Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Infectia nosocomiala este infectia dobandita de pacient in cursul spitalizarii pentru o alta
afectiune (contaminarea bacteriana anterioara internarii cu manifestare clinica intraspitaliceasca nu
reprezinta o infectie nosocomiala), cel mai adesea manifestata clinic pe parcursul internarii
actuale, dar posibil si dupa externare. Rata acestor infectii in patologia infectioasa generala este
de 5-20% (incidenta maxima, de 28-30%, in serviciile de reanimare), fiind responsabile de 70%
din decesele inregistrate in serviciile de chirurgie generala.
Infectia nosocomiala determina consecinte importante atat in plan medical, cat si in plan
economic (sanitar si nu numai): infectii respiratorii grave la cei intubati mai multe zile,
complicatii postoperatoarii tardive (peritonite postoperatorii tardive, abcese intraperitoneale,
granuloame de corp strain, etc.), posibile interventii chirurgicale ulterioare, prelungire a duratei
de spitalizare, incapacitate temporara, prelungita sau definitiva de munca, etc.
Incidenta este in crestere peste tot in lume, cauzele sunt comune dar si diferite, in raport
cu gradul de dezvoltare a unei tari sau regiuni.
Teoretic, orice agent patogen din lumea virusurilor, bacteriilor, parazitilor sau micetelor,
pot produce infectie nosocomiala, in functie de: conditiile generale dintr-o unitate medicosanitara, natura gazdelor umane, particularitatile agentilor patogeni circulanti, specificul
prestatiilor efectuate, situatia din populatia generala, etc.
Simptome
Se manifesta prin:
- infectii urinare - ascendente - uretrite, cistite pina la pielonefrite si diseminare hematogena care
determina septicemii;
- infectii ale pielii si partilor moi - frecvent la bolnavii imobilizati indelung apar escare sacrate ce se
suprainfecteaza;
- infectii peritoneale postoperatorii: peritonite postoperatorii (dupa interventii chirurgicale digestive,
vasculare, urologice, ginecologice) sau peritonite ce survin dupa o spitalizare indelungata (pe fondul unei
pancreatite, ischemii digestive cu perforatii, unui ulcer de stres, etc.); semne mai putin evidente in cazul
bolnavilor gravi decat in cazul peritonitelor extraspitalicesti, datorita medicatiei simptomatice analgetice
pe care o primesc bolnavii in spital;
- pneumopatii nosocomiale - mai ales la pacientii intubati la care se mai asociaza si o imunitate
deprimata;
- infectii secundare unor dispozitive prostetice (intravasculare, parietale, etc.).
Tratament
Tratamentul presupune in primul rand respectare riguroasa a principiilor de asepsie si
antisepsie, antibioticoterapie rationala, utilizare de compartimente (sali operatorii, sali de
pansamente si instrumentar, saloane, etc.) total separate pentru pacientii septici si aseptici,
asigurarea circuitelor corespunzatoare (rufe murdare, rufe curate, vizitatori, personal medical,
alimente, etc.), respectarea principiilor de igiena individuala si colectiva, schimbarea
antibioticelor folosite la fiecare 3 luni (pentru a impiedica selectarea unei flore rezistente
agresive), antibioterapie tintita, etc.
Obiective generale:
Activitate: