Acomodația

Acomodația
• Reprezintă mecanismul prin care ochiul
focusează imaginile de la distanță la cele din
apropiere și invers.
• Este realizată prin intermediul cristalinului,
corpului ciliar și al ligamentelor zonulare.
• La copii și tineri cristalinul este foarte elastic și
își modifică cu ușurință curbura, permițând
acomodație maximă.
Cristalinul
Acomodația
Acomodația
 Acomodația
• Cu vârsta, cristalinul își pierde proprietățile
elastice.
• Către vârsta de 40 ani nucleul cristalinului
devine rigid.
 Acomodația
• În conformitate cu teoria clasică a lui von Helmholtz,
cea mai mare putere de acomodație a cristalinului
este la nivelul suprafeței lui anterioare și anume,
central.
• Capsula anterioară este mai subțire la nivel central
decât la periferie, iar fibrele zonulare anterioare se
inseră mai aproape de axa vizuală decât cele
posterioare.
• Aceste particularități anatomice creează condiții
optime pentru acomodație.
 Acomodația
• Suprafața posterioară a cristalinului își
modifică foarte puțin curbura pe durata
acomodației.
• Capsula posterioară este cea mai subțire la
nivel central și reprezintă cel mai subțire loc al
capsulei cristaliniene.
 Acomodația
• Mușchiul ciliar reprezintă un inel, care în
timpul contracției își reduce diametrul,
relaxează fibrele zonulare și cristalinul devine
mai sferic.
• El este format din fibre radiale și circulare.
Mușchiul ciliar
Mușchiul ciliar
 Răspunsul acomodativ
• Poate fi stimulat de mărimea și distanța până la
obiectul privit, de aberațiile cromatice și vederea
încețoșată.
• Acomodația este asigurată de inervația parasimpatică
și anume, fibre ale nervului oculomotor.
• Medicamentele parasimpatomimetice (ex. pilocarpina)
induc acomodația, iar cele parasimpatolitice/
simpatomimetice (ex. atropina) blochează acomodația.
• Medicamentele care relaxează mușchiul ciliar sunt
numite cicloplegice.
 Amplitudinea acomodației
• Reprezintă potențialul maxim al ochiului de a
crește puterea de refracție și a focusa imaginea.
• Un copil sau adolescent poate vedea clar obiecte
amplasate la 10 cm de ochi, cea mai apropiată
distanță la care un ochi normal poate vedea
• Ea se reduce cu vârsta (la 50 ani dispare), la
administrarea anumitor medicamente și în cazul
unor boli.
• Poate fi măsurată la un examen de rutină.
Amplitudinea acomodației
Vârsta Acomodația, dioptrii

