GLAUCOMUL

DEFINIȚIE

Glaucomul se definește ca fiind o afecțiune ce corelează

tensiunea intraoculară peste valorile normale, încadrate
între 16 și 21 mmHg, cu distrugerea nervului optic, fapt
ce va conduce la o pierdere progresivă și ireversibilă a
funcției vizuale. Glaucomul este o boală a ochiului ce
produce atrofierea nervului optic și îngustarea câmpului
vizual.
GLAUCOMUL
Clasificarea glaucomului
Glaucomul poate fi:
•Congenital-este o formă rară de glaucom care apare la copiii nou născuţi;
•Primitiv-Dupa aspectul clinic și evoluția sa se poate împărți în :
Glaucom cronic simplu sau cu unghi deschis - apare cel mai frecvent
după vârsta de 40 de ani . În acest tip de glaucom, nervul optic este afectat
puţin câte puţin și vederea se pierde treptat.
Glaucom cu unghi închis-este varianta cel mai puţin răspândită, debutează
cel mai adesea brusc, fiind însoţit de durere acută
•Secundar – apărut în urma unei alte boli oculare (inflamaţie, traumatism,
tumoră, hemoragii intraoculare de diferite cauze)
 ETIOLOGIE,PATOGENIE ,
SIMPTOMATOLOGIE
ETIOLOGIE
Creşterea presiunii intraoculare, peste valorile normal admise, reprezintă un factor major de risc pentru apariţia glaucomului.
Gravitatea acestei afecțiuni constă în faptul că simptomele au de multe ori manifestări subclinice (pacientul nu este deranjat de
durerea difuză sau de vederea puţin înceţoşată); dacă nu este descoperită și tratată în timp util, boala poate cauza pierderea
definitive a vederii. Glaucomul reprezintă a doua cauză de orbire la nivel mondial; diagnosticat precoce, glaucomul poate fi tratat
medicamentos sau chirurgical.
PATOGENIE
Afectarea nervului optic este adesea cauzată de presiunea intraoculară și aceasta se întâmplă datorită acumulării sau drenării
ineficiente a umorii apoase în interiorul ochiului. în unele cazuri, tensiunea intraoculară nu este de vină pentru apariția
glaucomului și în acest caz, cauza nu este descoperită. Există și alte elemente care pot favoriza apariţia aşa numitelor glaucoame
secundare- este vorba de utilizarea pe termen lung a medicamentelor antiinflamatorii steroidiene; diabetul zaharat, care induce
apariţia retinopatiei diabetice; uveitele , traumatismele globului ocular, factorii vasculari, hipertensiunea arterială.
SIMPTOMATOLOGIE
Dintre simptomele uzual întâlnite la pacienţii cu glaucom, putem enumeră: pierderea vederii periferice sau tulburări în percepţia
culorilor, durere în regiunea globilor oculari, greţuri și vărsături. Glaucomul congenital primar se manifestă cel mai adeasea prin
fotofobie ,edemul corneean , tardiv, după apariţia acestor două simptome, se va produce mărirea de volum a globilor oculari;
Glaucomul primitiv cu unghi deschis afectează ambii globi oculari. în stadiile incipiente singurul semn de alarmare poate fi
hipertonia; pe parcursul evoluţiei bolii, durerea oculară și roseate sclerata sunt absente; pacientul poate relata o uşoara tulburare
de percepţie a obiectelor, pe care le vede că prin ceaţă; acuitatea vizuală poate fi în limite normale; ambii ochi pot prezenţa
hiperlacrimatie; alte posibile simptome relatate de către pacient:cefalee sau uşoară senzaţie de tensiune oculară.
