INGRIJIREA PACIENTULUI

CU GLAUCOM
INDRUMATOR:GEORGETA PASNICU
ELEV:DANIELA IVANCIU
ANU II AMG GRUPA D
Definiție

 Glaucomul se definește ca fiind o afecțiune ce corelează tensiunea intraoculară peste valorile

normale, încadrate între 16 și 21 mmHg, cu distrugerea nervului optic, fapt ce va conduce la o
pierdere progresivă și ireversibilă a funcției vizuale.
 Glaucomul este o boală de ochi ce produce atrofierea nervului optic și îngustarea câmpului
vizual. Câmpul vizual este suprafața percepută de ochi atunci când fixăm privirea drept înainte.
Această boală a ochiului se caracterizează prin creșterea tensiunii intraoculare și scăderea
acuității vizuale.
 Glaucomul cuprinde un complex de afecţiuni ale ochiului care se manifestă prin creşterea nocivă
a presiunii intraoculare, degradarea fibrelor nervoase retiniene şi alterarea nervului optic ce au ca
rezultat dereglarea ireversibilă a funcţiilor vizuale. Nervul optic care transmite informaţii de la
ochi la creier se află în spatele ochiului. Când acest nerv este afectat, îţi poţi pierde vederea. La
început, persoanele cu glaucom îşi pot pierde vederea doar parţial, dar în timp această afecţiune
poate deveni mai gravă și poate duce la orbire definitivă.
Patogenie

 Afectarea nervului optic este adesea cauzată de presiunea intraoculară și aceasta se întâmplă
datorită acumulării sau drenării ineficiente a umorii apoase în interiorul ochiului. în unele cazuri,
tensiunea intraoculară nu este de vină pentru apartia glaucomului și în acest caz, cauza nu este
descoperită.
 Pe lângă factorii expuşi mai sus, există și alte elemente care pot favoriza apariţia aşa numitelor
glaucoame secundare (denumite "secundare" deoarece apar secundar altor patologii); este vorba
de utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatorii steroidiene; diabetul zaharat, care
induce apariţia retinopatiei diabetice; uveitele (inflamaţia tractului uveal, care este format din iris,
corpul ciliar și coroidă), traumatismele globului ocular, și chiar multipli factori genetici; factorii
vasculari, aceasta deoarece nervul optic este foarte sensibil atunci când se instalează o stare de
ischemie; hipertensiunea arterială, mai ales dacă aceasta se manifestă cu predominanţă pe
parcursul nopţii – influenţează în mod nefavorabil evoluţia glaucomului.Se recomandă ca toate
persoanele supuse riscului de a dezvolta glaucom, să fie supuse anual unui examen de specialitate.
Simptomatologie

 Este posibil ca în fazele incipiente de boală, pacientul să fie asimptomatic; cu toate acestea, glaucomul poate fi descoperit prin
realizarea unor teste de rutină, inclusiv prin măsurarea presiunii intraoculare. Dintre simptomele uzual întâlnite la pacienţii cu
glaucom, putem enumeră: pierderea vederii periferice sau tulburări în percepţia culorilor, durere în regiunea globilor oculari,
greţuri și vărsături.
 Glaucomul congenital primar se manifestă cel mai adeasea prin fotofobie (sensibilitate crescută la lumină puternică) și epiforă
(situaţie de lăcrimare patologică, în care lacrimile se scurg practic pe obraji) – edemul corneean reprezintă cauzele acestor două
manifestări; tardiv, după apariţia acestor două simptome, se va produce mărirea de volum a globilor oculari;
 Glaucomul primitiv cu unghi deschis are cel mai adesea un debut silenţios; cel mai frecvent această boală apare la pacienţii cu
vârste de peste 60 de ani
 Forma acută de glaucom cu unghi închis, se manifestă prin debut brusc și durere oculară unilaterală, care iradiază în lungul
nervului optic. Lumina de intensitate slabă produce midriază, care poate declanşa o criză dureroasă. Fotofobia este accentuată
și pacientul percepe halouri atunci când priveşte obiectele luminoase. Alte simptome de acompaniament: greată, vărsături,
bradicardie (încetinirea ritmului cardiac), apatie, extremităţi (mâini și picoare) reci.
 Glaucomul malign reprezintă o complicaţie a intervenţiilor chirurgicale pentru tratarea glaucomului cu unchi închis, afectează
ambii globi oculari; apare în primele ore după realizarea intervenţiei chirurgicale, și este însoţită de dureri acute
 Diagnostic

