LUPTA ÎN FOCAR

Conferențiar universitar
Dr. Voidăzan Septimiu
Definiție
o Supravegherea epidemiologică - complex
de mijloace şi metode care asigură culegerea,
prelucrarea şi transmiterea de informaţii
privind riscurile pentru sănătate în vederea
elaborării unui program de prevenire şi de
combatere a îmbolnăvirilor.
o Cuprinde acţiuni cu caracter preventiv şi
combativ.
Acţiunile cu caracter preventiv
o se elaborează cu scopul prevenirii BT, şi au
următoarele caracteristici:
n sunt permanente

n sunt planificate

n sunt obligatorii

n sunt legiferate.
Acţiunile cu caracter preventiv
o alcătuiesc planul complex profilactic şi grupează
măsurile profilactice în:
n măsuri profilactice cu caracter general, igienico-sanitar.
n măsuri specifice, cu caracter epidemilogic.
o Măsuri profilactice cu caracter general, igienico-
sanitar, sunt măsuri cu:
n aplicabilitate permanentă, prin care se are în vedere
respectarea normelor de igienă a mediului, comunală, a
individului, a muncii, a alimentaţiei, a copilului şi
adolescentului.
Măsuri de igienă a mediului:
o evaluarea periodică a riscurilor de poluare biologică şi
chimică a solului, a apei, a atmosferei şi stabilirea unor
măsuri de protecţie a mediului,
o se fac periodic măsurători pentru stabilirea nivelului de
poluare a mediului, cu ajutorul unor parametri (emisia
de poluant, nivelul poluării),
o se fac măsurători privind nivelul de expunere.
o se face cercetarea din punct de vedere epidemiologic
asupra influenţei condițiilor de mediu, asupra stării de
sănătate a populaţiei (riscul de îmbolnăvire).
Măsuri de igienă comunală:
o supravegherea modului de aprovizionare cu
apă potabilă a localităţilor.
o supravegherea nivelului de poluare.
o asigurarea evacuării corecte a reziduurilor
lichide şi solide (supravegherea sistemului
de colectare-neutralizare).
o controlul medical al personalului care
lucrează în domeniul igienei comunale.
Măsuri de igienă individuală şi colectivă:
o supravegherea nivelului igienico-sanitar al
populaţiei,
o controale repetate
o monitorizarea nivelului de polare interioară
o controlul cond. de funcţionare şi controlul
medical al personalului din industriile de
deservire publică.
o măsuri de educaţie pentru sănătate pe
probleme de igienă individuală şi colectivă.
Măsuri de igienă a muncii:
o catagrafierea unităţilor.
o efectuarea de controale medicale: la angajare, de acomodare, şi are ca
obiective:
n depistarea persoanelor care pot fi surse de infecţie (boln. cu BT,
purtători de germeni).
n depistarea unor boli cu largă răspândire în masa populaţiei (sifilis- ex
serologic, TBC- MRF, ex. medicale de tip screening).
n pt. examenele la angajare există şi obiectivul depistării unor boli care
împiedică desfăşurarea normală a activităţii în domeniul respectiv.
n la examenele periodice se urmăreşte existenţa unor boli cu caracter
profesional (bruceloză, TBC, leptospiroze - domeniul agricol; BT în
domeniul sanitar).
o controlul periodic pentru verificarea condiţilor igienico-sanitare de
funţionare a unităţii respective,
o depistarea noxelor profesionale, monitorizarea lor şi eliminarea lor pe cât
posibil.
o depistarea şi dispensalizarea cazurilor de boli profesionale,
o organizarea de acţiuni de educaţie pentru sănătate pe probleme de
medicina muncii.
Măsuri de igienă a alimentaţiei:

o catagrafierea unităţilor.
o toate unităţile trebuie să primească autorizaţia sanitară de
funcţionare, care trebuie vizată anual (eliberată de camera de
comerţ).
o organizarea de controale periodice pentru verificarea cond. de
funcţionare.
o asigurarea controlului medical al personalului din aceste unităţi
(de ex. la angajare se cere şi coprocultură, BTS, purtătorii de
Salmonella tiphi trebuie excluşi definitiv, la alte salmoneloze
după vindecare se pot angaja).
o se organizează acţiuni de educaţie pentru sănătate.
Măsuri de igienă a copilului şi
adolescentului:
o catagrafierea unităţilor pentru copii.
o organizarea de controale periodice pentru verificarea cond. de
funcţionare.
o examen psihologic la angajare
o examene periodice în funcţie de tipul unităţii (triaj
epidemiologic se face zilnic la preşcolari şi periodic la şcolari),
o evaluării periodice ale dezvoltării psihosomatice,
o evaluarea capacităţii de adaptare în colectivitate.
o studii privind morbiditatea pediatrică şi mortalitatea în
o instituţii,
o organizarea unor acţiuni pentru sănătate pentru deprinderea
o unui stil de viaţă sanogen, igienă personală.
B. Măsuri specifice, cu caracter
epidemiologic:
o supravegherea teritoriului arondat pentru depistarea activă a noilor focare
de BT.
o supravegherea focarelor cunoscute şi a fostelor focare.
o depistarea şi neutralizarea focarelor de parazitism (ţânţari, muşte, păduchi,
căpuşe, ploşniţe),
o depistarea purtătorilor de germeni.
o controlul unităţilor cu risc epidemiologie crescut (unităţii alimentare,
uzinele de apă, instituţii pentru copii),
o măsuri de decontaminare profilactică (metoda DDD - dezinfecţie,
dezinsecţie, deparazitare, în unităţile sanitare şi sterilizare),
o măsuri de imunoprofilaxie (activă, pasivă),
o vaccinări profilactice obligatorii.
o planificarea necesarului de mijloace pentru acţiuni de prevenire şi
combatere a BT (substanţe pentru dezinfecţie, produse biologice pentru
imunoprofilaxie).
Acţiunile cu caracter combativ:

o Intervin după declanşarea unui proces epidemiologic.

o Obiective:
n stabilirea agenţilor care au determinat îmbolnăvirea, apariţia
focarului epidemiologic: (sursă, căi de transmitere şi populaţia
receptivă).
n stabilirea unor măsuri de limitare sau lichidare a bolii, a
focarului.
o Caracteristicii:
n limitate în timp şi spaţiu
n de strictă urgenţă
n țintite
n adaptate la agentul patologic
n obligatorii şi legiferate.(MS)
Măsurile care se iau într-un focar sunt cuprinse în
planul complex de combatere a BT:

o 1. depistarea cazurilor de boală infecţioasă.

o 2. clarificarea diagnosticului.
o 3. izolarea cazurilor şi tranportul bolnavilor cu BT de la locul
depistării la locul izolării.
o 4. înregistrarea şi raportarea cazurilor.
o 5. ancheta epidemiologică în focarul BT.
o 6. măsuri de decontaminare în focar.
o 7. măsuri de imunoprofilaxie în focar.
o 8. măsuri faţă de contacţi, suspecţii, purtători, convalescenţi.
o 9. măsuri de educaţie pentru sănătate în focarul de BT.
 Controlul BT

o Se face prin trei etape sau faze:

n A. faza de reducere
n B. faza de eliminare
n C .faza de eradicare.
Faza de reducere:
o se reduce morbiditatea specifică (incidenţa şi
prevalenta bolii)
o se face prin depistarea şi neutralizarea
surselor de germeni.
o se iau măsuri de limitare a transmiterii.
o în RO: majoritatea bolilor transmisibile.
Faza de eliminare:
o înlăturarea bolii clinic manifeste.
o agentul etiologic circulă.
o limitarea receptivităţii colective prin măsuri
de vaccinare profilactică obligatorie.
o nu apar cazuri de boală, eventual cazuri
spoardice datorită antecedentelor vaccinale
şi dat. deficienţelor în acţiunile vaccinale.
o în RO: tetanusul la nou născut.
Faza de eradicare:
o agentul patogen dispare din teritoriu însă
pop. este receptivă
o pot apare cazuri de import.
o nu se mai realizează imunoprofilaxie.
o în RO: tifosul exantematic, holera, difteria,
malaria şi poliomielita.
o pe glob este variola.
o se are în perspectivă eradicarea poliomielitei
pe glob.
Depistarea cazurilor de BT
o permite pe lângă depistarea izvoarelor de infecţie (bolnavi în perioada
de incubaţie sau purtători de germeni) şi depistarea bolilor cu
răspândire populaţională (TBC) şi bolile cu caracter profesional
(bruceloză, leptospiroză).
o Se face de către personalul medico-sanitar prin următoarele
posibilităţii:
n cu ocazia consultaţiilor curente, în cabinete medicale.
n prin autodeclarare (un indicator pozitiv pentru eficienţa educaţiei pentru
sănătate).
n cu ocazia consultaţiilor medicale de la angajare sau cu ocazia controalelor
periodice.
n depistări active prin acţiuni de screening, se folosesc teste cu cost mai
redus, de primă intenţie şi se face în populaţie în primul rând pentru
depistarea portajului de germeni.
n Prin triaj epidemiologic (examinări medicale sumare, de obicei examen
obiectiv) cu scopul depistării BT în fază incipientă.
Tipuri de triaj
o Triajul permanent se face în cabinetele medicale din dispensare,
ambulatorii de specialitate, unde toţi pacienţii sunt verificaţi, indiferent
de problema de sănătate cu care se adresează medicului, însistându-se
pe extremele de vărstă şi pe populaţia cu risc. Trebuie să existe
posibilitatea de izolare pentru persoanele care prezintă semnele unei
BT. In caz de epidemie ar trebui făcut încă din sala de aşteptare, pentru
bolile cu transmitere aerogenă (ex. gripa).
o Triajul zilnic este caracteristic pentru unităţile de preşcolari sau
pentru personalul din bucătării care servesc mai mult de 500 de porţii
zilnic şi personalul medico-sanitar.
o Triajul periodic se face în unităţile şcolare pentru elevi şi personalul
didactic, după fiecare vacanţă.
o Triajul ocazional se face la instituirea unor activităţi cu caracter
temporar (deschiderea de tabere şcolare, şantiere) sau în situaţii
epidemiologice deosebite (epidemii, catastrofe naturale).
Indicele de depistare
o Eficienţa acţiunilor de depistare se apreciază cu
ajutorul unui indicator epidemiologic: indicele de
depistare = media timpului scurs de la apariţia
primelor simptome până la depistarea cazurilor,
calculată în ore sau zile.
o Se calculează pt. focarele de BT cu transmitere
aerogenă, indicele < 1-2 zile; la BT cu transmitere
enterală, indicele >(excepţie holera - în ore).
o Nivelul acestui indice marcheză eficienţa
supravegherii epidemiologice.
Diagnosticarea BT
o Se face în trei etape:
n 1) dg. clinic
n 2) dg. de laborator
n 3) dg epidemiologic.
o Diagnosticul clinic, se bazează pe semnele şi simtomele de
boală, pentru BT este un dg. De suspiciune.
o Diagnosticul de laborator, cuprinde dg. microbiologic (dg.
etiologic al îmbolnăvirii), dg. biochimic, parazitologic şi
hematologic. Dg. microbiologic are ca principal obiectiv
asigurarea dg. etiologic cert în timp cât mai scurt, cuprinde dg.
de urgenţă prin identificarea agentului etiologic, det.
sensibilităţii la ATB, se mai apelează şi la date suplimentare
(identificarea taxonomică exactă, precizarea unor caractere de
subspecie - serotip, izotip).
o Pentru efectuarea unui dg. de laborator exact
trebuie să se respecte:
n Normele de prelevare,
n Normele de transport
n Normele de prelucrare.
o Vezi clostridium dificle
DIAGNOSTICUL EPIDEMIOLOGIC
Sunt necesare următoarele categorii de date:
o Date personale ale bolnavului; date de identitate (nume, prenume) - pot fi relevantedg. pentru
medic, mai ales dacă în familia bolnavului au mai existat de curând cazuri de BT.
n Vârsta - se ţine seama de diferenţele de incidenţa pe grupuri de vârsta ale unor BT; unele
pot apărea la copii (sdr. eruptiv cutanat febril), altele numai la adulţi.
n Sexul.
n Domiciliul - poate sugera dg. mai ales în situaţiile în care există focare epidemiologice
cunoscute deja în anumite zone ori localităţii.
n Profesia şi locul de muncă - sunt de mare folos în orientarea dg. la cazurile care
efectuează o activitate profesională în mediu infecţios. Locul de muncă poate să aducă
variate riscuri de BT (infecţionist, ftiziolog, bacteriolog) în colectivităţii de copii sunt mai
frecvente hepatitele virale de tip A, infecţiile acute respiratorii, enteroviroze.
n Condiţiile de locuit, alimentaţie, sanitaţie. - aglomeraţia + lipsa condiţiilor de igienă
adecvată favorizează BT ale aparatului respirator, a tegumentelor sau a mucoaselor;
standardul de viaţă scăzut, de igienă, nivelul de trai necorespunzător, aglomeraţia duc la
boli ca: TBC şi parazitoze cu evoluţie nefavorabilă a BT şi posibil reinfectii; dacă există
animale domestice (vite, oi, capre, porcii, câini, pasări de curte), dacă locuinţa este infestată
cu rozătoare, insecte hematofage, cum se face aprovizionarea cu apă potabilă; dacă există
toxicomanii (alcool, tutun, droguri), unde se asigură un fond biologic deprimat ca
integritate a apărării antiinfecţioase.
n Antecedentele personale fiziologice şi patologice (BT care dau imunitate solidă şi de
lungă durată), sau, vacc. obligatorii + alte vacc; antecedente heredocolaterale ( cazuri în
familie sau colectivitate, purtători cunoscuţi în anturaj);istoricul bolii (clarificarea
circumstanţelor infectării - se caută în perioada calendaristică corespunzătoare perioada
maximă de incubaţie evenimente ce puteau contribui la infectare); aprecierea fondului
imunitar prin verificarea registrelor de vacc, prin IDR, titrarea Atc. serici; aprecierea
circulaţiei germenilor în teritoriu sau la pop. (aprecierile vin în colaborare cu DSP).
Izolarea bolnavilor cu BT
o Există internare obligatorie sau la domiciliu,
reglementată prin ordin al MS.
o Internarea obligatorie se face pentru boli cu
difuzibilitate mare şi evoluţie clinică gravă, se face
pentru bolnavi şi suspecţi, în secţii de infecţioase,
parazitologie, TBC, boli dermato-venerice (sifilis).
o Se face separare pe etiologie în spital, pe cât posibil,
iar în caz de diagnostic incert se asigură filtre de
izolare.
o Durata izolării se calculează pe baza perioadei de
contagiozitate a bolii.
Bolile cu internare obligatorie sunt:
o 1. antrax
o 2. botulism
o 3. bruceloză
o 4. difterie
o 5. febră tifoidă
o 6. febre paratifoide
o 7. hepatite virale
o 8. holeră
o 9. leptospiroze
o 10. meningite
o 11.poliomielită
o 12.scarlatină
o 13.tetanos
o 14.septicemie.etc.(aprox. 50)
o Celelalte boli se pot izola la domiciliu, există situaţii de excepţie, în care şi bolile
de mai sus se pot izola la domiciliu.
Izolarea la domiciliu
o Se face pentru boli cu risc clinic şi epidemiologie redus, dacă există condiţii
necesare.
