Sunteți pe pagina 1din 12

Determinarea refractiei oculare

Refractia oculara reprezinta ansamblul deviatiilor razelor de lumina la trecerea lor prin mediile
transparente refringente ale ochiului. Ochiul reprezinta un sistem dioptric convergent, centrat, care
asigura formarea pe retina a imaginii obiectelor situate la infinit si este format din:
- cornee
- umor apos
- cristalin
- vitros
Refringenta umorului apos si a vitrosului sunt neglijabile astfel incat se poate considera dioptrul
ocular constituit din:
- cornee cu o valoare dioptrica medie de +42D
- cristalin cu o putere dioptrica medie de +20D (cu posibilitatea de modificare a convergentei in
cursul acomodatiei)
Valoarea dioptrica totala a ochiului este de 60D +/- 3D. Ca orice sistem optic convergent, dioptrul
ocular va forma pe retina imaginea reala, inversata si mai mica decat obiectul.
In functie de pozitia focarului razelor luminoase paralele venite de la infinit, dupa ce au fost
refractate de dioptrul ocular (pe ochiul in stare de repaus acomodativ), ochiul poate fi:
- emetrop: focar situat pe retina
- miop: focar situat inaintea retinei
- hipermetrop: focar situat in spatele retinei
Formarea imaginii pe retina depinde de trei factori:
- lungimea ochiului (in medie de 24mm)
- puterea de refractie a dioptrului ocular (60 +/- 3D)
- indicele de refractie a mediilor transparente (= 1,33)
Ochiul care formeaza imaginea obiectelor situate la infinit, inaintea sau inapoia retinei, este numit
ametrop.
Ametropiile (viciile de refractie) pot fi:
- sferice (focale sau stigmice) cand razele luminoase se intalnesc intr-un punct (refractia dioptrului
ocular este aceeasi pentru toate meridianele)
- asferice (afocale sau astigmice) cand razele luminoase se unesc in linii focale (refractia dioptrului
ocular nu este aceeasi pentru toate meridianele)
Examinarea refractiei oculare (aprecierea calitatii dioptrului ocular) se face prin:
- metode subiective
- metode obiective

Determinarea subiectiva a refractiei (metoda Donders)


Examinarea incepe prin determinarea acuitatii vizuale monoculare de la distanta de 5 metri. Pentru
a diferentia scaderea acuitatii vizuale prin vicii de refractie de o afectiune oculara organica se
plaseaza in fata ochiului examinat un punct stenopeic (ecran opac cu un orificiu central cu diametrul
de 1mm). In cazul unui viciu de refractie acuitatea vizuala se va imbunatati datorita reducerii

fasciculului luminos si suprimarea aberatiei cromatice si desfericitatea dioptrului. In cazul unor


