Sunteți pe pagina 1din 4

1

Curs oftalmologie


Cataracta
Reprezinta opacifierea cristalinului, datorata unor procese degenerative ale fibrelor
cristaliniene; cataracta este deci o tulburare de transparenta a cristalinului.
Apare in general la persoane varstnice;
Necesita inlocuirea cristalinului cu un implant care asigura o vedere clara la distanta.

Cataracta poate fi:
1. congenitala: apare in sifilis congenital, in virozele mamei din timpul sarcinii (rubeola,
rujeola) si in tulburarile metabolismului calciului in organism; cataracta congenitala
este de obicei bilaterala;
2. cataracta dobandita poate fi cauzata de traumatisme, imbatranire sau poate fi
secundara altor afectiuni.

Cataracta senila apare dupa 65 de ani. Evolueaza in patru etape:
1.Etapa (faza) incipienta e caracterizata prin scaderea progresiva a acuitatii vizuale.
Atunci cand alterarea transparentei este periferica, vederea este mai buna la lumina
2

puternica, iar cand opacitatile cristalinului sunt centrale, vederea este mai buna la lumina
scazuta (midriaza fiziologica). La acesti pacienti pot sa apara senzatii de muste zburatoare
sau puncte negre mobile, care se deplaseaza odata cu miscarile globilor oculari, mai
accentuate cand privesc o suprafata alba.

2.Faza de intumescenta se produce prin imbibarea cu apa a cristalinului, urmata de
scaderea accentuata a acuitatii vizuale. Cristalinul impinge inainte irisul, micsorand, in
acest fel, camera anterioara a ochiului.

3.Faza de maturizare se caracterizeaza prin pierderea excesului de apa din cristalin,
care isi reia volumul normal. Pupila are, in aceasta faza, culoare alba-cenusie. Camera
anterioara isi reia volumul normal. In aceasta faza, acuitatea vizuala se reduce foarte mult,
bolnavul abia vazandu-si degetele de la mana.

4.Faza hipermatura se caracterizeaza prin dezorganizarea structurii cristalinului si
lichefierea fibrelor sale componente. Acest proces nu evolueaza paralel la ambii ochi.

Cele mai frecvente simptome ale cataractei sunt:

Vedere incetosata

Probleme de sensibilitate la lumina. Acestea se pot referi la: farurile care par prea
stralucitoare, noaptea, stralucirea exagerata a lampii sau a luminii soarelui, sau aparitia
unui halou in jurul luminilor

Culorile par fade

Vedere nocturna slaba

Vedere dubla sau multipla

Schimbarea frecventa a ochelarilor



Tratament
In cataracta incipienta, vederea se poate imbunatati folosind alti ochelari sau lumina mai
puternica.

Folosirea unor colire (picaturi de ochi) cu ioduri si vitamine (de ex. Rubjovit) poate incetini
evolutia. In ultimul timp s-a constatat ca suplimentarea aportului de glutation, vitamine si
antioxidanti, prin compusi farmaceutici bine dozati, poate preveni dezvoltarea cataractei.

Cataracta matura se trateaza chirurgical. Operatiile de cataracta sunt cele mai frecvente
operatii oftalmologice. Astfel se inlatura cristalinul opacifiat si se inlocuieste cu un cristalin
artificial.
Extractia chirurgicala a cristalinului se face atunci cand acesta a ajuns in faza matura.

3


Glaucomul

Definitie: Distrugerea fibrelor nervului optic datorata cresterii presiunii intraoculare(PIO) se
numeste glaucom.
Tensiunea oculara rezulta din echilibrul existent intre continutul globului ocular si
elasticitatea peretilor sai. Unoarea apoasa formata din secretia corpului ciliar este un lichid
transparent, bogat in albumina si saruri. Tensiunea oculara normala este de 20 mm Hg (plus
sau minus 5 mm Hg). Tensiunea oculara crescuta peste 24 mm Hg provoaca tulburari prin
sindromul de hipertensiune intraoculara.
Punctul cel mai vulnerabil al ochiului la cresterea presiunii intraoculare este capul nervului
optic unde are loc o distrugere a fibrelor nervoase si are loc prin doua mecanisme: mecanic si
ischemic.
Mecanismul cresterii PIO(presiunea intraoculara):
1.cresterea productiei de umoare apoasa foarte rar;
2.scaderea eliminarii de umoare apoasa frecvent.

Exista mai multe tipuri de glaucom, diferentiate ca mecanism de producere:
1.Glaucomul cu unghi deschis (glaucomul cronic) este cea mai frecventa forma a bolii.
Apare dupa 55-60 de ani, in mod egal la ambele sexe.
Este o boala cu o evolutie lenta si cu putine simptome. Primul semn important consta in
adaptarea dificila la intuneric. Cu timpul, treptat, se pierde vederea, se micsoreaza campul
vizual, apar tulburari de orientare. In unele cazuri pot sa mai apara simptome precum:
lacrimare, jena, senzatia ca pacientul "isi simte ochii". Scaderea vederii este sesizata de
pacient in faze foarte avansate ale bolii, cand nervul optic este deja foarte afectat.
2.Glaucomul cu unghi ingust sau inchis (glaucomul congestiv acut)este o criza de
hipertensiune intraoculara care poate fi provocata de cauze numeroase: stres, insomnie,
medicamente antispastice care contin atropina, schimbari de vreme, exces de lichide, mai ales
alcoolice, abuz de alimente prin mese prea copioase.
Are un debut insotit de dureri acute oculare, foarte puternice. De asemenea, poate fi insotit de
dureri pe jumatate de cap (hemicranie), inrosirea ochiului si scaderea vederii. Pot fi prezente si
"cercuri colorate in jurul surselor luminoase", greata si varsaturi, aceste simptome anuntand
asa-numitul "atac de glaucom".
Reprezinta urgenta de diagnostic si tratament, pierderea totala si ireversibila a vederii putand
avea loc in cateva ore. Pacientii care au facut atac de glaucom la un ochi au un risc foarte mare
de a face si la celalalt ochi.
3.Glaucomul congenital apare chiar de la nastere, simptomul cel mai evident fiind marirea
anormala a ochilor copiilor.
4.Glaucomul secundar apare pe fondul altor boli oculare (inflamatii, tumori, hemoragii
oculare, traumatisme, operatii precedente la ochi) sau afectiuni generale (diabet zaharat sau
consumul unor medicamente). In aceste cazuri primeaza simptomele bolii oculare de baza.
4

Tablou clinic
Hipertonia globului ocular se palpeaza globul ocular cu pleoapa inchisa
Reducerea progresiva a campului vizual
Aparitia unor cercuri colorate la privirea luminii artificiale
Congestia situata in jurul corneei
Midriaza persistenta in care exista riscul hernierii umorii apoase.

Diagnosticarea glaucomului
Tensiunea oculara marita este un indiciu ce conduce la depistarea glaucomului.
La examenul fundului de ochi se poate observa afectarea nervului optic.
Pacientul suferind de glaucom observa afectarea campului vizual.
Alte elemente de diagnostic pot fi simptomatologia, antecedentele heredo-colaterale
(prezenta bolii in familie), gonioscopia (ne arata forma unghiului sau prezenta de material
anormal la nivelul lui).

Tratament
Nu exista medicamente capabile sa vindece glaucomul in sensul ca vederea pierduta prin
glaucom nu poate fi redata.
Toate medicamentele utilizate in prezent pentru tratarea glaucomului reusesc sa opreasca sau
sa intarzie agravarea bolii prevenind astfel aparitia orbirii. Ele fac acest lucru prin scaderea
PIO, indiferent de forma de glaucom. De aceea, diagnosticarea la timp a bolii, atunci cind
vederea nu este mult afectata este esentiala.
Tratamentul este deci simptomatic, pentru reducerea tensiunii intraoculare. Cele mai multe
dintre substantele folosite se gasesc sub forma de colire, picaturi:
1.administrarea de substante care amelioreaza scurgerea umorii apoase: fizostigmina,
2.substante simpaticomimetice care diminueaza secretia de umoare apoasa(epinefrina)
3.sedative ale cortexului cerebral
4.inhibarea secretiei ciliare prin: metazolamida (diuramid, ederen) si beta-blocante (timoptic,
timolol), care nu produc si mioza
5. medicamente care deshidrateaza corpul vitros si umoarea apoasa: manitol
6. bolnavul cu glaucom trebuie sa fie ferit de stres, nu are voie sa consume bauturi alcoolice si
cafea; evita variatiile de temperatura si mesele prea bogate
Daca tratamentul medicamentos nu mai reduce suficient presiunea intraoculara, se recurge la
interventia chirurgicala care se numeste trabeculectomie si consta in realizarea unei fistule
prin care sa circule umoarea apoasa, fara sa determine cresterea tensiunii oculare. Dupa
operatia de glaucom pacientii trebuie sa continue controalele periodice oftalmologice pentru a
tine boala sub control.