NURSING IN BOLI INFECTIOASE

AMG ANUL II, SEMESTRUL II

SAPTAMANA 10
15.06.-19.06.2020

TEME
• Vaccinuri profilactice și terapeutice
• Seruri heterologe hiperimune: ser antibotulinic .
• Gamaglobuline nespecifice: octagam.
•Imunoglobuline umane specifice: antitetanos, antirabică, antihepatită B.

VACCINURI PROFILACTICE ȘI TERAPEUTICE

Vaccinurile sunt cea mai buna aparare impotriva infectiilor care ar putea determina complicatii severe precum
pneumonie, meningita, cancer, chiar deces. Centrul pentru Preventia si Controlul Bolilor din SUA (CDC)
recomanda vaccinarea inainte de 2 ani pentru a imuniza copiii impotriva a 14 boli infectioase: rujeola (pojar),
oreion, rubeola (pojar german), varicela (varsat de vant), hepatita A, hepatita B, difteria, tetanos, pertussis (tuse
convulsiva), infectia cu Haemophilus influenzae tipul b (Hib), poliomielita, gripa, rotavirus si infectia cu
pneumococ (provocata de bacteria denumita Streptococcus pneumoniae).
Vaccinarea timpurie este importanta pentru preventia bolilor
Copiilor le sunt administrate vaccinurile la o varsta frageda, deoarece este perioada cand au riscul cel mai
crescut de a se imbolnavi sau de a muri daca fac aceste boli.
Nou-nascutii sunt imuni la anumite boli pentru ca au anticorpi de la mama, primiti de obicei inainte de nastere.
Totusi, aceasta imunitate dureaza cateva luni.
Majoritatea nou-nascutilor nu primesc de la mama anticorpi protectori impotriva difteriei, tusei convulsive,
piliomielitei, hepatitei B sau Hib. De aceea, este important sa iti vaccinezi copilul inainte sa fie expus la aceste
boli.
Vaccinurile contin versiunea slabita (vaccin viu-atenuat) sau moarta a germenilor care provoaca boala. Aceste
componente ale vaccinurilor, alaturi de moleculele si microorganismele care stimuleaza sistemul imun, sunt
denumite antigeni. Inca de la nastere, nou-nascutii sunt expusi la mii de germeni si alti antigeni din mediu. La
nastere, sistemul imun al copilului este pregatit sa raspunda la multi antigeni din mediu si la antigenii selectati
din vaccinuri.
 Diferite vaccinuri recomandate in copilarie pot fi administrate simultan
Multe vaccinuri sunt recomandate la o varsta frageda pentru a proteja copiii mici de boli infectioase periculoase.
Pentru a reduce numarul intepaturilor pe care le primeste copilul in cadrul vizitei la medic, unele vaccinuri sunt
disponibile sub forma de combinatie de vaccinuri - acestea cuprind doua sau mai multe vaccinuri diferite care
au fost combinate intr-o singura doza. Combinatiile de vaccinuri sunt utilizate in SUA inca de la mijlocul anilor
1940. Exemple de combinatii de vaccinuri sunt:
DTPa (impotriva difteriei, tetanosului si pertussis-ului)
Vaacin poliomielitic trivalent (contine trei tulpini de vaccin polio inactivat)
ROR (impotriva rujeolei, oreionului si rubeolei)
DTPa-Hib (impotriva difteriei, tetanosului, pertussis-ului si a infectiei cu Haemophilus influenzae tipul b)
Hib-Hep B (impotriva infectiei cu Haemophilus influenzae tipul b si a hepatitei B)
Adeseori, copilului i se administreaza mai mult de o doza in cadrul aceluiasi consult, de obicei in zone separate
(cate una in fiecare brat). De exemplu, copilul poate primi DTPa in brat sau picior si vaccinul poliomoelitic in
celalalt brat sau picior in cadrul aceleiasi vizite la medic.
Administrarea a mai multor vaccinuri in cadrul aceleiasi vizite ofera 2 avantaje
1. Copiii trebuie vaccinati cat mai repede posibil pentru a avea imunitate in primele si cele mai vulnerabile
luni din viata.
2. Administrarea mai multor doze simultan inseamna mai putine vizite la medic. Acest lucru reprezinta o
economie de timp si de bani; in plus, este mai putin traumatizant pentru copil.
S-a demonstrat ca este sigura administrarea simultana a vaccinurilor multiple
Informatiile stiintifice arata ca administrarea simultana a mai multor vaccinuri nu provoaca nici o problema de
sanatate cronica. Au fost efectuate o serie de studii pentru a observa efectele administrarii variatelor combinatii
de vaccinuri, iar cand fiecare nou vaccin primeste licenta, acesta a fost deja testat impreuna cu celelalte
vaccinuri recomandate pentru copiii de o anumita varsta.
S-a demonstrat ca vaccinurile recomandate sunt la fel de eficiente in combinatie, comparativ cand sunt
administrate individual. Adeseori, anumite combinatii de vaccinuri administrate impreuna pot provoca febra si
ocazional convulsii febrile; acestea sunt temporare si nu determina afectare pe termen lung.
In baza acestor informatii, atat Comitetul Consultativ pentru Practicile de Imunizare, cat si Academia
Americana de Pediatrie recomanda administrarea la timp a tuturor vaccinurilor din copilarie.
Schema de vaccinare recomandata de CDC asigura cea mai buna imunizare pe care o pot primi copiii, in
numeroasele etape diferite de crestere si dezvoltare.
Din momentul nasterii, nou-nascutul este expus zilnic la numeroase bacterii si virusuri. Consumul de alimente
introduce noi bacterii in organism; numeroase bacterii traiesc in gura si in nas; un nou-nascut isi duce mana sau
alte obiecte in gura de multe ori pe ora, expunandu-si sistemul imun la inca alti multi germeni. Cand copilul
raceste,este expus la pana la 10 antigeni, iar expunerea la infectia bacteriana streptococica inseamna in jur de
25-50 de antigeni.
Fiecare vaccin din schema de vaccinare din copilarie contine intre 1 si 69 de antigeni. Un copil caruia i se
administreaza toate vaccinurile recomandate in schema de imunizare din 2018 ar putea fi expus la pana la 320
de antigeni prin vaccinare pana la varsta de 2 ani.
De fapt, un raport a Institutului American de Medicina, din 1994 sustine urmatoarele: “In lumina acestor
evenimente firesti, pare improbabil ca numarul antigenilor separati continuti in vaccinurile din schema de
vaccinare din copilarie…sa reprezinte o povara apreciabila asupra sistemului imun astfel incat acesta sa fie
imunodeprimat”.
IMUNOPROFILAXIA INFECTIILOR
Utilizarea serurilor si vaccinurilor, alaturi de chimioterapice, reprezinta o arma esentiala in profilaxia si
tratamentul unor boli infectioase.
Profilaxia specifica (imunoprofilaxia) infectiilor bacteriene poate fi de doua categorii: pasiva (transfer
de anticorpi specifici) si activa (administrare de vaccinuri).

1. IMUNOPROFILAXIA PASIVA (SERURI TERAPEUTICE)

Serurile sunt produse biologice cu un continut bogat in anticorpi specifici fata de unul sau mai multi agenti
patogeni si se folosesc pentru blocarea procesului infectios la subiectii infectati cu agentul patogen respectiv.
Aceste seruri confera imunitate pasiva (fara participarea sistemului celular imunocompetent). Imunitatea prin
transfer de anticorpi este rapida (contine anticorpi gata formati), dar de scurta durata (10-l5 zile pentru serurile
heterologe si 20-30 de zile pentru serurile homologe), timp necesar proteinei straine sa se elimine din organism.

Dupa provenienta, serurile sunt de doua categorii: seruri heterologe si seruri omologe.

1.1. ADMINISTRAREA DE ANTICORPI SPECIFICI HETEROLOGI (SEROPROFILAXIE,

SEROTERAPIE)
Serurile heterologe se obtin pe animale (cal, iepure, oaie) hiperimunizate activ cu diferite vaccinuri  si
antitoxine
Se utilizeaza in prevenirea unor boli bacteriene care recunosc in mecanismul patogenic interventia prioritara
sau exclusiva a exotoxinelor bacteriilor infectante: tetanos, difterie, gangrena gazoasa, botulism.

Dupa compozitie, serurile se clasifica in:

seruri antibacteriene (ser antimeningococic);
seruri antitoxice (ser antidifteric, antitetanic, antigangrenos, antibotulinic);
seruri mixte: antibacterian + antitoxic (ser anticarbunos).