afectiuni oculare organice, acuitatea vizuala se va reduce din cauza diminuarii cantitatii de lumina
ce patrunde in ochi.
Examinarea pacientului poate releva una din urmatoarele situatii:
1. Pacientul are AV=1 (citeste corect testele de pe ultimul rand al optotipului).
In aceasta situatie, ochiul examinat poate fi emetrop sau hipermetrop mic compensat prin
acomodatie. Pentru a stabili in care din aceste situatii se gaseste ochiul examinat se plaseaza
in fata lui o lentila convergenta de +0,50D sferica. Daca ochiul este emetrop, vederea se va
tulbura pentru ca lentila convexa il transforma in miop de -0,50D. Daca ochiul este
hipermetrop, acomodatia se va relaxa cu 0,50D iar vederea va fi clara. In aceasta situatie,
pentru a constata gradul hipermetropiei se pun in fata ochiului lentile sferice convergente cu
putere dioptrica progresiv crescanda, cu +0,50D, pana la cea mai puternica lentila convexa
cu care pacientul are AV=1, aceasta lentila exprima valoarea hipermetropiei manifeste.
La persoanele tinere cu hipermetropie, metoda subiectiva este aproximativa pentru ca nu
poate determina valoarea hipermetropiei latente compensata prin acomodatie.
2. Pacientul are AV<1
In acest caz, ochiul examinat poate fi:
- miop
- hipermetrop mic la o persoana care nu mai poate acomoda
- hipermetrop mare la o persoana tanara a carei putere de acomodatie este depasita
Se va plasa inaintea ochiului o lentila sferica convergenta de +1,0D si apoi una sferica
divergenta de -1,0D. Daca ochiul este hipermetrop pacientul va vedea mai bine cu lentila
convergenta iar daca este miop, va vedea mai bine cu cea divergenta.
Dupa stabilirea felului ametropiei se pun lentile de putere crescanda cu 0,50D pentru a afla
gradul ametropiei. In cazul miopiei corectia se va face cu cea mai slaba lentila concava care
asigura AV=1. Prescrierea unei lentile mai puternice va realiza o supracorectie iar ochiul
miop va fi intr-o stare de hipermetropie provocata cu AV buna in continuare, gratie unui
efort acomodativ involuntar. In caz de hipermetropie corectia se va face cu cea mai
puternica lentila convexa care asigura AV=1 iar valoarea lentilei reprezinta aproximativ
gradul de hipermetropie al ochiului.
3. Pacientul are AV<1 si confunda literele (D este confundat cu O sau C; R cu B sau A, E cu F,
etc) iar AV nu se imbunatateste cu lentile sferice.
In aceasta situatie suspectam un astigmatism iar pentru determinarea lui se folosesc teste
specifice ca:
- cadranul orar Green
- testul Fan and Black
a) cadranul orar Green va fi asezat la 5m de pacient. Daca refringenta pacientului este egala
in toate meridianele, el le va vedea pe toate la fel de clare. Daca refringenta oculara este
diferita, unele meridiane vor fi vazute clare iar altele flu. Meridianul vazut clar este
perpendicular pe meridianul emetrop si indica meridianul astigmat. In acest caz se plaseaza
in fata ochiului o fanta stenopeica (disc metalic cu o fanta liniara) orientata pe directia
meridianului astigmat.

Se vor aseza apoi in fata fantei lentile convexe sau concave de putere crescanda pana cand
toate meridianele vor fi vazute la fel de clar. Lentila care produce aceasta egalizare a
claritatii meridianelor ne da gradul astigmatismului. Determinarea gradului astigmatismului
se poate face (dupa ce am aflat axul meridianului astigmat) si cu lentile cilindrice.
Lentilele cilindrice se vor aseza in fata ochiului, perpendicular pe meridianul astigmat, iar
gradul astigmatismului va fi dat de cea mai puternica lentila cilindrica convexa sau cea mai
slaba lentila cilindrica concava care dau vederea cea mai buna.
b) testul Fan and Black este format dintr-un cerc cu linii radiale, spatiate la 10 grade, in
interiorul caruia sunt plasate doua grupuri de linii paralele, echidistante (liniile unui grup
fiind perpendiculare pe liniile celuilalt grup) si un grup de linii in V cu varful indreptat spre
liniile radiare ale evantaiului. Grupurile de linii se rotesc impreuna in interiorul evantaiului.
Rotirea se va face pana cand liniile in V vor fi vazute la fel de clar pe ambele brate ale Vului. In acest moment varful V-ului va indica axul astigmat iar liniile celorlalte doua grupuri
indica meridianele principale ale ochiului.
Puterea lentilei cilindrice corectoare se determina prin egalizarea claritatii liniilor din
grupurile cu linii paralele.

Determinarea obiectiva a refractiei


Metode obiective de determinare a refractiei sunt:
- skiascopia
- oftalmoscopia
- refractometria
- cheratometria (oftalmometria)
- autorefractometria computerizata

Skiascopia
Este o metoda usor de utilizat. Ea consta in determinarea punctului remotum al ochiului examinat si
prin aceasta a refractiei oculare prin examenul umbrei in campul pupilar.
Principiul metodei: proiectia unui fascicul de lumina in pupila ochiului examinat realizeaza o
coloratie rosie a pupilei. Daca se roteste oglinda in jurul axului vertical sau orizontal in pupila
examinata va aparea o umbra care se deplaseaza in acelasi sens sau in sens opus miscarii de rotatie a
oglinzii in functie de starea de refractie a ochiului examinat.
Tehnica de examinare:
Examenul se face in camera obscura si necesita urmatorul instrumentar:
- oglinda plana de skiascopie (prevazuta cu un orificiu central de 3mm) sau skiascopul
- sursa de lumina: se aseaza inapoia ochiului examinat la acelasi nivel cu acesta si la un unghi de 45
de grade fata de axul ochiului
- rigla de skiascopie continand lentile convergente sau divergente cu putere dioptrica crescanda