 EXAMINAREA OCHIULUI ÎN GLAUCOM
  Examinarea se face prin:
 Examinarea câmpului vizual – pentru a descoperi la timp eventualele deficite apărute
( scotoame arciforme,  îngustări periferice )
Explorarea interiorului ochiului se face cu oftalmoscopul ,  care măsoara fundul de ochi , nervul
optic , vasele sanguine și retina
Tensiunea oculară se măsoară prin doua metode :
-    digitală
-    instrumentală
Examenul biomicroscopic pune în evidență doua mici semicercuri albastre, mărginite de un
lizereu verde, se reglează lampa astfel încât cele două semicercuri să fie de mărime egală.
Tonometria se efectuează la fiecare 3 ore de la ora 06AM la 24PM.La pesoanele normale
variațiile nictemerale ale tensiunii oculare nu depășesc 5 mmHg . La bolnavii de glaucom
variațiile sunt mult mai mari, pana la 25 mmHg sau chiar mai mult.
Tonografia măsoară cantitatea de umoarea apoasă evacuată în afara ochiului, într-o unitate de
timp și sub o presiune  cunoscută. Are scopul să determine usurința de scurgere a umorii apoase
din ochi.
Gonioscopia, se utilizeaza pentru examinarea ochilor hipertensivi; ea permite examinarea
unghiului irido-cornean prin folosirea efectului prismatic al unor lentile de contact, in care este o
oglinda inclinata care reflecta imaginea unghiului.
DIAGNOSTIC ȘI TRATAMENT
DIAGNOSTIC
Deoarece glaucomul conduce la deteriorarea ireversibilă a nervului optic, este important ca diagnosticul acestei boli să se
facă precoce, evitandu-se astfel cazurile de invaliditate. Screeningul glaucomului are drept ţintă oricare persoană care suferă
de alte afecţiuni oculare precum şi persoanele incluse în categoriile de risc (antecedente heredocolaterale, vârstă, rasă).
Pentru diagnosticul glaucomului cu tensiune normală se urmăresc leziunile discului optic şi leziunile retiniene care sunt
similare cu cele apărute în cazul glaucomului cu unghi deschis; tensiunea intraoculară nu depăşeşte o medie zilnică de 20
mmHg; câmpul vizual prezintă modificări similare afectării din glaucomul cu unghi deschis.
Glaucomul cu unghi închis poate avea o evoluţie similară cu cea a glaucomului cu unghi deschis – pacientul este
asimptomatic, presiunea intraoculară este doar uşor crescută, leziuni ale papilei optice.
Diagnosticul diferenţial în cazul glaucomului cronic simplu se face cu cataracta senilă incipientă cu care este adesea
confundat. în cataractă lipsesc: hipertensiunea oculară, modificarea câmpului vizual, atrofia nervului optic.
La copilul mic, fotofobia şi epifora sunt elemente deosebit de importante pentru diagnosticarea glaucomului congenital.
TRATAMENT
Deoarece presiunea intraoculară crescută reprezintă factorul major de risc în glaucom, mijloacele terapeutice urmăresc
tocmai scăderea acestei presiuni ridicate. în practica clinică, există trei tipuri de mijloace terapeutice:
• terapia medicamentoasă,
• terapia cu laser sau
• intervenţiile chirurgicale.
FACTORI DE RISC,EVOLUȚIE ȘI PROGNOSTIC
O serie de factori duc la creşterea riscului de glaucom:
• istoricul familiei (cazuri de glaucom în familie)
• îmbătrânirea
• diabetul și bolile vasculare
• miopia severă.