 Deoarece glaucomul conduce la deteriorarea ireversibilă a nervului optic, este important că

diagnosticul acestei boli să se facă precoce, evitandu-se astfel cazurile de invaliditate. Diagnosticul și
mai apoi monitorizarea (urmărirea) acestei boli serioase cuprinde mai mulţi parametri și anume:
 • Vedere cu corecţie (ochelari)
 • Tensiune intraoculară
 • Câmp vizual simplu și computerizat
 • Pahimetrie
 • Examenul fundului de ochi, cu aprecierea excavaţiei glaucomatoase (raport cupa-disc)
 • Tomografie de nerv optic
 • Gonioscopie
Screeningul glaucomului are drept ţintă oricare persoană care suferă de alte afecţiuni oculare precum şi persoanele
incluse în categoriile de risc (antecedente heredocolaterale, vârstă, rasă) . Pentru diagnosticul diferenţial al
glaucomului cu unghi deschis, vom avea în vedere următoarele patologii: alte căuşe de tensiune intraoculară,
glaucomul cu unghi închis, precum şi neuropatiile de etiologie ischemică.
Pentru diagnosticul glaucomului cu tensiune normală se urmăresc aceeaşi parametric mai sus relataţi; de obicei,
leziunile discului optic şi leziunile retiniene sunt similare cu cele apărute în cazul glaucomului cu unghi deschis;
tensiunea intraoculară nu depăşeşte o medie zilnică de 20 mmHg; câmpul vizual prezintă modificări similare
afectării din glaucomul cu unghi deschis.
În forma să cronică, glaucomul cu unghi închis poate avea o evoluţie similară cu cea a glaucomului cu unghi
deschis – pacientul este asimptomatic, presiunea intraoculară este doar uşor crescută, leziuni ale papilei optice.
La copilul mic, fotofobia şi epifora sunt elemente deosebit de importante pentru diagnosticarea glaucomului
congenital. Globul ocular al copilului este mult mai sensibil la variaţiile presiunii intraoculare; o presiune
intraoculară crescută, va conduce la creşterea de volum a globului ocular (buftalmie) . Obiectiv se constată: cornea
cu diametru lărgit, edematoasa şi prezentând leziuni, cristalinul este subluxat iar scleră este subţiată; la copil,
presiunea intraoculară se determină sub anestezie generală; discul optic prezintă o excavație glaucomatoasă iar axul
antero-posterior al globului ocular este alungit.
 Factori de risc
 Factorii de risc reprezintă acele condiţii ce contribuie la apritia unei boli.
 O serie de factori duc la creşterea riscului de glaucom:
 • istoricul familiei (cazuri de glaucom în familie)
 • îmbătrânirea
 • diabetul și bolile vasculare
 • miopia severă.
 Trebuie diferenţiaţi factorii de risc ai creşterii TIO (vârsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza) de factorii de risc ce duc la apariţia
glaucomului (TIO crescută, lipsa autoreglării vasculare –hipotensiune arterială și vasospasm -, sexul feminin, miopia și rasa).Voi discuta
doar despre factorii de risc ai glaucomului.
 Probabilitatea de apariţie și progresie a glaucomului este cu atât mai mare cu cât TIO este mai crescută.
 Influenţa vârstei asupra glaucomului se explică prin creşterea TIO cu vârsta (“îmbătrânirea” reţelei trabeculare de drenaj a umorii apoase),
prin creşterea numărului factorilor de risc de-a lungul vieţii și prin pierderea de fibre nervoase în cursul procesului de senescenţă.
 Ereditatea joacă un rol important dar nu decisiv atât în apariţia unei TIO crescute cât și în configurarea unei anumite sensibilităţi a nervului
optic. Codul genetic poate determina toleranţă presionala a fiecărui individ. Lipsa autoreglării vasculare deasemenea poate fi moştenită.
Deci persoanele cu istoric familial de glaucom necesită o atenţie sporită din partea medicului.
 Deşi nu există nici o diferenţă între femei și bărbaţi în ceea ce priveşte creşterea TIO, s-a constatat că femeile au un risc mai crescut de a
dezvolta afectare glaucomatoasa la valori normale ale TIO, datorită frecvenţei mai mari a vasospasmului.
 Miopii au un risc ridicat de Glaucom (primitiv cu unghi deschis) printr-o sensibilitate crescută a nervului optic și prin tulburări de perfuzie
oculară.
 Tratament
 Deoarece presiunea intraoculară crescută reprezintă factorul major de risc în glaucom, mijloacele terapeutice urmăresc tocmai
scăderea acestei presiuni ridicate. în practica clinică, există trei tipuri de mijloace terapeutice:
 • terapia medicamentoasă,
 • terapia cu laser sau
 • intervenţiile chirurgicale.
 Terapia medicamentoasă include următoarele tipuri de chimioterapice:
 • prostaglandinele (ameliorează drenajul fluidelor oculare – travoprost, bimatoprost – medicamente care şi-au dovedit eficienţa);
 • antagonişti adrenergici (betablocante neselective sau betablocante selective– ce produc scăderea secreţiei umorii apoase);
 • inhibitori de anhidraza carbonică (aceşti deprimă secreţia unorii apoase – dorzolamida, brinzolamida);
 • agonişti adrenergici (scad secreţia umorii apoase și favorizează drenajul acesteia – brimonidina);
 • parasimpaticomimeticele (facilitează drenajul umorii apoase – pilocarpină). De obicei, aceste medicamente sunt administrate
sub formă de picături oculare.
 Pentru a se obţine un mai bun efect de scăderea a tensiunii intraoculare, pot fi realizate asocieri între anumite clase de medicamente,
cum ar fi: inhibitori de anhidraza carbonică / betablocante sau prostagladine / betablocante.
Evolutie și prognostic

