REGIMURI ALIMENTARE ADAPTATE LA CONDIŢIILE NATURALE ŞI

LA GRADUL DE CIVILIZAŢIE

1. Regimuri alimentare adaptate la condiţiile naturale (climă, relief)

Există regiuni ale lumii în care resursele de hrană, animale şi vegetale, sunt
limitate de condiţiile grele de mediu neprielnice, astfel încât indivizii care le
populează şi-au adaptat regimurile alimentare, unele dintre ele părând bizare mai
ales pentru europeni.

▪ Boşimanii din deşertul Kalahari, Africa de Sud

sunt exemplul adaptării omului la supravieţuire în regiuni neospitaliere. Aici,
agricultura şi creşterea animalelor domestice nu este posibilă datorită condiţiilor
climatice şi solului neprielnice. În timp aceştia şi-au dezvoltat capacităţi uluitoare
în a descoperi apă şi hrană vegetală şi animală. Pot trăi 2-3 zile fără a mânca, pot
bea lichid din burta animalelor, sug apa din rădăcinile unor plante, îşi asigură
necesarul de proteine din tot ce mişcă: şopârle, lăcuste, larve, animale mici şi mari.

▪ Aborigenii australieni
sunt una dintre cele mai vechi comunităţi care şi-au păstrat cu străşnicie stilul de
viaţă alimentar. Nu practică agricultura dar plivesc rădăcinile plantelor comestibile
ce cresc natural. Plantele sunt zdrobite şi macerate şi coapte sub formă de turte.
Nu au animale domestice dar vânează, ca şi boşimanii, tot ce mişcă: marsupiale,
păsări, şopârle, insecte şi mănâncă în comun.

▪ Eschimoşii din Extremul Nordic

sunt lipsiţi total de resurse vegetale şi, în mod firesc ar trebui să fie afectaţi de
avitaminoze, ateroscleroze şi grave probleme de nutriţie. Eschimoşii (eschimantic
în limba algonkină înseamnă mâncător de carne crudă) consumă cu predilecţie
carne crudă (şi friptă) de focă, urs, ren, păsări, peşti şi iepuri, care le oferă
vitaminele termolabile C şi B. Stomacul de ren este oferă proteine şi vitamine.
Rădăcinile de plante completează aceste resurse restrânse cantitativ.
Lipsa microbilor dar şi a anticorpilor este asigurată de lipsa contactelor cu alte
populaţii din cauza izolării. Alimentaţia “civilizată” sub forma conservelor a
determinat malnutriţie şi dezechilibre alimentare.

▪ Huzunkuţii din Kaşmirul aflat în nordul Indiei.

Aceştia trăiesc izolat în condiţii vitrege: regiune muntoasă cu înălţimi frecvente de
6000 m, presărată de gheţari, prăpăstii, torente.
Paradoxal, localnicii au o supleţe naturală, sunt înalţi, pielea are culoare deschisă
dar ce este remarcabil, sunt longevivi. Logevitatea hunzilor nu a rămas
neobservată,stârnind curiozitatea căutării cauzelor de către oamenii de ştiinţă
europeni.
La capitolul alimentaţie s-a constatat că hunzii mănâncă tot anul fructe proaspete
sau uscate, ultimele sub formă de pastă obţinută prin zdrobirea şi uscarea la soare.
Legumele cultivate pe pământuri îngrăşate organic sunt consumate crude sau fierte
în puţină apă, aromatizate cu cimbru, mentă. Făina de grâu conţine multe tărâţe şi
serveşte la prepararea unor turte coapte foarte puţin la grătar. Carnea de vacă şi iac
se mănâncă în cantităţi mici de 2-3 ori pe lună, mâncându-se totul: carne, piele,
oase zdrobite. Mai consumă brânză, unt şi lapte covăsit. Nu beau decât apă, nici
măcar ceai, deşi sunt musulmani şi câte un pahar de vin de sărbători.
Experimentele de laborator efectuate pe şoarecii hrăniţi cu un regim alimentar
asemănător cu cel al hunzilor a condus la o longevitate de patru ori mai mare decât
al altor loturi hrănite variat.

2. Regimuri alimentare adaptate creşterii gradului de civilizaţie

Există alte regiuni ale lumii în care condiţiile de climă şi geografice, stadiul de
dezvoltare economică, socială şi politică permit o abundenţă a surselor de hrană. În
unele supraalimentaţia face ravagii de tipul dezechilibrelor nutriţionale şi bolilor
degenerative (SUA), în altele moderaţia şi varietatea sunt principii respectate şi
recunoscute pentru efectele benefice pentru sănătate şi creştere a duratei de viaţă
(ţările bazinului mării mediteraneene).

