Proiecția și corecția

vederii
Elaboart de Dumbrăveanu
Maria
 Ochiul
Mai întîi începem cu definția ochiului, ca prin urmare să ne profundăm
mai detaliat în context. Ochiul reprezintă un organ a cărui principală
funcție este cea de a detecta lumina. În domeniul fizicii este sistem optic
natural complicat cu ajutorul căruia omul sesisează vizual mediul
ambiant.
Părțile componente
 Vederea la om
Lumina pătrunde prin partea din față a ochiului printr-o membrană transparentă
numită cornee, înconjurată de sclerotică. În spatele corneei se găsește irisul. Între
cornee - umoare apoasă. Irisul este perforat de pupilă. Pentru ca ochiul să nu fie
deteriorat, atunci când lumina este foarte puternică, pupila se contractă (și prin
urmare, se micșorează); iar în caz contrar, atunci când este întuneric, pupila se
mărește. În continuare, lumina traversează cristalinul, acesta având funcția de 
lentilă convergentă, apoi umoarea sticloasă, în final imaginea fiind proiectată pe
o membrană numită retină. 
 Proiecția vederii
În ochiul emetrop, proiecția se formează pe retină.
Pentru ca razele de lumină să se poată focaliza,
acestea trebuie să se refracte. Cantitatea de 
 depinde în mod direct de distanța de la care este
văzut obiectul. Un obiect situat la o distanță mai
mare necesită mai puțină refracție decât unul situat la
o distanță mai mică. Cel mai mare procentaj din
procesul de refracție are loc în cornee, restul
refracției necesare având loc în cristalin.
Lumina trece prin mediile transparente (cornee,
umoare apoasă, umoare sticloasă și cristalin) si
formează o imagine răsturnată pe retină. Pe retină
impulsuri nervoase ajung prin nervul optic până la
regiunea posterioară a creierului. Acesta din urmă
interpretează semnalele printr-un mecanism complex
care implică milioane de neuroni.
 Corecția vederii
Accesând la corecția vederii, vor fi reprezentate cât bolile sistemului
optic natural, atât și prevenirile defecelor vederii.
Amintim că pentru ochiul normal distanța vederii optime, fără de a
încorda privirea, trebuie să fie de 25 cm.
 Miopia
De regulă, globul ocular al persoanelor mioape este mai lung și razele de lumină
paralele, care vin de la un obiect situat la departare, se focalizează înaintea
retinei, fiind necesară plasarea unei lentile divergente in fata ochiului, pentru le
face sa focalizeze intr-o imagine clara situata pe retina. Cea mai frecventa cauza
de aparitie a miopiei este cea genetica: aproximativ 85%. Dar la cei care lucrează
mult în gadjeturi ecraniere ,poate antrena miopia si astfel se explica aparitia ei la
tineri intre 20 si 25 ani care în copilarie nu au avut nevoie de ochelari.
 Miopie

Ochiul emetrop
 Tratamentul Miopiei
Una dintre cele mai moderne metode de tratament o constituie
operatia de corectare a miopiei, operatie miopie prin care se
realizeaza modificarea refractiei globale a ochiului si eliminarea
nevoii de ochelari sau lentile de contact. Operatia de miopie se
poate face cu laserul sau prin inlocuirea cristalinului cu un
cristalin artificial
Cea mai utilizata metoda de corecție este cea cu ochelari sau
lentile. Medicul testeaza in cabinet diferite dioptrii. Ochelarii
vor fi purtati permanent, atât la distanța cât și la apropiere,
pentru a relaxa musculatura intraoculară, al cărui spasm poate
duce la creșterea miopiei.
 Hipermetropia
Hipermetropia  este o afecțiune a ochiului,
caracterizată prin formarea imaginii în
spatele retinei, ceea ce face ca imaginea să
devină încețoșată. Persoanele ce suferă de
hipermetropie văd totuși relativ mai bine la
distanță, deși văd obiectele depărtate mai
aproape decât sunt în realitate. Aceste persoane
au de cele mai multe ori probleme în a focaliza
imaginile apropiate și nu pot realiza activități
precum cititul sau cusutul. În majoritatea
cazurilor, boala dată apare la îmbătrâniții, 50-
60 de ani.
Tratamentul Hipermetropiei
Hipermetropia se corectează
cu ochelari cu lentile convergente (convexe).
