Sunteți pe pagina 1din 113

Măsuri de decontaminare

Dr. Voidăzan Septimiu


Ordine-legi
 Ord. M.S. Nr. 261/2007 cu următoarele puncte: Norme tehnice
privind curăţenia şi dezinfecţia în unităţile sanitare; materialele
şi produsele utilizate în procesul de curăţenie şi dezinfecţie al
suprafeţelor sanitare; concentraţia, modul de utilizare şi timpul
de contact al substanţele utilizate. Prelucrarea protocoalelor de
curăţenie şi dezinfecţie pe secţie.
 Ord. M.S. Nr. 1226/2012 privind gestionarea deşeurilor
medicale: modul de colectare, triere, evacuare şi depozitare
temporară până la eliminarea finală a acestora.
 Ord. M.S. Nr. 916/2006 privind spălarea mâinilor şi
precauţiunilor universale pentru prevenirea infecţiilor
nosocomiale.
I. Criteriile de definire a infecţiei
nosocomiale
 este infecţia contractată in spital sau in alte unitaţi sanitare cu
paturi;
- se referă la orice boală datorată microorganismelor;
boală ce poate fi recunoscută clinic sau microbiologic;
- afectează:
1.fie bolnavul datorită internării lui in spital sau ingrijirilor primite,
2.fie pacientul spitalizat sau in tratament ambulatoriu,
3. fie personalul sanitar datorită activitatii sale,
- indiferent dacă simptomele bolii apar sau nu in timp ce
persoana respectivă se află in spital.
Infecţiile nozocomiale
Majoritatea microorganismelor patogene pot rezista câteva luni pe suprafeţe inerte.

Klebsiella spp. 30 luni


Pseudomonas aeruginosa 16 luni
Escherichia coli 16 luni
Staphylococcus aureus incl. 7 luni
MRSA
Enterococcus spp. 4 luni
Vacciniavirus 5 luni
Adenovirus 3 luni
HAV 2 luni
Norovirus 7 zile

4
Transmiterea microorganismelor

Se poate realiza pe mai multe căi:

1.Direct (prin contactul direct între purtător şi receptor);

2.Indirect (prin contactul receptorului cu suprafeţe contaminate);

3.Prin intermediul vectorilor (insecte ce pot transmite diverse


maladii);

4.Prin intermediul vehiculelor contaminate (medicamente,


lichide, nutrienţi).

5
Colonizare, contaminare şi stare de
purtător
 Diferenţierea noţiunilor: este esenţială în vederea
stabilirii corecte a diagnosticului sau pentru aplicarea
strategiilor de control şi de terapie adecvate.
 Colonizarea reprezintă multiplicarea unui
microorganism pe suprafeţele organismului gazdă
(tegumente, mucoase) fără a determina o reacţie imună,
leziuni morfo-funcţionale sau o simptomatologie clinică
detectabile.
 Contaminarea defineşte prezenţa microorganismelor
(dar şi a substanţelor chimice sau radioactive) pe
suprafeţele inerte (obiecte) sau ale organismului uman,
iar în cazul acestuia, în absenţa reacţiilor tisulare locale
sau imune.
 Starea de purtător semnifică găzduirea şi eliminarea
microorganismului patogen de pe învelişurile sau din
cavităţile organismului persoanelor aparent sănătoase.
Definiţii
 Septic înseamnă contaminat sau infectat cu microbi
patogeni
 Aseptic înseamnă lipsit de microbi patogeni,
condiţionat patogeni, saprofiţi
 Asepsia reprezintă un complex de tehnici şi
manopere care împiedică pătrunderea
microorganismelor într-un substrat steril.
 Antisepsia reprezintă decontaminarea
tegumentelor, mucoaselor, plăgilor cu ajutorul
substanţelor antiseptice prin care se reduc
semnificativ microorganismele la aceste nivele
Prezenţa microorganismelor pe pielea
pacientului sau a mediului înconjurător
Transferul microorganismelor de la
pacient prin intermediul mâinilor
Colonizarea germenilor
Spălare incorectă
Mod de transmitere
Mod de transmitere
Mod de transmitere
Lanţul de transmitere

Personal medical

Suprafeţe inerte contaminate Pacient

15
Măsuri de prevenire a infecţiilor nozocomiale

 Pentru prevenirea acestor infecţii au fost dezvoltate


diferite metode
 Printre acestea, asigurarea un mediu curat şi sigur este o
parte importantă a igienei în spitale
 Acest deziderat poate fi atins prin:

• Curăţare
• Dezinfecţie
• Sterilizare
Personalul medical

Risc major de contaminare!

17
Atenţie la igiena mâinilor?

 Vector principal de transmitere al


infecţiilor nozocomiale.
 Personalul medical este vectorul
principal în transmiterea germenilor :
 Intre pacienţi
 Mediul spitalicesc
 Vehicularea germenilor nozocomiali -
asociaţi îngrijirilor medicale =
germeni multirezistenti :
 In mediul spitalicesc
 Exterior: anturaj, familie, mediul
extraspitalicesc
 Igiena corectă a mâinilor → la
↓incidenţei infecţiilor
Mâinile ca vectori

Pacient Nou pacient


Vector
colonizat sau colonizat sau
infectat infectat
Procedurile de decontaminare a mâinilor

în funcţie de nivelul de risc

 I. Risc minim - spălare simplă a mâinilor:


 în următoarele situaţii:
 - la începutul şi la sfârşitul programului de lucru
 - la intrarea şi la ieşirea din salonul de bolnavi
 - înainte şi după examinarea de rutină a fiecărui bolnav
 - după scoaterea mănuşilor sterile sau nesterile
 - după scoaterea măştii folosite la locul de muncă
 - înainte de distribuirea alimentelor
 - înainte de distribuirea medicamentelor administrate per os
 - după folosirea batistei, după trecerea mâinii prin păr -
înainte şi după efectuarea curăţeniei
 - când mâinile sunt vizibil murdare
 - după utilizarea grupului sanitar (WC)
Amintiţi-vă cele 5 momente importante pentru igiena
mâinii
1 Inainte de Când? Spală mainile inainte de contactul cu pacientul
contactul cu De ce? Pentru a proteja pacientul de germenii periculosi aflati pe mainile tale
pacientul