▪ Statele Unite
beneficiază de mult teren arabil, o climă care asigură umiditatea necesară.
Fermierii beneficiază de maşini agricole, seminţe selecţionate, avantaje acordate de
guvern. Abundenţa de alimente, la preţuri accesibile, constituie o tentaţie puternică
şi ca atare se mănâncă mult, preponderent carne, grăsimi, brânzeturi grase, lapte
dar şi fructe.
Consecinţele acestei supraabundenţe determină dezechilibre alimentare, obezitate
(peste 20% din populaţie), frecvenţă mare a bolilor cardiovasculare, cancer, diabet,
boli mintale. Dezechilibrul alimentar apare şi la copiii proveniţi din părinţi graşi
sau hrăniţi cu exces de dulciuri şi grăsimi.
Un fel tradiţional este curcanul umlut cu tot felul de mirodenii şi delicatese, servit
în 23 Noiembrie de Ziua Recunoştinţei, zi în care se sacrifică peste 30 milioane de
curcani. Industria fast-food a fost lansată în SUA şi de aici a cucerit mapamondul.
În 1955 Ray Kroc a fondat celebra reţetă McDonald’s, care în prezent deţine un
lanţ de 25 000 restaurante, răspândite în toată lumea. Preocupată, mai ales în
ultimile decenii de calitatea hranei şi de implicaţiile ei în apariţia bolilor, industria
fast-fod a micşorat consumul în grăsimi satutate (carne de porc, vacă, mezeluri), a
trecut la utilizarea grăsimilor vegetale şi a celor sintetice (tip Olestra sau
Simplesse-poliesteri zaharidici), păstrând însă sosurile, mai ales cel de maioneză.
Sanvişurile conţin din belşug salată, ceapă, usturoi, verdeţuri. Pentru toatee felurile
servite în industria fast-food se poate afla la cerere conţinutul în calorii, grăsimi,
vitamine per porţie.

▪ Ţările din bazinul mării Mediterane: Grecie, Italia, Franţa, Spania şi

Portugalia
deţin un regim alimentar care permite locuitorilor o medie ridicată a vieţii şi o
mortalitate mică prin boli degenerative. S-a emis chiar teoria“dietei
mediteraneene”, care a influenţat organizarea la nivel UNESCO şi OMS a unor
congrese cu această temă.
Studiile au evidenţiat unele diferenţe alimentare: Franţa este ţara rafinamentului
alimentar unde se mănâncă mult dar variat (nu întâmplător cuvântul gurmand este
de origine franceză); în Italia se mănâncă la fel de mult şi diversificat; Grecia însă
(mai ales insula Creta) a devenit modelul după care s-au făcut toate recomandările
nutritive.
Aceleaşi studii propăvăduiesc necesitatea creşterii consumului de: brânzeturi de tip
telemea, legume, cereale, pâine, peşte şi organisme marine, fructe în special citrice,
condimente (piper), usturoi, ceapă ; se solicită reducerea cantitativă a consumului
de: carne roşie şi mezeluri, lapte gras, unt, brânzeturi de tip occidental (topite), ouă
(2-3/săptămână), dulciuri concentrate (bomboane, ciocolată, prăjituri); se
recomandă consumul moderat de vin (1-2 pahare/zi) şi utilizarea exclusivă ca
grăsime a uleiului de măsline, cel mai bine tolerat de om.
Principiile dietei mediteraneene sunt: moderaţie şi varietate; echilibru între
principalele componente; aportul să fie egal cu consumul de energie.
 CUPRINS

1. Regimuri alimentare adaptate la condiţiile naturale (climă, relief) -------- 1

▪ Boşimanii din deşertul Kalahari, Africa de Sud -------------------------------- 1

▪ Aborigenii australieni -------------------------------------------------------------- 1

▪ Eschimoşii din Extremul Nordic ------------------------------------------------- 1

▪ Huzunkuţii din Kaşmirul aflat în nordul Indiei --------------------------------- 2

2. Regimuri alimentare adaptate creşterii gradului de civilizaţie --------------- 2

▪ Statele Unite ------------------------------------------------------------------------- 2

▪ Ţările din bazinul mării Mediterane: Grecie, Italia, Franţa,

Spania şi Portugalia ---------------------------------------------------------------- 3
 BIBLIOGRAFIE

Leroi Gourhan - Gustul şi cuvântul, Ed. Meridiane, Bucureşti,

1993

Olinescu R. - Radicalii liberi în fiziopatologia umană, Ed.Tehnică,

Bucureşti, 1998

Sdrobici D., Dumitrache S - Sănătate prin alimentaţie raţională, Ed. Medicală,

Bucureşti, 1962