Examenul skiascopic se face dupa dilatarea pupilei pentru suprimarea acomodatiei. Paralizia
acomodatiei este obligatorie la copii si se face cu solutie de atropina 1% administrata la ambii ochi
cate o picatura pe zi timp de 3-4 zile. La adult suprimarea acomodatiei se poate obtine si cu
midriatice cu actiune de scurta durata administrate de 3-4 ori la interval de 15 minute (homatropina,
mydriaticum, cyclogil, etc).
Examinatorul si examinatul stau fata in fata la distanta de 1m. Pacientul este rugat sa priveasca in
departare pentru relaxarea acomodatiei. Examinatorul va proiecta un fascicul luminos in ochiul
examinat cu ajutorul oglinzii sau al skiascopului, moment in care pupila ochiului examinat apare
colorata in rosu. Se vor imprima oglinzii miscari de rotire pe verticala si orizontala, moment in care
in pupila examinata apare o umbra care se deplaseaza fie in acelasi sens cu miscarea oglinzii (umbra
directa), fie in sens invers (umbra indirecta).
Se pot intalni 3 situatii:
- umbra directa, ceea ce inseamna ca punctum remotum este la peste 1m de ochiul examinat. Ochiul
examinat in acest caz poate fi emetrop, hipermetrop, miop < 1D
- umbra indirecta indica situarea punctului remotum intre ochiul examinat si examinator, deci la sub
1m de ochiul examinat. Ochiul examinat este miop >1D
- punctul mort = absenta umbrei in campul pupilar (pupila apare fie rosie fie complet umbrita).
Semnifica situarea punctului remotum la 1m de ochiul examinat, ochiul fiind miop de 1D
In cazul umbrei directe se pun in fata ochiului examinat lentile convergente de putere crescanda cu
0,5D. Lentila convergenta care produce fenomenul punctului mort (sau inverseaza miscarea umbrei)
supracorecteaza hipermetropia cu o dioptrie deci valoarea hipermetropiei ochiului va fi cu o dioptrie
mai mica decat aceasta lentila. Exemplu: punct mort cu +4D; rezulta ca refractia ochiului va fi +4D
1D = +3D
In cazul umbrei indirecte se pun in fata ochiului lentile concave de putere crescanda cu 0,5D.
Lentila concava cu care se obtine punctul mort lasa necorectata o miopie de o dioptrie, deci, pentru
obtinerea valorii refractiei ochiului examinat se va aduna algebric -1D. Exemplu: punct mort cu
-2,0D; refractia ochiului va fi -2.0 + (-1,0) = -3,0D
Daca punctul mort se obtine cu +1,0D ochiul examinat este emetrop. Refractia = +1,0 1,0 = 0
Skiascopia se face in meridianul orizontal si vertical. Existenta unor diferente in refractiile celor
doua meridiane = astigmatism.
2. Oftalmoscopia este o metoda ce permite o detrminare aprximativa a refractiei ochiului
examinat.Examenul se face in camera obscura ,cu pupilele dilatate. Se vor potrivi lentilele
oftalmoscopului astfel incat sa se obtina o imagine clara al funduui de ochi (FO) . Lentila care
asigura cea mai cara imagine indica valoare refractiei ochiului examinat. Daca examinatorul este
emetrop FO al pacientului emetrop va fi vazut cu 0 dioptrii. Daca pacientul este ametrop ,valoarea
ametropiei va fi data de cea mai puternica lentila convergenta in cazul hipermetropiei sau de c cea
mai slaba lentila concava in cazul miopiei care asigura o imagine calara a FO.
Daca examinatorul este ametrop , la aprecierea refractiei pacientului se va tin cont de valoarea
ametropiei examinatorului valoare care se va aduna sau se va scade din valoarea lebtilei
oftalmoscopului dupa cum ametropia este de acelasi sens sau de sens opus cu ametropia persoanei

examinate. Oftalmoscopia un permite determianre avalorii astigmatismului.