Dupa scop, serurile se clasifica in seruri administrate profilactic (seroprofilaxie) si seruri administrate

curativ. De exemplu, la copii contacti cu un bolnav de difterie se administreaza preventiv ser imun
antidifteric. Dar pentru a obtine o imunizare mai puternica si durabila, seroprofilaxia se continua
cu vaccinarea (anatoxina difterica).

Imunizarea pasiva are caracter de urgenta in urmatoarele cazuri:

protectia pacientilor cu a-gamaglobulinemie fata de infectiile cu bacterii piogene in conditii de risc crescut
pentru infectiile respiratorii;
protectia persoanelor nevaccinate in conditii de risc ctrescut pentru tetanos sau pacienti cu plagi
traumatice, arsuri, avort septic;
gangrena gazoasa la pacientii cu plagi traumatice;
terapia unor toxiinfectii si intoxicatii: difterie, tetanos, botulism, muscatura de serpi veninosi.

1.2. ADMINISTRAREA DE GAMAGLOBULINE SPECIFICE HOMOLOGE

Se obtin de la om, fie de la convalescenti de boli infectioase (seruri de convalescent), fie de la persoane
imunizate activ, in mod special, si se numesc seruri hiperimune. Serurile omologe se folosesc astazi sub
forma de imunoglobuline (gamaglobuline) specifice, extrase din aceste seruri.  
Imunoglobulinele extrase din amestecuri diferite de plasma (de la mai multi donatori adulti normali) se
numesc imunoglobuline normale sau gamaglobuline normale standard (contin IgG fata de microorganismele
care infecteaza majoritatea populatiei);
Gamaglobulinele obtinute din seruri de convalescent sau din serul unor voluntari umani hiperimunizati cu un
anume antigen (prin vaccinare sau administrare de anatoxina) se numesc imunoglobuline umane specifice
anti-(ex.: tetanos) sau gamaglobuline umane hiperimune.
Avantajul administrarii gamaglobulinelor specifice: numar redus de injectii; aport mare de anticorpi care se
mentin in organism un timp mai indelungat (10-l4 saptamani); fara riscul sensibilizarii la o eventuala
repetare.
Administrarea gamaglobulinelor se face prin injectii intramusculare si nu intravenoase. Introducerea
directa in sange poate determina forme grave de hipersensibilitate imediata (agregarea trombocitelor,
activarea complementului).

2. IMUNOPROFILAXIA ACTIVA (VACCINURILE)

Vaccinurile sunt esantioane de germeni microbieni sau toxine bacteriene, preparate astfel incat si-au pierdut
capacitatea de a produce boala (patogenitatea), dar si-au pastrat capacitatea de a induce raspuns imun
(imunogenitatea), deci de a proteja activ, specific organismul impotriva unei reinfectii homologe cu
germeni patogeni.
Un individ vaccinat, venind in contact cu germenul patogen sau cu toxinele acestuia, va dezvolta nu un
raspuns primar (de mica intensitate, de durata scurta), ci un raspuns secundar (intens si persistent).

2.1. CATEGORII
In functie de starea agentilor patogeni (modul de preparare) si natura componentelor antigenice,
vaccinurile se pot clasifica in:
vaccinuri corpusculare preparate din agenti patogeni vii atenuati (microbieni, virali);
vaccinuri corpusculare preparate din agenti patogeni omorati sau inactivati (microbieni, virali);
vaccinuri preparate din:
componente microbiene purificate (produse ale metabolismului bacterian);
fractiuni sau subunitati structurale ale microorganismelor (polizaharide capsulare, componente ale
peretelui bacterian, subunitati antigenice virale);
vaccinuri sintetice
vaccinuri clonate sau biosintetice obtinute cu ADN-recombinant

2.1.1. Vaccinuri corpusculare preparate din agenti patogeni vii atenuati

Majoritatea vaccinurilor vii atenuate sunt vaccinuri virale, cele bacteriene fiind mai putine.
Aceste vaccinuri complete contin tulpini bacteriene (sau virale) selectate pentru nivelul redus si stabil al
virulentei
Exemple de vaccinuri vii atenuate sunt prezentate in tabelul 1.

