Glaucomul este o afectiune oculara cronica bilaterala, caracterizata prin distrugerea
progresiva a fibrelor nervului optic, nerv care este responsabil de transmiterea informatiilor de la ochi la creier. Se produce astfel restrangerea treptata a campului vizual dinspre periferie spre centru si, in final, se poate ajunge la orbire. Este cunoscut faptul ca glaucomul are legatura cu presiunea din interiorul ochiului. Cu cat presiunea intraoculara este mai mare, cu atat creste posibilitatea ca nervul optic sa fie afectat. Desi exista si tipuri de glaucom fara presiune intraoculara crescuta, principalul factor de risc pentru glaucom este reprezentat de presiunea intraoculara crescuta. Nervul optic este format din aproximativ 1,2 milioane de fibre nervoase. Glaucomul poate afecta la inceput doar o parte din aceste fibre provocand aparitia unor pete negre in campul vizual. Multi pacienti nu observa aceste puncte "oarbe" decat atunci cand boala este foarte avansata. Exista mai multe tipuri de glaucom ce difera intre ele prin mecanismul de producere, manifestari clinice si indicatii de tratament : Glaucomul primitiv cu unghi deschis este cea mai frecventa forma de glaucom, fiind responsabil de peste 90 % din cazurile de glaucom. De obicei survine odata cu inaintarea in varsta, cand sistemul de drenaj al umorului apos devine din ce in ce mai putin eficient, crescand astfel presiunea intraoculara. Cele mai multe persoane nu au simptome sau semnale de alarma timpurii. Scaderea acuitatii vizuale este remarcata in fazele avansate sau foarte avansate ale bolii. Acest tip de glaucom se dezvolta lent si tacut, fara durere sau alte simptome, iar uneori este depistat cand o mare parte din fibrele nervului optic sunt distruse, cu pierderea ireversibila a vederii. In mod obisnuit, glaucomul cu unghi deschis raspunde bine la medicatie, in special in cazul diagnosticarii din vreme si a unui tratament adecvat. Glaucomul primitiv cu unghi inchis este determinat de o predispozitie anatomica a globului ocular, ce conduce la obstructia partiala sau totala a drenajului umorului apos prin blocarea unghiului de catre periferia irisului. Este mult mai rar intalnit si este foarte diferit de glaucomul primitiv cu unghi deschis prin aceea ca, de regula, presiunea intraoculara creste foarte rapid. In atacul de glaucom se produce inchiderea completa a unghiului irido- cornean cu aparitia urmatoarelor semne si simptome: inrosirea ochiului, pupila semi- dilatata, vedere incetosata, durere oculara intensa, cefalee (durere de cap), halouri colorate in jurul luminilor, lacrimare, fotofobie, stare de greata si voma. Atunci cand unele din aceste simptome apar, este necesar sa va prezentati, de urgenta, la medicul oftalmolog. Alte forme de glaucom primitiv sunt reprezentate de glaucomul cu tensiune normala, glaucomul congenital. Exista si forme de glaucom secundar altor afectiuni, traumatisme locale sau aparut ca efect advers in urma unor tratamente. Cauza care produce glaucomul inca nu este cunoscuta. Glaucomul se asociaza, de cele mai multe ori, cu o presiune crescuta in ochi. Tensiunea lichidului intraocular reprezinta balanta intre productia si drenarea acestuia. Umorul apos este un lichid transparent produs in permanenta de catre corpul ciliar; el "hraneste" cristalinul, cornea si irisul si este drenat in sistemul venos. La un ochi sanatos, acest lichid este produs si eliminat din ochi in proportii aproximativ egale. Astfel se mentine o presiune constanta in interiorul ochiului, numita presiune intraoculara (PIO). Presiunea intraoculara este considerata normala atunci cand valoarea ei este intre 10 si 21 mm Hg. La pacientii cu presiune intraoculara crescuta (peste 21 mm Hg), ochiul continua sa produca umor apos, dar este incapabil sa o elimine cu un debit normal. In timp, aceasta presiune intraoculara crescuta poate deteriora nervul optic, ceea ce duce la pierderea treptata a vederii. Daca presiunea intraoculara nu scade, se poate ajunge chiar la orbire. Perturbarea fluxului sangvin la nivelul papilei nervului optic este de asemenea implicata in patogeneza glaucomului. S-a ajuns la concluzia ca anumite persoane au sanse mari de a face glaucom. Este vorba despre persoane care: - au peste 45 ani - au rude de sange cu glaucoma - se stiu cu presiune intraoculara crescuta (hipertensiune intraoculara) - sufera de diabet zaharat, hipertensiune arteriala, hipotensiune arteriala, dureri de cap de tip migrena, sindrom Raynaud, au miopie severa sau hipermetropie mare - rasa neagra Investigatiile necesare pentru diagnosticarea si urmarirea evolutiei glaucomului sunt: - masurarea presiunii intraoculare - examinarea si fotografierea papilei nervului optic - examinarea unghiului de drenaj (este necesara pentru stabilirea tipului de glaucom: cu unghi inchis sau deschis, deoarece modalitatile terapeutice pot fi diferite) - examinarea campului vizual (stabileste in ce masura este afectata capacitatea pacientului de a vedea; in mod caracteristic, in glaucom se produce o ingustare a campului vizual dinspre periferie catre centru). - evaluarea starii fibrelor nervoase ale nervului optic (tomografie de nerv optic) - masurarea grosimii corneene (pahimetrie)