3.Refractometria este o metoda obiectiva ,rapida de determinare a refractiei in meridianele
principale si a inclinatiei exacte a acestora.
Principiul metodei consata in proiectarea unor teste pe retina ochiului examinat si analiza
imaginii obtinute prin reflexia fascicului pe retina. Refractometrele
(Hartinger,Topcon,Rodenstock) folosesc jumatate din pupila pentru proiectarea testului iar
cealata jumatate pentru observatie.
Refractometrul Hartinger proiecteaza o mira formata din doua grupe de cate teri liniute paralele
si doua grupe de cate 2 liniute paralele aszate perpendicular pe primele. Grupele de cate trei
linute servesc la determinarea refractiei in meridianul examinat iar grupele de cate doua liniute
la stabilirea inclinatiei meridianului respectiv.
Dupa clarificarea mirei se citeste pe scala aparatului inclinatia meridianului si refractia acestuia
apoi se roteste aparatul cu 90 grade si se obtine refractia celuilat meridian principal.
Rezulatatele obtinute sunt influentate de acomodatia pacientului motiv pentru care este
necesara suprimarea ei prin midriatice la subiectii tineri.Metoda este rapida si confortabila,
aplicarea ei este conditionata de transparenta mediilor oculare.
4. Autorefractometria computerizata.
Autorefractometrele sunt aparate computerizate cu memorie,calitativ superioare
refrcatometrelor manuale. Dioptronul este un autorefrcatometru care pe baza unor masuratori de
biometrie oculara si analiza imaginii unei grile tst proiectata pe retina calculeaza valoarea
refrcatiei oculare si o inregistreaza automat fiind posibila si imprimarea rezultatelor pe o cartela.
Aparatul exploreaza succesiv 6 meridiane ale dioptrului ocular analizaea relutatele obtinute si
afiseaza refractia pentru doua meridiane principale indicand si corectia teortica. Masurarea este
exacta pana la 12 dioptrii, peste aceasta valore este necesarae verificarea rezultatelor prin alte
metode obiective.
5.Keratometria (oftalmometria) este metoda obiectiva de determinare a refrcatiei corneei (prin
studiul fetei anterioare a acesteia)care se coporta ca o oglinda convexa in care imaginea unui
obiect este directa,micsorata si virtuala.Corneea este responsabila de majoritatea defectelor de
refractie asferica (astigmatisme). Aparatele utilizate permit masurarea corneei pe suprafete mici
cu diametrul de 3-4 mm.
Metoda permite determinarea:
-razei de curbura
-diferenta dioptrica dintre meridianele principale
- gradul de inclinare al meridianelor
-valoarea dioptrica a corneei (unele aparate)
Principiul etodei consta in proiectarea pe corneea ochiului examinat a unor teste si studierea
imaginii lor reflectata de fata anterioara a corneei.

Cel mai utilizat aparat este astigmometrul Javal-Sciotz, care proiecteaza pe cornee doua mire de
culoare verde una de forma dreptungiulara iar cealata sub forma unei scarite duble cu cate trei trepte
,fiecare treapa avand valoarea de 1 dioptrie.Ambele mre auin centru cat eo linie neagra transversala.
Tehnica examenului : Examenul se desfasoara in camera obscura ,bolnavul fiind asezat la aparat.Un
ochi este acoperit cu un ecran iar cel examinat va fixa obiectivul. Se examineaza mai intai
meridianul orizontal punand mirele in contact far asa se suprapuna si cu liniile transversale in
continuitate. In acest moment se poate citi pe scla aparatului raza de curbura a corneei eprimata in
milimetri si refractia meridianului exprimata in dioptrii.
Se roteste aparatul la 90 grade si se examineaza in continuare meridianul vertical. Se pot ici
urmatoarele situatii
-

cele doua meridiane raman in contact cu linia transversala continua (meridianul vertical are
aceeasi refringenta cu cel orizontal)

cele doua mire se suprapun (stigmatism direct sau conform regulei) . Numarul treptelor
suprapuse peste dreptunghi arata gradul astigmatismului in dioptrii. Pe cadranul gradat se
citeste raza de curbura si refractia meridianului vertical.

