Vaccinarea copiilor în România

Vaccinul reprezintă modalitatea de imunizare a organismului uman contra afecţiunilor de natură

infecţioasă. Aceasta imunizare este realizată prin injectarea unei cantităţi mici de ser care conţine o bacterie
slăbită, un virus care şi-a pierdut virulenţa, o toxină modificată/inofensivă sau o particulă din agentul patogen.
Astfel, este stimulat sistemul imunitar care va produce anticorpi specifici protejând organismul de infecţie.
Majoritatea vaccinurilor sunt administrate copiilor mici, dar unele dintre acestea trebuie readministrate
de-a lungul vieţii pentru a putea oferi protecţie maximă. Această protecţie se numeşte imunitate.
Deşi sunt făcute imunizări încă din perioada primului an de viaţă a unui copil, acestea nu sunt suficiente
pentru protecţia lui în următorii ani de şcoală. Imunitatea faţă de difterie, tetanos, tuse convulsivă şi poliomielita
poate să dispară în timp. Imunitatea faţă de pojar, varicela şi rubeolă poate să nu apară sau să fie prea scăzută
după o singură doza de vaccin. În consecinţă, imunizarea preşcolarilor va duce la creşterea nivelului de anticorpi
(substanţe din organism care lupta împotriva bolii) şi realizează protecţia acestora.

Fiecare ţară are elaborat un program naţional de vaccinare care este obligatoriu pentru toată populaţia şi
este efectuat gratuit. Programele naţionale de sănătate reprezintă potrivit legii un ansamblu de acţiuni multianuale,
organizate în scopul evaluării, prevenirii, tratamentului şi controlului bolilor cu impact major asupra stării de
sănătate a populaţiei.
Există şi în România un program naţional de vaccinări obligatorii. Pe lângă acestea se poate face
imunizarea ocazională în anumite situaţii epidemiologice (cum ar fi epidemiile de gripă, de hepatita A) sau
vaccinarea antirabică în cazul muşcăturilor de câine.
În România, calendarul de vaccinare cuprinde următoarele vaccinuri:
• BCG (profilaxia primară a tuberculozei);
• DTP (vaccin împotriva difteriei, tetanosului şi a tusei convulsive);
• DT (vaccin împotriva difteriei şi tetanosului)
• VPOT (vaccin împotriva poliomielitei);
• HepB (vaccin antihepatita B);
• ROR (vaccin împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei).
Vaccinurile opţionale – se fac în completarea celor obligatorii, iar costul este suportat de cel vaccinat.
• Hib (vaccinul împotriva Haemophilus influenzae tip b – este obligatoriu la copii în majoritatea
ţărilor din Uniunea Europeană, dar nu şi la noi);
• vaccinarea antivariceloasă;
• vaccinarea antihepatita A;
• antigripală;
• antipneumococică.

De asemenea, se poate completa schema vaccinărilor obligatorii cu imunizare contra varicelei, gripei,
infecţiilor cu pneumococ, streptococ, stafilococ, meningococ, haemophilus. În prezent, există 26 de boli
infecţioase care pot fi prevenite prin vaccinare, iar acest număr este în creştere.
În bolile infecţioase, prevenţia prin vaccinare este cea mai simplă metodă de control. Astfel de programe
de vaccinare în masă au avut, de-a lungul timpului, un impact considerabil în medicina preventivă contribuind la
reducerea numărului de cazuri de difterie, tetanos, tuse convulsivă, rujeolă, rubeolă, oreion şi hepatită virală B în
majoritatea ţărilor industrializate.
În principiu, vaccinurile recomandate uzual în copilărie sunt sigure şi eficiente. Mai mult, riscurile de
probleme serioase în urma imunizării sunt mult mai mici decât cele pe care le au bolile respective pentru copil.
De exemplu, s-a demonstrat în mod incontestabil că scăderea reală şi durabilă a cazurilor de boli care puteau fi
prevenite prin vaccin din Statele Unite s-a produs numai după programele de vaccinare în întreaga ţară. Altă
dovadă că vaccinurile, nu alţi factori, sunt responsabile de reducerea incidenţei bolilor este faptul că imediat ce
sunt reduse programele de vaccinare, creşte rapid numărul de cazuri ale bolii.

Cu toate acestea, există tot mai multe persoane în lume, ca şi o parte semnificativă din societatea română
care se opun imunizării. Unii duc chiar la extrem revolta, refuzând vaccinurile obligatorii pentru copiii lor,
susţinând că organismul trebuie să lupte singur împotriva bolilor.
Cât priveşte poli-vaccinarile1 unii medici de familie recomanda părinţilor atenţie, pentru că este nevoie de
discernământ între o boală care poate fi tratată (în cazul în care copilul se îmbolnăveşte, pentru că este posibil ca
acest lucru să nu se întâmple de fapt) şi o boală pentru care nu există tratament.
Problema raportului risc/beneficii pe care vaccinurile obligatorii îl prezintă ridică din ce în ce mai multe
semne de alarmă în privinţa părinţilor. Cu cât mai mulţi părinţi se informează cu privire la riscurile vaccinurilor,
cu atât mai mulţi dintre aceştia sunt speriaţi.

Argumente PRO vaccinare :

• Asigură protecţia copiilor şi adulţilor în faţa diferitelor boli;
• Este mult mai uşor să previi decât să tratezi.
• Prevenţia este şi mult mai ieftină: pentru tratamentul rubeolei se cheltuiau între 209 şi 480 euro pe caz,
în timp ce vaccinarea împotriva acestei boli costă 0,17-0,97 euro pe persoană, aşa cum indică un studiu efectuat
în 11 ţări vest europene.
• Boli grave precum poliomielita au fost eradicate;
• Este asigurată imunitatea de grup, se previn epidemiile şi prin urmare scad costurile de îngrijire la nivel
comunitar.

Argumente CONTRA vaccinare :

• Există studii care arată că exagerarea în imunizare prin vaccinare poate avea rezultate nedorite.
• Organismul trebuie să lupte cu boala pentru a deveni mai rezistent la alţi agenţi patogeni.
• Inflamaţie şi durere locală unde a fost făcut vaccinul.
• Alergiile şi şocul antifilatic

Prin această lucrare mi-am propus să evidenţiez atât partea bună a vaccinurilor cât şi posibilele riscuri ale
administrării de vaccinuri. Luând în considerare dovezile ce demonstrează eficienţa vaccinării, cât şi datele ce
arată efectele negative ale acesteia, nu se poate trage o concluzie care să mulţumească întreaga populaţie.Totuşi
aş putea afirma că vaccinurile incluse în programele naţionale de sănătate prezintă mai puţine riscuri şi de o
gravitate redusă, faţă de bolile pentru care sunt utilizate. În ceea ce priveşte vaccinurile opţionale, oamenii ar
trebui să se informeze cât mai atent şi în detaliu pentru a face o alegere raţională înainte de a decide a se vaccina
sau de a-şi vaccina copii minori.

1 Efectuarea schemei de vaccinuri obligatorii, plus numeroase alte vaccinuri facultative