ASEPSIA ŞI ANTISEPSIA

Particularitatea acestui capitol ca si importanța lui în practica de zi cu zi dintr-o secție

chirurgicală, este subliniată și de faptul că întreagul grup de activități care are ca scop asigurarea
asepsiei și antisepsiei, în vederea evitării infecțiilor nosocomiale, este reglementată print-un
ordin al MSF (ORDIN nr. 185/06.03.2003 al MSF, pentru aprobarea normelor tehnice privind
asigurarea curateniei, dezinfectiei, efectuarea sterilizării şi păstrarea sterilităţii obiectelor şi
materialelor sanitare in unitatile sanitare de stat si private). Deasemenea rata infecțiilor
nosocomiale dint-un serviciu chirurgical sau spital reprezintă unul din indicatorii de performanță
pentru seviciul sau spitalul respectiv.

III.1. CURĂŢENIA
DEFINIŢIE - este metoda de decontaminare care asigură îndepărtarea
microorganismelor de pe suprafeţe, obiecte sau tegumente, odată cu îndepărtarea prafului şi a
substanţelor organice.
Aplicarea corectă a metodelor de curăţenie a suprafeţelor, obiectelor şi echipamentelor
poate realiza o decontaminare de 95-98%, foarte apropiată de cea obţinută prin dezinfecţie. Prin
activitatea de curăţenie se acţionează asupra tuturor microorganismelor, dar nu înlocuieşte
dezinfecţia.
III.1.1 METODE GENERALE DE EFECTUARE A CURĂŢENIEI.
Spălarea, ştergerea, aspirarea, perierea.
Prin spălare sunt îndepărtate, prin udare, pulberile şi substanţele organice. Puterea de
spălare depinde de capacitatea de udare. Spălarea se realizează prin folosirea de apă caldă şi
substanţe tensioactive. Apa caldă, la 35 – 45 C, are o putere de spălare superioară apei reci,
deoarece are o putere mai mare de emulsionare şi dizolvare. Înmuierea cu apă fierbinte (peste 55
C) are dezavantajul coagulării proteinelor, pe care le face aderente de suportul tratat. În funcţie
de suportul de tratat, la apa caldă se adaugă 1 – 2% carbonat de sodiu, săpun sau detergenţi
anionici sau produse etichetate ca detergent dezinfectant sau produs pentru curăţare şi
decontaminare.
Condiţii ce trebuiesc respectate pentru un rezultat optim:
- utilizarea apei calde cu calităţi chimice corespunzătoare (apa cu duritate mică are efect
de spălare optim) şi cu putere de udare mare, prin adaosul unor cantităţi optime de agenţi
tensioactivi;
- asocierea spălării cu metode mecanice: agitare, periere, frecare;
- respectarea timpilor de înmuiere şi de spălare (în funcţie de puterea de spălare a apei,
de mijloacele mecanice utilizate şi de obiectul supus spălării);
- spălarea trebuie urmată de clătire abundentă.
Prin ştergerea umedă a suprafeţelor se realizează îndepărtarea microorganismelor. Se
practică pentru întreţinerea curăţeniei în intervalele dintre spălări.
Condiţii ce trebuiesc respectate pentru un rezultat optim: utilizarea de lavete (ştergătoare)
curate; umezirea lor cu soluţii proaspete ca detergent, detergent dezinfectant; schimbarea
frecventă a lavetelor şi a apei de ştergere. La sfârşitul operaţiunii are loc decontaminarea
lavetelor utilizate.
 Aspirarea. Curăţenia prin aspirare este recomandabilă numai cu aspiratoare cu proces
umed, a căror construcţie permite curăţarea şi dezinfecţia lor şi menţinerea uscată după utilizare.
Metode combinate - pot fi utilizate aparate care realizează spălarea şi aspirarea umedă.
Alte metode de curăţenie. Metode de curățare cu eficacitate redusă: măturatul, periatul
umed.
Curăţenia se practică în mod obişnuit ca metodă de decontaminare profilactică; în bolile
infecţioase cu transmitere aeriană (ex.: rubeolă, rujeolă, varicelă etc.) aerisirea este singura
metodă de decontaminare necesară în focar.Curăţenia şi dezinfecţia în încăperi trebuie
întotdeauna asociate cu aerisirea.

III.1.2. PRODUSE FOLOSITE PENTRU CURĂŢENIEI

SĂPUNURI
Săpun tare: întreţinerea suprafeţelor cu ceramică, ulei, oţel inoxidabil.
Săpun moale (săpun negru): curăţare grosieră (ex.: paviment mozaicat, gresie).
DETERGENŢI
Detergenţi neutri sau detergenţi lichizi universali pentru: mobilier, paviment, veselă şi
spălarea manuală a textilelor.
Detergenţi alcalini sau “decapanţi”. În funcţie de diluţie: spălarea zilnică a pavimentelor
sau / şi decaparea pavimentului placat (întreţinere de fond), înainte de aplicarea unui nou
tratament.
Detergenţi acizi sau “detartranţi”: curăţarea materialelor cu depuneri de piatră: ceramică,
pavimente placate cu materiale care suportă acizi, sticlărie de laborator, bazine, bazinete, urinare.
Detergenţi-dezinfectanţii sau detergenţii cationici sunt produse a caror proprietate
pricipală este cea de curăţare şi secundar dezinfectantă.
ABRAZIVE
Curăţarea punctuală a suprafeţelor dure, obiectelor sanitare, pavimentelor, cu precauţie
pentru suprafeţele emailate.

III.1.3 REGULI FUNDAMENTALE ÎN UTILIZAREA PRODUSELOR

FOLOSITE ÎN ACTIVITATEA DE CURĂŢENIE
În sectorul sanitar se folosesc doar produse avizate/autorizate de Ministerul
Sănătăţii/Ministerul Sănătăţii şi Familiei cu respectarea tuturor recomandărilor producătorului.
Se vor avea în vedere respectarea regulilor de protecţie a muncii (purtarea mănuşilor,
ochelarilor de protecţie, echipamentelor impermeabile, etc.).
Produsele utilizate trebuie să conţină eticheta cu: numele produsului, familia căreia îi
aparţine, termenul de valabilitate, diluţia de lucru, data la care s-a făcut diluţia, perioada de
utilizare a produsului diluat menţinut în condiţii adecvate (cu specificare pentru ceea ce
înseamnă "condiţii adecvate").
După utilizare se va avea în vedere închiderea ermetică a recipientelor.
NU se vor amesteca produsele datorită riscului unor reacţii chimice periculoase pentru cel
care le manipulează, precum şi riscul de inactivare şi incompatibilitate.
Responsabilii cu buna desfășurare a procesului de curățenie sunt: medicul şef de secţie /
cabinet, asistenta şefă / asistenta de cabinet, aceștia având următoarele îndatoriri:
- stabilesc, împreună cu specialişti în igienă spitalicească, medici epidemiologi, asistenţi
de igienă (SPCIN), măsurile pentru realizarea exigenţelor de igienă recomandate pentru spaţii.
 - realizează protocolul de igienă al secţiei / compartimentului / cabinetului şi protocolul
de utilizare a produselor de întreţinere folosite.
- formeză şi instruiesc personalul de execuţie cu privire la aceste exigenţe şi protocoale.

III.1.4 REGULI PENTRU DEPOZITAREA PRODUSELOR ŞI A USTENSILELOR

FOLOSITE LA EFECTUAREA CURĂŢENIEI
În unitatea sanitară, la nivel central, trebuie să existe spaţii special destinate depozitării
produselor şi ustensilelor folosite în procesul de efectuare a curăţeniei, aflate în stoc. Spaţiile
trebuie să asigure menţinerea calităţii iniţiale a produselor, până la utilizare.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească spaţiile de depozitare:
- pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
- zona de depozitare trebuie să permită aranjarea în ordine a materialelor de curăţenie şi
accesul uşor la acestea;
- aerisirea: naturală,
- iluminatul corespunzător (natural + artificial),
- gradul de umiditate optim păstrării calităţilor.
În fiecare secţie / compartiment, trebuie să existe încăperi special destinate depozitării
produselor şi ustensilelor utilizate pentru efectuarea curăţeniei, aflate în rulaj şi pregătirii
activităţii propriu-zise.
Condiţii pe care trebuie să le îndeplinească încăperile de depozitare de pe secţii:
- pavimentul şi pereţii trebuie să fie impermeabili şi uşor de curăţat;
- aerisirea naturală;
- iluminatul corespunzător (natural + artificial);
- gradul de umiditate optim păstrării calităţilor
- chiuvetă cu apă potabilă rece şi caldă, săpun, prosop, etc., pentru igiena personalului
care efectuează curăţenia;
- chiuvetă (bazin) cu apă potabilă, pentru dezinfecţia şi spălarea ustensilelor folosite
pentru efectuarea curăţeniei (lavete, torşoane, mopuri, perii, ş.a). Dezinfecţia, spălarea şi uscarea
materialului moale folosit la curăţenie se pot face utilizând maşini de spălat şi uscătoare;
- suport uscător pentru mănuşile de menaj, mopurile, periile, ş.a.;
- pubelă şi saci colectori (de unică folosinţă) pentru deşeuri.
III.1.5. REGULI DE ÎNTREŢINERE A USTENSILELOR FOLOSITE PENTRU
EFECTUAREA CURĂŢENIE
Zilnic, după fiecare operaţiune de curăţenie şi la sfârşitul zilei de lucru, ustensilele
utilizate se spală, se curăţă (decontaminează), dezinfectează şi usucă.
Dezinfecţia materialului de curăţenie utilizat în - secţiile / compartimentele cu risc
crescut se face de rutină, la sfârşitul activităţii (după fiecare utilizare). Personalul care execută
operaţiunile de curăţare şi dezinfecţie a materialului de curăţenie va purta mănuşi de menaj sau
mănuşi de latex nesterile.

III.2. DEZINFECŢIA
Definiție - este procesul prin care sunt distruse cele mai multe, sau toate
microorganismele patogene (în proporţie de 99,99%) cu excepţia sporilor bacterieni, de pe
obiectele din mediul inert.
Dezinfecţia se aplică în cazurile în care curăţenia nu elimină riscurile de răspândire a
infecţiei, iar sterilizarea nu este necesară.
 III.2.1 Dezinfecţia prin căldură
Căldura uscată: flambarea şi incinerarea.
- Flambarea este utilizată în laborator; flambarea instrumentelor medico-chirurgicale
în recipiente cu alcool este interzisă - fiind ineficace!
- Incinerarea se utilizează pentru obiecte contaminate, fără valoare şi pentru deşeuri cu
potenţial contaminant, septice, de la săli de operaţie şi săli de tratamente, pentru piese anatomice
rezultate din intervenţii chirurgicale, pentru cadavrele animalelor de laborator.
Căldura umedă: pasteurizare şi fierbere
- Pasteurizarea: este o metodă de dezinfecţie a lichidelor, la temperaturi cuprinse între 55
- 95C. După expunere, de durată variabilă în funcţie de rezistenţa germenilor, sunt distruse 90 –
95% din microorganismele patogene.
- Dezinfecţia prin spălare la temperatura de 60 - 95 C (dezinfecţie termică) este un
proces complex la care, pe lângă acţiunea căldurii umede, se adaugă şi acţiunea detergenţilor sau
a altor substanţe, cât şi acţiunea mecanică de spălare. Acest procedeu se foloseşte la spălarea şi
dezinfecţia lenjeriei, veselei, sticlăriei de laborator, instrumentarului.
- Fierberea în apă la temperatura de 100 C sau utilizarea aburului de 100C realizează
distrugerea în decurs de 10-20 minute a formelor vegetative ale microorganismelor patogene,
precum şi a unor forme sporulate mai puţin rezistente la temperaturi ridicate.
Fierberea la temperaturi între 100 - 110C se poate obţine prin adaosul unor substanţe
care ridică punctul de fierbere (ex. adaosul de carbonat de sodiu, pentru fierberea lenjeriei).

III.2.2. Dezinfecţia cu raze ultraviolete

Indicaţii: dezinfecţia suprafeţelor netede şi aerului în boxe de laborator, săli de operaţii,
alte spaţii închise, pentru completarea măsurilor de curăţenie şi dezinfecţie chimică.
Condiţii de eficacitate:
Utilizarea doar a lămpilor destinate dezinfecţiei; lămpile destinate dezinfecţiei pot fi fixe
sau mobile, cu tuburi de UV între 15 şi 30 W, prevăzute să funcţioneze în absenţa omului (cu
radiaţie directă) sau în prezenţa omului (cu radiaţie indirectă, ecranată şi fără emisie de ozon).
Tuburile de raze ultraviolete trebuie să fie permeabile selectiv pentru radiaţia cu putere
bactericidă maximă (radiaţia de 2537 Å), să aibă o durată de funcţionare de minimum 7500 ore şi
o putere bactericidă corespunzătoare (între 8 şi 13,5 W pentru tubul de 30 W). Tubul de
ultraviolete trebuie să fie perfect curat înainte de utilizare.
Alte condiţii generale: spaţiul în care se efectuează dezinfecţia cu radiaţii ultraviolete
trebuie supus în prealabil unei curăţenii minuţioase: a tuturor suprafeţelor, iar temperatura
mediului trebuie să fie între 15 şi 30C şi umiditatea de maximum 60%.