Cele doua imagini se departeaza (astigmatism invers regulei) indicand faptul ca meridianu
vertical al corneei are putere de refractie maimica decat cel orizontal (raza de curbuar mai
mica). Se vor pune mirele in contact si se roteste aparatul cu 90 grade aducandu-l in pozitia
initaia. In aceasat situatie irele se vr suprapune si putem afla gradul astigmatismului invers
regulei.

Dac ain pozitia orizontala sau verticala mirele sunt in contact dar limitele transversale sunt
decalate este cazul unui astigmatism oblic. Se va roti aparatul pana la asezarea in continuitate a
liniilor transversale. Se noteaza axul si se roteste aparatul cu 90 grade pentru a afla refractia
celulilat meridian principal. Dca mirele un pot fi puse in contact sau sunt deformate este vorba
de un astigmatism neregulat.

Lentile corectoare ale viciilor de refractie


Lentilele sunt medii transparente delimitate de doua suprafete din care cel putin una este curba.
In practica cel mai frecvent se utilizeaza lentile cu ambele sufrate curbe.
La o lentila se descriu:
-

razele de curbura , sunt razlae care dau suprafete curbe ce delimiteaza lentila

centrele de curbura sunt centree suprafetelor lentilei

axa principala este dreapta care uneste cele doua centre de curbura sau in cazul lentilelor cu
o suprafata plana este dreapta perpendiculara pe suprafata plana ce trece prin centrul de
curbura al asuparfetei curbe

centrul optic este situat pe axa principala (axa optica) si reprezinta punctul prin care razele
traverseaza lentila fara a fi deviate.

axele secundare sunt drete care trec prin centru optic

focarul rincipal este punctul in care converg razele luminoase refractate de lentila si
provenite sintr-un fascicul de raze paralel cu axul optic.Focarul principal este situat pe axul
optic

focarele secundare sunt punctele in care converg razele refractate provenite din fasciculele
luminoase neparalele cu axul otpic. Ele sunt situate pe un plan perpendicular pe axul optic
numit plan focal. Lentilele convergente au doua focare principale reale,simetrice in raport cu
centrul optic. Lentilele divergente au focarele princiale virtuale (situate la intersectia
prelungirilor razelor refractate)

distanta focala este distanta dintre centrul optic al lentilei si focarele principale.

Clasificarea lentilelor :
Lentilele pot fi :- sferice (segment de sfera) convexe (convergente)
- concave ( divergente)
- cilindrice (segment de cilindru) convexe
- concave

Lentile sferice convergente


Se noteaza cu + , sunt mai groase la centru decat la periferie si pot fi considerate ca doua prisme
a caror baze sunt in contact. Ele pot fi plan convexe, biconvexe,menisc convexe.
Aceste lentile au proprietatea de a strange intr-un focar F un fascicul de raze luminoase paralele
care strabat lentila.Daca fasciculul de raze luminoase prvine din focarul princeipal al lentilei
razele vor fi paralele dupa trecerea prin lentila. Imaginea data de lentilele convergente va fi cu
atat mai mica cu cat obiectul este situat mai departe de lentila si va fi egala cu obiectul daca
aceasta este situata la dublul distantei focale. Daca obiectul este situat in focarul lentilei
imaginea va fi mai mare decat obiectul dar neclara. Daca obiectul este situat intre focar si lentila
imaginea data va fi mai mare decat obiectul, dreapta si virtuala.