Adolescenți 12-16 D

40 ani 4-8 D

După 50 ani <2D

 Facilitatea acomodației
• Reprezintă abilitatea ochiului de a se focusa la
diferite distanțe într-un interval de timp.
• Clinic se determină monocular sau binocular.
Pacientul trebuie să privească la o țintă mică,
iar noi să îi alternăm lentilele cu plus și minus,
care se vor schimba atât de repede încât ținta
va fi văzută cu claritate. Rezultatele se vor
verifica de câteva ori și vor fi prezentate în
cicluri per minut.
 Acomodația și convergența
• Acomodația este în strânsă legătură cu
convergența.
• Pentru a vedea clar un obiect situat în apropiere
odată cu acomodația necesară se efectuează și o
mișcare de convergență, pentru ca imaginea
obiectului fixat să se facă în maculă.
• Astfel, pentru a citi la 25 cm un subiect emetrop
utilizează 4D pentru acomodație și 4 u.m. pentru
convergență.
 Acomodația și convergența
• Pentru același grad de convergență efortul de
acomodație poate varia (convergență relativă).
• Dacă se fixează un obiect cu ambii ochi și se
aplică lentile prismatice, se modifică
convergența fără a se modifica acomodația.
• Acomodația și convergența sunt sinergice și o
perturbare a acestei sinergii se întâlnește în
strabismele acomodative.
 Acomodația și convergența
• O acomodație crescută se însoțește de o deformare a
globului ocular, care determină o modificare de
orientare a fotoreceptorilor retinieni. Scopul acestei
modificări este de a menține axul fotoreceptorilor
centrați în axul pupilar. Aceste modificări se adaugă la
acelea de rotare a ochiului care fac posibilă fuziunea.
• Existența papilei optice face ca deformarea globului
ocular să fie asimetrică în plan orizontal și de aceea
puncte corespondente retiniene pentru o anumită
valoare acomodativă.
 Presbiopia
• Rigidizarea cristalinului o dată cu înaintarea în
vârstă reprezintă cauza principală de pierdere
a proprietății de acomodație a ochiului și este
cunoscută sub termenul de Presbiopie.
 Presbiopia
• Reprezintă pierderea ireversibilă a capacității
de acomodație a ochiului datorită vârstei.
• A fost estimată prevalența globală presbiopiei
către anul 2020 și ea constituie 1,4 bilioane
persoane.
• Vârsta medie de apariție a presbiopiei este de
42-44 ani, iar pierderea totală a acomodației
survine către vârsta de 50-55 ani.
 Fiziopatologia presbiopiei
• Sunt incriminate 2 ipoteze, iar etiologia rămîne a fi subiect
de discuții.
• Prima (lenticulară) susține că presbiopia apare asociată
vârstei și este cauzată de pierderea elasticității
cristalinului, modificări ale capsulei și fibrelor zonulare. Ea
include sclerozarea nucleului cristalinian și reducerea
distanței dintre mușchiul ciliar și ecuator.
• A doua (extralenticulară) susține faptul că există o
disfuncție a mușchiului ciliar, pierderea elasticității fibrelor
zonulare posterioare sau coroidei și chiar scăderea
rezistenței vitrosului pe durata acomodației.
 Insuficiența acomodativă
• Este inabilitatea constantă de a produce
necesarul de acomodaţie corespunzător pentru
vârsta şi starea refractivă a pacientului.
• Cauze: medicamente parasimpatolitice,
antihipertensive, tranchilizante, contraceptive
orale, febră, viroze, traumatisme, carenţe
vitaminice.
• Dacă afecţiunea afectează un singur ochi, cauzele
pot fi: ciclite, glaucom sau traume oculare.
 Insuficiența acomodativă
• Simptomele sunt: vedere neclară la citit,
vedere normală la distanţă şi oboseală
oculară.
• Tratament: cel mai important este să se
trateze cauza.
• Se poate prescrie temporar sau permanent o
lentilă cu plus.
 Astenopia acomodativă
• Este caracterizată prin lipsa menţinerii acomodaţiei 
constante, corespunzătoare vârstei şi stării refractive a
pacientului.
• Cauze: slăbire generală, oboseală, tulburări de refracţie
necorectate, distanţa de lucru mică, computerul,
medicamente.
• Simptome: vederea la citit devine treptat neclară, după
un timp, iar vederea la distanţă este normală.
• Tratamentul: se bazează pe odihnă, vitamine, corectarea
viciilor de refracţie, lentile cu plus (temporar).
 Inerția acomodativă
• Reprezintă inabilitatea de a adapta acomodaţia la
schimbarea distanţei faţă de obiectul privit.
De exemplu, dacă pacientul citeşte şi apoi priveşte
brusc la distanţă el va vedea neclar.
• Simptome: pacientul, de obicei are peste 30 de ani,
are iniţial vederea de aproape neclară, apoi vederea
se clarifică şi devine neclară atunci când priveşte
brusc la distanţă. Acest fenomen este intermitent şi
nu modifică parcursul acomodaţiei.
• Tratamentul: se bazează pe odihnă şi vitamine.
 Paralizia acomodativă
• Apare datorită paraliziei muşchiului ciliar.
• Cauze:
1. congenitală
2. traumatisme
3. medicamente (antispastice, atropină, scopolamină,
antiparkinsoniene)
4. toxică (difterie, botulism, tetanos, ciuperci)
5. infecţioase (meningită, TBC, sifilis)
6. tumorală
7. diabet
• Tratament: tratarea cauzei.
• Se prescriu lentile cu plus.
 Spasmul acomodativ
• Este produs de o contracţie a muşchiului ciliar,
determinând o acomodare permanentă atât
pentru aproape cât şi la distanţă.
• Simptome: vederea la distanţă este fluctuantă,
neclară, iar la citit se produce o senzaţie de jenă
oculară, oboseală şi dureri de cap. Apare mai ales
la adolescenţi care au avut perioade prelungite
de lucru la distanţă mică sau la microscop. Este
însoţit de mioză şi exces de convergenţă.
 Spasmul acomodativ
• Cauze:
1. viciile de refracţie necorectate
2. stres, nevroză, oboseală
3. citit la lumină slabă,
4. medicamente (pilocarpină, acetilcolină),
5. intoxicaţii medicamentoase (morfină, digitalice).
• Tratament: corectarea tulburărilor de refracţie,
condiţii de iluminare bune, odihnă, evitarea
stresului.
Acomodația pozitivă relativă (APR)
• Este măsura abilității maxime a ochiului de a stimula
acomodația și a menține clară vederea binoculară.
• Se testează cu ajutorul unui foropter.
• În primul rând determinăm corecția pentru distanță. Apoi,
rugăm examinatul să privească la o țintă mică amplasată la
40 cm de la ochii lui. Examinatorul va adăuga succesiv
-0,25 D până când vederea va deveni încețoșată. Valoarea
totală a dioptriilor adăugate va fi valoarea APR.
• Valori APR de peste 3,50 D sunt considerate patologice și
includ exces de acomodație.
Cele cu insuficiență de acomodație au valori sub -1,50 D.
 Acomodația negativă relativă (ANR)
• Este măsura abilității maxime a ochiului de a relaxa
acomodația și a menține clară vederea binoculară.
• Determinăm corecția pentru distanță. Apoi, rugăm
examinatul să privească la o țintă mică amplasată la 40
cm de la ochii lui. Examinatorul va adăuga succesiv +0,25
D până când vederea va deveni încețoșată. Valoarea
totală a dioptriilor adăugate va fi valoarea ANR.
• Valori mari ale ANR (peste +2,50 D) sunt indicative
pentru exces de minus, hiperopie necorectată sau
hiperopie latentă.
Mulțumesc pentru atenție!