 Evoluţia glaucomului depinde de momentul diagnosticării, rapiditatea cu care s-a

intervenit chirurgical şi nu în ultimul rând de asocierea glaucomului cu alte anomalii
oculare sau generale. Prognosticul rămâne rezervat şi în prezent, glaucomul fiind în
continuare o cauză importantă de orbire.
 Complicatii
 Anumite afecţiuni oculare, pot conduce la apariţia glaucomului – este vorba de un glaucom secundar; afecţiuni
care pot fi însoţite de glaucom: inflamaţii ale corneei, inflamaţii ale sclerei, uveite, boli ale cristalinului
(glaucom facolitic), boli care afectează vascularizaţia globului ocular (glaucom neovascular), boli canceroase
(tumori intraoculare-melanoame maligne sau chiar tumori metastatice), glaucom iatrogen (asociat consumului
de anumite medicamente –corticosteroizi), traumatisme ale globului ocular (contuzii, plăgi oculare), sau chiar
manevre de chirurgie a globului ocular (glaucom postoperator) .
 Glaucomul malign reprezintă o complicaţie a intervenţiilor chirurgicale pentru tratarea glaucomului cu unchi
închis, care cel mai frecvent afectează ambii globi oculari; după intervenţia chirurgicală se constată faptul că
ochiul este dur și dureros, iar vederea este mult mai slabă comparativ cu momentul preoperator; formă precoce
de glaucom malign, apare în primele ore după realizarea intervenţiei chirurgicale, și este însoţită de dureri
acute; formă tardivă de glaucom malign, poate apărea chiar și după 12 luni de la realizarea intervenţiei
chirurgicale asupra globului ocular (o cauza frecvenţa de apariţie a formelor tardive de glaucom malign, o
reprezintă întreruperea tratamentului medicamentos, fără consimţământul medicului curant)
 Rolul asistentului medical în îngrijirea
pacientului cu glaucom
 Îngrijirile preoperatorii
 Este bine ca bolnavul să cunoască înainte de operaţie personalul pentru a-l recunoaşte după operaţie chiar
dacă are ochii acoperiţi, să cunoască foarte bine topologia camerei și a spaţiilor din jur, a grupului sanitar,
modul de aşezare a mobilierului și a obiectelor din cameră. Înainte de operaţie asistenta va ocluziona ochii
pacientului și va face împreună cu acesta exerciţii de deplasare prin cameră și în spaţiile aferente, va exersa
utilizarea fără a le vedea a obiectelor personale, a veselei, îi va arăta cum se acţionează butonul de
chemare.
 Toate acestea se fac în scopul de a adapta bolnavul la situaţia de după operaţie și pentru a-l face să
privească mai uşor această operaţie
 Îngrijirea postoperatorie
 Aceasta este foarte greu de efectuat, datorită neliniştii bolnavilor, a durerii pe care aceştia o resimt, a întunericului complet în care
se găsesc, a faptului că pansamentul trebuie să stea nemişcat pe ochi, uneori greu de realizat din cauza mişcărilor involuntare, în
special în timpul somnului.Se va recurge la calmante și somnifere ori de câte ori operatul nu poate sta liniştit. După operaţie
bolnavul trebuie trebuie să stea cu capul complet nemişcat, nu trebuie să tuşească, să strănute, să vomite, nu are voie să facă
mişcări bruşte, să vorbească tare, pentru că toate acestea pot provoca tracţiuni pe regiunea opearata care pot compromite operaţia.
Bolnavul va sta culcat pe partea neoperata, că să impeidice orice presiuni asupra ochiului operat sau îmbibarea pansamentului cu
secreţii nazale sau cu lichidul unei eventuale vome.
 După 24 de ore capătul patului se ridică treptat și bolnavul poate stă culcat și pe spate, se va urmări că pansamentul să nu se mişte
de pe ochi în tot acest timp. El va primi urinarul ori de câte ori are nevoie.
 Ridicarea bolnavului din pat se permite de chirurgul oftamolog mai devreme sau mai târziu, în funcţie de tipul operaţiei efectuate.
După ce este permisă ridicarea, mişcările bolnavului se fac numai cu sprijinul și îndrumarea asistentei medicale. După ce ochiul
sănătos nu mai este acoperit bolnavul poate face și singur unele mişcări , însă doar după ce asistenta s-a convins că el se poate
mişca singur corect.
 Se va avea grijă ca bolnavul să nu se aplece cel puţin 3-4 săptămâni, deoarece acestea cresc tensiunea intraoculară și pot
compromite intervenţia chirurgicală, motiv pentru care bolnavul va trebui să aibă încălţăminte fără şireturi. Este foarte indicat că
bolnavul să aibă la dispoziţie un aparat de radio, care-l va ajuta să treacă mai uşor perioada postoperatorie, de asemenea fiind utilă
prezenţa familiei și a prietenilor pentru a-i face corespondenţa și a le citi cărţi și ziare.
 Regimul alimentar va fi început numai cu lichid, apoi de consistenţă moale pentru a nu solicita muşchi masticatori care ar putea
exercita tracţiuni în regiunea operată. Din aceleaşi motive bolnavul trebie să aibă scaune moi (la nevoie administrandu-se laxative
 Supravegherea stării generale.