III.2.3. Dezinfecția prin mijloace chimice

În unităţile medicale dezinfecţia se realizează, în principal, prin utilizarea unor substanţe
dezinfectante chimice.
Un produs etichetat ca detergent dezinfectant nu este similar cu un produs etichetat ca
dezinfectant. Dezinfecţia se realizează cu produse etichetate ca dezinfectanţi. Pentru un
dezinfectant este importantă şi cunoaşterea acţiunii virulicide – împotriva virusurilor transmise
prin sânge şi produse de sânge.
Clasificarea dezinfecţiei
 Această clasificare se bazează pe tipul de microorganisme patogene distruse şi are în
vedere timpul de contact necesar substanţelor dezinfectante pentru a distruge microorganismele.
După aceste criterii, dezinfecţiei se clasifică pe patru nivele:
- Sterilizare chimică
- Dezinfecţie de nivel înalt
- Dezinfecţie de nivel intermediar
- Dezinfecţie de nivel scăzut
STERILIZARE CHIMICĂ
Realizează distrugerea tuturor microorganismelor şi a unui număr mare de spori
bacterieni. Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de câteva ore.
Substanţele chimice care realizează sterilizarea chimică sunt: glutaraldehida (2%), peroxid de
hidrogen stabilizat (6%), acidul peracetic (diferite concentraţii).
DEZINFECŢIA DE NIVEL ÎNALT
Realizează distrugerea tuturor microorganismelor, cu excepţia unui număr mare de spori
bacterieni. Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat trebuie să fie de
cel puţin 20 minute. Substanţele chimice şi mijloacele prin care se poate realiza dezinfecţia de
nivel înalt sunt: glutaraldehida (2%), peroxidul de hidrogen stabilizat (6%), acidul peracetic
(diferite concentraţii), hipocloritul de sodiu (5,25%).
DEZINFECŢIA DE NIVEL INTERMEDIAR (MEDIU)
Realizează distrugerea Mycobacterium tuberculosis, a bacteriilor în formă vegetativă, a
celor mai multe virusuri şi fungi, dar nu şi a sporilor bacterieni. Timpul de contact necesar al
substanţei chimice cu substratul tratat este de 10 minute. Substanţele chimice care realizează
dezinfecţia de nivel intermediar sunt: fenoli, iodofori, alcooli, compuşi pe bază de clor.
DEZINFECŢIA DE NIVEL SCĂZUT
Poate distruge cele mai multe bacterii în forma vegetativă, unele virusuri, unii fungi, dar
NU distruge microorganisme rezistente, cum sunt Mycobacterium tuberculosis, sau sporii
bacterieni. Timpul de contact necesar al substanţei chimice cu substratul tratat este de sub 10
minute. Substanţele chimice care realizează dezinfecţia de nivel scăzut sunt: dezinfectante care
conţin fenoli, iodofori, substanţe cuaternare de amoniu şi agenţi de spumare; alcooli (70C,
90C); hipoclorit de sodiu (5,25%)

III.3. CLASE CHIMICE DE SUBSTANŢE DEZINFECTANTE ŞI DEZINFECŢIA

CHIMICĂ
III.3.1. FENOLII
Fenolii şi metil - fenolii se găsesc în cantitate mare în gudroanele cărbunilor de pământ,
din care se separă prin distilare, sau se pot obţine prin sinteză. Fenolilor li se pot adăuga fracţiuni
clorinate şi reziduuri de petrol, rezultând derivaţii fenolici.
Fenolul şi derivaţii fenolici (fenoli)
Fenolul a fost prima substanţă întrebuinţată în dezinfecţie. Actualmente nu se mai
utilizează ca atare, ci sub forma de derivaţi fenolici, care au proprietăţi antibacteriene superioare
fenolului. În comparaţie cu alte substanţe dezinfectante, fenolii sunt mai ieftini şi stabili în
soluţie. Pentru a le creşte solubilitatea în apă se aditivează cu un detergent sau un săpun
compatibil. Sunt corozivi pentru materialele din aluminiu, cupru, zinc.
Fenolii au acţiune bactericidă, inclusiv pentru Pseudomonas aeruginosa, fungicidă şi
tuberculicidă; nu au acţiune sporicidă. Prezenţa materialului organic nu influenţează activitatea
biocidă. Deoarece au activitate virulicidă slabă sau nulă, ştiut fiind că pentru un dezinfectant este
importantă prezenţa activităţii virulicide (îndeosebi împotriva virusurilor transmise prin sânge:
virusurile hepatitice B, C, virusul imuno-deficienţei umane - HIV, etc.), dezinfectantele pe bază
de fenol au o utilizare din ce în ce mai limitată.
Folosirea fenolilor este limitată doar pentru dezinfecţia mediului (suprafeţe, aer).
NU este recomandată utilizarea lor pentru dezinfecţia instrumentarului, datorită
corozivităţii şi nici utilizarea ca antiseptice, datorită toxicităţii. Se folosesc, uneori, pentru
dezinfecţia instrumentarului utilizat în anatomia patologică şi a echipamentelor contaminate cu
bacilul tuberculozei, când nu se poate folosi decontaminarea prin căldură.
NU este recomandată utilizarea fenolilor în ariile de cazare a bolnavilor, pentru
dezinfecţia echipamentelor care vin în contact cu mucoasele, precum şi în secţiile de pediatrie şi
nou-născuţi.
Toxicitate
Contactul cu pielea: este un iritant puternic pentru piele. Local, fenolul exercită o acţiune
caustică asupra pielii provocând leziuni grave, albicioase, dureroase. Gravitatea leziunilor este în
funcţie de concentraţia soluţiei, timpul de contact şi dimensiunea zonei de expunere. Soluţiile
diluate provoacă dermatite severe, mai ales la contact repetat.
Contactul cu ochii: este un iritant puternic pentru ochi. Pătrunderea accidentală în ochi a
fenolului, sau a soluţiilor concentrate, provoacă o iritaţie severă, care poate duce la distrugerea
corneei.
Inhalarea fenolilor sub formă de vapori, în doze cronice, duce la iritarea căilor respiratorii
şi determină scleroza vaselor sanguine. Valoarea limită de expunere în aerul ambiental este 5
ppm sau 19 mg/m.c.
Ingestia de fenoli are efecte caustice asupra tubului digestiv, tulburări neurologice,
cardiovasculare, hepatice, renale. Doza letală pentru om este de 10 g fenol.

III.3.2. HALOGENII: compuşi care eliberează clor, brom sau iod

Substanţe chimice care eliberează clor
Se utilizează pe scară largă, ca agenţi eliberatori de clor, în special: dicloroizocianuratul
de sodiu (NaDCC) şi hipocloriţii, fiind de preferat altor compuşi eliberatori de clor, cum ar fi:
cloraminele B şi T şi varul cloros.
Aceste dezinfectante, care acţionează prin eliberarea clorului, sunt ieftine şi eficiente, nu
sunt toxice la concentraţii mici şi au un spectru larg de utilizare, atât în mediul spitalicesc, cât şi
pentru uz gospodăresc. Sunt folosite pentru:
- tratarea apei,
- curăţarea biberoanelor,
- dezinfecţia zonelor de preparare a mâncării.
Nu trebuie amestecaţi cu acizi - inclusiv fluide acide ale organismului, (ex.: urină),
deoarece clorul eliberat poate fi periculos, mai ales în spaţiu închis. Soluţiile pot fi stabilizate cu
substanţe alcaline sau clorură de sodiu.
Dicloroizocianuratul de sodiu
Dezinfectantele pe bază de NaDCC sub formă de tablete, pulbere, granule; prezintă
siguranţă şi uşurinţă în preparare, chiar şi pentru persoanele neexperimentate. Sunt stabile pe
perioada stocării şi sunt mai eficiente şi mai puţin corozive decât soluţiile de hipoclorit. Prezintă
avantajul că se pot folosi pentru dezinfecţia instrumentarului din metal inoxidabil. Soluţiile sunt
instabile, de aceea, în practică se recomandă utilizarea soluţiilor imediat după preparare.
 Dicloroizocianuratul de sodiu sub formă de pulbere sau granule poate fi aplicat direct pe
sângele vărsat / împrăştiat în cantităţi mici pe suprafeţe, fiind o alternativă convenabilă şi
eficientă faţă de soluţii. Dezinfectantele pe bază de NaDCC au activitate: bactericidă, fungicidă,
virulicidă şi tuberculicidă şi sunt recomandate în special în cazurile în care există riscul unor
contaminări virale.
Sunt rapid inactivate de către materia organică (ex. puroi, murdărie, sânge, etc.), de aceea
concentraţiile de utilizare şi timpii de acţiune recomandaţi sunt în funcţie de gradul de încărcare
cu substanţă organică şi de gradul de contaminare a suportului tratat. Se recomandă folosirea lor
în special după o curăţire prealabilă.
Dicloroizocianuratul de sodiu este un oxidant puternic, nu este combustibil, dar măreşte
combustia altor substanţe, reacţionând violent cu acestea şi favorizând producerea focului şi a
exploziei. Substanţa se descompune la căldură, iar în contact cu apa, provoacă vapori toxici de
monoxid de carbon şi emisie de clor.
Toxicitatea dicloroizocianuratul de sodiu
Contactul cu pielea: este iritant pentru piele. Provoacă roşeaţă, durere, arsuri severe. La
contact prelungit apar dermatite.
Contactul cu ochii: este iritant pentru ochi. Provoacă roşeaţă, durere, arsuri severe.
Inhalare: este iritant pentru tractul respirator. Inhalarea pulberii provoacă: tuse,
moleşeală, dureri de cap, greaţă, vomă.
Hipocloriţii
Hipocloriţii sunt cei mai vechi dintre compuşii cu conţinut de clor activ utilizaţi în
domeniul dezinfecţiei chimice. Au proprietăţi dezodorizante, nu sunt substanţe otrăvitoare pentru
om, chiar în concentraţii ridicate, sunt coloraţi, dar nu pătează şi sunt uşor de manipulat.
Se comercializează sub formă de soluţii, dintre care, cel mai mult se utilizează
hipocloritul de sodiu, sub denumirea de Extract de Javel şi Apă de Javel. Diferenţa între
Extractul de Javel şi Apa de Javel constă în cantitatea de clor activ eliberată; astfel, Extractul de
Javel este soluţia de hipoclorit care se comercializează nediluată şi conţine aproximativ 12% clor
activ, iar din aceasta se prepară Apa de Javel, care poate conţine clor activ în concentraţii
diverse, în funcţie de utilizare
Extractul şi Apa de Javel se descompun lent la temperatura ambiantă, descompunerea
fiind accelerată de lumină, căldură şi de prezenţa metalelor, cum ar fi: cuprul, nichelul şi aliajele
lor. În ceea ce priveşte stocarea lor, trebuie să se ţină cont de incompatibilitatea hipocloritului cu
aceste metale, soluţiile concentrate fiind corozive.
Apa de Javel în diluţii diferite este mult mai stabilă decât Extractul de Javel.
Hipocloriţii au un spectru larg de acţiune biocidă, prezentând activitate bactericidă,
fungicidă, virulicidă şi tuberculicidă. Acţiunea biocidă a hipocloriţilor este influenţată de pH-ul
soluţiilor, aceasta fiind optimă la valori acide (pH acid); prezintă dezavantajul că soluţiile sunt
instabile la acest pH. Prezenţa materialului organic diminuează activitatea biocidă a
hipocloriţilor.
Hipocloritul de sodiu: conţine 12,5% clor activ (150g Cl/l); soluţia 4% conţine 0,5%
clor activ; soluţia 10% conţine 1,25% clor activ.
Concentraţii recomandate:
• Suprafeţe (pereţi, pavimente): soluţie 4%
 • Lenjerie, echipament de protecţie: soluţie 2%
• Vesela: soluţie 0,5% - 1%
• Sticlărie de laborator folosită: soluţie 10%
Toxicitatea hipocloritul de sodiu
Pot provoca leziuni superficiale ale pielii, până la arsuri, în funcţie de concentraţie. Nu
provoacă reacţii alrgice de contact. Tot în funcţie de concentraţia soluţiilor pot produce
conjunctivite sau leziuni cu risc de opacifiere. Ingestia accidentală este gravă în cazul soluţiilor
concentrate, datorită acţiunii caustice asupra mucoaselor.

Cloraminele
Cele mai cunoscute cloramine folosite în dezinfecţie sunt cloraminele organice, cum ar fi:
cloramina B şi cloramina T. Se prezintă sub formă de pulberi albe cristaline, sau sub formă de
comprimate.
Acţiunea germicidă este influenţată de pH-ul, concentraţia şi temperatura soluţiilor. În
soluţii neutre sau acide cloraminele au acţiune puternic germicidă, iar în soluţii alcaline puterea
bactericidă este redusă.
Cloraminele prezintă activitate bactericidă (cu spectru larg de acţiune faţă de flora Gram
negativă şi Gram pozitivă, iar în concentraţii crescute distrug Mycobacterium tuberculosis),
fungicidă, virulicidă. Efectul biocid se instalează încet, dar este de durată, deoarece eliberarea
clorului se produce lent. Efectul biocid se produce la concentraţii foarte mici, dar în practică se
utilizează soluţii concentrate, deoarece prezenţa materiei organice le reduce activitatea biocidă.
Utilizarea lor în practică este limitată în prezent.
Cloramina B: conţine 25 - 29% clor activ; soluţia 0,5 g % conţine 0,125 g % clor activ;
soluţia 1 g % conţine 0,25 g % clor activ; soluţia 2 g % conţine 0,5 g % clor activ.
Concentraţii recomandate:
• Suprafeţe (pereţi, pavimente): soluţie 2 g %
• Lenjerie, echipamente de protecţie: soluţie 1 - 1,5 g %
• Obiecte (sticlă, porţelan, plastic, jucării, termometre): sol. 1%
• Veselă: soluţie 0,5 g % - 1 g %
• Sticlărie de laborator folosită: soluţie 2 g %
Cloraminele se prezintă sub formă de pulberi, de culoare albă, cu miros de clor şi gust
amar. Se descompun lent la aer şi lumină. Prin combustie formează gaze toxice şi iritante. Pot fi
absorbite de organism prin inhalare sau ingestie.
Toxicitate
Contactul cu pielea: efectele expunerii pe termen lung: la contact prelungit pot cauza
sensibilizarea pielii.
Contactul cu ochii: efectele expunerii pe termen scurt: irită ochii.
Inhalare: - efectul expunerii pe termen scurt: irită tractul respirator. Inhalarea vaporilor
poate cauza reacţii de tip astmatiform.
Iodul şi iodoforii
Iodul
Dintre numeroasele substanţe antiseptice şi dezinfectante, iodul a fost şi conţinuă să fie
utilizat datorită eficacităţii, economicităţii şi toxicităţii relativ reduse.
Acţiunea germicidă se explică prin puterea oxidantă şi de combinare a iodului liber,
urmată de distrugerea proteinelor celulare enzimatice şi structurale. Este caracteristic pentru iod
spectrul larg de acţiune bactericidă şi virulicidă. Activitatea nu este selectivă, efectul se
instalează rapid.
Iodul se utilizează sub forma de soluţii apoase, hidroalcoolice sau iodofori. Dintre acestea
menţionăm: Lugolul - soluţie apoasă de iod, tinctura de iod - soluţie hidroalcoolică de iod. Sub
aceste forme, iodul este folosit ca antiseptic al pielii şi ca dezinfectant al unor instrumente
medicale, mai ales din sticlă (termometre orale şi rectale), iar în cazuri de urgenţă, chiar al
instrumentelor din metal. Utilizarea soluţiei hidroalcoolice (tinctura) ca antiseptic al plăgilor
prezintă unele dezavantaje: evaporarea rapidă a solventului lasă un reziduu de iod şi iodură de
potasiu, care sunt caustice pentru piele şi nu permite realizarea timpului de contact necesar.
Deoarece alcoolul etilic denaturează proteinele, se foloseşte ca solvent propilenglicolul, care este
superior alcoolului etilic.
Soluţiile apoase sau hidroalcoolice de iod nu permit valorificarea maximă a deosebitei
sale acţiuni germicide. Pătarea, mirosul, corozivitatea determinată de activitatea chimică a
moleculei de iod, sunt principalele dezavantaje care au împiedicat utilizarea acestor soluţii în
dezinfecţie şi au limitat domeniul de aplicaţie numai la antisepsia pielii. Pentru dezinfecţie s-a
pus problema solubilizării iodului în apă, printr-un procedeu care să anuleze efectele amintite,
păstrând întreaga sa putere germicidă.