Atenuarea bacteriilor se face prin caldura, mutaganeza chimica (bacil tific), pasaje timp indelungat pe

medii de cultura (ex.: tulpini de bacil tuberculos bovin intretinut timp de 13 ani prin pasaje succesive pe
mediu cu cartof glicerinat si bila).
Administrarea la persoanele sanatoase produce o infectie inaparenta, urmata, dupa o singura inoculare,
de instalarea unei imunitati mediate umoral (prin anticorpi) si/sau celular (limfocite T reactive specifice).
In tabelul 2 sunt prezentate principalele avantajele si dezavantajele vaccinurilor preparate din agenti vii
atenuati.
Vaccinuri corpusculare preparate din agenti patogeni omorati sau inactivati
Sunt suspensii sau produse obtinute din particule bacteriene (sau virale) totale, la care, prin diverse procedee
fizice (caldura, radiatii UV) sau chimice, s-a neutralizat infectiozitatea cu mentinerea proprietatilor
imunogene. Induc un raspuns imun mediat umoral (anticorpi).
Exemple:
vaccinul antitifoidic (TAB);
vaccinul antiholeric;
vaccinul antipertussis;
vaccinul anti-E. coli (experimental);
vaccinul anti-Yersinia pestis.
Principalele avantaje si dezavantaje ale vaccinurilor preparate din agenti infectiosi omorati sunt
prezentate in tabelul 3.

Avantaje Dezavantaje
- stabilitatea mare care - induc imunitate de durata mai
nu permite reversia scurta rapeluri numeroase;
virulentei; - absenta stimularii proceselor
- stabilitate antigenica; imunitare locale la nivelul
- stabilitate la mucoaselor (IgA secretor) riscul ca
temperatura uzuala. la vaccinati sa se produca o
colonizare a mucoaselor cu
multiplicare locala a agentilor
imunizanti urmata de diseminarea
si transmiterea lor.

Vaccinuri preparate din componente microbiene

a. Anatoxine
Anatoxinele sunt produse microbiene purificate. Se obtin din toxine bacteriene (tetanica, difterica,
clostridiilor gangrenei gazoase, stafilococica) detoxifiate prin invechirea la caldura cu formol 4%.
Administrarea anatoxinelor este insotita de aparitia in organismul omului vaccinat a anticorpilor
antitoxici, protectori impotriva infectiei cu germeni secretori de exotoxine cu specificitate similara
anatoxinei vaccinante.
Cele mai eficiente anatoxine utilizate in vaccinare sunt anatoxina difterica si tetanica. Formeaza,
impreuna cu Bordetella pertussis inactivat, un trivaccin Di-Te-Per. O alta anatoxina este cea preparata
din neurotoxina secretata de Clostridium botulinum.
b. Vaccinuri preparate din fractiuni sau subunitati structurale ale microorganismelor
Sunt preparate vaccinale constituite din componenti structurali care sunt responsabili de raspunsul imun:
polizaharide capsulare, componente ale peretelui bacterian, subunitati antigenice virale.
Avantajele constau in eliminarea reactiilor postvaccinale iar dezavantajele in obtinerea unei imunitati
celulare slabe, cu necesitatea asocierii de adjuvanti.
Vaccinuri sintetice
Se obtin prin sinteza in vitro a fractiunilor polipeptidice care reprezinta antigenele vaccinante ale unor
microorganisme. Pentru a deveni antigene complete, fractiunile sintetice trebuie cuplate cu un carrier.
Aceste vaccinuri sunt inca obiect de studiu experimental.

Vaccinuri obtinute cu AND-recombinant (vaccinuri clonate sau biosintetice)

Sunt preparate in scopul obtinerii de fractiuni antigenice imunogene purificate a caror administrare sa
excluda reactiile adverse si complicatiile postvaccinale
Prin tehnica ADN-recombinant, genele care codifica proteinele (antigenele) componente ale vaccinului
sunt selectionate, izolate si introduse in genomul unei celule vector: bacterie (E. coli), levura
(Saccharomices cerevisiae) sau celule de mamifere capabile apoi sa le sintetizeze in cantitati industriale.

In raport cu numarul antigenelor inrudite sau diferite in acelasi preparat, vaccinurile pot fi:
- vaccinuri monovalente care provin de la o singura specie bacteriana sau virala (toate vaccinurile);
- vaccinuri asociate care reprezinta o asociere a vaccinurilor impotriva mai multor boli, asociere care
trebuie sa asigure eficacitatea fiecaruia dintre vaccinuri, iar reactiile adverse sa nu fie mai frecvente si
mai grave decat cele cunoscute pentru fiecare vaccin in parte. Exemple: vaccinul antidiftero-tetanic
(vaccin bivalent), diftero-tetano-pertussis (vaccin trivalent), antimeningococic (tetravalent).