Trebuie diferenţiaţi factorii de risc ai creşterii TIO (vârsta, istoricul familial, rasa, arterioscleroza)
de factorii de risc ce duc la apariţia glaucomului (TIO crescută, lipsa autoreglării vasculare –
hipotensiune arterială și vasospasm -, sexul feminin, miopia și rasa).

Evoluţia glaucomului depinde de momentul diagnosticării, rapiditatea cu care s-a intervenit

chirurgical şi nu în ultimul rând de asocierea glaucomului cu alte anomalii oculare sau generale.
Prognosticul rămâne rezervat şi în prezent, glaucomul fiind în continuare o cauză importantă de
orbire
 EDUCAȚIA PENTRU SĂNĂTATE
Sfaturi utile pentru pacienții glaucomatoși:
-ingestia unei cantitati suficiente de lichide, dar repartizata în prize mici (ingestia rapida determina
cresterea TIO)
-dormitul pe o perna mai inalta (la unii pacienti TIO creste cu schimbarea pozitiei corpului)
-sa doarma suficient
-sa faca sport (pentru ameliorarea circulatiei)
-sa urmeze un regim alimentar bogat în vitamine și sarac în grasimi
-sa manance fructe și legume în fiecare zi
-sa manance pește cel putin o dată pe saptamana
-sa nu fumeze
-sa-si controleze greutatea
Pacientul trebuie avertizat de faptul ca sunt multe medicamente obisnuite care maresc TIO, agravand
glaucomul. De exemplu: unele calmante, unele somnifere, antispastice, relaxante etc
 STUDIU DE CAZ

DATE PERSONALE:
Nume: D
Prenume: R
Sex: F.
Vârsta: 64 ani.
Diagnostic curent: glaucom acut OS, glaucom compensat
ISTORICUL BOLII
ISTORICUL BOLII ACTUALE
Boala actuală a debutat în urmă cu 3 luni când bolnava a observat o scădere a
vederii la OS care se accentuează treptat. Din aceste motive este internată la
Secţia de Oftamologie a Spitalului Județean de Urgență Brăila, unde i se pune
diagnosticul de glaucom OS.
În ultimul timp observă o scădere a vederii și la OD. în urma examenului
obiectiv și subiectiv oftalmologic la care se constată:dureri oculare,
blefarospasm, fotofobie, lăcrimare, OS roșu congestiv, cornee tulbure,pupilă
dilatată camera anterioară mică, anxietate, se pune diagnosticul de glaucom
acut OS, glaucom compensat OD
 PROBLEMELE PACIENTULUI
MANIFESTĂRI OBIECTIVE MANIFESTĂRI SUBIECTIVE

- cornee tulbure -fotofobie

-pupilă dilatată - lăcrimare
-camera anterioară mică - congestia globilor
- blefarospasm -dureri oculare
- anxietate; - scăderea accentuată a vederii
-T.A : 130/70 mm Hg. - inapetenţă.
-P: 80 b./min.
-R: 18/min.
-Temperatura: 36,5 0C.

