Militaru Cristina

Clasa IIIC

OTITA

Otita reprezintă o infecție a urechii, de obicei a celei medii, care se poate rezolva de la sine cu
suportul tratamentului simptomatic sau, în lipsa unei urmăriri atente și a unui tratament corespunzător,
poate determina apariția unor complicații. Cu toate că este o afecțiune foarte des întâlnită în rândul
copiilor, adulții pot dezvolta, la rândul lor, acest tip de infecție. Află mai departe care sunt motivele
apariției otitei, ce factori de risc pot predispune anumite persoane la infecție, ce complicații pot
interveni și ce opțiuni de tratament sunt disponibile.
 De câte tipuri este otita
 Cauze și factori de risc
 Simptomatologia otitei și complicațiile posibile
 Otita la adulți și otita la copii
 Etapele de diagnostic și tratamentul otitei
Otita reprezintă o inflamație a urechii, determinată de o infecție și manifestată prin durere
importantă la acest nivel. Din punctul de vedere al localizării, otita se poate clasifica în:
1. Otita externă (otita înotătorului) - se află la nivelul pavilionului urechii, precum și al zonei
externe a conductului auditiv și, netratată, poate pătrunde la nivelul oaselor și cartilajelor,
cauzând afectări structurale;
2. Otita medie - este cel mai întâlnit tip de otită (în general, prin otită se înțelege cea medie),
fiind specifică în rândul copiilor;
3. Otita internă - este mult mai rar specificată ca otită, întrucât reprezintă mai mult o stare
inflamatorie a urechii interne și nu o infecție propriu-zisă.
Deoarece frecvența otitei medii în practica medicală este crescută, aceasta beneficiază de o
clasificare proprie. Astfel, otita medie poate fi:
1. Otită medie acută - este forma cu debut brusc a bolii, manifestată prin inflamație pronunțată,
durere și febră, cauzate de sechestrarea fluidului și mucusului la nivelul urechii medii;
2. Otită medie cu efuziune - reprezintă acumularea însemnată de fluid și mucus la nivelul urechii
medii, fapt care determină scăderea auzului;
3. Otită medie cronică, supurativă - reprezintă o formă de otită cu efuziune, ce are o durată mult
prelungită sau un număr mare de recurențe și care poate determina, în timp, alterarea
integrității structurale a timpanului
4.
Tipuri de otita

Otita externa

 Urechea externa reprezinta segmentul periferic al urechii. Aceasta parte este alcatuita din
pavilionul urechii si canalul auditiv extern, pana la membrana timpanica. O infectie a urechii
externe afecteaza canalul exterior al acesteia, care conecteaza exteriorul acesteia la timpan.
Acest tip de infectie este cunoscut din punct de vedere medical sub numele de otita externa,
denumita uneori „urechea inotatorului”. Aceasta infectie a urechii externe poate aparea
frecvent pe fondul expunerii la umiditate. Este comuna la copii, adolescenti si adulti care
practica inotul. 
Otita medie 
Urechea medie este partea mijlocie a urechii si este alcatuita din membrana timpanica,
trompa lui Eustachio si ferestrele ovale si rotunde. Infectia urechii medii, numita si otita
medie, apare atunci cand un virus sau o bacterie determina inflamarea zonei din spatele
timpanului. Afectiunea este cel mai des intalnita la copii. Cele mai multe infectii ale urechii
medii apar in timpul iernii si la inceputul primaverii. 
Exista urmatoarele tipuri de infectii ale urechii medii:
 Otita medie acuta
Militaru Cristina
Clasa IIIC

o congestiva- este cauzata de bacteriile Haemophilus influenzae, Moraxella catarrhalis,

Staphylococcus pneumoniae, streptococul hemolitic de grup B si bacilii gram-negativ;
o supurata – caracterizata de secretii cu lichid purulent. 
 Otita medie cronica
o neinfectioasa - faza cronica a otitei medii acute, cu timpanul perforat, caracterizata prin
pierderea auzului;
o supurativa – caracterizata de secretii supurative, pierderea auzului;
o colesteatomatoasa – se manifesta prin aparitia unui chist sau o tumoare, poate declansa
meningita sau paralizie faciala. 
 Otita medie seroasa – se manifesta pe fondul unei ventilatii slabe si a acumularii de lichid in
ureche. 