2 Inainte de Când? Spala mainile imediat inainte de procedurile aseptice


procedurile De ce? Pentru a proteja pacientul de intrarea in corpul sau a germenilor
aseptice periculosi, inclusiv a celor de pe propria piele

3 Dupa riscul de Când? Spala imediat mainile dupa riscul de expunere la lichide corporale (iar
expunere la apoi arunca manusile)
lichide De ce? Pentru protectia ta si a campului de tratament fata de germenii periculosi
corporale ai pacientului.
4 Dupa contactul Când? Spala mainile dupa contactul cu pacientul sau cu obiectele din preajma
cu pacientul inainte sa parasesti perimetrul acestuia.
De ce? Pentru protectia ta si a campului de tratament fata de germenii periculosi
ai pacientului.
5 Dupa atingerea Când? Spala mainile imediat dupa atingerea oricarui obiect sau mobilier aflat in
obiectelor din apropierea pacientului, chiar daca pacientul insusi nu a fost atins.
jurul De ce? Pentru protectia ta si a campului de tratament fata de germenii periculosi
pacientului ai pacientului
1. Când? Spală mâinile înainte de contactul
cu pacientul

De ce? Pentru a
proteja
pacientul de
germenii
periculoşi aflaţi
pe mâinile tale
2. Când? Spală mâinile imediat înainte de
procedurile aseptice
 De ce? Pentru a
proteja pacientul de
intrarea în corpul său
a germenilor
periculoşi, inclusiv a
celor de pe propria
piele
3. Când? Spală imediat mâinile după riscul de
expunere la lichide corporale (iar apoi aruncă
mănuşile)

 De ce? Pentru
protecţia ta şi a
câmpului de tratament
faţă de germenii
periculoşi ai
pacientului.
4. Când? Spală mâinile după contactul cu pacientul
sau cu obiectele din preajmă înainte să părăseşti
perimetrul acestuia.

 De ce? Pentru
protecţia ta şi a
câmpului de tratament
faţă de germenii
periculoşi ai
pacientului.
5. Când? Spală mâinile imediat după atingerea oricărui obiect
sau mobilier aflat în apropierea pacientului, chiar dacă
pacientul însuşi nu a fost atins.

 De ce? Pentru
protecţia ta şi a
câmpului de tratament
faţă de germenii
periculoşi ai
pacientului
Amintiţi-vă cele 5 momente importante
pentru igiena mâinii
SPĂLAREA CORECTĂ

 Spălarea mâinilor se face utilizând apă şi săpun şi


nu este un substitut pentru dezinfecţia mâinilor
 Dezinfecţia mâinilor se face prin spălare sau frecare
utilizând un produs antiseptic. Se utilizează un
dispenser pentru aplicarea produsului
 Spălarea se face conform indicaţiilor specificate de
producător pe eticheta produsului
Echipamente
Cum dezinfectăm mâinile?
Bijuterii şi brăţări
..unghiile o problemă
la modă
Echipament de protecţie

 Definiţie:
Barieră între personalul medico-sanitar:
sursa de infecţie, utilizată în timpul activităţilor
care presupun riscul contaminării.
Factori care influenţează
alegerea echipamentului
 Cunoaşterea metodelor de lucru utilizate.
 Anticiparea posibilului risc de expunere:
 Proiecţie sau contact direct
 Pacientul sursă
 Durata procedurilor
 Profilul activităţii
Echipament de protecţie
 Mănuşi - protecţia mâinilor
 Halate - protecţia tegumentului sau a
hainelor
 Măşti - protecţia feţei
 Ochelari - protecţia ochilor
 Protectoare faciale – protecţia feţei, ochilor.
Mănuşi:
Caracteristici:

 vinil sau latex; sterile sau nesterile; una sau două perechi; de unică
utilizare sau refolosite
 a se limita posibilitatea contaminării prin contact în scopul protejări
propriei persoane, a celorlalţi, a mediului
 mănuşile se vor schimba dacă sunt foarte murdare, dacă se rup între
doi pacienţi
 colectare în containere adecvate
 nu se va folosi aceeaşi pereche de mănuşi de mai multe ori!
Utilizarea mănuşilor
 Scop:
 utilizare în timpul manevrelor de îngrijire a bolnavului,
 manipularea lichidelor biologice potenţial contaminate
 contactul cu tegumente ce prezintă soluţii de continuitate;
 decontaminarea suprafeţelor.

 Utilizarea mănuşilor este recomandat pentru două motive:


 1) pentru a reduce riscul de contaminare a mâini cu sânge şi alte
fluide ale corpului;
 2) pentru a reduce riscul de diseminare a germenilor în mediu şi de
transmitere de la personal la pacient şi vice-versa, precum şi de la un
pacient la altul.

Prevenirea contaminării mâinilor este considerată importantă deoarece


spălarea sau antiseptizarea mâinii nu pot elimina toţi potenţiali agenţi
patogeni, atunci când mâinile sunt puternic contaminate.
Situaţii care necesită
utilizarea de mănuşi

INDICAŢIE DE MĂNUŞI STERILE


- orice proceduri chirurgicale sau vaginale
- proceduri vasculare de acces (linii centrale)

INDICAŢIE DE MĂNUŞI NESTERILE


- manopere pentru atingerea de sânge, fluide corporale, secreţii,
excreţiile şi elemente vizibil murdare de fluidele corporale
 EXPUNEREA DIRECTĂ PACIENT: contact cu sânge; contact cu
muscoase şi cu pielea non-intactă; prezenţa unui pacient cu boli extrem de
infecţioase şi periculoase; epidemii sau situaţii de urgenţă, întreruperea linie
venoasă; examinare pelviană şi vaginal;
 EXPUNEREA INDIRECTĂ LA PACIENT: golirea unor recipente cu lichid de
vărsătură, ploşti urinare, recipiente cu material organic;
manipularea/curăţarea instrumentelor; manipularea deşeurilor; curăţarea
scurgerilor de fluide corporale.
Situaţii care nu necesită
utilizarea de mănuşi
 MĂNUŞI care NU sunt indicate (cu excepţia precauţiilor
universale) când NU există potenţial de expunere la sânge sau
lichide biologice
 DIRECT PACIENT: luarea tensiunii arteriale, puls temperatură,
preparate injectabile SC şi IM; transportul pacientului; îngrijiri
medicale pentru ochi şi urechi (fără secreţii); orice manipulare
linie vasculare în absenţa unor scurgeri de sânge.
 EXPUNERII INDIRECTE PACIENT: utilizând telefonul, scriptologie
în fişa pacientului, administrare de medicamente pe cale orală;
distribuirea sau colectarea tăvi cu alimente pacientului;
îndepărtarea şi înlocuirea lenjeriei de pat pentru pacient etc;
Tehnica utilizării mănuşilor

