Alimentatia pacientului

Moduri, regimuri dietetice

 Moduri de alimentaţie
 Alimentarea bolnavului se poate face în 3 moduri:
a)alimentare activă - când bolnavii mănâncă singuri
fără ajutor, iar alimentele pot fi servite;
b)alimentarea pasivă - când starea generală a
bolnavilor nu le permite să se alimenteze singuri şi
atunci ei trebuie să fie ajutaţi;
c) alimentarea artificială - când alimentele trebuie
introduse în organism pe cale artificială.
 Alimentarea activă

se face în sala de mese sau sufragerii înzestrate cu mobilier şi

aranjate estetic cu feţe de masă, flori sau in salon;
ordinea servirii: mai întâi regimul comun, apoi regimurile
tip(renal, hepatic, desodat, de diabet) şi cele speciale hipocalorice,
hipercalorice, hidric suplimente de către asistentă , care va avea
mănuşi, şorţ.
bolnavii care nu se dau jos din pat, vor fi serviţi la pat, fie pe
măsuţe speciale de servire ataşate de obicei la noptieră, sau pe tava
aşezată pe genunchi sau coapse în spitalele nedotate cu mobilier
corespunzător sau in decubit lateral stg sau dr( daca pacientul este
dreptaci sau stangaci);
Se aeriseste salonul si se indeparteaza tot ce ar putea influenta
apetitul pacientului;
 Alimentarea pasivă

* bolnavii gravi, imobilizaţi, paralizaţi, adinamici, epuizaţi sau cei cu tulburări

uşoare de deglutiţie, care vor fi alimentaţi de asistent cu lingura;
* vor fi serviţi după distribuirea alimentelor la ceilalţi bolnavi, pentru a fi timp
necesar de hrănire;
* poziţia bolnavului poate fi semişezândă dacă starea o permite; se va pune
şervet sub bărbie şi se va hrăni bolnavul cu răbdare, calm şi bună dispoziţie
pentru stimularea apetitului;
* alimentele vor fi puse în aşa fel ca bolnavul să vadă ce mănâncă, carnea,
fructele vor fi tăiate în bucăţi mici;
* lichidele se vor servi în căni semipline, sau la cei care nu se pot ridica din
decubit dorsal, lichidele se vor servi cu căni cu ciocuri sau cu o bucată de
cateter din material plastic, iar asistenta va ţine capul bolnavului în timpul
băutului;
* ritmul alimentării va fi adaptat după starea bolnavului, răcirea alimentaţiei
fierbinţi nu trebuie făcută prin suflare;
 se va face spălarea pe mâini şi ştergerea gurii, după alimentarea bolnavului.
 Alimentarea artificială

Enterala:
*sonda nazo - gastrică, nazo - duodenală sau nazo -
intestinală;
*prin fistulă (stomă) gastrică;
*prin clismă alimentară;
Parenterala:
*pe cale parenterală, perfuzie intravenoasă sau
perfuzie subcutanată;
 Alimentarea pe sondă nazogastrica
Pacienti
- inconştienţi,
- cu tulburari de deglutitie
- operati pe tub digestive, stomatologice, NCH
- cu negativism alimentar, HDS
Se utilizează sonda gastrică, duodenală sau intestinală
Miller-Abott. Astăzi se folosesc sonde din polietilenă de
unică folosinţa care sunt puţin mai tari decât cele de cauciuc
şi care pot fi menţinute mai multe zile. Introducerea sondei
se face pe calea nazală fiind mai accesibilă pentru bolnav.
- sonda se introduce până la diviziunea de 45- 50 cm în
dreptul arcadei dentare;
Lichidul sa fie la temp corpului, nu mai mult de 250 ml,
dupa care se administreaza apa 200ml;
Se mai poate folosi aparatul de perfuzat, utilizand vase
izoterme;
 Alimentarea prin Sonda duodenala
Se face cu sonda Einhorn
Se introduce pe cale bucala sau nazala după ce a fost lubrefiată şi poate să
rămână pe loc un timp mai îndelungat.
Sterilă de unică folosinţă, lubrefiată cu glicerina, se introduce în duoden
până la 60-70 cm la nivelul arcadei dentare.
Dupa ce trece de marcajul 45-50 cm, se aseaza pacientul in decubit lateral
dr , cu o perna sub hipocondrul dr; ritmul de inghitire trebuie sa fie de 1-2 cm
la 5 min; se continua introducerea sondei pana la marcajul 75; atunci a ajuns in
duoden; timpul in care vom ajunge cu sonda in duoden este de 1h- 1h1/2;
Sondele din polietilenă pot fi menţinute 4- 6 zile, iar cele din cauciuc 2-3
zile. Sonda va fi mobilizată de mai multe ori în cursul zilei pentru circulaţia
sanguină de la nivelul mucoasei. Sonda se va fixa pe faţa bolnavului cu
leucoplast şi la ureche.
Înainte de introducerea alimentaţiei se extrage cu o seringă conţinutul
gastric de stază.
Nu are nici o importanţă gustul alimentelor introduse prin sondă,
alimentele vor fi sub formă lichidă, se poate adăuga sare, lapte, ouă, preparate
din vitamine, zahăr, unt.
 Alimentarea prin fistula stomacala
sau stoma
 Indicata pacientilor cu stricturi esofagiene dupa arsuri cu substante
caustic, cand alimentatia artificiala este de durata;
 Stomacul este fixat la nivelul peretelui abdominal, prin care se
introduce o sonda din cauciuc(sonda Pezzer) iar alimentele sunt
introduse cu o seringa mare – Guyon-sau utilizand o palnie;
 Cantitatea administrata o singura data nu va depasi 400-500 ml si se
va face incet, dupa care se astupa cu dopul de cauciuc/plastic si se
fixeaza la torace vertical;
 Se va evita pozitia de decubit dorsal dupa masa, pentru a preveni
regurgitarea continutului pe sonda;
 Se vor respecta masurile de igiena, tegumentele din jur trebuie
mentinute curate, pansamentul fiind schimbat daca este murdar.
Sonda Pezzer
 Alimentatia parenterala