INDICATII DE VACCINARE
Aceste indicatii pot fi: generale, selective si elective.
Vaccinarile generale vizeaza toata populatia infantila sau adulta in raport cu un program de vaccinare
stabilit in functie de gravitatea si prevalenta intr-o anumita tara a unor infectii. Astfel, in
Romania, vaccinarile anti-tetanica, anti-difterica, anti-tuberculoasa, anti-pertussis si anti-poliomielitica
sunt obligatorii.
Vaccinarile selective vizeaza grupe de populatii cu risc crescut la o infectie (anti-pneumococica, anti-
meningococica, anti-gripala in colectivitati).
Vaccinarile elective vizeaza pacientii la care anumite infectii sunt mai frecvente si mai grave decat in
populatia generala  (vaccinul anti-pseudomonas la pacientii arsi, vaccinul anti-gripal la pacienti cu
afectiuni respiratorii cronice, la cei cu diabet zaharat).

CALEA DE ADMINISTRARE A VACCINURILOR

Calea de administrare este in general parenterala, deci fara producerea de anticorpi IgA secretori. Se
impune, atunci cand bariera imuna a mucoaselor este esentiala pentru o protectie buna, administrarea
vaccinurilor atenuate pe cale orala, pentru a stimula producerea de IgA secretor. 

COMPLICATIILE VACCINURILOR
Aceste complicatii constau din: inducerea bolii infectioase si diverse accidente alergice.
Boala infectioasa poate fi indusa prin vaccinuri vii (tulpini bacteriene sau virusuri atenuate) la persoanele
cu deficiente ale apararii imune.
Accidentele alergice (reactii anafilactice) se pot datora impuritatilor antigenice provenite din substratul pe
care se cultiva tulpina vaccinanta.

CONTRAINDICATIILE VACCINURILOR
Pot fi temporare si definitive. Din categoria celor temporare fac parte: sarcina, boli febrile acute.
Cele definitive se refera la pacientii cu imunodeficiente si pacientii hipersensibilizati la antigenele
vaccinante.

