Hipovitaminoza

Termenii de avitaminoză și hipovitaminoză sunt de valoare cantitativă. În

patologia umană, în prezent, domină stările de carență vitaminică ușoară, în timp
ce marile avitaminoze sunt de domeniul istoriei.

Dată fiind proveniența lor alimentară, cea mai frecventă cauză a deficitului
vitaminic este o alimentație insuficientă cantitativ, dar mai ales calitativ.

Un aport mai mic de 0,25 mg/ 1000kâ kcal produce la adult

carențăvitaminică, manifestată la nivelul tractului digestiv prin: chelioză
(inflamarea, eritemul și fisurile colțurilor gurii), glosită, congestia mucoasei
bucofaringiene. Apare prurit tegumentar, descumare, dermatită seboreică. La
ochi apare o oboseală vizuală, conjunctivite, opacitatea corneei, keratite. În
sânge sunt absente formele erotrocitare mature, apărând anemia normocromă. În
cazurile mai avansate apar tulburări nervoase și căderea părului.

Daca fenomenele patologice sunt slab exprimate, se vorbește de

hipovitaminoză.

Conținutul alimentelor în vitamine este foarte variabil, depinde de o

multitudine de factori, dintre care: specia de plantă, solul și clima, momentul
recoltării, preparare și conservarea lor.

Desigur, trebuie menționat faptul că nu totdeauna hipovitaminozele și

avitaminozele se datorează lipsei vitaminelor din alimentație. Apariția bolilor
poate fi determinată chiar și în cazul unui regim alimentar corespunzător, dacă
în organismul respectiv sau a unor boli contagioase lipsește cantitatea necesară
de vitamine sau asimilarea hranei este defectuoasă.
 În acest caz simptomatologia hipovitaminozelor și avitaminozelor se
manifestă atât de intens ca și când vitaminele ar lipsi parțial sau total din
organism.

Să ne oprim puțin atenția asupra carențelor vitaminelor hidrosolubile.

Acestea sunt vitamine solubile în apă, termolabile și nu pot fi acumulate ca
rezerve în organismul uman. Din această categirie fac parte: vitamina C,
vitamina P, complexul B (B1, B2, B6, PP, acid pantotenic, acid
paraaminobenzoic, acizi folici, biotina, B12).

Kazimir Funck a extras din tărâțele de orez factorul anti beri-beri, vitamina
B1, pe care a denumit-o VITAE AMINE (amina vieții), deoarece această primă
substanță avea în structura sa o grupare aminică. Denumirea s-a păstrat pentru
toate substanțele catalogate vitamine, chiar dacă acestea nu aveau grupări
aminice în structură. Mai târziu, în 1916, Mac Collum a propus folosirea
literelor majuscule ale alfabetului latin pentru a denumi grupele de vitamine.

Vitamina P, izolată din citrice, este considerată vitamina permeabilității.

Este un adjuvant important al vitaminei C în tratamentul scorbutului. Contribuie
la creșterea rezistenței capilare, scăderea tensiunii arteriale, intensificarea
tonusului cardiac.

Vitamina B1 sau tiamina participă drept coenzimă (componentă strict

necesară pentru acțiunea catalitică a unei enzime) în procese biochimice legate
de doi acizi (pirivic, alfacetoglutaric), cu rol important în lanțul respirator
celular (ciclul Krebs). Desigur, nu ne gândim la toate acestea când mâncăm
orez, dar ne putem gândi la o carență de tiamina în: polinevrite, astenie, tulburări
gastrointestinale, atrofii musculare.

Vitamina B2 (lactoflavina, riboflavina) a fost izolată din lapte; are rol în

sinteza a două coenzime care transportă hidrogen în lanțul respirator menționat
mai sus; legată de proteine, formează flavoproteine; se cunosc peste 40 de
enzime flavonoide. La o carență de vitamina B2 în alimentație ne putem gândi
în: dermatite, conjunctivite, blefarite, în alopecie.

Vitamina B6 (denumirea include trei compuși cu nucleu piridinic)

intervine în diverse procese biochimice importante din metabolismul
aminoacizilor. Cum aceștia sunt compuși proteici, vă veți mira poate dacă vă
spun că o carență de vitamina B6 are răsunet în anemii severe sau
hipercolesterolemii. Aș dori să vă gândiți așa: majoritatea prăjiturilor au ca
ingrediente de bază zahărul, ouăle, făina, untul; cum ar fi însă aluatul fără ceea
ce numim arome (coajă de lămâie, scorțișoară, vanilie etc.). La fel se întâmplă
cu glucidele, lipidele, proteinele; fără vitamine și minerale, reacșiile biochimice
(metabolice dacă doriți) nu se pot desfășura optim, echilibrul se menține din ce
în ce mai greu, până când apar dezechilibre (carențe) uneori greu de corectat.

Aș mai adăuga alte două vitamine (acizii folici, vitamina B12) și acestea
având roluri importante de coenzime.

Acizii folici, răspândiți în frunzele verzi, pot fi sintetizați și de flora

microbiană a intestinului gros. Iată legătura lor cu vitamina C! În asociere cu
vitamina B12 sunt utilizați în tratamentul unor afecțiuni hematologice.

Vitamina B12 este necesară în primele stadii ale biosintezei acizilor nucleici
de tip ADN, stimulează biosinteza proteică, lipidică și a hemului (componentă a
hemoglobinei din eritrocite, de care se leagă fierul). Carența de vitamina B12
determină anemia perniciaosă.

Lucrurile simple sunt cele revelatorii, iar vitaminele, mineralele,

glucidele, lipidele, proteinele lucrează sinergic, în echipă. Trebuie să ne
bucurăm de fructe și legume în forma lor naturală și să le preparăm după rețetele
celor care, cu răbdare, înțelegere și pricepere, le-au combinat în așa fel încât să
le păstreze calitățile nutritive.