 Cand alimentatia prin tubul digestiv nu este posibila

 Pe cale intravenoasa si exceptional subcutanat
* Substanţele folosite la alimentaţia parenterală trebuie să aibă
următoarele proprietăţi:
- să poată fi utilizată direct de ţesuturi;
- să aibă valoare calorică mare pentru a acoperi necesităţile
organismului;
- să nu aibă acţiune iritantă sau necrozantă asupra ţesuturilor
cu care vin în contact;
- Indicata la pacientii inconstienti, cu tulburari de deglutitie,
HDS, negativism alimentar, chimioterapie.
 Alimentatia parenterala

Se pot introduce pe cale intravenoasă

-soluţii izotonice de glucoza 5%, 10% şi hipertonice;
-soluţii de plasmă preparate din sânge de om;
-substanţe proteice se pot administra sub formă de
plasmă sau hidrolizate proteice (Aminofuzin);
Când se vor administra soluţii mari de glucoza acestea
vor fi însoţite cu administrare de cantităţi
corespunzătoare de insulina ţinându-se cont că 1 unitate
de insulina metabolizează 2g de glucoza
Tehnica administrarii: perfuzie
 ALIMENTAŢIA DIETETICĂ

 regimul dietetic al pacientului trebuie să satisfacă atât

necesităţile cantitative, cât şi pe cele calitative ale
organismului
 În funcţie de cantitatea alimentelor, regimurile pot fi
 hipocalorice
 hipercalorice.
Din punct de vedere calitativ ele sunt adaptate
diverselor categorii de îmbolnăviri.
 Servirea meselor

 Modul în care pacientului i se oferă alimentele are, de multe ori,

aceeaşi acţiune importantă ca şi regimul propriu-zis
 Se va tine cont de
- orarul si repartizarea meselor
 perioada de repaus noaptea de 10 ore cel putin,uneori mai
putin(in ulcer)
 cei in stare grava, febrili vor fi alimentati in momente de
acalmie
 mesele principale nu vor fi servite inaintea aplicarii
tratamentului
 Regimurile dietetice urmăresc

Punerea în repaus şi cruţarea unor organe, aparate şi sisteme:

*regim de cruţare a intestinului gros – în dizenterie;
*regim de cruţare a mucoasei bucale - stomatită;
*regim de cruţare a stomacului - gasteită, ulcer gastric;
*regim de cruţare a ficatului - hepatită, ciroză;
*regim de cruţare a rinichiului - nefrită, glomerulonefrită,
insuficienţă renala acută;
la alcătuirea regimurilor de cruţare se va ţine seama de condiţia
chimică a alimentelor, de modul de preparare, precum şi de starea
de agregaţie.
 Regimurile dietetice urmăresc

Echilibrul unor funcţii deficitare sau exagerate ale

organismului:
*în colita de fermentaţie - regim bogat in proteine;
*in colita de putrefacţie - regim bogat în hidrocarbonaţi;
*în ciroza hepatică - restricţie de lichide;
*în insuficienţa cardiacă - restricţie de lichide;
Compensarea unor tulburări rezultate din disfuncţia
glandele endocrine:
se va stabiii toleranţa la glucide în diabetul zaharat, regimul va
cores­punde acestei toleranţe;
 Regimurile dietetice urmăresc

Satisfacerea unor nevoi exagerate ale organismului:

*în boli infecţioase - regim bogat în vitamine;
*afecţiuni osoase - regim bogat în calciu;
*în tratamentul cu hormoni corticosuprarenali - regim bogat în
proteine;
Îndepărtarea unor produse patologice de pe pereţii intestinali
 mucus, puroi, se pot îndepărta cu ajutorul regi­mului de mere
rase sau morcovi.
Numărul regimurilor dietetice este variat în funcţie de
diversitatea îmbolnăvirilor, de stadiul şi de gravitatea acestora.
Regimuri dietetice
 Gastrotehnia

- Studiază transformările suferite de alimente în

cursul pregătirii lor culinare, având în vedere
influenţa acestor modificări asupra stării de
sănătate a individului.
- Inaintea prepararii culinare se cerceteaza starea de
salubritate a alimentelor
- Alimentele necesita o prelucrare preliminara
(transarea carnii, spalarea legumelor, curatarea lor,
curatirea solzilor, ouale spalate
Tehnici de gastrotehnie