Hepatita virala C

Elaborat de Rojnita Sorina-Mihaela

Coordonator: Elena Zariciuc
 Notiuni generale
•Hepatita virală C este
rezultatul unei infecții cu
virusul hepatitic C (VHC)
care determină inflamația și
lezarea ficatului.
Infecția cu virus hepatitic C poate
intra în categoria de infecție
“acută” (până la 6 luni de la
infecția inițială) sau “cronică” (peste
6 luni de la infecția inițială).
Majoritatea celor care contactează
VHC (aproximativ 80%), vor dezvolta
o infecție cronică.
Circa 325 de milioane de persoane
din întreaga lume trăiesc cu o
infecţie cronică de hepatită B sau C
şi foarte puţine ştiu acest lucru,
potrivit cifrelor publicate, astăzi, de
Organizaţia Mondială a Sănătăţii.
Virusul hepatitei ucide anual 1,34 de
milioane de persoane, număr
comparabil cu cel al deceselor
cauzate de tuberculoză şi de SIDA.
Actualmente, hepatita C
este un fel de epidemie
surda. Circa 75% din bolnavi
nu stiu ca au aceasta
afectiuni. In asa fel, in unele
tari s-au introdus teste pentru
verificare, care costa mai
putin de un dolar.
Repartitia geografica:
Hepatita C, contractată prin
sânge sau prin alte fluide
corporale, este prezentă mai
ales în ţările orientale (15
milioane de cazuri), în Europa
(14 milioane), în Africa (11
milioane) şi în Asia de Sud-Est
(10 milioane).
 Taxonomie
Virusul hepatitei C aparține genului
Hepacivirus , membru al familiei Flaviviridae .
Până de curând a fost considerată a fi
singurul membru al acestui gen. Cu toate
acestea, un membru al acestui gen a fost
descoperit la câini - hepacivirus canin .
Există, de asemenea, cel puțin un virus în
acest gen care infectează cai. Mai mulți
viruși suplimentari din gen au fost descriși la
lilieci și rozătoare.
Clasificarea hepatitei C:
Se clasifica în 6 genotipuri, denumite 1, 2, 3,
4, 5, 6 pe baza analizei filogenetice a
secvenței genomice. Fiecare genotip, la
rândul sau, este subdivizat filogenetic în unul
sau mai multe subtipuri, denumite a, b, c,
etc. Aceste denumiri au devenit sistemul
standard pentru noua nomenclatură a
genotipurilor virusului hepatitic C.
In functie de regiunile geografice in
care predomina au fost clasificate:
GT1, cu subdiviziunile 1a și 1b, este cel mai comun
genotip din lume, cea mai mare prevalență a GT1a fiind
înregistrată în SUA iar cea mai mare prevalență a GT1b în
Europa
GT2: genotip predominant în Africa de Vest, dar se
găsește peste tot în lume
GT3: endemic în Asia de Sud-Est și distribuit variabil în
diferite țări
GT4: Orientul Mijlociu, Egipt și Africa Centrală
GT5: aproape în exclusivitate în Africa de Sud
GT6: în Asia
Morfologia agentului cauzal

Particula virusului hepatitei C este

alcătuită dintr-un nucleu de
material genetic (ARN), înconjurat
de o coajă protectoare
icosaedrică de protein (capsida) și
învelit în continuare într-un înveliș
lipidic (gras) de origine celulară.
Două glicoproteine anvelope
virale , E1 și E2, sunt încorporate în
plicul lipidic(supercaspida).
Replicarea
HCV
HCV se leagă de receptorul
CD-81 de pe suprafața
hepatocitelor și a limfocitelor
B.
Replicarea are loc in
citoplasma acestor celule,
asamblarea și înmugurirea se
produce în RE.
Proteinele HCV inhibă
apoptoza celulei gazdă,
promovând astfel infecția
persistentă.
Hepatita C acută: 70-90% - asimptomatică, activitatea
serică a transaminazelor (în special ALAT) este moderat
crescută şi tranzitorie, uneori oscilantă. Se poate vindeca
spontan în 20 % cazuri, fără a conferi imunitate completă.
Hepatita C fulminantă – co-infecţie cu HBV sau HAV
Hepatita C cronică (80% cazuri) – persistenţa HCV peste 6
luni de la infecţia acută. Creştere cronică a activităţii
ALAT, care este moderată şi fluctuantă. Co-infecţia cu HIV
– factor stimulator
Complicaţii – ciroză (20% cazuri), cancer
Simptomele infectării cu virusul
Majoritatea persoanelor cu hepatită virală C, chiar și cei
care sunt infectați de multă vreme, nu prezintă semne
sau simptome. În cazul în care acestea se manifestă,
includ:

-stare de oboseală accentuată

-dureri musculare și articulare
-senzație de mâncărime a pielii
-urină de culoare închisă/materii fecale de culoare
deschisă
-îngălbenirea pielii și a ochilor
În faza cronică, inflamația ficatului se permanentizează (cronicizează) și
netratată evoluează către insuficiență hepatică, ciroză hepatică sau
chiar cancer hepatic. procentul celor care vor deceda de ciroză
hepatică sau cancer hepatic în acest caz este cuprins între 15 – 20%.
Cel mai mare risc de cronicizare îl prezintă nou-născuții infectați la naștere
și copiii cu vârste de până la 5 ani. Semnele și simptomele în acest caz
pot fi:

-înroșirea feței palmelor

-apariția pe pielea de la nivelul pieptului, umerilor și feței a unor -
formațiuni roșii asemănătoare unor steluțe
-umflarea abdomenului, a picioarelor și a tălpilor
-reducerea masei musculare
-sângerări de la nivelul venelor din tractul digestiv (sângerări variceale)
-afectarea creierului și a sistemului nervos (numită și encefalopatie) ce
-poate determina apariția stărilor de confuzie, a tulburărilor de memorie
și a afectării capacității de concentrare.
Hepatita virală C este asociată și cu prezența
cancerului hepatic. Ca și în cazul hepatitei virale B,
majoritatea celor diagnosticați cu cancer hepatic
prezintă și ciroză hepatică. Câteva studii de
evoluție naturală a hepatitei virale C au arătat că,
în medie, durata de timp dintre expunerea la
virusul hepatitic C și momentul apariției cancerului
hepatic este de aproximativ 28 ani. Circa 3% dintre
pacienții cu ciroză determinată de infecția cu virus
hepatitic C vor evolua către apariția cancerului
hepatic.
Transmitere:
-Prin transfuzii, transplant de ţesut şi
organe
-Droguri administrate i/v
-Nozocomial (în mediu medico-
chirurgical, stomatologie, piercing, tatuaj,
acupunctură)
-Vertical (in timpul nasterii)
-Sexual
-Intrafamilial (foarfece, pieptene, aparat
de ras, etc)
Diagnosticarea Hepatitei C
Pentru diagnosticarea hepatitei C se folosesc
două teste: testul de indentificare al anticorpilor
din organism și testul de detectie prin tehnici de
biologie moleculara PCR ( Polymerase Chain
Reaction) a incarcaturii virale si a gradului de
replicare virala.
Markeri virali – Ag HCV, Ac anti-HCV, ARN viral
Tratamentul hepatitei virale C
Tratamentul pentru hepatita virală C poate fi administrat
sau nu în funcție de:

cât de afectat este ficatul

existența altor boli concomitente
cantitatea de virus hepatitic C din organism
genotipul virusului hepatitic C infectant
 Spre deosebire de hepatita A și B, în prezent nu există
vaccinuri pentru a preveni infecția cu hepatită C.

Tratamentul hepatitei C are o durata de la 3 la 6 luni si implica până

recent două medicamente principale: pegilat interferon (un
medicament care încurajează sistemul imunitar să atace virusul) și
ribavirina (un medicament antiviral care oprește reproducerea virusului)

Patru medicamente noi au devenit într-un timp foarte scurt standardul

pentru tratarea hepatitei C. Noile medicamente disponibile cresc șansele
de a combate boala. Acestea se referă la:
• Ledipasvir-sofosbuvir (Harvoni)
• Ombitasvir, paritaprevir, dasabuvir, ritonavir (Viekirax)
• Simeprevir (Olysio)
• Sofosbuvir (Sovaldi)
Tratamentul standard complet, in prezent, costa 200 dolari
Bibliografie:
• https://doc.ro/noile-tratamente-utile-in-
vindecarea-hepatitei-c
• https://en.wikipedia.org/wiki/Hepatitis_C_viru
s#Vaccination
• http://www.arensia-em.md/noutate-15-
revolu-ie-in-vindecarea-hepatitei-c
• http://stophepatita.ro/tratament/hepatita-c/
• https://www.antena3.ro/actualitate/sanatat
e/uniunea-europeana-vrea-sa-elimine-
virusul-hepatitei-c-pana-in-2030-ce-masuri-
va-lua-romania-435409.html
• http://www.sfatulmedicului.ro/Hepatite-
virale/hepatita-virala-c-etiologie-simptome-
factori-de-risc-mod-de-transmitere-_643