CORESPONDENTA RETINIANA ANORMALA (ARC)

Reprezinta ajustarea corticala a valorilor directionale furnizate de elementele

retiniene neuroepiteliale la persoanele cu strabism pentru a permite fuziunea imaginilor
similare proiectate in zone de retina necorespondente de catre obiecte obiecte situate
periferic fata de aria de privire constienta.
Astfel, ARC este o adaptare care permite eliminarea confuziei periferice si
diplopiei periferice. ARC pot dezvolta pacientii cu orice forma de strabism – orizontal,
vertical sau ciclovertical.
 ARC se manifesta doar in vederea binoculara. Nu exista modificari ale valorilor
directionale furnizate de elementele celulare neuroretiniene ale vreunuia dintre ochi in
timpul vederii monoculare. Odata ce ARC s-a instalat si este prezenta vederea binoculara
extramaculara, persoana respectiva este mereu capabila sa-si ajusteze valorile directionale
furnizate de retina, indiferent de pozitia ochilor. Daca aliniamentul ochilor se schimba, ca
de exemplu dupa terapia chirurgicala a strabismului, pacientul va prezenta diplopie si
confuzie pana cand are loc ajustarea corticala care adapteaza valorile directionale
furnizate de retina in functie de noul aliniament al ochilor. Aceasta readaptare necestita de
obicei cateva saptamini in cazul adultilor si numai cateva zile pentru copii.
Vederea normala binoculara periferica prezinta capacitatea de a determina
amplitudini de vergenta fuzionala bune. In ARC, desi exista o vedere binoculara
periferica (anormala, strabica), nu s-a putut demonstra existenta vergentei fuzionale, care,
daca exista, este extrem de limitata. Aceasta se explica prin faptul ca pacientii cu ARC nu
au nevoie de vergenta fuzionala; pentru ei este mai simpla ajustarea corticala a valorilor
directionale in functie de noua pozitie a ochilor decat exercitarea unui raspuns motor de
corectare a aliniamentului ocular. Astfel, ARC reprezinta o adaptare exclusiv senzoriala a
fuziunii periferice spre deosebire de fuziunea din NRC, care prezinta atat o componenta
senzoriala cat si o componenta motorie.
ARC si supresia par sa se dezvolte impreuna la majoritatea pacientilor. Acest
lucru este usor de demonstrat prin diverse teste in cazul pacientilor cu esotropie, insa nu
este tot atat de usor de aratat pentru cei cu exotropie. Scotomul de supresie din ochiul
deviat in esotropie este mic, de circa 5°, si ARC este usor de demonstrat in zonele din
jurul sau. Aceasta contrasteaza cu scotomul de supresie profund din retina temporala din
cadrul exotropiei, care se intinde pe toata hemiretina temporala, putand ocupa 20° sau
mai mult, facand dificila observarea de catre pacient a imaginilor proiectate in zonele
adiacente scotomului.
 TESTE ALE CORESPONDENTEI RETINIENE

1. Testul Worth – demonstreaza supresia unui ochi la privirea unei tinte

indepartate si fuziunea imaginilor la apropiere pentru pacientii cu ARC sau MFS. Astfel,
nu poate diferentia cu usurinta ARC de MFS.
 2. Lentile striate Bagolini – simuleaza mai precis conditiile normale de vedere si
reprezinta testul care induce cele mai putine distorsionari. Pentru o interpretare corecta
este necesar sa se cunoasca aliniamentul ocular.

3. Testul “After-image” – este cel mai putin asemanator cu conditiile normale de

vedere. Un diagnostic de ARC pus prin acest test evoca o ARC profund instalata.
 4. Sinoptoforul (amblioscopul major)
Se regleaza tuburile la unghiul obiectiv al strabismului. Daca tintele se suprapun,
exista NRC. Diplopia incrucista apare la pacientii cu ARC si esotropie, in timp ce
diplopia neincrucista apare la cei cu ARC si exotropie. Se defineste un “unghi de
anomalie” cand pacientul este rugat sa regleze tuburile pana cand imaginile se suprapun.
Acest unghi subiectiv este egal cu unghiul obiectiv in ARC “armonioasa”.

TESTE ALE STEREOPSIEI

Toatr testele au aratat absenta stereopsiei la pacientii care la testele de acoperire

au aratat o deplasare mai mare de 8 Δ – se poate face astfel diferentierea rapida intre ARC
si MFS. Nu exista apreciere stereoptica la 6000 secunde de arc (testul “Musca” din cadrul
testului Titmus, tinut la 20 cm)

TRATAMENT, EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

Instalarea ARC permite eliminarea confuziei periferice si diplopiei periferice la

copilul cu strabism. In acelasi timp, pacientii cu strabism intermitent pot demonstra ARC
si supresia cand exista deviatie, respectiv NRC si absenta supresiei cand ochii sunt
aliniati. De asemenea, pacientii care prezinta un unghi de deviatie variabil in functie de
pozitia ochiului (ca de exemplu in strabismele “in alfabet”) prezinta modificari al
valorilor ARC si ale localizarii scotomului de supresie la schimbarea pozitiei.
ARC poate sa apara si in absenta supresiei. Astfel, pacientii tineri cu esotropie
cuprinsa intre 25Δ si 40Δ pot folosi pata oarba a ochiului deviat pe post de scotom de
supresie. La acesti pacienti nu se dezvolta deci un scotom de supresie, in schimb este
posibila prezenta ARC.
In urma tratamentului strabismului, ARC poate fi eliminata si inlocuita de NRC
sau de MFS (mai frecvent supa interventii chirurgicale).