NU DA
Halate
 Scop:
- utilizare în timpul manevrelor de îngrijire a
bolnavului
- contactul tegumentelor neacoperite/hainelor cu
lichide biologice potenţial contaminate
 Caracteristici:
-impermeabile, de unică utilizare sau refolosite
spălate sau sterilizate,
- în caz de pericol de proiecţie se vor utiliza şorţuri
impermeabile.
Măşti

 Scop:
- protecţia feţei pentru prevenirea aspiraţiei
sau înghiţirii lichidelor contaminate
 Caracteristici: să acopere integral nasul şi
cavitatea bucală.
Ochelari: transparenţi, etanşi
Protectoare faciale: suficient de mari
MANAGEMENTUL CAZULUI DE ACCIDENTARE
PRIN EXPUNERE LA SÂNGE ŞI PRODUSE
BIOLOGICE (AES)
Modalităţi de prevenire şi control al riscului:
 Profilaxia primară
 Precauţiuni universale
 Precauţiuni speciale/Vaccinarea anti VHB
Precauţiuni universale

Principiu:
 Orice produs biologic este potenţial
contaminat
 Orice pacient este o potenţială sursă de
infecţie
 Orice instrument este potenţial contaminat
după utilizare.
Management-ul cazului de AES
 Declarare
 Măsuri de urgenţă
 Evaluarea riscului persoanei expuse şi a
sursei
 Circuitul persoanei cu AES
 Supravegherea persoanei cu AES
Accidente în timpul folosirii containerelor
 La introducerea obiectelor ascuţite
 Containere prea mici
 Deschiderea prea strâmtă
 La nerespectarea regulilor de folosire:
 Container prea plin
 Container instabil
 Detaşarea manuală a acului de seringă
Criterii în alegerea containerelor
 Rezistent la obiecte ascuţite, impermeabil
 Rezistent şi etanş la cădere
 Nu prea mici (umplere rapidă)
 Mărime şi structură adaptate la tipul şi
cantitatea obiectelor ascuţite aruncate
 Nivel al umplerii observabil cu ochiul liber
 Manevrabilitate corespunzătoare
 Etanşare definitivă
 Accesibil financiar
Consideraţii organizatorice privind îndepărtarea
deşeurilor sanitare
 O persoană responsabilă pentru:
 Verificarea existenţei containerelor
 Verificarea nivelului de umplere
 Colectarea containerelor pline
 Plan de îndepărtare a deşeurilor medico- sanitare
 Referitor la transport
 Referitor la neutralizare
 Informarea personalului acolo unde este necesar
Atitudinea în caz de AES

 întreruperea activităţii, fără a periclita securitatea


pacientului
 declararea imediată a AES cadrului medical superior
(asistentă, asistentă şefă, medic) sau resposabilului
serviciului de prevenţie şi control al infecţiilor
nosocomiale(medicul epidemiolog).
 aplicarea măsurilor de urgenţă:
 Imediat: spălare abundentă cu apă şi săpun după care se
utilizează un antiseptic, dezinfectant
 Se interzice forţarea sângerării!
 Ulterior, evaluarea riscului persoanei expuse şi sursei
Măsurile standard care se impun în
prevenirea AES (1)
1. Spălarea mâinilor imediat după contactul cu sânge
sau produse biologice contaminate cu sânge.
2. Purtarea mănuşilor în caz de contact cu:
 un produs biologic.
 leziune cutanată sau mucoasă
 echipament contaminat
 deşeuri medicale
Şi, sistematic, în caz de afecţiuni dermatologice ale mâinilor
personalului.
3. Protejarea oricărei plăgi cu pansament
4. Atenţie la procedurile invazive sau manipularea unor
echipamente potenţial periculoase
5. Interzisă îndoirea sau recapişonarea acelor contaminate,
niciodată nu se desprind din seringă cu mâna.
6. Evacuarea imediată a instrumentelor tăietoare, înţepătoare în
recipiente speciale
7. Evitarea expunerii la proiecţii: utilizarea de mască, ochelari,halat
atunci când este necesar
8. Decontaminarea imediată a echipamentului şi suprafeţei
Aceste reguli de bază trebuie completate cu măsuri specifice
fiecărei specialităţi medicale şi folosirea echipamentului de
protecţie corespunzător.
Precauţiuni speciale
1. Chirurgie
2. Obstetrică-Ginecologie
3. Laborator – Riscuri
În laborator

 PU trebuie respectate sistematic


 flacoanele cu probe trebuie închise ermetic
 se interzice pipetarea cu gura.
Prevenirea transmiterii sanguine a
virusului hepatitic B

Principii:
 Vaccinarea anti - VHB
 Considerarea tuturor bolnavilor ca potenţiale
surse de infecţie
 Utilizarea echipamentului de protecţie pentru
evitarea contactului cu sânge sau produse
biologice contaminate
 Prevenirea leziunilor percutane
Concentraţia VHB în lichidele biologice
Scăzută
Crescută Moderată /nedetectabilă

Sânge Spermă
Urină

Secreţie vaginală Fecale


Ser
Transpiraţie
Salivă
Exsudate Lacrimi

Lapte uman
Vaccinarea anti-VHB
 Modalităţi de vaccinare (conform calendarului
naţional)
 Pentru vaccinarea după vârsta de 25 de ani, o
dovadă care să indice status-ul imunitar referitor la
atc antiHBs
 Rapelul obligatoriu:
•priveşte numai personalul medico-sanitar
expus riscului -evaluare prin specialistul
epidemiolog
 Eliminarea rapelului obligatoriu sistematic
In funcţie de recomandările epidemiologului
Vaccinarea anti-VHB
 Schema de vaccinare: 0, 1, 6 luni
 Schema de vaccinare de urgenţă : 0, 1, 2 luni
şi rapel la 12 luni
 Titrul de anticorpi protector: > 10mUI/ml,
începând cu 2 luni de la ultimul rapel
 În cazul în care titrul de anticorpi este mai
mic de 10mUl/ml, se efectuează unul sau mai
multe rapeluri
Vaccinare
 Eficacitate pe termen lung
• Titrurile atc. anti HBs coboară sub
10mUl/ml la 30-50% dintre adulţi în primii 8-10 ani
după vaccinare
• Expunerea la VHB determină un răspuns anamnestic care
previne apariţia infecţiei cu VHB
• Memoria imunologică rămâne intactă pentru cel puţin 20
de ani după vaccinare
• Infecţia cronică cu VHB apare extrem de rar la cei care au
răspuns imunologic la vaccin
EFICIENŢA PROGRAMULUI

Un program eficient constă în:


 proceduri/strategii clare „
 instructajul PMS
Acces rapid la:
 îngrijiri medicale
 profilaxie postexpunere
 testarea pacienţilor sursă / PMS
Evaluarea strategiilor de prevenire
Măsuri de decontaminare
Curăţenia
 etapa preliminară obligatorie, permanentă şi
sistematică în cadrul oricărei activităţi sau
proceduri de îndepărtare a murdăriei
(materie organică şi anorganică) de pe
suprafeţe (inclusiv tegumente) sau obiecte,
prin operaţiuni mecanice sau manuale,
utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici, care
se efectuează în unităţile sanitare de orice
tip, astfel încât activitatea medicală să se
desfăşoare în condiţii optime de securitate;
Dezinfecţia
 procedura de distrugere a
microorganismelor patogene sau nepatogene
de pe orice suprafeţe (inclusiv tegumente),
utilizându-se agenţi fizici şi/sau chimici;
 este procedura care aplică numai după
curăţare
Reguli generale de practica corectă a
dezinfecţiei
 Personalul care realizează dezinfecţia este periodic
instruit cu privire la noile proceduri de dezinfecţie şi la
noile produse dezinfectante
 Fiecare încăpere în care se realizează dezinfecţia este
dotată cu un grafic zilnic orar în care personalul
medical să realizeze înregistrarea tipului operaţiunii,
ora de efectuare şi semnatură.
 Aceste persoane trebuie să cunoască în orice moment
denumirea produsului, data prepararii soluţiei de
lucru, tipul de acţiune şi concentraţia soluţiei
Dezinfecţia
 dezinfecţie de nivel înalt - procedura de dezinfecţie
prin care se realizează distrugerea bacteriilor,
fungilor, virusurilor şi a unui număr de spori
bacterieni până la 10-4;
 dezinfecţie de nivel intermediar (mediu) - procedura
de dezinfecţie prin care se realizează distrugerea
bacteriilor în formă vegetativă, inclusiv
Mycobacterium tuberculosis în formă nesporulată, a
fungilor şi a virusurilor, fără acţiune asupra sporilor
bacterieni;
 dezinfecţie de nivel scăzut - procedura de dezinfecţie
prin care se realizează distrugerea majorităţii
bacteriilor în formă vegetativă, a unor fungi şi a unor
virusuri, fără acţiune asupra micobacteriilor, sporilor
de orice tip, viruşilor fără înveliş şi a mucegaiurilor;
Sterilizarea
 operaţiunea prin care sunt eliminate sau
omorâte microorganismele, inclusiv cele
aflate în stare vegetativă, de pe obiectele
inerte contaminate, rezultatul acestei
operaţiuni fiind starea de sterilitate.
Probabilitatea teoretică a existenţei
microorganismelor trebuie să fie mai mică
sau egală cu 10-6;
Sterilizare chimică
 un nivel superior de dezinfecţie care se
aplică cu stricteţe dispozitivelor medicale
reutilizabile, destinate manevrelor invazive,
şi care nu suportă autoclavarea, realizând
distrugerea tuturor microorganismelor în
formă vegetativă şi a unui număr mare de
spori.
Asepsia
 Totalitatea mijloacelor aplicate in scopul
indepartarii si distrugerii agentilor infectioşi
de la nivelul tegumentelor şi mucoaselor
intacte sau lezate
Asepsia

 Asepsia medicală – metoda de mentinere in


stare necontaminata a elementelor de mediu
cu care vine in contact pacientul in unitatile
medicale
 Asepsia chirurgicală – metodă pt a impiedica
apariţia MO la nivelul tuturor elementelor
care pot veni in contact cu o plaga sau o
solutie de continuitate tegumentara sau
mucoase.
Trebuie asigurate:
 Igiena şi dezinfecţia corespunzătoare a
mâinilor
 Se supravegheaza portajul de germeni
 Se asigură în limite admise încărcătura
microbiană
Decontaminarea
 Decontaminarea: poate fi profilactică (preventivă)
sau combativă.
 Decontaminarea profilactică - ansamblul de metode de
inactivare a germenilor proveniţi de la izvoare necunoscute
în medii sau pe suporturi materiale cu risc crescut de
contaminare. Se folosesc metode cu spectru cât mai larg de
acţiune.
 Decontaminarea combativă: în focarul de Boală
Transmisibilă. Se face printr-un ansamblu de metode care
inactivează ag. patogeni eliminaţi în focar de către bolnavi,
purtători, convalescenţi, contacţi. Se practică pe elementele
de mediu sigur contaminate. Metodele sunt ţintite.
Dezinfecţia în focar
 Dezinfecţia în focar: poate fi: continuă (curentă) sau
terminală
 Dezinfecţia curentă are drept scop distrugerea ag.
patogeni în imediata apropiere a sursei de infecţie pe
tot parcursul perioadei de eliminare a germenilor în
mediul extern. Se dezinfectează produsele
patologice, ob. de uz personal şi general, dejecte. Se
face în cazul izolării la domiciliu sau în spital.
 Dezinfecţia terminală se face pentru a înlătura total
contaminarea în momentul lichidării focarului sau la
încheierea penoadei de contagiozitate. Se face o
singură dată în max. 24 h: la domiciliu, imediat ce a
plecat din focar, la externare, sau la încheierea
perioadei de contagiozitate
Metode de dezinfecţie
- A. fizice
- B. chimice.
A. Metodele fizice:
 mecanice
 prin intermediul radiaţiilor.
 prin căldură

Metode de dezinfecţie mecanice:


- îndepărtarea agenţilor infecţioşi de pe suprafeţe, din aer etc.
- cuprinde: curăţenia, spălarea, ştergerea, ventilarea încăperilor;
sedimentarea apei, filtrarea aerului; desicaţia: efectul nociv asupra
uorg. este accentuat de expunerea la temperaturi scăzute =>
liofilizare (desicaţie, în vid sau în mediu de gaz inert) + conservare
la -30 .
Metode de dezinfecţie fizice care
folosesc radiaţiile
- radiaţia solară: mijloc natural de decontaminare. Poate fi
completată cu U.V. sau cu infraroşii (deshidratare + încălzire
celulară);
- U.V.- acţiunea antimicrobiană depinde de intensitatea radiaţiilor
şi durata de expunere
 se produc reacţii foto-chimice pe bazele acizilor nucleici =>
alterarea materialului genetic => alterarea unor procese
metabolice esenţiale;
 aU capacitate mică de penetrare (praful, substanţele organice etc.
pot proteja microorg.) de aceea curăţenia înaintea iradierii este
deosebit de importantă;
 se folosesc pt. aer şi pt. suprafeţe netede foarte bine curăţate;
 nu se folosesc pe tegumente, asupra cărora au efect iritativ şi
cancerigen;
 eficiente la max. 1,5 m de sursă.
Metode de dezinfecţie fizice care
folosesc radiaţiile
- radiaţiile ionizante –produc alterarea unor substanţe esenţiale, blocând
procesele de sinteză inhibând procesele de diviziune microbiană.
 nu ridică temperatura materialului iradiat;
 au efect bactericid, sporocid, viricid, fungicid;
 au capacitate foarte mare de penetrare;
 cost ridicat datorită orecauţiilor necesare;
 se folosesc radiaţi X (folosesc la inactivarea bacteriana, deoarece nu
afectează structura antigenică, şi sterilizarea conservelor alimentare,
sterilizarea instrumentelor şi materialelor care nu pot fi sterilizate prin
căldură, în industria alimentară la distrugerea larvelor de trichinella din
carne, metodă de tratare a seminţelor, pt. obţinerea de seruri şi vacc).
- ultrasunetele:
- costisitoare;
 numai când celelalte metode nu se pot folosi;
 produc alterări fizico-chimice în structura uorg;
 se folosesc în industria farmaceutică (pt. medicamente şi vacc. spitate),
industria alimentară, decontaminarea apei, tratarea apelor reziduale.
Metode fizice
care utilizează căldura:

 sub acţiunea căldurii se produce denaturarea


sub. organice, în primul rând a proteinelor;
 pt. decontaminare se foloseşte căldura uscată
sau umedă.
Metode care utilizează căldura uscată:
 incinerarea
 aducere la roşu;
 flambare;
 sterilizare cu aer cald.
 utilizarea fierului de călcat

 incinerarea: - se foloseşte pt. neutralizarea deşeurilor cu potenţial


infectant.
Deşeurile se împart în 3 categorii: deşeuri cu potenţial infectant tăietoare
şi
netăietoare, înţepătoare, asimilabile cu cele menajere. Se face în
crematorii speciale;
Este singura metodă acceptată de MS pt. deşeuri;
 aducerea la roşu - se utilizează în lab. de microbiologie pt. acul şi ansa
de platină;
 flambarea: metodă de protecţie a sterilităţii pt. recipientele în care se
face recoltarea prod. biologice
 sterilizarea cu aer cald: în aparate de tip Poupinel, la temp. 160 – 180
C°, timp de 30-60-120 min. Se foloseşte pt. instrumentar metalic, în
primul rând netăios, sticlărie de laborator.
 utilizarea fierului de călcat pt. textile: pt deparazitare
- pasteurizarea: încălzirea materialelor la temp < 100 C°, urmată de răcire
bruscă.
Poate fi:
 înaltă, rapidă 80 - 85 C°, 5 min
 medie: 70 - 75 C°, 20 min
 lentă: 60 - 65 C°, 30 min
 se foloseşte mai ales pt. lichide.
- tindalizarea este o decontaminare fracţionată, se realizează prin încălzire
56 -65 C°, de 3 ori, la interval de 12 - 24 h. Răcirea după primele 2 etape
este lentă, ultima încălzire este bruscă. Se foloseşte pt. mat care nu rezistă
la temp mai mari, mai ales în ind. alimentară.
- fierberea: se foloseşte doar ca metodă de dezinfecţie de înalt nivel, trebuie
să dureze min. 45 min. Cantitatea de apă trebuie să acopere materialul pe
tot parcursul fierberii; se poate utiliza apă obişnuită sau distilată; la
fierbere se pot adăuga anumite subs. care prin acţiune chimică şi
creşterea temp. de fierbere contribuie la creşterea efectului.
Metode care utilizează căldura umedă:
 utilizarea vaporilor fluenţi: se face în aparate Koch, se
ajunge la 98 - 99 C°, se utilizează numai în lab. de
microbiologie pt mediile de cultură. Vaporii fluenţi se pot
obţine şi în etuve. Etuvarea este o metodă de dezinfecţie
şi deparazitare pt. textile (pături, saltele), se ating temp >
90 C°.
 utilizarea vaporilor sub presiune: este o metodă de
sterilizare = autoclavare. Se bazează pe principiul
creşterii temp. prin cresterea presiunii la V constant. In
unităţile medicale se folosesc 2 - 2,5 atm. -> 134 C°.
Important este să se depăşească 120 C°, temperatură
care asigură sterilizarea (distrugerea inclusiv a sporilor).
Periodic se face verificare sterilizării, prin metode fizice,
chim., biologice.
Sterilizarea
 Sterilizarea face parte din categoria procedurilor speciale,
ale cărei rezultate nu pot fi verificate integral prin
controlul final al produsului, trebuind să fie supusă
validării, supravegherii bunei funcţionari, precum şi
asigurării unei păstrări corespunzătoare a materialelor
sterilizate.
 Sunt obligatorii controlul permanent al operaţiunilor,
respectarea permanentă a procedurilor stabilite, precum
şi asigurarea conformităţii produselor la exigenţele dorite
pentru spital.
 Obţinerea stării de sterilitate, precum şi menţinerea ei
până la momentul utilizării reprezintă o obligaţie
permanentă a unităţilor sanitare.

80
Sterilizarea

 Este interzisă reprocesarea în vederea


reutilizării a dispozitivelor şi materialelor de
unică folosinţă.

 Toate dispozitivele medicale şi


materialele care urmează a fi sterilizate
trebuie, curaţăte şi dezinfectate, înainte
de a fi sterilizate

81
Tipuri de sterilizare
 Metode fizice:
 abur sub presiune
 abur la temperatură şi presiune: - ridicate, scăzute
 caldura uscată
 metode combinate fizico-chimice
 prin plasmă
 cu radiaţii (gamma)
 Metode chimice
 pentru materialele termosensibile
 cu formaldehidă (dezinfectie de nivel inalt)
 Metode termo-chimice
 ex etilen oxid

82
Organizarea activităţii de sterilizare

 circuitul de colectare, recipientele şi mijloacele de transport pentru


dispozitivele murdare, nesterile;
 asigurarea ariei de curăţare în vederea diminuării încărcăturii
microbiene şi eliminarii încărcăturii organice şi a biofilmului de pe
dispozitivele medicale;
 verificarea stării de funcţionare a aparaturii;
 spaţiul curat pentru inventarierea şi împachetarea dispozitivelor
medicale;
 sterilizarea propriu-zisă şi sistemul de control al procesului;
 procedurile de control şi marcare a produselor finite;
 înregistrarea şi arhivarea datelor privind parcursul procesului, care
este un element de sistem de calitate
 instruirea personalului.

83
Organizarea activităţii de sterilizare

Se notează în registrul de sterlizare


 evidenţa tuturor procedurilor
 produsul utilizat şi concentraţia de lucru,
 data şi ora preparării soluţiei de lucru,
 ora începerii fiecărui ciclu de sterlizare
 lista dispozitivelor medicale sterilizate la fiecare
procedură
 ora terminării fiecărei proceduri de sterilizare
 numele şi semnătura persoanei care a făcut sterlizarea.
Acest produs va fi pus la dispoziţia oraganelor de
control şi poate constitui proba medicolegală.
84
Organizarea activităţii de sterilizare
 Sterilizarea cu vapori de apa sub presiune reprezintă metoda de
elecţie, dacă dispozitivul medical suportă aceasta.
 Sterilizarea se relizează numai cu aparate de sterilizare autorizate şi
avizate conform prevederilor legale în vigoare.
 Presiunea, temperatura şi timpul de sterilizare reprezintă valori de
siguranţă pentru eficienţa sterilizării în funcţie de aparat
 Personalul medical responsabil cu respectarea calităţii procedurilor
de sterilizare va fi instruit şi calificat pentru fiecare tip de aparat de
sterilizat şi va face dovada de certificare a acestui lucru.
 Instrucţiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator se vor afişa la loc
vizibil.

85
Verificarea sterilizării
La verificarea calităţii sterilizării la sterilizatorul cu abur sub presiune,
care are sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare
diagrama, se efectuează analiza acesteia:
a) prin compararea cu diagrama-tip furnizată de producător;
b) prin analiza diagramei, urmărind presiunea şi temperatura atinse,
înregistrate pentru fiecare fază a ciclului, în funcţie de programul ales.

La verificarea calităţii sterilizării la sterilizatorul cu abur sub presiune


care nu are sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare, pe
tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmăreşte pe panoul de
comandă şi se notează temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare
fază a ciclului. In această situaţie este obligatorie utilizarea
indicatorilor biologici (bacteriologici).

86
Verificarea sterilizării
 Se verifică vizual integritatea pachetelor ambalate în
hârtie specială sau pungi hârtie plastic, după care se
închide imediat colierul casoletelor.
 Se verifică obligatoriu indicatorii fizico-chimici de
eficienţă ai sterilizării:
a) virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic
de lipit pe cutii, casolete, pachetele ambalate în hârtie
specială sau imprimate pe punga hârtie plastic;
b) virarea culorii la indicatorii "integratori" plasaţi în
interiorul fiecărui pachet sau într-un pacheţel-test în
fiecare coş, verificându-se temperatura, timpul şi saturaţia
vaporilor.

87
Verificarea sterilizării

Pentru materialele ambalate în pungi hârtie plastic,


verificarea se poate face prin transparenţa plasticului.
Pentru materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se
face prin verificarea pacheţelului-test ataşat la fiecare coş.
Materialul se consideră nesterilizat şi nu se utilizează când
virarea culorii indicatorilor nu s-a realizat.
Cutiile, casoletele, coşurile, navetele cu pachetele sterilizate
se etichetează notandu-se data, ora, sterilizatorul cu abur
sub presiune la care s-a efectuat sterilizarea, persoana care
a efectuat sterilizarea.

88
Verificarea sterilizării

In registrul de evidenţă a sterilizării se notează: data şi


numărul autoclavei, atunci când sunt mai multe, conţinutul
pachetelor din şarja şi numărul lor, numărul şarjei,
temperatura şi presiunea la care s-a efectuat sterilizarea,
ora de începere şi de încheiere a ciclului (durata),
rezultatele indicatorilor fizico-chimici, semnătura persoanei
responsabile cu sterilizarea si care eliberează materialul
steril; se ataşează diagrama ciclului de sterilizare (acolo
unde se efectuează înregistrarea automată), rezultatul
testelor biologice, observaţii, data la care s-au efectuat
întreţinerea şi verificarea aparatului.

89
Verificarea sterilizării

Verificarea calitatii penetrării aburului se realizează zilnic,


înainte de efectuarea primei sterilizări, cu ajutorul testului
Bowie & Dick pentru verificarea calităţii penetrării
aburului.

Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:


a) zilnic, dacă la autoclava se sterilizează textile;
b) cel puţin o dată pe săptămână, la autoclavele care
sterilizează instrumentar;
c) după fiecare reparaţie a autoclavei.

90
Verificarea sterilizării
Controlul eficacităţii sterilizării se realizează cu ajutorul următorilor
indicatori biologici:
Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnaţi pe
suporti de bumbac sub formă de peticele sau fire de aţă în concentraţii de
10 (indice -6) UFC. Aceştia se pun în interiorul unei cutii-test. Cutia-test
se introduce în autoclavă odată cu materialul de sterilizat şi se realizează
ciclul complet de sterilizare. La sfârşitul ciclului, indicatorul biologic este
trimis la laborator, unde este extras, însămânţat şi incubat; citirea se face
la 7 zile
Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnaţi pe
suport şi condiţionat impreuna cu mediul de cultură infiolat. La sfârşitul
ciclului se sparge fiola prin presiune asupra tubului exterior şi se
incubează. Citirea se face la 24 sau 48 de ore.
Controlul bacteriologic al sterilizarii la autoclava cu suspensie de spori
de Bacillus stearothermophyllus în soluţie nutritivă, cu indicator de pH

91
Verificarea sterilizării

Metodologie:

fiolele-test se introduc în autoclava la diferite niveluri


printre dispozitivele medicale şi materialele supuse
sterilizării la 120 grade C. Se efectuează sterilizarea la
parametrii indicaţi de către producător (de exemplu,
120 grade C, timp de 30 de minute);
după sterilizare, fiolele sunt aşezate într-un incubator
de 56 grade C;
citirea rezultatelor:

92
Verificarea sterilizării

Citirea rezultatelor:
 menţinerea aspectului (culoare, transparenţă) nemodificat arată
o sterilizare corectă;
 virajul la galben al indicatorului de pH şi o uşoară opalescenţă a
conţinutului indică o sterilizare sub parametrii de eficienţă
optimă (au rămas spori viabili, s-au cultivat şi au modificat
aspectul produsului).

Acest test nu este indicat pentru controlul sterilizării la autoclava la


temperaturi mai mari de 120 grade C

93
Verificarea sterilizării

 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în


cutii metalice perforate sau în casolete cu colier este de
24 de ore de la sterilizare, cu condiţia menţinerii cutiilor
şi casoletelor închise.
 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în
pungi hârtie plastic sudate este de două luni de la
sterilizare, cu condiţia menţinerii integrităţii
ambalajului.
 Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în
hârtie specială (ambalaj în două straturi de hârtie, fără
soluţii de continuitate) este de o lună de la sterilizare.

94
Evaluarea eficacităţii sterilizării

1. Pentru fiecare ciclu:


a) pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se
urmăreşte pe panoul de comandă şi se notează
temperatura şi presiunea atinse pentru fiecare fază a
ciclului sau se analizează diagrama;
b) se citeşte virarea culorii indicatorului pentru
temperatura de pe banda adezivă; se citeşte virarea
culorii indicatorului "integrator" pentru sterilizatorul cu
abur sub presiune, care controleaza timpul, temperatura
şi saturaţia vaporilor;

95
Evaluarea eficacităţii sterilizării

2. Zilnic:
a) se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul
testului Bowie & Dick;
b) controlul cu indicator biologic (Bacillus
stearothermophyllus) pentru autoclavele din staţiile
centrale de sterilizare sau pentru autoclavele care nu
sunt echipate cu dispozitiv automat de înregistrare
(diagrama).

96
Dezinfecţia prin metode chimice

Se realizează prin utilizarea substantelor biocide


Dezinfectia prin metode chimice reprezintă principala metodă de
prevenire a infecţiilor în unităţile sanitare

Substanţele utilizate pot fi: microbicide şi microbiostatice.


 substanţele microbicide produc alterări profunde şi ireversibile la
nivelul unor procese metabolice esenţiale ale microbilor;
 substanţele microbiostatice blochează potenţial reversibil doar
procesele de multiplicare microbiană.
Antiseptice - dezinfectante:
 antisepticele sunt substanţe care se pot aplica pe ţesuturi vii;
 dezinfectantele sunt substanţe care se aplică pe substrat lipsit de
viaţă şi în general au acţiune microbicidă.
Clasificarea subs. în funcţie de mecanismul
principal de acţiune:

 subs. care modifică permeabilitatea peretelui celular şi a membranei


citoplasmatice: fenolul şi derivaţii, săpunurile şi detergenţii sintetici
(anionici, cationici, amfolitici);
 subs. care denaturează proteinele microbiene, producând precipitarea
sau coagularea proteinelor structurale sau funcţionale: subs. acide sau
bazice, alcooli (etilic, propilic, izopropilic);
 subs. care interferează cu grupările active al proteinelor enzime
(blochează sau modifică acţiunea unor enzime microbiene): sărurile
metalelor grele (Cu, Ag, -organice şi Hg - anorganice);
 subs. oxidante: CI & co. (gazos, var cloros, cloramine, preparate pe bază
de hipoclorit de Na, dicloroizocianurat de Na), I & co. (tinctură, iodofori
-betadina), H2O2.
Dezinfecţia prin metode chimice.

Clasificare după tipul organismului, timpul


de contact, concentraţia utilizată, nivel de
dezinfecţie:

 sterilizare chimică
 dezinfecţie de nivel înalt
 dezinfecţie de nivel intermediar
 dezinfecţie de nivel scăzut

99
Criterii de alegere corectă a dezinfectanţilor
 Spectrul de activitate adaptat obiectivelor (să aibă acţiune
bactericidă, sporocidă, fungicidă)
 Timpul de acţiune
 In funcţie de secţia în care se utilizează se are în vedere
interferenţa cu alte substanţe: sânge, puroi, materii
organice
 Să aibă remanenţă cât mai mare pe suprafaţă
 Să fie compatibil cu materialele pe care se utilizează
 Gradul de periculozitate pentru personal şi pacienţi
 Să fie uşor de utilizat
 Să fie stabil în timp
 Să fie biodegradabil
100
Reguli generale de practică corectă a
dezinfecţiei

 Eficienţa dezinfecţiei este condiţionată de o riguroasă


curăţare prealabilă
 Pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu
acţiune asupra agentului patogen incriminat
 Se recomandă utilizarea de cuve cu capac şi grătar
 Tebuie să se cunoască concentraţia exactă a
dezinfectantului pentru suportul de lucru specific
 Folosirea de recipiente curate
 Utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de
stabilitate şi eficacitate
 Controlul prin sondaj al produselor dezinfectate şsi
soluţiilor dezinfectate
101
Reguli generale de practică corectă a
dezinfecţiei

 Personalul care realizează dezinfecţia trebuie să fie


periodic instruit cu privire la noile proceduri de
dezinfecţie şi la noile produse dezinfectante (Ex:
substanţele interzise spre comercializare!!! )
 Fiecare încapere în care se realizează dezinfecţia trebuie
să fie dotată cu un grafic zilnic orar în care personalul
medical să realizeze înregistrarea tipului operaţiunii, ora
de efectuare şi semnătura. Aceste persoane trebuie să
cunoască în orice moment denumirea produsului, data
preparării soluţiei de lucru, tipul de acţiune şi
concentraţia soluţiei.