Imagini in lentile convergente

Obiectul

Imaginea
Pozitia

Natura

Sensul

Marimea

In planul focal

reala

rasturnata

Mai mica decat


obiectul

Dincolo de dublul Intre planul focal


distantei focale
si 2 f
(2f)

reala

rasturnata

Mai mica decat


obiectul

La 2f

La 2 f

reala

rasturnata

Egala cu biectul

Intre 2f si planul
focal

Dincolo de 2 f

reala

rasturnata

Mai mare decat


obiectul

In planul focal

La infinit

reala

rasturnata

Mai mare decat


obiectul

Intre planul focal


si lentila

De aceeasi parte
cu biectul

virtuala

dreapta

Mai mare decat


obiectul

La infinit

Lentile sferice divergente: se noteaza cu - sunt mai subtiri la centru decat la periferie si se pot
compara cu doau prismeale caror varfuri sunt in contact. Lentilele divergente deviaza razele
luminoase spre spre periferia lentilei astfel ca un fascicul de raze paralele dupa trecerea prin lentile
va deveni divergent. Focarl lentilelor concave este virtual fiind situat la unirea prelungirilor razelor
divergente. Lentilele divergente dau pentru un obiect normal o imagine virtuala,dreapta, de aceeasi
parte cu obiectul si mai mica sau cel mult egala cu el.
Lentilele divergente pot fi plan convexe, biconcave, menisc concave.
Lentille cilindrice sunt portiuni dintr-o suprafata cilindrica conveza sau concava. Ele au putere de
refractie numai in panul perpendicular pe axul cilindrului din care fac parte. Razele luminoase ce
strabat lentila paralel cu axul cilindrului un sufera nici o deviatie.
Lentilele cilindrice pot fi :
-

bicilindrice (ambele fete sunt cilindrice)

plan cilindrice (cu o fata plana si una cilindrica)

sfero cilindrice (au o fata sferica si una cilindrica)

Prisma este un mediu transparent limitat de doua fete plane neparalele.Intersectia acestor fete
formeaza muchia prismei iar unghiul diedru format intre ele se numeste unghiul prismei. Fata
prismei opusa muchiei se numeste baza prismei. Orice sectiune a unei prisme prisme printr-un plan
perpendicular pe muchia ei se numeste sectiune principala. Daca un fascicul de lumina alba trece
printr-o prisma fasciculul este descompus in culorile componente (fenomen de dispersie) si este
deviat catre baza prismei (efect prismatic).

Un obiect privit print-o prisma este vazut deviat catre varful prismei. Efectul prismatic se masoara
in dioptrii prismatice. O prisma are o putere de o dioptrie prismatica daca imprima o deviatie de 1
cm imaginii unui obiect situat la distanta de 1m. Prismele sunt utilizate in corectarea deviatiilor
strabice.
Aberatiile lentilelor
-Aberatia de sfericitate consta in faptul ca razele marginale ale uni fascicul incident sufera o
refractie mai importanta decat razele centrale : razele periferice sunt focaliate mai aproape iar cele
centrale mai departe de lentila astfel incat imaginea unui punct va aparea prelungita.
Reducerea aberatiei de sfericitate este posibila prin diminuarea diametrului fascilului de raze
incidente.
-Aberatia cromatica: Refractia razelor luminate este diferita in futie de lungimea de unde a
raditatiilor.Radiatiile cu lungime de unda mare sunt refractate mai puternic decat cele cu lungime
de unda mica astfel ca, culoarea rosie este refractata mai puternic decat cea violeta.
-Astigmatismul fasciculelor oblice (astigmatismul de incidenta) face ca imaginea unui obiect situat
inafara axului optic sa apara deformata si stearsa.
-Distorsiunea este rezultatul magnificatiei diferite date de sistemul optic prin faptul ca diferitele
parti ale unui obiect sunt mai apropiate sau mai departate de axul optic.
Masurarea lentilelor
Puterea dioptrica a unei lentile se exprima in dioptrii . Convergenta (pozitiva sau negativa) unei
lentile este egala cu inversul distantei sale focale exprimatea in metri.
C= 1/f
Dioptria este convergenta unei lentile cu distanta focala de 1 m.
Determinarea valorii dioptrice a unei lentile se poate face prin:
-neutralizare cu lentile de valoare cunoscuta. Miscate in fata ochiului lentilele conveze imprima
unui obiect o miscare in sens opus in timp ce o lentila concava imprima o miscare aparenta in acelsi
sens cu miscarea lentilei. Lentila cu valoare cunoscuta care neutralizeaza miscarea imprimata de
lentila studiata ne arata valoarea acesteia.
- aparate speciale numite frontofocometre, permit o apreciere exacta a valorii lentilelor, a
componenetei cilindrice si a axului cilindrului din lentila.
Tipuri de lentile folosite in oftalmologie
Pentru corectia ametropiilor sunt utilizate :
-

lentile aeriene

lentile de contact

Lentilele aeriene : sunt folosite la confectionarea ochelarilor.