Iodoforii
Pornindu-se de la observaţia generală că modificatorii de tensiune superficială au
proprietatea de a mări solubilitatea în apă a unor substanţe insolubile, prin studii comparative s-a
ajuns la constatarea că cei mai buni solubilizanţi ai iodului sunt tensioactivii neionici din clasa
polietilenglicolilor. Aceste substanţe pot solubiliza iodul până la 27%.
Soluţiile de iod tensioactiv neionic au fost denumite “iodofori”, definind prin aceasta
rolul de purtător al iodului (phoros) pe care îl îndeplineşte substanţa tensioactivă. Iodoforii nu au
miros şi nu pătează. Sunt practic fără toxicitate şi neiritanţi. Activitatea germicidă este mai
ridicată decât a soluţiilor apoase sau alcoolice de iod – ioduri. Aceasta se explică prin faptul că
puterea de pătrundere a iodului sub formă de iodofor este mult mai mare, datorită substanţei
modificatoare de tensiune superficială.
Iodoforii au activitate bactericidă, virulicidă şi micobactericidă; activitatea sporicidă este
slabă, iar activitatea fungicidă este variabilă. Iodoforii reunesc în aceeaşi formă două proprietăţi
esenţiale în dezinfecţie: activitatea detergentă (datorită substanţei tensioactive) şi puterea
germicidă (datorită iodului).
Iodoforii sunt utilizaţi în principal pentru dezinfecţia mâinilor: exemplu povidone-iodine
(PVP-l), preparaţi ca detergenţi sau “perii chirurgicale”. Aceştia conţin 7,5% PVP-l (echivalent
cu 0,7% iod activ) şi sunt eficienţi pentru acest scop. Preparatele alcoolice care conţin 10% PVP-
l (1% iod activ) se folosesc pentru pregătirea pre-operatorie a pielii, la locul inciziei.
Toxicitate
Contactul cu pielea: poate determina iritaţii locale. După expunere, se spală cu apă.
Trebuie evitat contactul prelungit cu pielea.
Contactul cu ochii: poate determina iritaţii moderate, dar nu vătămări serioase.
Ingestie: ingestia unei cantităţi mari de povidone-iodine poate produce disconfort la
nivelul gurii, gâtului, tractului respirator.
 III.3.3. ALCOOLII
Cei mai uzuali alcooli utilizaţi în dezinfecţie şi antisepsie sunt: alcoolul etilic şi alcoolul
izopropilic. Aceştia nu trebuie utilizaţi în stare pură, ci în soluţie apoasă, deoarece: apa este
necesară pentru ca alcoolul să poată fi absorbit de suprafaţa celulei microbiene, iar alcoolul pur
sau concentraţiile foarte înalte determină fenomene de coagulare la nivelul celulei, formând
astfel o barieră de protecţie.
Concentraţiile optime cu efect biocid sunt de 30-50% pentru alcoolul izopropilic şi 50-
70% pentru alcoolul etilic. Alcoolul izopropilic se poate folosi şi în concentraţii mai mari, fiind
uşor mai activ decât alcoolul etilic şi mai puţin coroziv pentru obiectele metalice.
Alcoolii prezintă activitate: bactericidă, tuberculocidă, fungicidă, virulicidă. Nu au
activitate sporicidă.
Alcoolii se folosesc în dezinfecţie şi antisepsie. Ca dezinfectant, se utilizează pentru
dezinfecţia suprafeţelor, instrumentelor, cum ar fi: termometre orale şi rectale, stetoscoape,
laringoscoape, iar în combinaţie cu alte substanţe active, se pot folosi pentru decontaminarea
instrumentarului chirurgical. Dacă obiectele sunt contaminate cu sânge sau secreţii, se
recomandă o curăţare prealabilă.
Se pot utiliza ca antiseptice pentru piele (mâini), înainte de efectuarea injecţiilor (alcool
etilic 70%, alcool izopropilic 60%), iar în combinaţie cu clorhexidina, povidone-iodine, triclosan
se utilizează pentru dezinfecţia mâinilor, având o acţiune reziduală pe piele.
Au o putere de curăţare crescută, sunt buni solvenţi şi se evaporă rapid lăsând
echipamentul uscat. Dezavantaje utilizării lor pentru dezinfecţia materialului spitalicesc se pot
enumera: puterea scazută de penetrare, lipsa activităţii sporicide, inflamabilitatea,
incompatibilitatea cu anumite lentile ale endoscoapelor, tendinţa de a distruge şi a decolora
cauciucul şi anumite materiale plastice, mai ales după folosire prelungită şi repetată.

Toxicitate
În concentraţii mari, sau la un timp mare de expunere, alcoolii prezintă efect narcotic
asupra sistemului nervos. Expunerea la concentraţii cuprinse între 5000 ppm – 10000 ppm
produce iritaţii ale ochilor şi mucoasei tractului respirator superior. Concentraţii mai mici de
1000 ppm nu determină apariţia intoxicaţiei. Expunerea la o concentraţie mai mare de 1000 ppm
poate determina apariţia cefaleei şi iritaţii ale ochilor.

III.3.4.ALDEHIDE:FORMALDEHIDA,GLUTARALDEHIDA,
SUCCINDIALDEHIDA
Aldehidele sunt utilizate în mediul spitalicesc pentru dezinfecţia de nivel înalt şi ca
sterilizante.
Formaldehida se utilizează ca dezinfectant şi sterilizant, în ambele forme: lichidă şi
gazoasă. Preparatele clasice de soluţii de formaldehidă sunt: formaldehida apoasă (37%
formaldehidă), formaldehida alcoolică (4,5% formaldehidă) şi formaldehida în combinaţie cu
detergenţi anionici, cationici şi nonionici (4,2% formaldehidă). Deşi formaldehida alcoolică este
sterilizant chimic, iar formaldehida apoasă este un dezinfectant de nivel înalt, folosirea lor în
spitale este limitată, datorită vaporilor iritanţi şi mirosului degajat care apare chiar la concentraţii
scăzute în mediu (<1ppm).
 La ora actuală dezinfectantele moderne pe bază de formaldehidă au în compoziţie şi alte
substanţe active (glutaraldehida, succindialdehida, săruri cuaternare, fenoli) cu scopul reducerii
proporţiei de formaldehidă sub limita de sensibilizare, îmbunătăţind eficacitatea şi caracteristicile
produsului.
Formaldehida este agentul antimicrobian cu cel mai larg spectru de acţiune biocidă:
bactericid, tuberculocid, fungicid, virulicid şi sporicid. Prezenţa materialului organic nu
influenţează activitatea biocidă.
Formaldehida se poate folosi în spitale pentru dezinfecţia suprafeţelor, instrumentarului
chirurgical, lenjeriei, excreţiilor şi la formolizarea încăperilor. Pentru folosirea ca sterilizant sunt
necesare concentraţii şi timpi de expunere mai mari. Totodată este folosită la prepararea
vaccinurilor virale, ca agent de îmbălsămare şi conservare în anatomia patologică. Soluţiile de
formaldehidă sunt corozive pentru majoritatea metalelor, cu excepţia oţelului inoxidabil şi
aluminiului.
Formaldehida este un agent toxic, totodată este considerată ca un potenţial agent
mutagen, carcinogen, teratogen. Datorită acestor motive, utilizarea formaldehidei TREBUIE
limitată în mediul spitalicesc, numai în zonele cu risc înalt de contaminare (spaţii de spitalizare
pentru eliminatori de BK, laboratoare pentru diagnosticul microbiologic al tuberculozei, etc). Nu
se recomandă utilizarea dezinfectantelor pe baza de formaldehidă în prezenţa bolnavilor în ariile
de cazare (în secţiile de pediatrie, nou-născuţi), şi zonele de preparare a mâncării, personalul
sanitar fiind protejat împotriva expunerii la vaporii de formaldehidă
Toxicitate
Contactul cu pielea: proiecţia cutanată a unei soluţii în concentraţie 1% provoacă iritarea
pielii. Soluţiile concentrate sunt caustice.
Contactul cu ochii: proiecţia oculară a unei soluţii diluate 0,2% produce o senzaţie de
usturime, efect lacrimogen şi hiperemie conjunctivală.
Inhalare: percepţia olfactivă variază de la un individ la altul. Mirosul este perceput la
concentraţii între 0,1 –1 ppm. Este suspectă de a produce cancer nazal.
Ingestie: ingestia soluţiilor diluate provoacă iritaţia mucoasei buco-faringo-esofagiene.
Doza letală este la ingestia 10-20 ml formol.
Glutaraldehida este utilizată pe scară largă în unităţile sanitare, ca dezinfectant de nivel
înalt şi ca sterilizant chimic, sub forma de soluţii apoase.
Din punct de vedere chimic este o dialdehidă saturată, reactivă, care polimerizează în
prezenţa apei. Soluţiile apoase de glutaraldehidă sunt acide. Soluţiile acide sunt mai stabile şi nu
necesită activare, dar sunt corozive. Deoarece au, în general, un efect sporicid scăzut, utilizarea
acestor soluţii trebuie limitată. Activitatea poate fi îmbunătăţită prin asigurarea unei temperaturi
de 50-60C, dar, în acest caz, există riscul creşterii emisiei de vapori toxici.
Soluţiile acide de glutaraldehidă pot fi activate la formă alcalină, la pH 7,5-8,5, deoarece
această formă este mai activă, dar este mai puţin stabilă. Odată activate, aceste soluţii sunt stabile
numai 14-28 zile, datorită polimerizării moleculelor de glutaraldehidă.
Glutaraldehida prezintă un spectru larg de acţiune biocidă: bactericid, fungicid,
tuberculocid, virulicid şi lent sporicid. Deoarece activitatea sporicidă se instalează lent, este
necesar un timp de contact de cel puţin 3 ore. Activitatea biocidă nu este influenţată de prezenţa
materialului organic.
 Dezinfectantele comercializate fi numai pe bază de glutaraldehidă, sau combinaţii de
glutaraldehidă cu alte substanţe active, care se folosesc ca dezinfectante de nivel înalt, sau ca
sterilizanţi chimici, în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune.
Glutaraldehida în concentraţie de 2% este folosită pentru sterilizarea chimică a
articolelor, obiectelor şi echipamentelor medicale care sunt sensibile la căldură şi nu pot fi
sterilizate prin autoclavare.
Ca dezinfectant de nivel înalt se foloseşte pentru echipamentul medical termosensibil,
cum ar fi: endoscoape flexibile, echipament de terapie respiratorie, dializoare, echipament de
anestezie.
Utilizarea soluţiilor pe bază de glutaraldehidă în acest scop este preferabilă altor
dezinfectante, datorită avantajelor sale, care includ: proprietăţi biocide excelente, activitate
păstrată în prezenţa materiilor organice, acţiune necorozivă asupra echipamentului endoscopic,
sticlei, echipamentului din cauciuc sau plastic.
Glutaraldehida nu trebuie să se folosească pentru dezinfecţia suprafeţelor non-critice,
deoarece este toxică şi neeficientă din punct de vedere al costului.
Este necesară monitorizarea concentraţiilor de glutaraldehidă în camerele unde se
efectuează dezinfecţia / sterilizarea, pentru a se evita expunerea profesională a lucrătorilor peste
nivelele limite admise în aer. Procesarea echipamentului se face în camere bine ventilate, în cuve
acoperite etanş, evitându-se stropirea. Glutaraldehida este clasificată ca fiind o substanţă toxică,
teratogenă şi mutagenă, care poate afecta ADN-ul celular. Este suspectată ca fiind cancerigenă,
este iritantă şi sensibilizantă.
Toxicitate
Contactul cu pielea: contactul de scurtă durată poate determina apariţia pruritului, cu
înroşire locală, de la forme uşoare, la moderate. Contactul prelungit poate duce la apariţia
dermatitelor. Singurul efect semnalat în caz de expunere repetată este apariţia eczemelor
alergice. Determină sensibilizarea pielii, provocând dermatita alergică de contact.
Contactul cu ochii: în caz de contact accidental cu ochii, substanţa poate produce
conjunctivită. Vaporii pot determina senzaţii de usturime şi înroşirea conjunctivei.
Inhalare: poate duce la apariţia sensibilizării. Vaporii sunt iritanţi pentru tractul
respirator, cauzând senzaţii de usturime ale nasului şi gâtului, posibil epistaxis, tuse, dificultate
în respiraţie şi cefalee. Prin inhalarea vaporilor pot să apară simptome de astm şi se pot agrava
astmul şi bolile cronice pulmonare.
Ingestie: poate produce iritaţii, uşoare până la moderate, sau arsuri chimice ale cavităţii
bucale, gâtului şi stomacului.
Glutaraldehida are potenţial mutagen, cancerigen, teratogen.

III.3.5. PEROXIDUL DE HIDROGEN ŞI COMPUŞII ÎNRUDIŢI

Peroxidul de hidrogen se poate folosi în unităţile sanitare ca dezinfectant şi antiseptic, în
diferite concentraţii. În concentraţie de 3%, se foloseşte ca antiseptic şi pentru dezinfecţia de
rutină.
Peroxidul de hidrogen stabilizat, în concentraţie de 6%, este considerat ca dezinfectant de
nivel înalt. Se poate utiliza pentru dezinfecţia aparatelor pentru măsurarea tensiunii, lentilelor de
contact, ventilatoarelor şi endoscoapelor. Totuşi, datorită proprietăţilor sale oxidante, poate
coroda anumite componente ale endoscoapelor şi aparatelor pentru măsurarea tensiunii. S-a
demonstrat că peroxidul de hidrogen este un iritant chimic şi a fost implicat în apariţia colitelor şi
enteritelor, în urma utilizării endoscoapelor dezinfectate cu peroxid de hidrogen 3%. De aceea,
utilizarea lui este limitată.
Peroxidul de hidrogen prezintă un larg spectru de acţiune biocidă: bactericidă,
tuberculocidă, fungicidă, virulicidă, sporicidă.
Toxicitate
Contactul cu pielea: contactul de scurtă durată poate produce prurit, cu înroşire locală, de
la uşoară la severă, în funcţie de concentraţia substanţei. Soluţiile concentrate pot produce
flictene ale pielii.

Contactul cu ochii: în caz de contact accidental cu ochii, substanţa produce iritaţii. Vaporii
pot cauza senzaţii de usturime şi înroşirea conjunctivei.
Inhalare: inhalarea vaporilor de peroxid de hidrogen provoacă iritaţia căilor aeriene.
Ingestie: ingestia soluţiei provoacă stomatită, esofagită, faringită şi gastrită acută corozivă.

III.4. ANTISEPTICE
Antisepticele sunt preparate ce deţin proprietăţi antimicrobiene limitate, sau care distrug
microorganismele, sau inactivează virusurile de pe ţesuturile vii (piele sănătoasă, mucoase,
plăgi). Antisepticele nu sunt sterilizante, dar reduc temporar de pe piele şi mucoase numărul de
microorganisme.
Antisepticele se deosebesc de dezinfectante prin:
- concentraţia de utilizare a substanţei chimice,
- timpul de contact.
Reguli de utilizare
Respectarea duratei de utilizare a produsului după deschiderea lui, 8-10 zile, dacă
flaconul a fost bine închis.
Respectarea indicaţiilor de utilizare şi a prescripţiilor producătorului (concentraţii).
A se evita amestecul şi / sau, utilizarea succesivă a antisepticelor din clase chimice
diferite / incompatibile (risc de inactivare sau toxic).
Respectarea termenului de valabilitate.
Limitarea cantităţii de antiseptic stocată pe secţii sau în cabinete.
Folosirea, de preferinţă, a antisepticelor condiţionate / ambalate în cantităţi mici.
Stocarea antisepticelor la adăpost de lumină / căldură / sursă de foc, mai ales în cazul
produselor inflamabile.
Notarea pe flacon a datei când acesta a fost deschis.
Închiderea flaconului după fiecare manipulare.
Manipulaţi cu precauţie a flaconului cu antiseptic pentru a evita contaminarea
conţinutului.
Pregătirea soluţiilor de antiseptice în condiţii riguroase de antisepsie, cu utilizare
extemporanee.
În cazul neutilizării antisepticului în flaconul original, repartiţia lui se face în flacoane
curate şi dezinfectate, prin tehnici aseptice. Se consemnează operaţiunea într-un caiet de
evidenţă: denumirea şi seria / lotul produsului repartizat, data când a fost repartizat, număr de
flacoane, cine a executat. Se etichetează flacoanele: denumirea produsului, concentraţia, data
când a fost repartizat , termen de valabilitate, instrucţiuni de utilizare.
Nu se completează flaconul parţial gol aflat în uz cu cantitate nouă de produs.
 NU este permisă utilizarea de recipiente goale de la produse alimentare sau de la produse
dezinfectante pentru produsele antiseptice!
Pentru produsele la care producătorul recomandă realizarea diluţiilor în apă, se va utiliza
exclusiv apa sterilă. Nu este permisă utilizarea apei de la robinet. Diluţiile de antiseptic se
realizează doar imediat înainte de utilizarea lor şi nu se păstrează mai mult de 24 de ore.
Se recomandă utilizarea produselor condiţionate / ambalate unitar, sterile şi gata de
utilizat, mai ales pentru soluţii apoase.
Aplicarea antisepticului se face numai după spălarea, clătirea şi uscarea zonei
respective.
Concentraţii de utilizare. Exemple.
• Alcooli:
- alcool etilic (50-70%);
- alcool izopropilic (30-50%)
• Clorura de benzalkonium:
- piele intactă: soluţie alcoolică 0,1-0,2%
- pe răni: soluţie apoasă 0,1-0,2%
- în obstetrică: 0,05-0,10%
- soluţii oftalmice: 0,01%
- instilaţii vezică urinară şi uretră: 0,005%
• Clorhexidina:
- dezinfecţia pielii: 0,05% + cetrimide 0,5%
- dezinfecţia preoperatorie a pielii: 0,5% în alcool 70%
- dezinfecţia rănilor: soluţie apoasă 0,05%
- dezinfecţia uretrei şi lubrefiant: 0,05% în glicerol
- spalături vezicale: 0,02%
- obstetrică: 1% sub formă de cremă
• Iod: soluţie 1% în etanol 70%
• Povidone-iodine: 7,5-10%
• Tinctura de iod 5%
• Apă oxigenată: 3%

III.5. SPĂLAREA MÂINILOR ŞI DEZINFECŢIA PIELII

SPĂLAREA MÂINILOR ESTE CEA MAI IMPORTANTĂ PROCEDURĂ PENTRU
PREVENIREA INFECŢIILOR NOSOCOMIALE
 Spălarea simplă a mâinilor este definită ca fiind frecarea viguroasă a mâinilor, una de ala,
pe toate suprafeţele, după prealabilă umezire şi săpunire.
- se efectuează cu apă şi săpun simplu
- se pot utiliza şi săpunul antiseptic cu activitate bactericidă, detergenţi sau alte produse de
spălare ce conţin substanţe antimicrobiene; timpul de contact: 30 secunde – 1 minut.
- scopul: reducerea florei tranzitorii de pe piele
III.5.1. Dezinfecţia mâinilor
Dezinfecţia igienică a mâinilor
- se face după spălare şi uscare prealabilă, cu cantitatea de antiseptic necesară, recomandată de
producător
- timpul de contact: 30 secunde – 1 minut.
- numai în caz de contaminare masivă cu germeni patogeni se recomandă timpi de contact mai
mari cu substanţa antiseptică
- scopul: distrugerea microorganismelor tranzitorii existente pe piele
Dezinfecţia chirurgicală a mâinilor
- se face după spălare conform procedurii de spălare chirurghicală şi uscare, după care:
- se aplică substanţa antiseptică astfel încât, pe toată durata de aplicare, mâinile să fie în
permanenţă umezite
- timpul total de contact: 3 minute – 5 minute.
- scopul: distrugerea microorganismelor tranzitorii existente pe piele şi a unui procent cât mai
mare din flora rezidentă.

III.5.2 Dezinfecţia pielii

 Se aplică antisepticul astfel:
• pentru suprafeţele cutanate sărace în glande sebacee: înainte de efectuarea injecţiilor şi
puncţiilor venoase: timp de acţiune –15 secunde; înainte de efectuarea puncţiilor articulaţiei,
cavităţilor corpului şi organelor cavitare, cât şi a micilor intervenţii chirurgicale: timp de acţiune
minim - 1 minut.
• pentru suprafeţele cutanate bogate în glande sebacee: înaintea tuturor intervenţiilor chirurgicale
se aplică de mai multe ori pe zona care urmează a fi incizată, menţinându-se umiditatea acesteia:
timp de acţiune - minim 10 minute.
Scopul: distrugerea microorganismelor tranzitorii existente pe piele şi a unui procent cât
mai mare din flora rezidentă.

III.6. FACTORI CARE INFLUENŢEAZĂ DEZINFECŢIA

Ca dezinfectante sunt recomandate numeroase substanţe; este însă de reţinut că acestea
aparţin unui număr redus de clase chimice.
Pentru realizarea unei dezinfecţii eficiente trebuie să se ia în considerare o serie de factori
care influenţează dezinfecţia:
- spectrul de activitate şi puterea germicidă (tipul de microorganism, rezistența
microorganismelor)
- numărul microorganismelor pe suportul tratat
- cantitatea de material organic de pe echipamentul / suportul de tratat
- natura suportului de tratat
- concentraţia substanţei dezinfectante
- timpul de contact şi temperatura
- susceptibilitatea dezinfectanţilor chimici de a fi inactivaţi: ex.: prin substanţe organice,
plastic, cauciuc, celuloză, apă dură şi detergenţi. De exemplu, dezinfectantele pe bază de
compuşi cuaternari de amoniu sunt incompatibile cu detergenţii anionici.
- tipul de activitate antimicrobiană: bactericidă sau bacteriostatică. De exemplu,
dezinfectantele pe bază de compuşi cuaternari de amoniu sunt numai bacteriostatice la
concentraţii mici, în timp ce la concentraţii înalte devin bactericide.
- efectul pH-ului: activitate optimă la pH acid: fenolii, halogenii; activitate optimă la pH
alcalin: glutaraldehida, compuşii cuaternari de amoniu; activitate optimă la pH neutru:
clorhexidina
- stabilitatea produsului ca atare sau a soluţiilor de lucru: în timp ce soluţia concentrată
de hipoclorit de sodiu este instabilă, dicloroizocianuratul de sodiu sub formă de tablete sau
granule este foarte stabil, dacă este depozitat în loc uscat.
- corozivitatea : hipocloriţii corodează unele metale.
- toxicitatea: formaldehida şi glutaraldehida sunt dăunatoare pentru sănătate.
- costul produsului

Criterii de alegere a dezinfectantelor

- eficacitatea
- uşurinţa în preparea şi aplicarea soluţiilor şi în stocarea substanţelor şi produselor
- economicitatea
- lipsa corozivităţii şi a efectelor distructive
- cunoaşterea toxicităţii dezinfectantelor în condiţiile de utilizare şi a măsurilor de
protecţie recomandate
 III.7. REGULI GENERALE DE PRACTICĂ A DEZINFECŢIEI
Dezinfecţia profilactică completează curăţenia, dar nu o suplineşte şi nu poate înlocui
sterilizarea.
Eficienţa dezinfecţiei profilactice este condiţionată de o riguroasă curăţenie prealabilă.
Pentru dezinfecţia în focar se utilizează dezinfectante cu acţiune asupra agentului patogen
incriminat, sau presupus. Dezinfecţia se practică înainte de instituirea măsurilor de
curăţenie.
În dezinfecţia chimică trebuie utilizate dezinfectante cu spectru de acţiune bactericidă
(şi / sau tuberculocidă), virulicidă, fungicidă şi / sau sporicidă. În funcţie de riscul de apariţie a
infecţiilor, trebuie alese dezinfectantele care acţionează specific asupra agenţilor patogeni
incriminaţi. Se recomandă periodic alternanţa produselor dezinfectante, pentru a se evita apariţia
rezistenţei microorganismelor. Dezinfectantele trebuie folosite la concentraţiile de utilizare şi
timpii de acţiune recomandaţi de producător. Se recomandă utilizarea de cuve cu capac şi grătar
pentru dezinfecţia instrumentarului.
La prepararea şi utilizarea soluţiilor dezinfectante sunt necesare:
- cunoaşterea exactă a concentraţiei substanţei active în produse, prin determinări
periodice de laborator (acolo unde este posibil)
- folosirea de recipiente curate,
- utilizarea soluţiilor de lucru în ziua preparării, pentru a se evita contaminarea şi
degradarea - inactivarea lor
- utilizarea soluţiilor de lucru în cadrul perioadei de stabilitate indicate de producător
- controlul chimic şi bacteriologic, prin sondaj al soluţiilor dezinfectante în curs de
utilizare.

III.8. CLASIFICAREA INSTRUMENTELOR MEDICALE

Procesarea corectă a instrumentarului şi echipamentelor medicale înainte / după utilizare,
are o deosebită importanţă în prevenirea infecţiilor nosocomiale. Alegerea metodei de dezinfecţie
şi / sau sterilizare trebuie să ţină cont de categoria de instrumentar şi de modul în care acesta este
folosit în asistenţa acordată pacienţilor.
Pentru raţiuni practice, instrumentele şi obiectele utilizate în asistenţa medicală au fost
clasificate în trei categorii, după riscul de transmitere a infecţiilor pe care îl presupune utilizarea
acestora (după Spaulding).
Cele trei categorii sunt: instrumente critice; instrumente semi-critic; instrumente non-
critice.
Instrumente critice:
Instrumentele care vin în contact cu ţesuturile sterile sau sistemul vascular; sunt
instrumente care penetrează pielea sau mucoasele. Acestea sunt reprezentate de - bisturie, ace,
catetere vasculare, implanturi; ncesită STERILIZARE între utilizări.
Instrumente semi-critice:
Sunt instrumente care vin în contact cu mucoasele, cu excepţia mucoasei periodontale,
sau cu soluţii de continuitate ale pielii.
Acestea sunt reprezentate de
a) endoscoape flexibile, laringoscoape, tuburi endotraheale, echipament de anestezie şi
respiraţie asistată; necesită STERILIZARE, sau cel puţin DEZINFECŢIE DE NIVEL
ÎNALT, între utilizări
 b) termometre orale sau rectale; necesită DEZINFECŢIE DE NIVEL INTERMEDIAR
între utilizări.
Instrumente non-critice:
Sunt instrumente care vin în contact doar cu pielea intactă.
Acestea sunt reprezentate de - stetoscoape, suprafaţa meselor, pavimente, ploşti,
mobilier etc.; necesită DEZINFECŢIA DE NIVEL INTERMEDIAR până la SCĂZUT, între
utilizări.

III.9. EVALUAREA RISCURILOR PENTRU PACIENŢI / PERSONAL,

DATORATE ECHIPAMENTULUI ŞI MEDIULUI.
Echipamentele, obiectele, pot fi implicate în transmiterea agenţilor patogeni din mediul
de spital la pacienţi, putând favoriza apariţia infecţiilor nosocomiale. Echipamentele şi obiectele
din mediul de spital sunt clasificate pe patru nivele de risc, în funcţie de tipul de contact cu
pacientul (în unele cazuri cu personalul).
Risc minim
- obiecte la distanţă de persoane (pacient, personal): pereţi, pardoseli, tavane, chiuvete,
canale de scurgere.
- obiecte în imediata apropiere a pacientului: armătura paturilor, dulăpioare, etc.
Nivel necesar de decontaminare: curăţare, uscare.
Risc scăzut
- obiecte în contact cu suprafaţa pielii intacte: stetoscop, manşeta tensiometrului,
tacâmuri, veselă, telefoane mobile, ligheane si alte obiecte sanitare.
Nivel de decontaminare: curăţare, uscare.
Risc mediu
- obiecte în contact cu mucoasele: termometre, echipament de asistare respiratorie,
gastroscoape, bronhoscoape;
- obiecte contaminate cu microorganisme virulente: ploşti, bazinete etc.;
- obiecte folosite la pacienţi cu grad înalt de receptivitate.
Nivel de decontaminare: dezinfecţie de nivel inalt, sterilizare chimica
Risc înalt
- obiecte în contact cu soluţii de continuitate ale pielii sau cu mucoasele: pansamente
- obiecte care se introduc în locuri normal sterile ale organismului: ace, instrumente
chirurgicale, implante, catetere urinare.
Nivel de decontaminare: sterilizare.

III.10. REGULI GENERALE ÎN ALEGEREA PROCEDURILOR DE

DEZINFECŢIE ŞI STERILIZARE
În general, instrumentele care penetrează ţesuturile normal sterile, inclusiv sistemul
vascular (instrumente critice), precum şi instrumentele prin care curge sânge, trebuie sterilizate
înainte de utilizare.
Instrumentele reutilizabile, sau alte obiecte care vin în contact cu mucoasele intacte
trebuie să fie sterilizate sau dezinfectate prin dezinfecţie de “nivel înalt” înainte de reutilizare.
Pentru dezinfecţia obiectelor sau instrumentelor critice, care penetrează ţesuturile sau
sistemul vascular, sau semi-critice, care vin în contact cu mucoasele, sau cu soluţii de
continuitate ale pielii, nu se utilizează substanţe germicide pe bază de săruri cuaternare de
amoniu, sau alte dezinfectante “de nivel scăzut”.
Pentru curăţarea suprafeţelor din mediu, sau a obiectelor şi instrumentelor non-critice, nu
se utilizează glutaraldehida sau alte dezinfectante “de nivel înalt”.
Este necesar să se folosească întotdeauna concentraţiile corecte de utilizare ale
dezinfectantului şi să se respecte timpul de contact recomandat. Uneori, dezinfectantele în
concentraţii mari nu inactivează microorganismele şi pot fi toxice pentru cel care le utilizează,
sau pot deteriora obiectul care trebuie dezinfectat.
Endoscoapele şi alte instrumente semi-critice trebuie curăţate, dezinfectate, sterilizate ca
şi când pacienţii pentru care au fost folosite ar fi infectaţi cu M. tuberculosis, HIV sau virusuri
hepatitice.
Nu se utilizează dezinfectanţii fenolici pentru igienizarea incubatoarelor în secţiile de
nou-născuţi în prezenţa acestora; când sunt utilizaţi la curătenia şi dezinfecţia terminală în
secţiile de nou-născuţi este necesar ca toate suprafeţele să fie bine clătite cu apă şi apoi uscate.
SITUAŢII CARE NECESITĂ DEZINFECŢIE COMPLEMENTARĂ ŞI / SAU
TERMINALĂ
Dezinfecţia terminală este obligatoriu de efectuat în:
- secţii de spitalizare a cazurilor de boli contagioase cu declarare nominală,
- situaţia evoluţiei unor focare de infecţii nosocomiale,
- situaţii de risc epidemiologic (evidenţierea cu ajutorul laboratorului a circulaţiei
microorganismelor multirezistente, “germeni de spital”, prezenţi la personalul medico-sanitar /
asistaţi / mediu)
- secţii cu risc înalt: secţii unde sunt asistaţi pacienţi imunodeprimaţi, arşi, neonatologie,
prematuri, secţii unde se practică grefe (de măduvă, cardiace, renale), secţii de oncologie şi onco-
hematologie
- bloc operator, bloc de naşteri
- secţii de reanimare, terapie intensivă
- alte: servicii de urgenţă, ambulanţă, locul unde se triază lenjeria
- orice altă situaţie de risc epidemiologic identificată
Microorganisme care pot genera un risc de infecţie: Aspergillus spp. – în secţiile cu
pacienţi cu risc înalt (aplazie medulară, imuno- depresie, etc.), Candida spp., Salmonella (typhi,
paratyphi), Streptococcus grup A, infecţii cu germeni multirezistenţi: Pseudomonas aeruginosa,
Pseudomonas cepacia, Klebsiella sau alte enterobacteriaceae secretoare de -lactamază,
Staphylococcus aureus (rezistent la meticilină), Staphylococcus epidermidis
În dezinfecţia terminală (eliminatori de BK) pot fi utilizate dezinfectante pe bază de
aldehidă formică;

III.11. NORME TEHNICE PRIVIND EFECTUAREA STERILIZĂRII ŞI

PĂSTRAREA STERILITĂŢII DISPOZITIVELOR MATERIALELOR SANITARE

Sterilizarea este operaţiunea prin care sunt eliminate sau omorâte microorganismele,
inclusiv cele aflate în stare vegetativă, de pe obiectele inerte contaminate, rezultatul acestei
operaţiuni fiind starea de sterilitate.
Toate dispozitivele medicale şi materialele care urmează a fi sterilizate trebuie curăţate
prin metode fizice şi dezinfectate chimic înainte de a fi supuse unui proces de sterilizare
standardizat.
 Toate instrumentele chirurgicale, materialele textile şi alte obiecte sau soluţii care pătrund
în ţesuturile sterile sau sistemul vascular, inclusiv instrumentele stomatologice, trebuie să fie
sterile (instrumente / obiecte critice).
La organizarea activităţii serviciului central de sterilizare vor fi avute în vedere:
- circuitul de colectare, recipientele şi mijloacele de transport a dispozitivelor murdare,
nesterile
- diminuarea încărcăturii microbiene şi eliminarea încărcăturii organice şi a biofilmului 1
de pe dispozitivele medicale
- controlul condiţiilor de mediu, verificarea stării de funcţionare a aparaturii
- spaţiul curat pentru inventarierea şi împachetarea dispozitivelor medicale
- sterilizarea propriu-zisă şi sistemul de control al procesului
- procedurile de control şi marcare a produselor finite
- tratarea neconformităţilor
- înregistrarea şi arhivarea datelor privind parcursul procesului, în vederea asigurării
trasabilităţii, care este un element de sistem de calitate şi este parte componentă a
materiovigilenţei
- circuitul de stocare, distribuţie, transport la utilizatori
- instruirea personalului
- echipamentul de protecţie a personalului, diferenţiat pe etape de proces
Circuitele vor fi stabilite în aşa fel încât să asigure securitatea personalului, a mediului şi
integritatea dispozitivelor medicale.
Controlul mediului este important, întrucât permite să se:
- evalueze problemele existente
- remedieze defecţiunile
- supravegheze şi corecteze condiţiile de desfăşurare a procesului de sterilizare şi a
activităţilor conexe.
Pentru aceasta vor fi ţinute sub observaţie şi verificate:
- calitatea aerului, apei şi a fluidelor utilizate
- starea de igienă a suprafeţelor
- modul de funcţionare a echipamentelor de sterilizare
- modul de funcţionare a echipamentelor de control, măsură şi testare
- ţinuta şi formarea profesională a personalului
În unităţile de asistenţă medicală sterilizarea se poate realiza prin :metode fizice- abur sub
presiune (sau abur la temperatură şi presiune ridicată/scazută), căldură uscată, metode chimice-
oxid de etilenă, “sterilizanţi”chimici: formaldehidă si abur la temperaturi joase si presiune
subatmosferică.
În stadiul actual al datelor ştiinţifice, sterilizarea cu vapori de apă saturaţi sub presiune
trebuie să fie metoda de elecţie, dacă dispozitivul medical suportă această procedură.

IV. CURĂȚAREA ( DECONTAMINAREA / PREDEZINFECȚIA )

1
 IV.1. DEZINFECŢIA ŞI PREGĂTIREA MATERIALULUI MEDICO-
CHIRURGICAL (INSTRUMENTE, ECHIPAMENTE)
1. Decontaminarea/ pre-dezinfecţia/ curăţarea este primul tratament care se aplică
dispozitivelor medicale având scopurile următoare:
- diminuează populaţia de microorganisme
- previne uscarea produselor biologice
- uşurează procesele ulterioare
- contribuie la protecţia personalului care-l manipulează, dezasamblează, etc.
- contribuie la protecţia mediului împotriva contaminării
Se desfăşoară în două etape:
- faza de pretratament, realizată prin imersia dispozitivelor utilizate, în soluţie de
detergent - dezinfectant (cu acţiune de detaşare a murdăriei grosiere de pe substrat şi acţiune
bactericidă)
- faza de curăţare completează procesul din faza de pretratament de îndepărtare a
substanţelor proteice, având rolul de a: elimina murdăria, îndeosebi materiile organice; de a
preveni formarea unui biofilm; de a reduce încărcătura microbiană iniţială.
Mecanismele de acţiune în această fază de pretratament- curăţare sunt:
- fizico-chimică, prin detergentul care poate fi: neutru, alcalin, enzimatic
- mecanică (jet de apă, periaj, etc)
- termică (temperatura apei)
Nu se utilizează produse pe bază de aldehide, deoarece acestea au capacitatea de a fixa
proteinele de suport.
Această fază realizează îndepărtarea germenilor patogeni prezenţi în proporţie de pînă la
95-98% şi evitarea transmiterii lor altor bolnavi, personalului medico-sanitar, sau mediului de
spital.
Doar un obiect bine curăţat va pute fi sterilizat, în termen absolut.
Dezinfecţia dispozitivelor medicale completează curățarea (decontaminarea) şi realizează
distrugerea germenilor patogeni în proporţie de 99,99% existenți pe instrumentar, echipamente.

2. Curăţarea (decontaminarea) instrumentarului, echipamentelor trebuie realizată

imediat după utilizarea acestora, cât mai aproape de locul utilizării.

Pentru anumite obiecte: termometre, tăviţe renale, garou, cuve, etc. curăţarea urmată de
dezinfecția chimică poate fi suficientă. Pentru alte obiecte acest tratament va fi completat prin
sterilizare fizică (instrumente) sau sterilizare chimică (echipament termosensibil: endoscoape).

3. Pregatirea în vederea sterilizării a materialului medico-chirurgical utilizat cuprinde 7

etape distincte:
- curățare/decontaminare (predezinfecție), cu cele 2 sub etape
- clătire
- dezinfecție
- clătire
- uscare
- lubrefiere
- verificare a integrității instrumentelor și împachetare în vederea sterilizării dacă este
necesar
 Curățarea/ decontaminarea instrumentarului chirurgical / Pre-dezinfecţie (în blocul
operator, în secţii de spital, cabinete medicale, săli de tratament). Se poate realiza: manual sau
automat cu ajutorul unor echipamente automate de curățare.
Curățare manuală
Imediat, la sfârşitul intervenţiei chirurgicale sau efectuării pansamentului, instrumentarul
folosit se imersează într-un produs etichetat şi avizat ca detergent, detergent enzimatic sau
detergent-dezinfectant sau produs de curăţare-decontaminare pentru instrumentar, în concentraţia
recomandată de producător (gama pe care producatorul instrumentului le recomandă,
compatibile cu materialul din care sunt fabricate). Concentrația de lucru a produsului utilizat în
această etapă trebuie să acopere spectrul de acțiune virulicid (inactivarea VHB și HIV).
Prin folosirea în această etapă a unui produs etichetat ca detergent, detergent enzimatic,
sau detergent-dezinfectant, sau produs de curăţare-decontaminare pentru instrumentar, există
pericolul contaminării personalului ce efectuează această operaţie, cu agenţi patogeni
transmisibili. Utilizând în această etapă un dezinfectant cu proprietăţi de curaţare, etichetat ca
dezinfectant pentru instrumentar, este eliminat acest risc.
Sunt produse chimice etichetate “Curăţare şi decontaminare”, “Detergent dezinfectant”
care conţin pe lângă agenţi de spumare cel puţin un principiu activ recunoscut cu proprietăţi
bactericide, fungicide folosite înainte de dezinfecţie.
Protocol de lucru:
- se perie cu grijă, insistând asupra articulaţiilor şi canelurilor utilizând o perie moale din
nailon
- instrumentarul se demontează complet
- se curăţă canelurile cu o compresă
- se curăţă bine toate părţile scobite, jgheaburile, cavităţile, cu ajutorul unei seringi.
Curaţare automată în maşini de curaţat automată cu program de dezinfecţie/baie cu
ultrasunete.
Dezinfecţia în maşina de curăţat automată cu program de dezinfecţie inclus se realizeză la
o temperatură şi un timp de expunere care variază în funcţie de fabricant:
-75C, 20 minute sau 80C, 10 minute (sunt distruse formele vegetative ale bacteriilor
inclusiv Mycobacteriile dar nu şi VHB);
-93C, 10 minute (sunt distruse formele vegetative ale bacteriilor inclusiv
Mycobacteriile);
-105C, 1 minut (sunt distruse formele vegetative ale bacteriilor inclusiv Mycobacteriile)
sau 105C, 5 minute sau 105C, 7minute (sunt distruse formele vegetative ale bacteriilor inclusiv
Mycobacteriile precum şi sporii de Bacillus antracis).
Clătire riguroasă sub jet de apă potabilă.
Dezinfecţie
Atunci când operaţiunea de curăţare-decontaminare se face manual ea este urmată în mod
obligatoriu de etapa de dezinfecţie.
Concentraţia de lucru a soluţiei de dezinfectant trebuie să acopere spectrul de acţiune
:bactericid (inclusiv Mycobacterium - prin testul cantitativ al suspensiei), fungicid, virulicid
(inactivarea VHB şi HIV).
Soluţia de dezinfectant se pune în cuve / recipiente cu capac.
Instrumentarul este imersat în soluţia de dezinfectant în concentraţia recomandată de
producator, având grijă ca soluţia dezinfectantă să îl acopere pe perioada de timp recomandată de
producător.
 La sfârşitul timpului de dezinfecţie se extrag instrumentele.
Clătire. Se clătesc instrumentele cu apă din abundenţă.
Uscare cu un prosop curat sau aer comprimat.
Se lubrefiază instrumentarul care necesită acest tratament.
Se verifică integritatea instrumentului.
Se împachetează instrumentarul în vederea sterilizării, pe o suprafaţă curată.
Reguli generale:
Curăţarea/decontaminarea instrumentelor şi aparatelor medico-chirurgicale este urmată în
mod obligatoriu de dezinfecţia acestora cu un dezinfectant pentru instrumentar şi pregătirea lui în
vederea sterilizării. Este obligatoriu să se efectueze într-o încăpere / spaţiu special destinat cu
dotările corespunzatoare.
Personalul care efectuează aceasta operaţiune trebuie să poarte echipament de protecţie:
halat, mănuşi, sorţ de cauciuc, ochelari de protecţie, etc.
Protocolul privind curaţarea (decontaminarea) urmată în mod obligatoriu de dezinfecţia şi
pregătirea materialului medico-chirurgical în vederea sterilizarii chimice sau fizice va fi afişat la
loc vizibil.
Responsabili
Asistenta medicală responsabilizată cu pregătirea, curăţarea (decontaminarea) şi
dezinfecţia instrumentarului medico-chirurgical.
Evaluare
Medicul şef de secţie şi asistenta şefă sau medicul de cabinet controlează respectarea
tehnicii de curăţare/decontaminare urmată de dezinfecţie şi pregatire a instrumentarului,
echipamentului.
Eficacitatea procedurii de curaţare/decontaminare urmată de dezinfecţie se verifică prin
prelevare de probe şi investigare bacteriologică.

ÎMPACHETAREA MATERIALULUI DE STERILIZAT

Materialele care se sterilizează pot fi împachetate în:
- cutii metalice (pentru sterilizarea cu aer cald)
- cutii metalice perforate (pentru sterilizarea cu abur sub presiune)
- casolete perforate cu colier (pentru sterilizarea cu abur sub presiune)
- hârtie specială pentru împachetarea instrumentarului sau materialului textil fabricată
special pentru sterilizarea cu abur sub presiune (EN 868-2).
- pungi/ role hârtie plastic fabricate special pentru sterilizarea cu aer cald sau oxid de
etilenă cu indicatori fizico-chimici de temperatură.
- pungi/ role hârtie plastic fabricate special pentru sterilizarea cu abur sub presiune sau
abur şi formaldehidă la temperaturi joase presiune subatmosferică, cu indicatori fizico-chimici de
temperatură.
Pungile / rolele hârtie plastic achiziţionate trebuie să fie sudate cu trei rânduri de benzi a
câte 10 mm fiecare (conform standardelor Europene).
Pungile / rolele hârtie plastic de diferite dimensiuni, cu sau fără pliu, după ce au fost
încărcate cu instrumentar (truse) sau material textil (pentro o procedură) şi indicator fizico-
chimic “integrator” trebuie sudate / lipite la capătul de acces.
Sudarea se realizează cu ajutorul unui aparat special dedicat acestei operaţii.
Se pot folosi şi pungi care la capătul de acces au sistem autocolant pentru lipirea
pachetului.
 Pungile hârtie plastic cu instrumentar, material moale (truse) se aşează în coşuri/ navete
metalice în poziţie verticală, ordonate ca şi cărţile în bibliotecă. Coşurile/ navetele metalice astfel
încărcate se introduc în incinta sterilizatorului.
Hârtia specială pentru împachetarea instrumentarului, mănuşilor sau materialului textil.
Ambalarea se realizează obligatoriu în două straturi de hârtie specială, astfel încât
materialul de sterilizat să fie bine închis, fără soluţii de continuitate; după plierea celui de al
doilea strat acesta se închide cu bandă adezivă cu indicator fizico-chimic de virare a culorii.
Materialul ambalat în hârtie specială sau pungi hârtie plastic se aşează în coşuri/navete
metalice. În funcţie de mărimea pachetului, în coşuri / navete se aşează un singur pachet sau
două, dar nesuprapuse pentru a permite pătrunderea agentului de sterilizare în interiorul
pachetelor.
După ambalarea materialului de sterilizat în hârtie specială sau pungi hârtie plastic şi
aşezare în coşuri /navete, manipularea pachetelor se face numai prin intermediul acestora.
În cutiile metalice perforate sau nu, casoletele perforate cu colier se introduce materialul
de sterilizat (trusa) şi indicatori fizico-chimici “integratori” adecvaţi, pentru controlul eficacităţii
sterilizării sau alt indicator fizico-chimic, se închide capacul. Se lipesc două bucăţi de bandă
adezivă cu indicator chimic adecvat în vederea fixării capacului.
Pot fi folosite şi cutii metalice perforate prevăzute cu valve sau filtre; utilizarea şi
întreţinerea acestora se face conform instrucţiunilor producătorului.
Casoletele perforate cu colier se încarcă cu o anumită cantitate de material textil, în
funcţie de dimensiune.
Există cutii metalice perforate echipate cu valve sau filtre; utilizarea acestora se face
conform instrucţiunilor producătorului.
Utilizaţi numai cutiile metalice perforate sau casoletele perforate cu colier în perfectă
stare (nedeformate, capacul să se închidă etanş, colierul să se muleze perfect pe corpul casoletei)
Nu utilizaţi cutii metalice neperforate pentru sterilizarea la autoclav.
Hârtia specială şi pungile hârtie plastic folosite la împachetare NU se reutilizează.
Standardizarea încărcăturii incintei
Indiferent de tipul de sterilizator utilizat încărcarea incintei trebuie să respecte anumite
reguli pentru a asigura uniformizarea procesului, astfel
- materialele de sterilizat se aşează astfel încât contactul cu agentul sterilizant să fie cât
mai uşor de realizat
- materialele de sterilizat se împachetează lejer pentru a permite pătrunderea agentului de
sterilizare în pachete. Nu se admit pachete cu dimensiuni mai mari de 30/30/50 cm.
- greutatea unui pachet trebuie să fie mai mică de 5 Kg.

V. STERILIZAREA
Presiunile, temperatura şi timpul de sterilizare cuprinse în cele ce urmează reprezintă
valori de siguranţă pentru eficacitatea sterilizării în funcţie de aparat.
La încărcarea incintei de sterilizare lăsaţi spaţii între pachete şi între pachete şi pereţi
pentru a permite circularea şi pătrunderea în şi printre pachete a agentului de sterilizare.
Lăsaţi în incinta de sterilizare rafturile cu care este echipat aparatul.
Nu supraîncărcaţi înghesuind cutiile metalice, casoletele, coşurile/navetele în incinta de
sterilizare.
 Citiţi cu atenţie instrucţiunile de utilizare şi cartea tehnică a aparatului pentru a folosi
temperatura, presiunea şi timpul de sterilizare recomandat de producător pentru tipurile de
materiale de sterilizat ambalate.
Afişaţi la loc vizibil instrucţiunile de utilizare pentru fiecare sterilizator.
Este interzisă utilizarea sterilizatoarelor cu bile de cuarţ pentru sterilizarea instrumentelor
utilizate în cabinetele de stomatologie.
V.1. STERILIZAREA LA STERILIZATOR CU AER CALD (PUPINEL, ETUVĂ)
La sterilizatorul cu aer cald se sterilizează sticlăria şi instrumentarul care nu suportă
sterilizarea cu aburi sub presiune (oţel ne-inoxidabil: cromat).
Sterilizatorul cu aer cald este total contraindicat pentru materiale textile, lichide şi
cauciuc.
Sterilizarea
Ciclul complet de sterilizare la sterilizatorul cu aer cald cuprinde urmatoarele faze:
- faza de încălzire a aparatului: intervalul de timp între pornirea aparatului şi începerea
creşterii temperaturii; durata – în funcţie de aparat.
- faza de latenţă (omogenizare): intervalul de timp în care are loc propagarea şi
creşterea temperaturii pentru atingerea temperaturii de sterilizare în cutiile metalice / pachetele
din coşuri; durata în funcţie de aparat, de natura şi cantitatea materialului de sterilizat.
- faza de sterilizare: durata depinde de temperatură
- 180C, 1 oră sau
- 160C, 2 ore
- faza de răcire: durata în funcţie de aparat, de natura şi cantitatea, materialului de
sterilizat.
 Un ciclu complet de sterilizare durează între 4 – 5 ore.
Cutiile metalice cu instrumentar se introduc închise în incinta sterilizatorului cu aer cald.
În funcţie de soluţiile tehnice ale sterilizatorului cu aer cald (cu sau fără ventilator, cu
termocuplu în incinta de sterilizare pentru monitorizarea temperaturii, etc) pot fi acceptate
temperaturi şi timpi de sterilizare indicaţi de producătorul aparatului.
Timpul de sterilzare se măsoară din momentul atingerii temperaturii de sterilizare în
interiorul încărcăturii.
Nu deschideţi niciodată sterilizatorul cu aer cald în timpul perioadei de sterilizare pentru
a introduce noi pachete.

Durata menţinerii sterilităţii

Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în cutii metalice este de 24 de ore de
la sterilizare, cu condiţia menţinerii cutiilor metalice închise.
Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în pungi hârtie-plastic sudate este de 2
luni de la sterilizare, cu condiţia menţinerii integrităţii lor şi a manipulării acestora numai prin
intermediul coşului.
La încheierea ciclului complet de sterilizare
- nu deschideţi niciodată sterilizatorul cu aer cald înainte ca temperatura să fie sub 50C.
La extragerea pachetelor din sterilizatorul cu aer cald folosiţi mănuşi din bumbac.
- verificaţi indicatorii de eficienţă ai sterilizării:
- virarea culorii la benzile adezive cu indicator fizico-chimic.
- virarea culorii la indicatorii fizico-chimici “integratori”: se poate verifica pentru
materialele ambalate în pungi hârtie plastic prin transparenţa plasticului. Pentru
materialele ambalate în cutii metalice, verificarea se face de către utilizatori, la
deschiderea acestora. În situaţia în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră
nesterilizat şi nu se utilizează.
 - lipiţi o etichetă pe capac / banderolă pentru a identifica dispozitivele medicale şi
materialele sterilizate. Se notează data, ora, sterilizatorul cu aer cald la care se va efectua
sterilizarea, persoana care efectuează sterilizarea.
- notaţi în caietul de sterilizare: data, conţinutul cutiilor (pachetelor), temperatura la care
s-a efectuat sterilizarea, durata, rezultatele indicatorilor chimici, semnătura persoanei
responsabilizate cu sterilizarea, observaţii.
Evaluare eficacitaţii sterilizării la sterilizatorul cu aer cald:
Evaluarea pentru fiecare ciclu:
Se citeşte temperatura termometrului (dacă aparatul este echipat) sau temperatura afişată
pe monitor. Temperatura se notează în caietul de sterilizare.
Se citeşte virarea culorii indicatorului fizico chimic de pe cutie.
Se citeşte virarea culorii indicatorului “integrator” pentru sterilizatorul cu aer cald, care
controlează timpul şi temperatura. Ex. tuburi Browne. Indicatorul integrator plasat în interiorul
cutiilor metalice indică dacă au fost îndeplinite condiţiile pentru o sterilizare eficientă –
temperatura atinsă în interiorul pachetului şi timpul de expunere.
O dată pe lună
Se controlează fazele procesului de sterilizare realizând graficul timp / temperatură al
unui ciclu de sterilizare complet, cu aparatul încărcat cu cantitatea de material recomandată de
producător.
Gradientul de temperatură în timpul perioadei de sterilizare (precizia de termostatare):  1C.
Se utilizează indicator biologic cu Bacillus subtillis pentru controlul eficacităţii
sterilizării. Pot fi utilizaţi indicatori biologici cu Bacillus subtillis preparaţi industrial,
comercializaţi, care conţin 106 UFC sau preparaţi în laborator. Se utilizează pachete-test (cutii
metalice sau cutii de seringă) cu 2 flacoane / tuburi de indicatorul biologic şi se plasează cel puţi
un pachet-test în mijlocul incintei sterilizatorului cu aer cald, odată cu celelalte pachete pentru
sterilizat. Se realizează ciclul complet de sterilzare. La sfârşitul ciclului, indicatorii biologici se
extrag din cutie şi se incubează 48 ore la 56C, la laborator. Pentru indicatorii biologici
comercializaţi, citiţi cu atenţie şi respectaţi instrucţiunile producătorului. Laboratorul va emite un
buletin de analiză cu rezultatul constatat.
La 6 luni
Se efectuează verificarea aparatului în prezenţa tehnicianului de la o societate autorizată.
Se controlează termostatul şi dacă aparatul atinge temperatura corectă în cutii, utilizând un
termometru maximal.

V.2. STERILIZAREA CU ABUR SUB PRESIUNE – AUTOCLAVĂ

Sterilizarea la autoclavă se realizează în staţia centrală de sterilizare sau punct de
sterilizare la autoclavă ataşat blocului operator şi accesibil pentru toate serviciile sau ataşat
laboratorului clinic.
Principiul sterilizării cu abur sub presiune aşa cum se realizează în autoclavă este de a
expune fiecare articol direct la contactul cu aburul la temperatura şi presiunea pentru timpul
specificat. Aburul ideal pentru sterilizare este abur uscat saturat 100% (absenţa condensului).
Sunt admise a se utiliza 2 tipuri de autoclave:
1. Sterilizatorul cu abur sub presiune cu pre şi post vacuumare.
Sterilizarea la sterilizatorul cu abur sub presiune cu pre şi post vacuumare este cea mai
bună metodă de sterilizare a instrumentarului chirurgical din oţel inoxidabil împachetat şi singura
metodă posibilă pentru sterilizarea materialului moale (textile), cauciucului, sticlăriei. Este
folosit şi în decontaminarea deşeurilor din laborator (deşeuri infecţioase).
2. Sterilizatorul cu abur sub presiune fără post vacuumare. Este folosit pentru sterilizarea
mediilor de laborator, lichidelor în flacoane, instrumentar neîmpachetat. Timpul de pătrundere al
aburului este prelungit datorită eliminării incomplete a aerului.
Pot fi utilizate programe de sterilizare pentru instrumentar neîmpachetat folosind
autoclave amplasate în imediata apropiere a sălilor de operaţie. Temperatura este 134C.
Sterilizarea instrumentarului neîmpachetat se poate face numai în caz de urgenţe medico-
chirurgicale, când instrumentarul disponibil este insuficient, iar utilizarea acestuia se face
imediat (fără stocare).
Sterilizarea
Ciclul complet de sterilizare la sterilizatorul cu abur sub presiune cuprinde urmatoarele
faze:
a) Faza de pretratament şi preîncălzire (prevacuumare):
Pretratamentul constă din mai multe secvenţe de admisie de abur şi evacuare, realizat
printr-un număr de variaţii de presiune – purjări – (+ 0,8 - + 1 atm. /  0,8 -  1 atm.) şi are drept
scop să îndepărteze aerul din materialul de sterilizat concomitent cu umezirea acestuia necesară
înaintea fazei de sterilizare.
În situaţia autoclavării soluţiilor apoase în recipiente deschise, îndepărtarea aerului se
realizează printr-un curent de abur.
b) Faza de sterilizare:
Timpul de sterilzare se măsoară din momentul atingerii temperaturii de sterilizare în
interiorul încărcăturii. În funcţie de temperatura, presiunea aleasă, timpul de sterilizare durează
un număr de minute.
Pentru sterilizatoarele cu abur saturat la presiune înaltă (cu pre şi post vacuumare) cu
programe prestabilite sau programate opţional, faza de sterilizare se declanşează în momentul în
care traductorul de temperatură din incinta de sterilizare semnalizează o temperatură egală sau
mai mare cu temperatura specificată a programului selectat. Variaţia temperaturii de sterilizare
admisă este de 1,5C.
Pentru procesarea lichidelor pot fi folosite sterilizatoare cu abur saturat la presiune înaltă
cu programe de sterilizare a lichidelor, la care temperatura de sterilizare este masurată în incinta
de sterilizare şi în recipient prin traductori (senzori de temperatură); condiţia de începere a
timpului de sterilizare este ca ambele traductoare, cel din incinta de sterilizare şi cel din
recipient, să atingă temperatura de sterilizare programată.
c) Faza de post-tratament (postvacuumare):
Este estinată normalizării în ce priveşte temperatura şi umiditatea materialului de
sterilizat. Toate tipurile de material de sterilizat, cu excepţia lichidelor sunt expuse unui vacuum
mai scăzut de  0,7 bari pentru o anumită perioadă de timp.
După faza de postvacuumare textilele pot să aibă o creştere în greutate de aproximativ
1%, ceea ce reprezintă o umiditate normală în timpul procesului de sterilizare la sterilizatoarele
cu abur saturat la presiune înaltă, cu pre şi post vacuumare. Pentru autoclavele româneşti tip
ISM2, după faza de postvacuumare textilele pot să aibă o creştere în greutate de sub 5%.
Posttratamentul la sterilizarea soluţiilor apoase în recipiente deschise sau ventilate constă
dintr-o perioadă de răcire naturală, timp în care presiunea şi temperatura scad încet până când
temperatura lichidului este sub punctul său de fierbere; procesul este accelerat prin aplicarea unui
vacuum uşor în incintă, atunci când presiunea din incinta de sterilizare este apropiată de
presiunea atmosferică.
Egalarea presiunii de la vacuum se produce prin admisia aerului atmosferic din mediu,
printr-un filtru ce împiedică pătrunderea bacteriilor în incinta de sterilizare.
La încheierea ciclului complet de sterilizare
- Nu deschideţi niciodată sterilizatorul cu abur sub presiune înainte ca temperatura să fie
sub 100C. La extragerea pachetelor din sterilizatorul cu abur sub presiune folosiţi mănuşi din
bumbac.
- Cutiile, casoletele, coşurile, navetele cu pachetele sterilizate se depozitează temporar pe
o suprafaţă special destinată materialului steril şi se aranjeză în dulapuri special destinate
depozitării materialului steril.
- La extragerea materialului sterilizat din sterilizatorul cu abur sub presiune se efectuează
următoarele verificări:
a) Se verifică parametrii fizici:
Pentru autoclavele care au sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare
(diagramă) se efectuează analiza acesteia:
- prin compararea cu diagrama tip furnizată de producător
- prin analiza diagramei urmărind presiunea şi temperatura atinsă înregistrată pentru
fiecare fază a ciclului în funcţie de programul ales.
Pentru autoclavele care nu au sistem de înregistrare automată a ciclului de sterilizare, pe
tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmăreşte pe panoul de comandă şi se notează
temperatura şi presiunea atinsă pentru fiecare fază a ciclului. În acesată situaţie este obligatoriu
să se folosească indicatori bilogici (bacteriologici).
b) Se verifică vizual integritatea pachetelor ambalate în hârtie specială sau pungi hârtie
plastic. Se închide imediat colierul casoletelor.
c) Se verifică indicatorii fizico-chimici de eficienţă ai sterilizării:
- virarea culorii benzilor adezive cu indicator fizico-chimic de lipite pe cutii, casolete,
pachetele ambalate în hârtie specială sau imprimate pe punga hârtie plastic.
- virarea culorii la indicatorii “integratori” plasaţi în interiorul fiecarui pachet sau într-un
pacheţel-test în fiecare coş verificându-se temperatura, timpul şi saturaţia vaporilor:
Se poate verifica pentru materialele ambalate în pungi hârtie plastic prin transparenţa
plasticului.
Pentru materialele ambalate în cutii metalice verificarea se face prin verificarea
pacheţelui-test ataşat la fiecare coş.
În situaţia în care virajul nu s-a realizat, materialul se consideră nesterilizat şi nu se
utilizează.
d) Se efectuează controlul umidităţii textilelor.
Atunci când la autoclavă se sterilizează textile, se utilizează o casoletă-test care se
plasează între celelalte casolete în mijlocul încărcăturii.
Casoleta-test se pregăteşte astfel: în funcţie de dimensiunea acesteia se realizează o
încărcătură cu textile şi se plasează teste de tifon împăturit cu o greutate de cca. 20 g în casoletă
în poziţiile: sub capac, la mijloc şi la fund, pe axul casoletei. Testele se cântăresc la balanţa
electronică înainte de a fi puse în casolete şi după scoaterea de la sterilizare din autoclavă.
Diferenţa de greutate exprimată în procent reprezintă creşterea umidităţii textilelor în cele
trei puncte investigate.
 Pentru aparatele la care uscarea se realizează în condiţii bune, testele, indiferent de
poziţia lor în casoletă indică valori sub 5% (pentru autoclavele româneşti) sau 1% (pentru noile
tipuri de autoclave). În caz că această normă de umiditate este depăşită este obligatorie
verificarea funcţionării autoclavei.
e) Filtrul de la supapă de admisie a aerului atmosferic se schimbă după recomandările
producătorului aparatului.
Sunt de preferat filtrele de unică utilizare. Eficienţa filtrului poate fi de 99,998% pentru
particule de ordinul de mărime 0,3  (0,0003 mm).
Nu se permite funcţionarea autoclavelor fără filtru sau cu filtru carbonizat.
f) Cutiile, casoletele, coşurile, navetele cu pachetele sterilizate se etichetează
(banderolează) notându-se data, ora, sterilizatorul cu abur sub presiune la care s-a efectuat
sterilizarea, persoana care a efectuat sterilizarea.
g) Notaţi în caietul de sterilizare: data, numărul autoclavei atunci când sunt mai multe,
conţinutul pachetelor din şarjă şi numărul lor, numărul şarjei, temperatura şi presiunea la care s-a
efectuat sterilizarea, ora de începere şi de încheiere a ciclului (durata), rezultatele indicatorilor
fizico-chimici, semnătura persoanei responsabilizate cu sterilizarea şi care eliberează materialul
steril; se ataşează diagrama ciclului de sterilizare (acolo unde se efectuează înregistrarea
automată), rezultatul testului Bowie&Dick, observaţii, data la care s-a efectuat întreţinerea şi
verificarea aparatului.

Verificarea calităţii penetrării aburului

Se realizează zilnic, înainte de efectuarea primei sterilizări, cu ajutorul testului Bowie &
Dick pentru verificarea calităţii penetrării aburului.
Se confectionează un pachet – test compus din prosoape de bumbac de 30/30 cm, care se
pun unul peste altul realizând o înălţime de 27,5 cm; în mijlocul acestora se plasează hârtia test
Bowie & Dick de aceeaşi dimensiune cu prosopul (care are imprimat un model geometric). Se
ambalează etanş într-un câmp operator, se închide cu bandă adezivă cu indicator chimic de virare
a culorii.
Pachetul – test astfel confecţionat se plasează singur în mijlocul incintei autoclavei.
Se realizează un ciclu de sterilizare complet (cu pre şi postvacuumare) la temperatura de
134C, timp de 3,5 minute.
La sfârşitul ciclului complet de sterilizare se extrage din pachet testul şi se interpretează
rezultatul. Dacă ciclul a fost eficient (absenţa aerului rezidual sau a pungilor de aer) schimbarea
culorii modelului geometric imprimat este uniformă. Dacă penetrarea aburului nu a fost uniformă, au
existat pungi de aer, culoarea benzilor este neuniformă (apar pete mai clare). În această situaţie
sterilizarea nu a fost eficientă, sterilizatorul nu trebuie utilizat şi se apelează la tehnician pentru
verificare.
Testul Bowie & Dick se comercializează sub forma foi imprimate sau de pachete test gata
confecţionate de diferiţi producători.
Testul Bowie & Dick trebuie utilizat:
- zilnic, dacă la autoclavă se sterilizează textile
- cel puţin o dată pe săptămână la autoclavele care sterilizează instrumentar
- după fiecare reparaţie a autoclavei.
Indicatori biologici pentru controlul eficacităţii sterilizării
Sunt admişi indicatorii biologici cu forme diferite de condiţionare:
 1. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophylus impregnaţi pe suporţi de bumbac
sub formă de peticele sau fire de aţă în concentraţii de 106 UFC.
Aceştia se pun în interiorul unei cutii-test. Cutia-test se introduce în autoclavă odată cu
materialul de sterilizat şi se realizează ciclul complet de sterilizare. La sfârşitul ciclului,
indicatorul biologic este trimis la laborator, unde este extras, însămânţat şi incubat; citirea se face
la 7 zile.
2. Indicatori biologici cu Bacillus stearothermophyllus impregnaţi pe suport şi condiţionat
împreună cu mediul de cultură înfiolat. La sfârşitul ciclului se sparge fiola prin presiune asupra
tubului exterior şi se incubează. Citirea se face la 24 sau 48 ore.
Se recomandă citirea cu atenţie a prospectului şi respectarea recomandărilor
producătorului.
3. Controlul bacteriologic al sterilizării la autoclav cu indicator tip“Stearotest 120”.
Pentru controlul sterilizării la autoclavă la temperatura de 120C cu o durată de 30
minute, se pot utiliza produse tip “Stearotest 120” .
Acest produs este o suspensie de spori de Bacillus stearothermophyllus în soluţie
nutritivă, cu indicator de pH. Conţinutul fiolelor de “Stearotest 120” este limpede de culoare
violet.
Mod de utilizare:
a) fiolele de tip“Stearotest 120” se introduc în autoclavă la diferite niveluri printre
dispozitivele medicale şi materialele supuse sterilizării la 120C. Se efectuează sterilizarea la
parametri indicaţi de catre producator (de ex.120C, timp de 30 min);
b)după sterilizare fiolele sunt aşezate într-un incubator de 56C
c) citirea rezultatelor:
-menţinerea aspectului (culoare, transparenţă) nemodificat arată o sterilizare corectă;
-virajul la galben al indicatorului de pH şi o uşoară opalescenţă a conţinutului indică o
sterilizare sub parametrii de eficienţă optomă (au rămas spori viabili s-au cultivat şi au modificat
aspectul produsului).
Produsul tip“Stearotest 120” nu este indicat pentru controlul sterilizării la autoclavă la
temperaturi mai mari de 120C.
Modificarea culorii violet a produsului la nuanţe de violet roşcat până la galben, chiar la
scoaterea fiolelor din autoclavă, indică depăşirea temperaturii de 120C. Această modificare de
culoare se datorează degradării chimice a substratului din cauza temperaturii ridicate. Asemenea
fiole nu mai este necesar să fie incubate, deoarece sporii din fiolă au fost distruşi.
Durata menţinerii sterilităţii
Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în cutii metalice perforate sau casolete
cu colier este de 24 de ore de la sterilizare, cu condiţia menţinerii cutiilor, casoletelor închise.
Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în pungi hârtie-plastic sudate este de 2
luni de la sterilizare, cu condiţia menţinerii integrităţii ambalajului.
Durata menţinerii sterilităţii materialelor ambalate în hârtie specială (ambalaj în două
straturi de hârtie, fără soluţii de continuitate) este de 1 lună de la sterilizare.
Evaluarea eficacităţii sterilizării:
Pentru fiecare ciclu:
Pe tot parcursul ciclului complet de sterilizare se urmăreşte pe panoul de comandă şi se
notează temperatura şi presiunea atinsă pentru fiecare fază a ciclului sau se analizează diagrama.
Se citeşte virarea culorii indicatorului pentru temperatură de pe banda adezivă (ex. 3M).
 Se citeşte virarea culorii indicatorului “integrator” pentru sterilizatorul cu abur sub
presiune, care controlează timpul, temperatura şi saturaţia vaporilor.
Zilnic:
Se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick.
Controlul cu indicator biologic (Bacillus stearothermophyllus) pentru autoclavele din staţiile
centrale de sterilizare sau pentru autoclavele care nu sunt echipate cu dispozitiv automat de
înregistrare (diagrama).
Săptămânal:
Se controlează calitatea penetrării aburului cu ajutorul testului Bowie & Dick.
Întreţinerea (mentenanţa) autoclavelor
Cu periodicitatea recomandată de producătorul aparatului se efectuează de către tehnician
autorizat verificarea funcţionării acestuia.
Orice defecţiune apărută la autoclavă necesită intervenţia tehnicianului autorizat.
După intervenţia pe aparat se efectuează:
- verificarea parametrilor aparatului urmărind înregistrările de temperatură şi presiune (pe
panoului frontal sau diagramă)
- testul Bowie&Dick pentru verificarea calităţii penetrării aburului
- controlul umidităţii textilelor.
În toate staţiile centrale de sterilizare sau punctele de sterilizare echipate cu sterilizatoare
cu abur sub presiune:
- vor fi respectate Normele specifice de protecţie a muncii în domeniul sănătăţii (Ord.
MMPS nr. 411/1998).
- la amplasarea, dotarea, exploatarea, întreţinerea, verificarea şi repararea aparatelor,
utilajelor şi instalaţiilor de sterilizare se vor respecta şi prescripţiile tehnice ISCIR C 1-85,
instrucţiunile producătorului, măsurile de electro-securitate în vigoare, precum şi prevederile de
prevenire şi stingere a incendiilor.
- vor fi utilizate numai aparate autorizate de Ministerul Sănătăţii şi Familiei.
- la fiecare loc de muncă se vor elabora şi afişa instrucţiuni tehnice specifice privind
exploatarea aparatelor, precum şi masurile ce trebuie luate în caz de avarii, întreruperi sau
dereglări.
- asistenta medicală responsabilizată cu sterilizarea va fi instruită şi acreditată (autorizată)
să lucreze cu vase sub presiune.