102
Factori care influenţează dezinfecţia

 Spectrul de activitate şi puterea germicidă


 Natura microorganismelor de pe suportul tratat
 Prezenţa de material organic pe suportul tratat
 Natura suportului care urmează să fie tratat
 Concentraţia substanţelor dezinfectante
 Timpul de contact şi temperatura
 Susceptibilitatea dezinfectanţilor de a fi inactivaţi de alte
substanţe
 Tipul de activitate antimicrobiană
 Efectul ph-ul
 Stabilitatea produsului ca atare
103
Dezinfecţia - Etape.

 Dezinfecţia de nivel scăzut urmată de curăţare, sau


curăţare în funcţie de suportul ce urmează să fie tratat

 Dezinfecţia de nivel dorit în funcţie de suportul ce


urmează să fie tratat

 Clătirea

104
Sterilizarea chimică.

 Sterilizarea chimică realizează distrugerea tuturor


microorganismelor în formă vegetativă şi a unui mare
număr de spori în cazul instrumentarului medical
termosensibil

 Este obligatorie respectarea concentraţiilor şi a timpului


de lucru specificate în autorizaţie/înregistrare

 Se realizează cu produse biocide autorizate conform


legislaţiei în vigoare

105
Sterilizarea chimică - Etape.

 Curăţare

 Dezinfecţia cel puţin de nivel mediu urmată de clătire

 Sterlizarea chimică prin imersie

 Clătire cu apă sterilă

106
Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi
echipamentelor
Critice – care vin în contact cu sau penetrează ţesuturile moi
ale corpului inclusiv sistemul vascular, în mod normal
sterile. Ex: instrumentarul chirurgical, stomatologic,
materialul utilizat pentru suturi, trusele pentru asistenţă
la naştere, echipamentul personalului din sala de operaţie,
câmpurile sterile, tuburi de dren, implanturi, catetere
cardiace şi urinare, dispozitive intravasculare, endoscoape
invazive flexibile şi rigide, echipamentul pentru biopsie,
acele pentru acupunctură, acele utilizate în neurologie.
 este necesară sterilizarea prin vapori sub presiune,
căldură uscată, oxid de etilenă, aburi la presiune joasă +
sterilizare ch. (la rece) cu glutaraldehidă 2 %, H202 6 %
(stabilizată), acid peracetic cu timp de contact de câteva
h).
107
Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi
echipamentelor

Semicritice care vin în contact cu mucoasele intacte cu


excepţia mucoaselor periodontale, sau cu pielea având
soluţii de continuitate. Ex: incubatoarele pentru copii,
endoscoapele flexibile neinvazive folosite exclusiv ca
dispozitive pentru imagistică, laringoscoape, tuburi
endotraheale, echipament de anestezie şi respiraţie
asistată, termometre, ventuze, vârfurile de la seringile
auriculare, specul nazal, specul vaginal, căzile de
hidroterapie pentru pacienţii cu soluţii de continuitate
la nivelul pielii. Suprafeţele inerte din secţii şi
laboratoare stropite cu sânge şi materii organice.

108
Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi echipamentelor
Semicritice

 Trebuie făcută dezinfecţie de înalt nivel, cu


glutaraldehidă 2 %, H2O2 6 % (stabilizată), acid
peracetic cu timp de contact > 20 min. Se poate face
pasteurizare 70 C° - 30 min, după curăţare prealabilă
cu detergent;
 termometre dezinfecţie de nivel intermediar cu
preparate pe bază de R-OH 70 - 90°, contact 10 min;
 suprafeţe (căzi de hidroterapie): dezinfecţie de nivel
intermediar, cu preparate pe bază de R-OH (etilic,
izopropilic), dezinfectanţi fenolici, iodofori, hipoclorit
de Na.
Clasificarea suprafeţelor, instrumentarului şi
echipamentelor

Noncritice – care nu vin frecvent în contact cu pacientul sau


care vin în contact numai cu pielea intactă a acestuia. Ex:
stetoscoape, ploşti urinare, manşeta de la tensiometre,
specul auricular, cadrele pentru invalizi, suprafeţele
hemodializoarelor care vin în contact cu dializatul,
suprafeţele dispozitivele medicale care vin în contact cu
pacientul şi personalul medical. Suprafeţele inerte cum
sunt pavimentele, pereţii, mobilierul de spital, obiecte
sanitare.
Dezinfecţie de nivel intermediar/scăzut. Se pot folosi
preparate pe bază de R-OH, dezinfectanţi fenolici,
iodofori, compuşi cuaternari de amoniu (detergenţi
cationici), subs. clorigene. Timp de contact min. 10 min
110
Procedeele de dezinfecţie:

 pt. dezinfecţia de interior (încăperi): pulverizare,


vaporizare, aerosolizare (nebulizare)
 pt. instrumentar medical, obiecte de dimensiuni
mici: imersia în sol. dezinfectantă;
 pt. obiecte de dimensiuni mari: spălare, pulverizare;
 pt. dezinfecţia de exterior: pulverizare;
 pt. produse biologice: amestecul cu subs.
dezinfectantă.
Produsele antiseptice.

Termenul antiseptic se utilizează pentru produsele destinate dezinfecţiei


tegumentelor şi a mâinilor.
 Produsul se utilizează numai în scopul pentru care a fost autorizat
 Se respectă întocmai indicaţiile de pe eticheta produsului, inclusiv
concentraţia şi timpul de contact
 Se notează pe flacon data deschiderii şi data limită până la care
produsul poate fi utilizat
 Se recomandă folosirea produselor care nu necesită diluare şi se
folosesc ca atare
 Sunt de preferat produsele condiţionate în flacoane cu cantitate mică.

112
Produse antiseptice –
indicaţii de aplicare

Pentru suprafeţe cutanate sărace în glande sebacee:


 Inainte de efectuarea injecţiilor şi puncţiilor venoase cu
un timp de acţiune de 15 sec.
 Inainte de efectuare puncţiilor articulaţiilor, cavităţilor
corpului şi a organelor cavitare precum şi a micilor
intervenţii chirurgicale cu un timp de acţiune de minim
1 minut

Pentru suprafeţe cutanate bogate în glande sebacee:


 Inaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale se aplică de
mai multe ori pe zona care urmează să fie incizată
minim 10 minute 113