Otita interna 

Urechea interna este partea interna, adica segmentul central al urechii și este alcatuita din
multiple canale interconectare (labirinturi) ce formeaza cochlea. Otita interna este o
inflamatie care se afla in urechea interna, cunoscuta sub numele de „labirintita” sau nevrita
vestibulara. Afectiunea poate disparea fara tratament, insa, in unele cazuri provoaca
pierderea permanenta a auzului
Infectia urechii externe la copii
Copiii, in special cei care petrec mult timp in apa, sunt predispusi la infectii ale urechii externe.
Canalele urechii lor sunt mai mici decat canalele urechii adultilor, ceea ce face mai dificila scurgerea
corecta a fluidului din urechile copiilor. Acest lucru poate duce la o incidenta mai mare a infectiilor. 
Durerea de ureche este cel mai frecvent simptom al unei infectii a urechii externe. Copiii mici pot
prezenta simptome precum:
plans, atunci cand isi ating urechea;
febra, in cazuri rare;
 agitatie, plans, mai mult decat de obicei sau probleme cu somnul;
 scurgeri de lichid din ureche.

Otita este o afecțiune mult mai des întâlnită la copii decât la adulți, mai ales în intervalul de vârstă 6
luni - 12 ani. Acest fapt se datorează structurii trompei lui Eustachio, sistemului imun încă în
dezvoltare și prezenței vegetațiilor adenoide, care pot crește în volum în timpul unei răceli și pot
bloca drenajul normal al urechii copilului.

Totuși, spre deosebire de adulți, diagnosticul poate fi mult mai dificil la copii, în special în cazul
celor de vârste foarte mici, fiind orientat în special în funcție de schimbarea comportamentului
copilului (ex: plânsul excesiv, lipsa bruscă a apetitului).
În general, după vârsta de 8 ani, frecvența otitelor începe să se diminueze și diferențele dintre copii și
adulți încep să dispară.
Etapele de diagnostic și tratamentul otitei
Examenul fizic al urechii poate include folosirea:
Otoscopului - instrument ce are o sursă de lumină, putând evalua starea conductului auditiv și a
timpanului;
Timpanogramei - evaluează funcția timpanului și gradul său de afectare;
Altor teste - audiogramă, timpanocenteză.

În urma stabilirii diagnosticului, otita se clasifică în una dintre categoriile cunoscute (acută, cronică)
și, astfel, se stabilește schema terapeutică optimă pentru persoana în cauză. Aceasta va putea varia și
în funcție de vârsta pacientului (mai ales a copilului), de simptomatologie și de alte scheme
terapeutice deja implementate. Astfel, tratamentul poate include:
Militaru Cristina
Clasa IIIC

Antibiotice - împotriva infecției;

Antipiretice și analgezice - tratament simptomatic;

Picături ce conțin anestezic - tratament simptomatic (împotriva durerii);
Lipsa tratamentului și evaluarea periodică a evoluției afecțiunii - în cazul formelor ușoare (mai ales la
copii de vârste mici).
Simptomele asociate cu infectii ale urechii externe
dureri de urechi;
iritabilitate;
 dificultatea de a dormi;
 febra;
 puroi in ureche;
 sangerare din urechi;
 pierderea echilibrului;
 probleme cu auzul;
 greata si varsaturi;
 diaree;
 scaderea poftei de mancare;
 congestie. 
Unele complicatii asociate cu infectiile urechii medii
 infectie care se raspandeste la oasele urechii;
 infectie care se raspandeste in lichidul din jurul creierului si maduvei spinarii;
 pierderea permanenta a auzului;
 timpane sparte. 
Simptomele ale otitei interne
 ameteala;
 greata;
 varsaturi.
Atentie! Problemele urechii interne pot fi un semn al unei afectiuni mai grave, cum ar fi
meningita.

Cauzele otitei 

 Cauzele otitei externe

Inotul sau poate chiar dusul, in special in apa cu un nivel ridicat de bacterii, poate conduce la
o infectie a urechii externe. Apa lasata in interiorul canalului urechii poate deveni un teren
propice de reproducere pentru bacterii.

Dusul sau curatarea prea frecventa a urechilor poate lasa urechile deschise la infectie. Cu cat
canalul urechii este mai ingust, cu atat este mai probabil ca apa sa ramana in interior.

Utilizarea castilor sau a unui aparat auditiv, precum si alergiile cutanate, eczemele si iritarea
pielii datorita produselor pentru par cresc riscul de a dezvolta o infectie a urechii externe. 
 Cauzele otitei medii
Exista o serie de motive ale aparitiei otitei medii la copii. Otita se poate manifesta pe fondul
unei infectii anterioare a tractului respirator care se raspandeste la urechi. 

Cand tubul care conecteaza urechea medie la faringe (trompa lui Eustachio) este blocat,
lichidul se colecteaza in spatele timpanului, apar bacterii provocand durere si infectie. 
 Cauzele otitei interne
Militaru Cristina
Clasa IIIC

Cauza de aparitie a bolii nu este pe deplin cunoscuta, in trecut fiind legata de infectii virale. 

Diagnostic

Diagnosticul in cazul unei otite acute se poate pune de catre medicul de familie sau medicul
ORL-ist. Pentru acesta sunt necesare cateva  investigatii amanuntite:
 Anamneza pacientului
 Otoscopia (vizualizarea canalului auditiv extern, a membranei timpanice si a casutei
timpanului)
 Teste de laborator (hemoleucograma si proteina C reactiva)
 Investigatii imagistice (de tip RMN sau CT)
La examenul clinic, medicul ORL-ist va investiga cu otoscopul interiorul urechii, vizualizând
membrana timpanului care este congestionată, mai mată, comparativ cu transparența normală. În
prima fază apare această inflamație ușoară, care poate să declanșeze durere de ureche (otalgia).
Timpanometria, un alt test de diagnostic din sfera ORL, utilizează presiunea aerului pentru a
verifica dacă există lichid în urechea medie. Acest test nu evaluează auzul, însă dacă este necesar,
specialistul ORL va solicita un test audiometric pentru a determina o posibilă diminuare sau chiar
pierderea auzului. Această complicație poate să apară după infecții de lungă durată sau repetate ale
urechii, dar și din cauza unor deficiențe de drenaj lichidian, din urechea medie.

Tratament otită

Inițial se recomandă un tratament medicamentos cu antiinflamatoare, antialergice,

decongestionante nazale, inhalații sau aerosoli. În următoarea etapă de tratament, este
repermeabilizată trompa lui Eustachio prin mijloace pneumatice și se trece la corectarea chirurgicală,
dacă se constată o obstrucție tubară (rezecția septului nazal, cauterizare de cornete, polipectomie
nazală, rezecția vegetațiilor adenoide la copii, etc).
Persistența lichidului otic, pe o perioadă de mai mult de 2 luni, va impune tratament chirurgical,
care constă în miringostomie cu inserția unui aerator transtimpanal. Așa-numitul “T-tube” prezintă
avantajul stabilității în timp, nefiind eliminat spontan de către membrana timpanică, fiind util în cazul
otitelor seroase recurente. Intervenția constă în practicarea unei mici incizii în membrana timpanică,
evacuarea lichidului din urechea medie și plasarea prin micul orificiu creat în timpan a tubului în T,
care va asigura ventilarea corectă a urechii medii.