V.3. STERILIZAREA APEI PENTRU SPĂLAREA CHIRURGICALĂ

Se efectuează în autoclava pentru sterilizarea apei, potrivit instrucţiunilor de utilizare din
cartea tehnică a acestora, la o presiune de sterilizare de 1,5 bari şi un timp de sterilizare de 30
minute.
Conductele pentru aducerea apei sterile de la autoclave la spălătoare trebuie să
îndeplinească următoarele condiţii:
a. distanţa maximă de la autoclav la punctul de distribuţie nu va depăşi 20 m
b. sunt admise numai conducte fără mufe
c. eliminarea oricărei posibilităţi de contaminare a apei sterile prin stagnarea în sistemul
de distribuţie (cu interzicerea coturilor în “U” sub nivelul conductei)
d. apa sterilă pentru spălarea chirurgicală se prepară în ziua utilizării ei.

V.4. STERILIZAREA LA STERILIZATOARE CU OXID DE ETILENĂ

 Sterilizarea cu oxid de etilenă se utilizează numai atunci când nu există alt mijloc de
sterilizare adecvat pentru obiecte, echipamente termosensibile.
Această tehnică de sterilizare este delicată şi erorile de procedură pot duce fie la
accidente prin sterilizare ineficientă, fie la accidente toxice la personal sau pacienţii la care se
utilizează materialul sterilizat cu oxid de etilenă.
Sterilizarea cu oxid de etilenă se va efectua numai în staţia centrală de sterilizare, special
echipată şi deservită de personal calificat, instruit şi acreditat să lucreze cu sterilizatoare cu oxid
de etilenă. Sterilizarea cu oxid de etilenă nu trebuie niciodată utilizată pentru sterilizarea
materialului medico-chirurgical în urgenţă, deoarece acesta trebuie supus tratamentului de
desorbţie.
Nu va fi sterilizat cu oxid de etilenă materialul medico-chirurgical a cărei compoziţie nu
este cunoscută.
Toxicitatea oxidului de etilenă
Oxidul de etilenă este un gaz inodor, a cărui prezenţă nu este percepută în aer.
Prin inhalare: oxidul de etilenă poate provoca iritaţia căilor respiratorii şi depresia
sistemului nervos central la personalul care efectuează sterilizarea.
Prin contact: oxidul de etilenă poate provoca reacţii de iritaţie şi apariţia de vezicule pe
piele şi mucoase la personalul care efectuează sterilizarea.
Pe cale parenterală: materialul supus insuficient tratamentului de desorbţie utilizat la
bolnavi poate cauza fenomene hemolitice, stenoze traheale, colaps cardiovascular şi fenomene
alergice.
Prin reacţie cu diferiţi compuşi chimici:
Echipamentul medical constituit din părţi de PVC (policlorura de vinil) sterilizat iniţial cu
radiaţii ionizante sau raze gamma nu va fi resterilizat cu oxid de etilenă, deoarece PVC
eliberează compuşi toxici - etilen clorhidrină.
Inflamabil, pericol de explozie.
Oxidul de etilenă în amestec cu aerul este exploziv pornind de la concentraţia de 3% (în
volum).
Este interzis a se fuma în încăperile unde se utilizează oxidul de etilenă. Aceste încăperi
trebuie ventilate în permanenţă direct cu aer proaspăt (din exterior).
Materialul medico-chirurgical care se sterilizează cu oxid de etilenă:
- Obiecte din material plastic care sunt termosensibile şi pentru care se cunoaşte perioada
de timp necesară desorbţiei; cu excepţia obiectelor din PVC sterilizate iniţial prin radiaţii
ionizante şi radiaţii gamma.
- Instrumente din materiale compozite, termosensibile (se deteriorează prin sterilizare la
abur sub presiune).
- Materiale fragile (efectele personale noi ale bolnavilor cu aplazie medulară, etc.)
Sterilizare
Ciclul complet de sterilizare cuprinde următoarele faze: vacuumare iniţială, preîncălzire,
îndepărtarea aerului cu umidificarea obiectelor, sterilizare (expunere la gaz), vacuumare finală,
purjare de aer şi ventilare, aerare (desorbţie).
Parametrii programelor automate de sterilizare sunt:
- temperatura de 37C, presiune subatmosferică, timp de sterilizare 180 minute. Durata
procesului 4 – 8 ore;
 - temperatura de 55C, presiune subatmosferică, timp de sterilizare 60 minute. Durata
procesului 2 – 5 ore.
Se admit şi alţi parametrii ai programelor automate de sterilizare pe care îi recomandă
producătorul aparatului: ex. temperatura de 42C, timp de sterilizare 150 minute, etc. Se
recomandă a se citi cu atenţie instrucţiunile de utilizare şi cartea tehnică a aparatului pentru a
folosi temperatura (presiunea) şi timpul de sterilizare recomandat de producător pentru
materialele de sterilizat împachetate.
Verificarea eficienţei sterilizării:
- vor fi citite şi interpretate diagramele înregistrate ale ciclului complet de sterilizare: se
citeşte temperatura, presiunea, presiunea negativă (vidul) şi durata;
- indicatorii fizico-chimici, martori ai trecerii prin procesul de sterilizare, special fabricaţi
pentru sterilizarea cu oxid de etilenă;
- pentru fiecare ciclu se folosesc teste biologice (bacteriologice) cu spori de Bacillus
subtillis.
Notaţi în caietul de sterilizare: numărul şarjei şi conţinutul pachetelor, data şi ora de
debut şi sfârşit a ciclului, temperatura la care s-a efectuat sterilizarea, rezultatele indicatorilor
fizico-chimici şi biologici, numele şi semnătura persoanei responsabilizate cu sterilizarea,
observaţii, data la care s-a efectuat întreţinerea şi verificarea aparatului. Data finală a desorbţiei
va fi notată pe fiecare ambalaj.
Desorbţie
Materialele sterilizate cu oxidul de etilenă nu pot fi utilizate decât după ce conţinutul în
gaz a scăzut sub 2 ppm (2 mg/Kg), valoare fixată prin consens. Pentru a ajunge la aceste
rezultate se utilizează un spaţiu ventilat, cu o temperatură de cel puţin 20C, care nu este utilizat
în alte scopuri şi în care este interzisă staţionarea personalului. Perioada de timp necesară
desorbţiei este în funcţie de compoziţia materialelor sterilizate. Pentru sterilizatoarele cu oxidul
de etilenă care nu au inclus în ciclul complet de sterilizare desorbţia la sfârşitul programului,
timpul de desorbţie necesar pentru echipamente după extragerea din aparat este mare:
- 16 săptămâni pentru materiale fabricate din pliamide,
- 6 săptămâni pentru materiale fabricate din polielietilenă, teflon, latex, silicon, acetatul
de etilenvinil, poliuretan, polipropilen, PVC plastifiat.
Spaţiile în care se efectuează sterilizarea cu oxid de etilenă
Sterilizarea cu oxid de etilenă se va realiza în spaţii ventilate, destinate numai pentru
această activitate.
Concentraţia în aer a oxidului de etilenă trebuie controlată prin:
- instalaţii fixe tip detector
- periodic prin serviciul tehnic al spitalului cu ajutorul unor aparate mobile de dozare a
gazului (tip Draëger) echipate cu tuburi cu reactivi specifici.
Întreţinere (Mentenanţă)
 Personal tehnic calificat va efectua periodic verificarea şi întreţinerea aparatului.
Sterilizatoarele necontrolate pot avea pierderi de gaz şi pot antrena riscuri toxice pentru personal
şi risc de explozie.
V.5. STERILIZAREA LA STERILIZATOARE CU ABUR ŞI FORMALDEHIDĂ
LA TEMPERATURI JOASE ŞI PRESIUNE SUBATMOSFERICĂ.
Sterilizatorul cu abur şi formaldehidă la temperaturi joase şi presiune subatmosferică este
utilizat în staţia centrală de sterilizare a unităţilor sanitare pentru sterilizarea obiectelor,
echipamentelor sensibile la căldură, care pot fi deteriorate la temperaturile realizate în
sterilizatoare cu abur convenţional. Agentul de sterilizare este formaldehida, utilizată în procesul
care are loc la presiune subatmosferică.
Sterilizarea cu abur şi formaldehidă la temperaturi joase şi presiune subatmosferică se va
efectua numai în staţia centrală de sterilizare, special echipată şi deservită de personal calificat,
instruit şi acreditat să lucreze cu astfel de aparate.
Sterilizarea cu abur şi formaldehidă la temperaturi joase şi presiune subatmosferică nu
trebuie niciodată utilizată pentru sterilizarea materialului medico-chirurgical în urgenţă.
Toxicitatea formaldehidei
Formaldehida este un gaz incolor, cu miros caracteristic. Este uşor solubilă în apă până la
aproximativ 38%, la temperatura camerei. Apa şi gazul pot fi separate prin încălzirea soluţiei.
Anumite persoane sunt predispuse la alergii cauzate de formaldehidă, chiar la concentraţii
foarte scăzute şi de aceea este necesară o grijă deosebită la manipulare. Este toxică prin inhalare,
inghiţire şi contact cu pielea. Doza letală este la ingestia a 10-20 ml formaldehidă. Este
considerată ca un potenţial agent mutagen, cancerigen, teratogen. Este alergizantă. Limita de
expunere pentru o scurtă perioadă de timp TLV-STEL pentru 15 min. este de 0,3ppm.
Formaldehida gaz într-un anumit amestec cu aerul este explozivă.
Sterilizarea
Ciclul complet de sterilizare cuprinde următoarele faze: testul de vacuumare, îndepărtarea
aerului cu umidificarea obiectelor, sterilizare (expunere la formaldehidă), purjarea aburului,
purjarea aerului, aerare.
Parametrii programelor automate de sterilizare sunt:
a) temperatura de 73C, presiune subatmosferică, timp de sterilizare 10 minute. Durata
procesului 3 – 5 ore.
b) temperatura de 80C, presiune subatmosferică, timp de sterilizare 10 minute.
c) temperatura de 65C, presiune subatmosferică, timp de sterilizare 30 minute.
Se admit şi alţi parametrii ai programelor automate de sterilizare pe care îi recomandă
producătorul aparatului: ex. temperatura de 60C, timp de sterilizare 60 minute,
temperatura de 75C, timp de sterilizare 10 minute etc.
Se recomandă a se citi cu atenţie instrucţiunile de utilizare şi cartea tehnică a aparatului
pentru a folosi temperatura (presiunea) şi timpul de sterilizare recomandat de producător pentru
materialele de sterilizat împachetate.Formaldehida este stocată în stare lichidă în doze de sticlă
dimensionate pentru un singur ciclu de sterilizare. Din măsuri de securitate este importantă
achiziţionarea şi utilizarea de formaldehidă îmbuteliată direct de către producător.
 VI. VERIFICAREA EFICIENŢEI STERILIZĂRII:
Vor fi citite şi interpretate diagramele înregistrate ale ciclului complet de sterilizare: se
citeşte temperatura, presiunea, presiunea negativă (vidul) şi durata. Indicatorii fizico-chimici,
martori ai trecerii prin procesul de sterilizare, special fabricaţi pentru sterilizarea cu
formaldehidă. Pentru fiecare ciclu se folosesc teste biologice (bacteriologice) cu spori de
Bacillus stearothermophylus. Notaţi în caietul de sterilzare: numărul şarjei şi conţinutul
pachetelor, data şi ora de debut şi sfârşit a ciclului, temperatura la care s-a efectuat sterilizarea,
rezultatele indicatorilor fizico-chimici şi biologici, numele şi semnătura persoanei
responsabilizate cu sterilizarea, observaţii, data la care s-a efectuat întreţinerea şi verificarea
aparatului. Data sterilizării va fi notată pe fiecare ambalaj.
Spaţiile în care se efectuează sterilizarea cu formaldehidă
Sterilizarea cu formaldehidă se va realiza în spaţii ventilate, destinate numai pentru
această activitate. Concentraţia în aer a formaldehidei trebuie controlată periodic prin serviciul
tehnic al spitalului.
Întreţinere (Mentenanţă)
Personal tehnic calificat va efectua periodic verificarea şi întreţinerea aparatului.
Sterilizatoarele necontrolate pot avea pierderi de gaz şi pot antrena riscuri toxice pentru personal
şi risc de explozie.
VII. CONDITII DE MENŢINERE A STERILITĂŢII MATERIALULUI
STERILIZAT
Instrumentar / material textil /obiecte din cauciuc (sonde, etc.) / recipiente ambalate
în pungi hârtie plastic sau hârtie specială.
Coşurile / navetele metalice cu pungile hârtie plastic sau pachetele ambalate în hârtie
specială sterilizate se depozitează ca atare în dulapurile pentru material steril.
Nu se vor scoate pungile hârtie plastic sau pachetele ambalate în hârtie specială cu
material sterilizat din coşuri/navete decât în momentul utilizării lor.
Orice manipulare în plus a pungilor hârtie plastic sau pachetelor ambalate în hârtie
specială cu material sterilizat creează condiţii de contaminare chiar dacă punga / hârtia rămâne în
aparenţă intactă.
Pungile hârtie plastic sau pachete ambalate în hârtie specială cu material sterilizat care
prezintă soluţii de continuitate (dezlipite, rupte, înţepate) sunt nesterile şi ca atare materialul va fi
reambalat şi resterilizat.
Material textil, obiecte din cauciuc (mănuşi, sonde, etc.) / recipiente ambalate în
cutii metalice perforate sau casolete cu colier.
Conţinutul cutiilor metalice perforate sau casoletelor cu colier poate suferi o contaminare
din momentul scoaterii lor din sterilizatorul cu abur sub presiune, pentru că ele nu sunt perfect
etanşe.
Orice deformare a cutiei / casoletei creează condiţii de contaminare a conţinutului prin
neetanşeitate.
Pentru diminuarea riscului de contaminare a materialului steril, acesta va fi manipulat cât
mai puţin şi stocat în dulapuri special destinate depozitării materialului steril, întreţinute în
perfectă stare de curăţenie.
 Responsabili:
Asistenta medicală responsabilă cu pregătirea instrumentarului, sticlăriei, etc. în vederea
sterilizării.
Asistenta medicală responsabilă cu sterilizarea, instruită şi acreditată pentru realizarea
sterilizării la pupinel, sterilizatorul cu abur sub presiune, sterilizatorul cu oxid de etilenă,
sterilizatorul cu abur şi formaldehidă la temperaturi joase şi presiune subatmosferică.