 Asistenta va trebui să observe pulsul, temperatura, se va interesa de starea regiunii operate, senzaţii de
presiune accentuate în ochi indicând posibilitatea unei hemoragii. Durerile vii indică apariţia unei
hemoragii sau infecţii simptome ce trebuiesc semnalate medicului imediat.
 La desfacerea pansamentului se poate constata că rezultatul acuităţii vizuale să nu fie cel aşteptat de bolnav,
fie că gradul de acuitate dorit de bolnav nu va putea fi realizat, fie că pentru atingerea unui grad bun de
vedere va trebui să treacă mai mult timp.
 Asistenta numai la indicaţia medicului va discuta cu bolnavul acest lucru, căutând să-i creeze starea de
spirit corespunzătoare pentru că el să primească liniştit rezultatul operaţiei. în covalescenta asistenta va
urmării evoluţia bolnavului şi-l va sfătui să respecte prescripţiile medicale și să se prezinte periodic la
consultaţie.
  Informații generale:
 Nume şi prenume: C.E
 Vârstă: 64 ani
 Sex: feminin
 Starea civilă: căsătorită
 Ocupația: pensionară
 Copii: 3
 Relaţia cu familia: bună
 Persoane care pot fi anunţate: soţul, copiii
 Adresa: jud. Iaşi
 Diagnostic la internare:
o glaucom acut OS,
o glaucom compensat OD
 Obișnuințe de viață:
 Bolnava are condiții de viață bună, iar față de mediu o comportare normală.
 Alergii cunoscute: nu se știe alergică.
 Repaos: somn 8-10h/zi.
 Exprimare: conformă cu nivelul de educaţie
 Grad de informare: este interesată de boală şi de vindecarea ei.
  Probleme de sănătate:
 Antecedente heredo-colaterale: neaga boli contagioase în familie,
 Motivele internării: scaderea vederii la AO, mai accentuat la OS, fotofobie, lacrimare, congestia ochilor, durere violenta cu hemicranie.
 Istoricul bolii: Boala actuală a debutat în urmă cu 6 luni când bolnava a observat o scădere a vederii la OS care se accentuează treptat. Din aceste motive este internată la secţia de oftamologie a Spitalului, unde i se pune
diagnosticul de glaucom OS. în ultimul timp observă o scădere a vederii și la OD. în urma examenului obiectiv și subiectiv oftalmologic la care se constată: blefarospasm, fotofobie, lăcrimare, congestia globilor, hemicranie,
cornee transparentă, camera anterioară mică, iris de aspect normal, cristalin transparent, AVOD = 5/15cc, OS = pl, se pune diagnosticul de glaucom acut OS, glaucom compensat OD.Alte probleme cu sănătatea:
o glaucom AO din 1995
o reumatism articular cronic.
 Examen clinic general:
 tegumente și mucoase normal colorate cu exceptia mucoasei conjuctivale care este congestionata și rosie;
 tesut musculo-adipos slab reprezentat;
 sistem osteo-articular integru;
 aparat respirator, torace normal conformat, sonoritate pulmonara normala, murmur vezicular prezent;
 aparat cardiovascular, soc apexian în spatiul V intercostal stang , zgomote cardiace ritmice, bine batute, matitate cardiaca normala TA=115/60 mmHg, AV= 70 b/min.
 aparat digestiv, abdomen suplu și moale, nedureros la palpare, ficat și splina în limite normale, tranzit intestinal prezent;
 aparat uro-genital, loji renale libere, mictiuni spontane nedureroase,
 sistem nervos echilibrat : ROT prezente, reflex pupilar prezent;
 Investigații:
 În vederea interventiei chirurgicale se face :
 Examenul cardiologic:
o ECG clinic normal
 Examenul sângelui:
o hemoglobina =11,5 gr %,
o leucocite =4000/ mmc,
o VSH=9mm/ora,
o Glicemie = 85mg%,
o VDRL =negativ,
o TS =2,30 min,
o TC =8 min
 Examenul urinei:
 D = 1019,
 pH =5,5 acid ,
 A.P.G. absent,
 epiteli plate rare.
 Anamneza:

 Bolnava prezintă o stare generală alterată, dureri intense, scăderea vederii AO, mai accentuate la OS, fotofobie, lăcrimare, OS roşu congestiv, blefarospasm, cornee tulbure pupilă
dilatată. în primele zile de la internare bolnava este neliniştită, având o PIO crescută. Bolnava va sta într-un salon cu puţină lumina și va stă în repaus total la pat, i se va aplică un tratament
de urgenţă care vizează scăderea TO și în acelaşi timp pregătirea pentru intervenţia chirurgicală.
 În acest scop se administrează: Ederen 1 cp/6 ore, instilaţii locale cu Pilocarpină la 2 ore, pentru calmarea durerii și sedare în următoarea zi i se administrează 1f Mialgin. Bolnavă se
alimentează corespunzător nevoilor organismului, îşi poate păstra tegumentele și mucoasele curate și temperatura în limite normale. Când globii devin nedureroşi, pupila miotică și scade
TO, se face pregătirea pentru operaţie. în ziua intervenţiei bolnavei i se impune abstinenţă alimentară iar seara i se face o clismă evacuatoare simplă. Înainte de culcare i se administrează 1
cp. Meprobamat pentru scăderea SN și pentru a obţine un somn fiziologic. în dimineaţa zilei se va face testul la Xilină și toaleta ce constă din tăierea genelor, spălarea pe faţa cu săpun
steril, dezinfecţie cu iod, după care se conduce bolnava la sală unde i se prezintă echipa de medici.
 Postoperator în primele 24 de ore bolnavul va sta culcat pe partea neoperata, supraveghindui-se funcţiile vitale (T, P, TA, culoarea tegumentelor) și urmărind ca pansamentul să nu se
mişte de pe ochi. Se va recomanda bolnavului să stea cu capul complet nemişcat, să nu tuşească, să nu strănute, să nu facă mişcări bruşte, să vorbeasca în şoaptă. în primele 24 de ore
alimentaţia va fi lichidă, iar în următoarele zile de consistenţă moale.
 După 24 de ore se ridică treptat extremitatea proximala a patului și bolnavul va sta în decubit dorsal.
 Pansamentul va fi schimbat o dată pe zi în primele 4-5 zile. Dacă are o evoluţie bună în ziua a 6- a se lasă ochiul fără pansament ziua iar seara se acoperă din nou. Se va asigura un
climat favorabil, se va combate constipaţia cu Ciocolax sau supozitoare de Glicerină. Durerea oculară este combătută cu
 Xilină 1% și 2% în prima zi după operaţie, infecţia se previne cu Penicilină (800.000) la 4 ore, i se mai administrează Ederen la 6 ore. După ce se permite ridicarea din pat , bolnava
va începe mobilizarea activă cu sprijinul asistentei pentru a evita pericolul căderii ce constă din plimbării scurte prin salon și împrejurimi. După ce ochiul nu mai este acoperit bolnavul va
face singur mişcări, nu se va apleca 3-4 săptămâni.
