Determinarea campului vizual Retina nu are o uniformitate functionala.

Regiunea maculara este raspunzatoare de acuitatea vizuala, iar restul retinei vizuale (cea preecuatoriala este retina oarba) intervine in alte manifestari ale vederii, cum ar fi vederea crepusculara si nocturna, perceptia unor traiectorii ale unor stimuli aflati in miscare ori in perceptia campului vizual. Limitele unui camp vizual normal sunt urmatoarele : superior 50 grd., nazal 50 grd., inferior 70 grd. si temporal 90 grd. Pata oarba se situeaza la 10-20 grd. temporal de fixatie si corespunde papilei, lipsita de celule senzoriale. Orice exprimare grafica a CV are un punct central ce corespunde fixatiei (maculei) si mai multe cercuri concentrice numite cercuri de eccentricitate, situate la intervale egale de 10 grd. unul de celalalt. Harta campului vizual mai are si meridiane dispuse din 15 in 15 grade ce permit o localizare mai precisa a modificarilor inregistrate. Pata oarba se situeaza la 15 eccentricitate pe meridianul 180 grd. Perimetria poate depista modificari ale campului vizual. Pentru a testa sensibilitatea retinei in diferite zone ale sale folosim stimuli de intensitate mica pentru a depista modificarile discrete (zone ale retinei care au fost afectate partial) si stimuli de intensitate mare pentru zone retiniene cu functionalitate redusa. Pe masura ce luminozitatea si marimea stimulului scad zona in care acesta va fi perceput va fi din ce in ce mai mica, inregistrandu-se zone ale perimetriei ce corespund unor portiuni ale retinei cu sensibilitate egala numite izoptere. Scotoamele reprezinta zone ale campului vizual in care un anumit stimul nu este perceput, inconjurate de zone in care acesta se percepe. Daca scotomul apare la toti stimulii este scotom absolut, iar daca apare la stimuli de intensitate ori dimensiune mica si dispare la stimuli mari ca intensitate ori dimensiune este scotom relativ si arata ca in zona de retina corespunzatoare vederea nu a fost afectata total. In jurul unui scotom absolut se afla unul relativ care face tranzitia spre zona normala.
1

Oricare ar fi tipul de perimetrie folosit acesta testeaza diferenta de luminozitate (sensibilitatea de lumina diferentiala) dintre un stimul si un fond al perimetrului. Tipuri de perimetrie Perimetria este o metoda subiectiva de evaluare a CV, iar rezultatele acesteia trebuie sa fie reproductibile pentru a putea sa comparam valorile obtinute prin repetarea in timp a investigatiei. De aceea s-au perfectionat continuu metodele de perimetrie in vederea unei standardizari a acesteia si a eliminarii pe cat posibil a aspectelor subiective, persistente inca la tehnicile actuale. Perimetria cinetica permite o apreciere a campului vizual folosind stimuli de anumite intensitati si dimensiuni alese prezentate pe o cupola hemisferica in timp ce ochiul fixeaza centrul acesteia, care corespunde fixatiei sau maculei. Cupola hemisferica are o anumita iluminare de fond. Stimulul se deplaseaza cu viteza constanta din periferie spre centru (dirijat manual de catre examinator perimetrie manuala) pe diferite meridiane si pacientul evoca punctele in care acesta este perceput, acestea fiind inregistrate pe harta de perimetrie. Prin unirea punctelor obtinute cu acelasi stimul se obtine izopterul stimulului respectiv. Utilizand diferiti stimuli obtinem mai multe izoptere. Metoda este folosita de perimetre Goldman. Dezavantajele acestor perimetre manuale sunt: - au reproductibilitate mica - investigatia ia mult timp - nu controleaza bine fixatia - pot scapa unele scotoame relative - nu apreciaza panta scotoamelor. Perimetria statica reprezinta baza celor mai moderne perimetre si masoara senzitivitatea retinei in anumite arii prestabilite ale acesteia, prin prezentarea unor stimuli imobili cu luminozitate variabila situati in pozitii fixe. Aceste perimetre sunt computerizate, depasesc toate inconvenientele perimetriei manuale cinetice, prezentarea stimulilor este aleatorie si impredictibila permitand un bun control al fixatiei, prezinta programe diferite
2

pentru diferite forme de glaucom: incipient, avansat, suspect etc. si prin stocarea datelor pot aprecia evolutia bolii. Valoarea diagnostica a perimetriei Examinarea campului vizual este foarte utila in: Afectiuni retiniene: - retinopatia pigmentara campul vizual este tubular - in maculopatii scotom central - in cicatrici sau alte patologii retiniene focale scotoame corespunzand zonei afectate Afectiuni ale papilei - in papilite, scotom central - in neuropatii optice ischemice anterioare, deficite ale CV separate de linia orizontala deficite altitudinale Afectiuni neurologice cu lezarea cailor optice pre sau post chiasmatice determina modificari sistematizate ale CV; acestea constau in disparitia unei jumatati a CV separate de linia verticala numite hemianopsii. - hemianopsie homonima este indiciul al unor leziuni ce afecteaza o cale optica in spatele chiasmei optice - hemianopsie heteronima indica leziuni prechiasmatice - cuadranopsii omonime (amputarea unui sfert din campul vizual bilateral) afectarea cailor optice inalte (radiatiile optice). Modificari campimetrice in glaucom Campimetria este o metoda foarte utila atat in diagnosticul bolii, cat mai ales in aprecierea progresiei bolii. Modificari precoce ale CV in glaucom: - o constrictie generalizata a tuturor izopterelor determinata de o pierdere difuza a fibrelor ganglionare - largirea petei oarbe Dar aceste modificari nu sunt specifice glaucomului aparand si in cazul pupilelor miotice, vicii de refractie, modificari cristaliniene. Zona cea mai vulnerabila ale retinei la primele manifestari ale bolii este retina inferotemporala, iar manifestarile initiale ale CV vor apare in zona superonazala la 10-20 grade de fixatie.

Modificarile precoce specifice sunt: - scotomul paracentral relativ situat la 10 grade in jurul punctului de fixatie - scotomul arcuat Bjerrum apare intr-o zona din campul superior cuprinsa intre 10-20 grade fata de fixatie - treapta nazala Roenne un decalaj al limitelor hemicampului superior si inferior in partea nazala a acestuia datorat rafeului median ce desparte retina superioara de cea inferioara cat si faptului ca retina inferioara este mai vulnerabila la modificarile glaucomatoase decat cea superioara. Modificari tardive ale campului vizual in glaucom Zonele retiniene cele mai rezistente sunt regiunea maculara si superonazala. In stadiile finale ale bolii dupa extinderea si fuziunea scotoamelor mai poate persista o insula centrala (ce permite o buna acuitate vizuala si pacientul neavizat inca nu se adreseaza medicului) si o insula temporala inferioara (corespunzatoare retinei supero-nazale). Ulterior va dispare si insula centrala acum pacientul realizeaza scaderea vederii, ramanand o insula temporala. In aceasta faza a bolii acuitatea vizuala a scazut mult <1/20, si in mod ireversibil, pacientul mai vede doar obiectele prezentate in campul sau temporal inferior. Aspectul campului vizual poate tine de subiectul testat (nivel de adaptare al ochiului, diametrul pupilei, refractie, varsta, nivel intelectual, grad de cooperare) si de experienta persoanei care executa campul vizual ca si de calitatea programelor in perimetria automata.