o Durata izolării este identică cu cea din spital. Se pot interna pe anumite
considerente clinice sau dacă nu există condiţii bune la domiciliu.
o Pentru unele îmbolnăviri e necesară şi izolarea contacţilor (acele persoane
din anturajul bolnavului sau purtătorului de germeni în perioada de
contagiune).
o Contacţii se izolează la domiciliu, excepţie holera şi ciuma, pentru care se
izolează în spital.
o Durata izolării coincide cu perioada maximă de incubaţie a bolii. Se poate
recurge şi la administrarea de Ig în timp util, în doză adecvată (nu
întotdeauna previn apariţia bolii, uneori cresc doar perioada de incubaţie).
Persoanele care prezintă riscul prelungirii perioadei de incubaţie vor fi
izolate 1-2 săptămâni în plus (ex. rujeola, la copii cu CI la administrarea
vaccinului, rujeolă mitigată, la cei care au primit Ig).
o Pentru cei internaţi, transportul se face numai cu autosanitara, care trebuie
dezinfectată după fiecare asemenea transport.
 Înregistrarea şi raportarea cazurilor de
BT
o Înregistrarea este operaţia prin care se ţine
evidenţa acestor îmbolnăviri.
o Se realizează în următoarele modalităţi:
n registre de consultaţii medicale (date personale,
simptome, dg. cod, prescripţii medicale).
n fişa de consultaţii medicale,
n registre speciale de evidenţă pentru BT(în
dispensare, la DSP)
n fişa de anchetă epidemiologică (individuale sau
pentru focar).
Raportarea
o Declararea, informarea tuturor unităţilor cu profil epidemiologic despre
existenţa acestor cazuri.
o Raportarea se face nominal sau numeric.
o Raportarea nominală se face pe formulare tipizate = fişă de declarare a cazului
de BT.
o Se completează câte o fişă pe caz, conţine date personale, date privind
îmbolnăvirea, date din focar.
o Bolile cu acest tip de declarare coincid cu cele cu internare obligatorie, excepţie
dizenteria amibiană. In cazurile de meningită TBC, meningococică, sifilis, TBC se
declară toate formele şi toate localizările.
o Pentru unele boli, după depistare se face şi declarare telefonică de urgenţă
(holera, malarie, tifos exantematic, difterie, poliomielită, febră tifoidă, şi rabie),
focare de îmbolnăvire (min 3-5 cazuri de toxiinfecţie alimentară, focare de
colectivitate (streptococii, stafilococii, hepatite virale, dizenterie, rujeolă,
rubeolă, tuse convulsivă, gripă, varicelă, oreon), şi focare de infecţii
nozocomiale.
o Raportarea numerică se raportează doar numărul de îmbolnăviri pe persoană
pe an pe grupe de vârstă.
Raportarea numerică
o Se face anual, trimestrial, lunar, săptămânal şi zilnic.
o Rap. anuală: se face pentru parazitoze, helmintiază, hidatidoză,
septicemii, viroze respiratorii, exceptând gripa.
o Rap. trimestrială, se face pentru angina streptococică, erizipel,
meningită (exceptând TBC, meningococ), rubeolă, varicelă, toxiinfecţie
alimentară (exceptând botulismul).
o Rap. lunară: BDA (inclusiv dizenteria bacilară), gripa, oreonul, rujeola,
tusea convulsivă.
o Rap. săptămânală: se face în funcţie de sezon. In sezonul rece pentru
IACRS, pneumonie, gripă (0-1 an, 1-14 ani, 15-64, peste 65); în sezonul
cald, BDA.
o Rap. zilnică: se face numai în situaţii epidemiologice deosebite.
o Raportarea internaţională: în funcţie de situaţia epidemiologică loco-
regională, de la MS la OMS. MS decide ce boli trebuie raportate în
fiecare ţară. In RO se raportează holera, malaria şi HIV/SIDA.
Ancheta epidemiologică:
o În focarul de BT avem o AE preliminară (orientativă) şi o AE
definitivă (de aprofundare).
o AE preliminară, obiective:
n 1. stabilirea dg. de urgenţă (orientativ)
n 2. evaluarea posibilităţilor de extindere a focarului
n 3. elaborarea măsurilor de urgenţă pentru lichidarea focarului
(depistare+izolare, decontaminare, lichidare).
o AE definitivă, obiective:
n 1. conţine date privind potenţialul epidemiologie al bolii sau
focarului
n 2. evidenţiază factorii structurali ai procesului epidemiologie
(sursa de infecţie, căi de transmitere, pop. receptivă + factorii
favorizanţi)
n 3. permite stabilirea planului de măsuri de combatere.
AE are 4 etape:
o 1. culegerea de date din focar
o 2. prelucrarea datelor
o 3. interpretarea rezultatelor şi elaborarea
măsurilor de control
o 4. verificarea eficienţei măsurilor luate în
focar.
Culegerea de date din focar
o Se realizează prin efectuarea unor AE individuale (interviuri
epidemiologice), în primul rând la bolnavii din focar, apoi contacţi,
purtători, convalescenţi.
o Are trei obiective:
n 1. precizarea şi caracterizarea momentului infectant (data debutului+
perioada max. de incubaţie)
n 2. selectarea şi înregistrarea contacţilor
n 3. găsirea suporturilor materiale contaminate, urmate de dezinfecţia şi
deratizarea lor (metoda de decontaminare este în funcţie de agentul
etiologic, rezistenţă, condiţiile din focar).
o Culegerea de informaţii epidemiologice privind condiţiile de locuit,
alimentaţia, aprovizionarea cu apă, sanitaţie, igienă individuală şi
colectivă, nivelul educaţiei pentru sănătate, condiţii igienico-sanitare la
nivelul localităţii. Informaţii speciale privind condiţiile meteo-
climaterice, date demografice, situaţia fondului imunitar.
Prelucrarea datelor:
o Foloseşte metode de analiză statistică
epidemiologică cu un tabel al îmbolnăvirilor,
care cuprinde toate cazurile, în ordine
cronologică.
o Se calculează indicii focarului.
o Rezultatele se exprimă grafic, topografic.
Interpretarea rezultatelor şi elaborarea
măsurilor de control
o Constă în elaborarea măsurilor de combatere.
o Se stabileşte dg. complet al focarului: dg. etiologic şi
factorii structurali ai procesului epidemiologic.
o Se elaborează planul de lichidare a focarului,
alcătuit din măsuri ce vizează factorii structurali ai
procesului epidemiologic:
n pt. sursa de infecţie: depistare precoce, declarare în timp
util, depistarea şi tratamentul purtătorilor;
n pt. întreruperea transmiterii: decontaminare,
supravegherea elementelor de mediu;
n pt. organul receptor: profilaxie nespecifică,
chimioprofilaxie, imunoprofilaxie.
 Verificarea eficienţei măsurilor luate în
focar.
o Succesul măsurilor înseamnă stingerea focarului.
o Un focar se consideră stins când nu se mai
depistează cazuri noi după o perioadă de timp mai
mare decât perioada max. de incubaţie calculată de
la ultimul caz descoperit.
o Verificarea se face prin triaje, sondaje, indicatori
epidemiologici de eficienţă (indicele de depistare,
izolare, de Atc, de examinare la contacţi).
Schemă de AE
o date personale, nume, prenume, sex, vârstă, domiciliu, loc de muncă, tip de
colectivitate (pt. copii)
o date privind boala: data, felul, simtomatologia de debut.
o data depistării, modalitatea şi unitatea care a depistat boala.
o locul izolării şi data externării, dacă a fost internat.
o forma clinică, complicaţii, boli asociate, data şi cauza decesului conform
certificatului de deces.
o rezultatele examenului de laborator (ex. de confirmare, examinări
complementare) şi paraclinice.
o date epidemiologice:
n stabilirea sursei de infecţie (contact cu un bolnav, în spital, purtători de germeni şi
purtători necunoscut/nedepistat.
n date privind receptivitatea faţă de boală (antecedente de boală, antecedente vacc.)
n interventia unor factori favorizanti.
n întocmirea listei contacţilor cu: date personale, date privind receptivitatea la boală,
rezultatul ex. microbiologic de control, în funcţie de boală.
n stabilirea listei elementelor contaminate şi alegerea metodelor de decontaminare.