GAMAGLOBULINE NESPECIFICE: OCTAGAM

Octagam este o soluţie de imunoglobulină umană normală (IgG) (adică soluţie de anticorpi umani) pentru
administrare intravenoasă (adică perfuzie într-o venă). Imunoglobulinele sunt constituenţi normali ai corpului
uman şi sprijină sistemul natural de apărare al organismului dumneavoastră. Octagam prezintă toate acţiunile
IgG prezente la populaţia normală. Administrarea de doze adecvate din acest medicament poate restabili
concentraţiile de imunoglobulină G scăzute în limita valorilor normale. Octagam are un spectru larg de anticorpi
împotriva agenţilor patogeni. Octagam este utilizat ca terapie de substituţie la pacienţi care nu au o cantitate
suficientă de anticorpi. Sunt trei grupe de terapie de substituţie: - Pacienţi cu deficit congenital de anticorpi
(sindroame de imunodeficienţă primară: agamaglobulinemie sau hipogamaglobulinemie congenitală
(înnăscute), imunodeficienţe comune variabile, imunodeficienţe combinate severe, sindromul Wiskott Aldrich)
- Pacienţi cu boli de sânge (hematologice) care determină o lipsă de anticorpi şi tendinţă la infecţii recurente
(mielom sau leucemie limfocitară cronică cu hipogamaglobulinemie secundară severă şi infecţii recurente) -
Copii cu SIDA congenitală care prezintă infecţii bacteriene frecvente. În plus, medicamentul poate fi utilizat în
anumite boli inflamatorii: - La adulţi, adolescenţi sau copii care nu au un număr suficient de trombocite
(purpură trombocitopenică idiopatică) şi care au un risc crescut de sângerare anterior intervenţiilor chirurgicale.
- La pacienţi cu o afecţiune care determină inflamaţii multiple ale mai multor organe (boală Kawasaki). - La
pacienţi cu o boală care determină inflamaţii ale anumitor părţi ale sistemului nervos (sindrom Guillain Barré)
De asemenea, medicamentul poate fi utilizat în tratamentul sau prevenirea infecţiilor după un transplant de
măduvă osoasă (transplant alogen de măduvă osoasă). 2 2. ÎNAINTE SĂ UTILIZAŢI OCTAGAM Nu utilizaţi
Octagam - dacă sunteţi alergic (hipersensibil) la imunoglobuline umane sau la oricare dintre celelalte
componente ale Octagam. - dacă aveţi un deficit de imunoglobuline IgA (deficit de IgA) cu anticorpi împotriva
imunoglobulinelor de tip IgA prezenţi. Aveţi grijă deosebită când utilizaţi Octagam Vă rugăm să-i spuneţi
medicului dumneavoastră dacă aveţi orice altă boală. În cazul unei reacţii adverse, fie se reduce viteza de
perfuzare, fie se opreşte perfuzia. Tratamentul necesar depinde de natura şi severitatea reacţiei adverse.
Siguranţa virală Când se administrează medicamente preparate din sânge uman sau plasmă, infecţiile datorate
transmiterii agenţilor patogeni nu pot fi excluse în totalitate. Acest lucru este valabil, de asemenea, în cazul
virusurilor necunoscute sau nou apărute şi al altor agenţi patogeni. Cu toate acestea, riscul transmiterii agenţilor
patogeni în cazul administrării Octagam este redus prin: - selectarea donorilor printr-o anamneză atentă şi
printr-un screening al donaţiilor pentru cele trei virusuri patogene majore, HIV (virusul imunodeficienţei
umane), VHC (virusul hepatitei C), VHB (virusul hepatitei B). - testarea rezervei de plasmă pentru materialul
genomic al VHC - includerea în procesul de fabricaţie a procedurilor validate de inactivare/îndepărtare a
virusurilor, utilizând modele virale care sunt considerate eficace pentru HIV, VHC şi VHB. Procedurile de
inactivare/îndepărtare a virusurilor pot avea valoare limitată faţă de virusurile neîncapsulate cum sunt virusul
hepatitei A sau parvovirus B-19. Octagam conţine maltoză, care provine din porumb. Au fost raportate reacţii
alergice asociate cu administrarea prin perfuzie a altor medicamente care conţin maltoză/amidon de porumb.
Dacă aveţi alergie cunoscută la porumb, trebuie fie să evitaţi utilizarea Octagam fie să fiţi observat îndeaproape
în timpul perfuziei cu Octagam, pentru a se depista semnele şi simptomele reacţiilor de hipersensibilitate. În
interesul pacientului, ori de câte ori este posibil, se recomandă ferm ca de fiecare dată când se administrează
Octagam unui pacient, să se înregistreze numele pacientului şi seria de fabricaţie a medicamentului. Utilizarea
altor medicamente Linia de perfuzare poate fi spălată înainte şi după administrarea Octagam, fie cu soluţie
salină izotonica .

IMUNOGLOBULINE UMANE SPECIFICE: ANTITETANOS, ANTIRABICĂ, ANTIHEPATITĂ B

Care sunt vaccinările care se pot efectua post-expunere?

Vaccinarea antivaricelă
Varicela este, așa cum ați aflat probabil deja, o boală infecțioasă foarte contagioasă, care se răpândește prin
contact direct, provocând o erupție deranjantă pe tot corpul. Bășicile care provoacă o mâncărime intensă pot
persista chiar și două săptămâni, pot provoca cicatrici permanente și îl fac pe bolnav nevoit să se izoleze de
colectivitate pentru o perioadă.

Vaccinul antivaricelă nu este inclus în programul național de imunizare, însă  pentru a proteja copiii de această
boală, el poate fi efectuat la cerere și contra-cost. De regulă, imunizarea împotriva varicelei se face în două
doze: prima, administrată la 12-18 luni și a doua, între 4-6 ani. Este un vaccin sigur și eficient, care poate scuti
copilul, implicit viitorul adult de multe neplăceri.
Trebuie să știți însă că vaccinul antivaricelă se poate efectua și post-expunere, dacă  persoana în cauză nu a fost
imunizată anterior.
Totuși, vaccinul trebuie administrat la maximum 72 de ore de la momentul în care se consideră că s-a produs
contactul cu o persoana infectată.
Vă recomandăm să vă consultați medicul în cazul în care sunteți pus în această situație.