 Bolnava va fi ajutată să se îmbrace și să se dezbrace, să mănânce, i se va face toaleta pe porţiuni în primele zile până îşi va putea păstra singură tegumentele și mucoasele curate. în
relaţiile cu semenii bolnava este comunicativă iar cu personalul medical cooperantă, dorind ca însănătoşirea să decurgă cât mai repede și mai bine.
 La externare bolnavei i se recomandă o viaţa liniştită, lipsită de stress, de efort fizic și ocular, să nu ridice greutăţi, să nu consume excitante, băuturi alcoolice, să nu fumeze, să
urmeze tratamentul conform reţetei prescrise, să se prezinte periodic la control prin policlinică, iar la o lună să se prezinte la spital pentru a i se scoate firele.
Nevoile fundamentale dupa Virginia Henderson
 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

 Asistenta va recomanda pacientului cu glaucom o viata ordonata, lipsita de emotii puternice, stress, fara
surmenaj fizic sau ocular. Mesele trebuie sa fie moderate lipsite de excitante (cafea, ciocolata), evitand
excesul de branzeturi, grasimi, sare, zahar. Bauturile alcoolice sunt interzise, în special berea, dealtfel orice
lichid consumat în cantitate mare fiind daunator. Se interzice categoric fumatul, de asemenea la bolnavii cu
glaucom nu se administreaza atropina chiar daca este indicata pentru alte boli. Nici fructele nu trebuie
consumate excesiv, fiind indicat sa se consume cat mai multe verdeturi proaspete. Dintre fructele cele mai
benefice sunt afinele iar dintre legume morcovul și ceapa.
 Pacinetul trebuie avertizat de faptul ca sunt multe medicamente obisnuite care maresc TIO, agravand
glaucomul. De exemplu: unele calmante, unele somnifere, antispastice, relaxante etc. Din acest motiv este
imperios necesar ca pacientii cu glaucom sa consulte medicul sau o agenda medicala pentru orice medicament
prescris pentru orice alta boala. Daca la contraindicatii este trecut și glaucomul, pacientul cu glaucom nu
trebuie sa ia acest medicament. La fel, daca la reactii adverse este trecuta uscaciunea gurii. Acest tip de
medicamente contin o substanta total contraindicata pacientilor cu glaucom, determinand cresterea TIO.
EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE

 Sfaturi utile pentru pacientii glaucomatosi:

 ingestia unei cantitati suficiente de lichide, dar repartizata în prize mici (ingestia rapida determina cresterea TIO)
 dormitul pe o perna mai inalta (la unii pacienti TIO creste cu schimbarea pozitiei corpului)
 sa doarma suficient
 sa faca sport (pentru ameliorarea circulatiei)
 sa urmeze un regim alimentar bogat în vitamine și sarac în grasimi
 sa manance fructe și legume în fiecare zi
 sa manance peste cel putin o data pe saptamana
 sa nu fumeze
 sa-si controleze greutatea