NEVOIA AFECTATĂ
1. Nevoia de a evita pericolele
2.Nevoia de a comunica
3. Nevoia de a fi curat, îngrijit, de
a proteja tegumentele şi
mucoasele
4. Nevoia de a se mişca şi de a se
menţine într-o bună postură.
5.Nevoia de a bea și a mânca
6. Nevoia de a dormi şi de a se
odihni.
7. Nevoia de a învăţa cum să-ţi
păstrezi sănătatea.
NEVOI AFECTATE
DIAGNOSTIC NURSING
Vulnerabilitate față de pericole datorită scăderii acuității vizuale şi mediului spitalicesc,
manifestată prin nesiguranță, durere, anxietate.
Comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual, datorită alterării analizatorului vizual,
manifestată prin dureri oculare , lăcrimare , fotofobie.
Dificultate în acordarea îngrijilor de igienă, datorită scăderii accentuate a vederii și a
durerilor, manifestat prin risc de infecții .
Dificultate în deplasare din cauza scăderii acuității vizuale, manifestat prin risc de
accidentare.
Alimentaţie inadecvată prin deficit calitativ şi cantitativ datorită inapetenţei manifestată
prin risc de deshidratare.
Insomnie datorată durerilor și mediului spitalicesc, manifestata prin ore de odihnă
nesatisfăcătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Cunoștințe insuficiente legate de boală și prevenirea complicațiilor, datorită lipsei
informațiilor manifestată prin anxietate și îngrijorare.
1. Nevoia de a evita pericolele
Diagnostic :Vulnerabilitate față de pericole datorită scăderii acuității vizuale şi mediului spitalicesc, manifestată prin
nesiguranță, durere, anxietate
Obiectiv :Asigurarea securităţii pacientei pe perioada spitalizării și prevenirea complicaţiilor pe perioada spitalizării
Intervenții :-se amplasează pacienta într-un salon cu condiții optime în cadrul secției de Oftalmologie și se asigură un mediu
linistit ,curat pentru prevenire infecțiilor intraspitalicești ;
- se incurajează pacienta să fie optimistă în vindecarea sa;se liniștește pacienta și se explică inexistența pericolelor
- se supraveghează funcţiile vitale şi se notează în FO, se recoltează analize de sânge
- se încurajează pacienta la activități ușoare , se învață metode de relaxare (meloterapie) pentru a înlătura starea de anxietate ;
- se efectuează toate tehnicile în condiţii de asepsie , asistenta medicală însoțește bolnava la toate investigațiile;
- se administrează la indicaţia medicului tratament medicamentos:
* Novocaina – injecţii retrobulbare;
* Pilocarpina 1-3% – se administrează în funcție de stadiul bolii;
* Glicerol – 1gr/kg corp;
* Acetazolamida – 250-1000 mg/zi în 4 doze ;
- după ce TIO se normalizează, se pregăteşte pacienta pentru tratamentul chirurgical.
Evaluare:Pacienta este linistită și optimistă că evoluția stării ei de sănătate va fi una favorabilă.
2. Nevoia de a comunica
Diagnostic :Comunicare ineficientă la nivel senzorial vizual, datorită alterării analizatorului vizual, manifestată prin
dureri oculare, lăcrimare, fotofobie.
Obiectiv:Pacienta să comunice eficient cu personalul medical.
Intervenții:- se linişteşte pacienta , i se explică necesitatea internării sale și procedurile ce urmează să îi fie aplicate;
- se asigură pacienta că echipa de îngrijiri va depune toate eforturile pentru ca starea sa să se îmbunătățească;
- se cercetează posibilităţilor de comunicare utilizând celelalte simţuri;
- se furnizează mijloace alternative de comunicare;
-se oferă bolnavei posibilitatea de a-și exprima sentimentele, incertitudinile, nevoile;
-se va facilita vizita familiei ;

Evaluare:Pacienta reușește să comunice eficient cu echipa medicală folosind mijloace alternative de comunicare
3. Nevoia de a fi curat, îngrijit,
de a proteja tegumentele şi mucoasele.

Diagnostic :Dificultate în acordarea îngrijilor igienice, datorită scăderii accentuate a vederii și

a durerilor, manifestat prin risc de infecții.
Obiectiv:Pacienta să nu devină sursă de infecţii nosocomiale pe perioada spitalizării.
Intervenții :-se explică pacientei importanța menținerii unei bune igiene;
- se ajută pacienta să-şi efectueze toaleta corporală pe porţiuni;
- se va schimba lenjeria de pat şi corp;
- în cadrul pregătirii preoperatorii i se tund genele, se spală pe faţă cu săpun steril, se
dezinfectează cu iod şi se conduce la sală unde i se prezintă echipa operatorie, i se face
anestezie locală şi generală.