Vaccinarea antihepatita A
Vaccinarea împotriva hepatitei A se face de regulă preventiv, pentru a evita infectarea cu virusul dăunător.
Medicii recomandă administrarea a două doze, la distanță de șase luni, copiilor de peste un an.
Totuși, în cazul în care am fost expuși virusului hepatitei A (HAV), putem și chiar este recomandat să ne
vaccinăm, având grijă să luăm această măsură în primele două săptămâni de la expunere. 
Vaccinul antihepatita A administrat post-expunere este recomandat persoanelor cu vârste cuprinse între 1-40
de ani, pe când celor care depășesc pragul de 40 ani le este recomandată imunizarea cu imunoglobulină.
De asemenea, cea de-a doua variantă este indicată și pentru copii sub un an, persoanelor cu o imunitate scăzută
sau compromisă, celor cu alergii cunoscute la ingredientele vaccinului, ori celor care suferă de boli cronice ale
ficatului.

Vaccinarea antihepatita B
hepatita B este o boală periculoasă, care provoacă anual un milion de decese, în cazurile cronice. În Schema
Națională de Imunizare destinată copiilor este prevăzută administrarea a trei doze de vaccin: în primele 24 de
ore de la naștere, la două și la șase luni. De asemenea, adulților din grupele de risc (persoanele homosexuale, cei
care prin natura meseriei intră în contact cu sângele altor persoane, călătorii, bolnavii de HIV, persoanele care
fac dializă) le este recomandă administrarea a trei doze, oricând la vârsta maturității. Pe lângă aceste
recomandări preventive, trebuie să știți că imunizarea antihepatita B se poate face și post-expunere, existând
indicații diferite, de la caz la caz.
Astfel, persoanele care au vaccinarea hepatita B la zi și consideră ca au fost expuși infecției pot primi încă o
doză de vaccin, în timp ce aceia care sunt expuși infecției în intervalul dintre doze, trebuie să li se administreze
imunoglobulină, iar apoi să continue vaccinarea conform graficului.
În cazul în care o persoană neimunizată anterior împotriva hepatitei B este expusă infecției, recomandarea este
ca în primele 24 de ore să se administreze atât o doză de vaccin, cât și una de imunoglobulină, însă în locuri
diferite ale corpului.
Care sunt vaccinările care trebuie să se efectueze post-expunere?
Vaccinarea antitetanos
Vaccinarea antitetanos este una dintre cele mai importante vaccinări, fiind inclusă în programele de imunizare
profilactică: vaccinurile DiTePer (administrat obligatoriu și gratuit copiilor la două, patru, șase luni și la unu și
patru ani) și dT (administrat adulților la fiecare zece ani).  Vaccinul dT se administrează însă nu doar
preventiv, ci și post-expunere, atunci când infecția s-a produs (sau are șanse să se producă) prin intermediul
rănilor, mușcăturilor de animale, ori a operațiilor chirurgicale.
Această formă de imunizare după expunerea la risc trebuie să fie considerată o necesitate de urgență: tetanosul
poate avea manifestări grave: contracții musculare, pneumonie, încleștarea maxilarului.
Din acest motiv, în cazul în care vă identificați într-una din situațiile descrise mai sus, prezentați-vă cât mai
repede la o unitate medicală, pentru a va imuniza antitetanos. (4,5)

Vaccinarea antirabică
Rabia este o boală infecțioasă întâlnită la animale, fie ele domestice sau sălbatice, care poate fi transmisă
oamenilor, prin contactul cu saliva unui animal bolnav, care se poate produce prin zgârieturi, mușcaturi sau
înțepături.
rabia este deosebit de periculoasă, fiind letală imediat după apariția simptomelor, fără excepție. Anual, rabia
ucide  peste 55000 de persoane, conform rapoartelor emise de Organizația Mondială a Sănătății (OMS). (6)

În cazul în care am fost mușcați sau zgâriați de un animal, e strict recomandat să ne prezentăm de urgență la
spital, pentru ca locul cu pricina să fie curățat și dezinfectat, urmând să fie administrate apoi vaccinul antirabic
și imunoglobulina. De asemenea, medicul decide de regulă să administreze  încă patru doze de vaccin antirabic,
la 3, 4, 7  și 30 de zile de la expunere, pentru ca riscul infectării să fie eliminat.

Având în vedere riscurile pe care le presupune infectarea cu rabie, prezentarea de urgență la spital în cazul
oricăror mușcături sau zgârieturi cauzate de un animal este esențială și nu trebuie amânată sub nicio formă!
Vaccinul este recomandat tuturor persoanelor, existând rezerve în privința femeilor însărcinate, în cazul cărora
rămâne la latitudinea medicului să pună în balanță riscurile vaccinării și probabilitatea infectării. (7)