 Strabismul
Strabismul – problemă de vedere care mai poartă numele și de “ochi
încrucișați”. În cazul strabismului, poziția ochilor nu este paralelă iar ochii nu
au capacitatea de a focaliza aceeași imagine în același timp. Strabismul poate
apărea la un ochi sau  mai frecvent – la ambii ochi, constant sau intermitent.
Cauzele strabismului
1. Ereditate – părinții, frații sau rudele apropiate au strabism sau vicii de refracție
2. Afecțiuni neurologice – hidrocefalie, sindrom Down, paralizie cerebrală;
3. Traumatisme craniene, ale orbitei sau ochiului;
4. Vicii de refracție – diferențe de dioptrii între ochi;
 Tratament
Tratamentul în cazul strabismului trebuie început cât mai repede posibil din momentul
diagnosticării.
Scopul tratamentului este realinierea axelor oculare și îmbunătațirea acuității vizuale, obținerea
sau îmbunătățirea vederii binoculare.
Strabismul poate fi tratat:
1. prin ocluzare, plasarea unui bandaj pe ochiul sănătos;
2. prin purtarea de ochelari speciali;
3. prin exerciții ale globului ocular;
4. prin tratamentul cu toxina botulinică sau intervenții chirurgicale.
În cele mai multe cazuri, tratarea se obține prin intervenţii chirurgicale ale muşchilor care răspund de
mişcarea ochiului. De multe ori, operaţia este recomandată precoce, deoarece copilul are şansa la o
dezvoltare normală a vederii binoculare.
 Lentile de contact
Lentilele de contact sunt dispozitive realizate din materiale moi sau
rigide folosite in scop corectiv, cosmetic sau terapeutic, ce se adapteaza
pe suprafata anterioara a globului ocular. Lentile de contact reprezinta o
alternativa la purtarea permanentă a ochelarilor. Avantajul lentilelor de
contact este faptul ca nu limiteaza campul vizual. 
 TIPURI DE LENTILE DE CONTACT ÎN
FUNCȚIE DE DURATA DE PURTARE
RECOMANDATĂ
• lentile cu inlocuire zilnica – acestea se împart de obicei de 30 de bucati (cate una pentru
fiecare zi a lunii). au avantajul că nu necesită cutie sau solutie pentru lentile, se aplică
dimineata, se îndeparteaza seara si se arunca;
• lentile de contact cu înlocuire frecventa săptămânale/bilunare/lunare – se poartă zilnic 12-
14 ore/ zi, se scot seara, se curăță cu solutii de intreținere pentru lentile de contact si se
păstrează în recipientele speciale peste noapte. Se inlocuiesc la 2 saptamani, o luna sau 3 luni,
functie de indicatia producatorului;
• lentile de contact lunare, port continuu. Sunt din silicon-hidrogel si asigură o foarte buna
transmisibilitate la oxigen, se poarta zi si noapte, continuu, se schimba la 1 luna (30 de zile);
• Lentile de contact anuale – se poarta 10-12 ore/ zi, se scot seara. Se recomanda doar in
cazurile dioptriilor extreme, cand nu avem posibilitatea de a prescrie lentilele de contact cu
inlocuire frecventa;
 TIPURI DE LENTILE DE CONTACT IN FUNCTIE DE
MATERIALUL DIN CARE SUNT FABRICATE
Din punct de vedere al materialului folosit, lentilele de contact sunt:
1. moi;
2. rigide – lentile de contact rigide (gaz permeabile) – sunt recomandate la pacientii cu dioptrii cilindrice
mari (4-5 dioptrii), astigmatism neregulat, keratoconus;
3. cu continut mixt (hibride).
Materialele din care sunt confecționate lentilele de
contact moi se împart în două categorii principale:
1.Hidrogelul este un material care transportă oxigenul către ochi
cu ajutorul apei din compoziție. Având un conținut ridicat de
apă, aceste lentile sunt recomandate în special persoanelor care
au ochii uscați, și care nu pot suporta alt material.
2. Silicon-hidrogel este un material superior Hidrogelului,
transmisibilitatea oxigenului poate fi chiar și de 10 ori mai
mare. Lentilele din Silicon-Hidrogel pot fi purtate în mod
continuu până la 30 de zile, după care trebuie schimbată lentila.
Nivelul inițial de apă este mai redus decât în cazul lentilelor din
Hidrogel, minimizând astfel riscul de dezvoltare a bacteriilor.
Cum punem și scoatem
lentilele?
Înainte de proces, spălăm bine pe
mâini pentru a nu dauna ochiului!