Ele sunt fabricate din materiale speciale:

-sticla crown are cele mai bune calitati optice


-policarbonati , materialul are indice de refractie mai mare deci lentilele vor fi mai subtiri, au
greutate mai mica si asigura o anumita protectie impotriva razelor UV
-rasini alil cu indice de refractie mai mare, sunt usoare dar mai putin rezistente
-sticla cu indice de refractie inalt : au calitati optice bune dar sunt mai grele
Prin constructie lentilelor aeriene li se pot aplica materiale antireflexive sau materiale colorate
pentru a asigura un grad crescut de confort. Lentilele fotocromatice sunt fabricate din sticla
fotosensibila care se inchide la culoare cand este expusa la lumina UV si se decoloreaza cand
radiatiile UV sunt reduse.
Lentilele filtrante retin 10-20-25 si 50% din luminozitate.Sunt indicate in afectiuni oculare ce
produc fotofobie.
Lentilele aeriene pot fi :
-

monofocale , au aceeasi putere dioptrica pe toata suprafata

bifocale, sunt lentile cu 2 focare optice reglate unul pentru vederea la distanta si unul pentru
aproape (lentila fiind formata din doua segmente)

trifocale au un al3-lea segment intermediar cu o putere de 50% din aditia pntru citit

lentilele cu putere progresiva asigura o vedere buna la distanta,intermediara si la aproape

Lentilele de contact (LC)


Lentila de cobtact est plasata in contact cu corneea prin intermediul filmului lacrimal.
Materialele din care sunt confectionate trebuie sa fie :
-

permeabile

cu grad ridicat de hidratare

sa permita reducerea grosimii lentilei

Clasificarea lentilelor de contact


1) Dupa rolul lor :
-

LC cu rol optic folosite la corectia viciilor de refractie

LC cu rol estetic folosite in anumite afectiuni oculare (aniridie,policorie) sau in lipsa unor
afectiuni la solicitarea pacientului

LC terapeutice in ulceratii corneene,depozt de medicamente,

2) Dupa extinderea lor pe ochi:


-

LC corneene avand diametrul mai mic decat al corneei(sunt lentile dure)

LC corneo sclerale acopera cornea si limbul sclero cornean

LC sclerale au diametrul mai mare si acopera cornee,limbul sclerocornean si o parte din

sclera
3) Dupa materialul de fabricatie
-

LC dure

LC moi

LC combinate formate dintr-o LC dura in centru si o Lc moale folosita ca suport

4) Dupa caracteristicile optice:


-LC sferice
-LC sfero cilindrice
5) Dupa modul de folosire :
-pntru port discontinuu , LC sunt purtate 8-12 ore pe zi si se scot in timpul somnului
-pentru port prelungit, LC sunt purtate continuu 5-6 zile cu pauza de -1 zi pe saptamana
-pentru port permanent ,LC sunt purtate mai multe saptamani sau luni
Avantajele corectiei cu LC:
-

corectie constanta in toate directiile privirii

camp vizual apropiat de cel normal

asigura o corectie mai buna a astigmatismelor

eliminarea aberatiilor lentilelor

vedere binoculara superioara

comoditate la purtare

asectul estetic

Dezavantajele corectie cu LC :
-posibilitatea aparitiilor unor complicatii corneene
-portul LC este limitat in functie de tipul lentilei si toleranta individuala
-necesita o buna manualitate pentru aplicarea si scoaterea lor de pe ochi
-au o viata relativ scurta (1-2 ani)
-necesita o intretinere riguroasa
-cost destul de ridicat
-controale medicale periodice
Contraindicatiile LC:
-

persoane ce un pot asigura o intretinere corecta ( igiena deficitara,bolnavi psihici,mediu de


munca cu pulberi si coloranti etc)

afectiuni conjunctivale,corneene,ale sistemului lacrimal sau ale pleoapelor