice si fiziologice ce au loc in
organismele mamiferelor.
2. Din punct de vedere structural, vitaminele alcatuiesc o clasa de compusi naturali
extrem de heterogena, singurul criteriu logic de clasificare fiind cel al solubilitatii lor in
solventi organici si grasimi (vitamine liposolubile) si respectiv in apa (vitamine
hidrosolubile).
3. Vitaminele liposolubile au capacitatea de a se stoca in organismul animal in diferite
organe atunci cind aportul nutritiv il depaseste in anumite momente pe cel zilnic necesar,
aceste rezerve putind fi utilizate atunci cind, din diverse motive, organismul nu primeste prin
hrana cantitatile necesare.
4. Spre deosebire de vitaminele liposolubile, cele hidrosolubile nu au capacitatea de a
se acumula in organism, excesul fiind eliminat. Din aceasta cauza organismul uman si cel
animal au nevoie de un aport zilnic al acestor vitamine.
5. In afara de rolul pur vitaminic, vitaminele hidrosolubile mai indeplinesc in organism
si importante functii coenzimatice, jucind deci un rol esential in toate caile metabolice.
6. Prin rolul lor coenzimatic, vitaminele hidrosolubile sunt implicate in toate procesele
metabolice ale glucidelor, lipidelor, proteinelor si ale celorlalte biomolecule. Din aceasta
cauza, hipovitaminozele si avitaminozele cauzate de aportul scazut sau absenta din alimente a
vitaminelor hidrosolubile sunt insotite de serioase perturbari metabolice.
39
BIBLIOGRAFIE
40