Evaluare:Pacienta prezintă tegumente curate şi îngrijite

4. Nevoia de a se mişca şi
de a se menţine într-o bună postură.
  Diagnostic :Dificultate în deplasare din cauza scăderii acuității vizuale, manifestat prin risc de
accidentare.
Obiectiv :Pacienta să se mobilizeze şi să-şi menţină o bună postură, atât înainte, cât şi după
intervenţia chirurgicală.
Intervenții :-se explorează gradul de cunoaștere a pacientei asupra topologiei camerei și a echipei
medicale, pentru a le putea recunoaște după operație având ochii acoperiți;
- pregătirea pacientei privind cunoaşterea foarte bine a topologiei camerei şi a spaţiilor din jur, a
grupului sanitar, a modului de aşezare a mobilierului şi a obiectelor din cameră;
- înainte de operaţie asistenta va ocluziona ochii pacientului şi va face împreună cu aceasta exerciţii de
deplasare prin cameră şi în spaţiile aferente, va exersa utilizarea fără a le vedea a obiectelor personale,
a veselei, îi va arată cum se acţionează butonul de chemare.
Evaluare:Pacienta înţelege necesitatea exercițiilor,
este dispusă să coopereze la toate tehnicile la care este supusă dacă
este ajutată de personalul medical.
5.Nevoia de bea şi de a mânca.
Diagnostic :Alimentaţie inadecvată prin deficit calitativ şi cantitativ datorită inapetenţei manifestată prin risc de
deshidratare.
Obiectiv :Pacienta să se alimenteze corespunzător și să utilizeze corespunzător vesela .
Intervenții :- se conştientizează pacienta asupra importanţei respectării regimului alimentar și a necesității sale de a
se alimenta corespunzător;
- se explorează preferinţele pacientei asupra alimentelor permise şi interzise;
- se cântăreşte pacienta şi se va urmări evoluţia greutăţii;
- pacienta este ajutată de asistenta medicală să se alimenteze şi hidrateze;
- administrarea medicamentaţie prescrise de medic – antialgice;
- rehidratarea orală va începe cu cantităţi mici de lichide oferite cu linguriţa;
- se asigură condiţii de mediu pentru servirea mesei igienice şi estetice;
- se serveşte pacienta cu alimente la temperatura moderată, se supraveghează apetitul pacientei, cantitatea de
alimente consumate.
Evaluare:Pacienta conștientizează că trebuie să se alimenteze corespunzător nevoilor organismului.
 6. Nevoia de a dormi şi
de a se odihni.
Diagnostic :Insomnie datorată durerilor și mediului spitalicesc, manifestata prin ore de odihnă
nesatisfăcătoare din punct de vedere calitativ și cantitativ.
Obiectiv :Pacienta să aibă un somn satisfăcător din punct de vedere calitativ şi canti-tativ.
Intervenții :- învaţă pacienta să practice tehnici de relaxare, exerciţii respiratorii cu câteva minute
înainte de culcare
- observă şi notează calitatea şi orarul somnului;
- întocmeşte un program de odihnă corespunzător organismului;
-se reduc vizitele după ora 17;
-se informează pacienta că orele de somn trebuie să se încadreze între 6-8 ore;
- administrează tratamentul medicamentos (anxiolitice) şi observă efectul acestuia asupra
organismului.
Evaluare:Pacienta este anxioasă și neliniștită din cauza intervenției chirurgicale la care va fi supusă,
nereușind să doarmă mai mult de 5 ore/ noapte.
7. Nevoia de a învăţa cum să-ţi păstrezi
sănătatea.
Diagnostic:Cunoștințe insuficiente legate de boală și prevenirea complicațiilor, datorită lipsei
informațiilor manifestată prin anxietate și îngrijorare.
Obiectiv :Pacienta să acumuleze noi informații legate de boală și prevenirea complicațiilor
invalidante.
Intervenții :- se explorează nivelul de cunoştinţe în legătură cu boala;
- se educă pacienta folosind metodele cunoscute: expunere, demonstraţie, conversaţie;
- se va informa pacienta despre intervenția chirurgicală și riscurile acesteia,durata tratamentului şi
efectele acestora;
- se educă pacienta referitor la toate tehnicile la care este supusă şi necesitatea înţelegerii acestora;
- se verifică dacă bolnava a înţeles corect mesajul transmis;
- se sfătuieşte familia şi prietenii să fie alături de pacientă;
Evaluare:Pacienta dorește să se informeze despre boala sa și prevenirea recidivelor invalidante.
 VĂ MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE !