Fizica optica

Elaborat de Istrati Laura

Grupa S1501
Facultatea Stomatologie
Chisinau, 2016
Simtul vizual este cel mai important simt al omului si putem
spune ca de el depind toate celelalte simturi.
Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea
exterioara. Dupa calculele unei cercetator, 80% din amintirile pe
care le pastram sunt inregistrate prin vedere, astfel este unul din
cei mai importanti purtatori de informatie din lumea
inconjuratoare.
Ochiul il putem compara cu un aparat foto. Portiunea anterioara
ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel ca lentila de
sticla a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau
doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Ea
reprezinta o lentila convexa convergenta care focalizeaza
imaginile.
Lumina patrunsa prin asemea sisteme de interfete se refracta.
Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza
cantitatea de lumina primita, la fel ca in cazul diafragmei din
spatele aparatului de fotografiat.

Legenda:
1.Diafragma aparatului foto
2.Diafragma ochiului - Pupila
Stratul din profunzimea globului ocular, retina, corespunde
filmului fotografic. Celulele fotosensibile, transmit
informatia optica prin nervul optic la creier. Informatiile se
transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le
si decodeaza.

“Straturile retinei din punct

de vedere histologic”
Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o
imagine inversata. Creierul transforma imaginea vazuta din
pozitie intoarsa in pozitie dreapta, pentru ca el o percepe ca
pe o imagine normala. Dar pentru a invata acest lucru e
nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput
lumea intoarsa cu capul in jos.
 Putem afirma ca ochiul este compus dintr'un sistem de lentile,
care la randul lui e compus dintr'un sistem de interfete ce refracta
lumina:
●
Interfata dintre aer si suprafata anterioara a corneei, care
reprezinta dioptru anterior convex (n = 1,372)
●
Interfata dintre suprafata posterioara a corneei si umoarea
apoasa, care reprezinta dioptru posterior concav (n = 1,336)
●
Interfata dintre umoare apoasa si suprafata anterioara a
cristalinului, care reprezinta dioptru anterior convex (n = 1,413)
●
Interfata dintre suprafata posterioara a cristalinului si umoarea
vitroasa, care reprezinta dioptru posterior convex (n = 1,336)
 Ochiul redus
●
Studiind ochiul din punct de vedere al geometricii, refractia lui
poate fi reprezentata ca un “ochi redus”, daca suma suprafetelor
de refractie este considerata ca o singura lentila. Avem 2 modele
care rectifica ca ochiul este redus la un dioptru prin care razele se
propaga la fel ca în ochiul real:
●
Modelul Listing - ochiul este un dioptru sferic cu raza de 6 mm
care separa aerul de un mediu transparent cu indice de refractie n
= 1.337.
●
Modelul Gullstrand consta dintr-un un sistem optic centrat în
care un dioptru sferic unic cu raza 5,7 mm (care reprezinta
practic corneea: C = 60 D) separa aerul de un mediu transparent
de indice de refractie 1,336. Centrul optic este centrul de curbura
al dioptrului. Distanta dintre centrul optic si retina este de cca.15
mm. Retina se afla în planul focal.
 Mecanismul acomodatiei
Totalitatea proceselor prin care se formeaza imaginea clara pe
retina, a obiectelor situate la distante diferite de ochi formeaza
acomodarea ochiului si presupune trei aspecte care se realizeaza
prin mecanisme diferite:
●
convergenta axelor globilor oculari in scopul suprapunerii in
cortexul vizual a imaginilor de la cei doi ochi se realizeaza prin
contractia diferentiata a muschilor extrinseci ai globilor oculari –
se obtine vederea stereoscopica;
●
acomodarea ochiului pentru vederea clara a obiectelor apropiate
se realizeaza prin cresterea puterii de refractie a cristalinului;
●
reglarea cantitatii de lumina ce patrunde in ochi se realizeaza
prin reflexul pupilar.
 Într-un ochi normal, imaginea unor obiecte foarte îndepartate se
formeaza pe retina. Daca obiectele sunt situate la o distanta mai
mica de 6 m de ochi, imaginea lor s-ar forma în spatele retinei
daca cristalinul nu s-ar bomba marindu-si convergenta. Pentru ca
imaginea sa se formeze pe retina, deci pentru ca ochiul sa posede
o acuitate vizuala normala, indiferent de distanta la care se afla
obiectul fata de ochi, acesta prezinta fenomenul de acomodare la
distanta. Prin acuitate vizuala se intelege precizia cu care sunt
percepute detaliile si contururile obiectelor, distingerea clara a
formelor, dimensiunilor si reliefurilor acestora, precum si
adistantelor pana la obiectul vizat. Acuitatea vizuala se
caracterizeaza prin doi parametri:
●
Minimum separabil definit ca distanta cea mai mica dintre doua
puncte sau linii care se percepseparat si
●
Minimum vizibil definit ca linia sau punctul cel mai fin care
poate fi perceput pe unfond omogen.
Reglarea cantitatii de lumina la ochi
Pupila limiteaza cantitatea de lumina care intra in ochi, avand
diametrul variabil intre 2 si 8 mm. Sfincterul muscular neted al
irisului modifica diametrul pupilar producand mioza, adica
reducerea diametrului pupilar. Contractia sfincterului se produce
prin stimularea parasimpaticului. Dilatatorul pupilar produce
midriaza prin stimularea simpaticului, determinand cresterea
diametrului pupilar. Reducerea sau marirea diametrului pupilar
joaca rolul de protejare a ochiului fata de intensitatea variabila a
luminii. Prin modificarile de curbura, cristalinul functioneaza ca
o lentila biconvexa convergenta ce refracta si concentreaza
razele de lumina pe retina.
 Puterea de refractie a mediilor
●
Corneea este mediul cel mai refringent, cca 40 D. Are cea mai
mare contributie la convergenta totala de cca 60 D.
●
Cristalinul contribuie cu restul de 20 D, dar poate sa creasca
pana la 34 D, la copil fiind de 14 D . Convergenta cristalinului
este variabila datorita modificarii curburii, si este mai mica
deoarece acesta este marginit de medii cu indici de refractie
apropiati în timp ce corneea se afla în contact cu aerul care are
indicele de refractie mult mai mic decât cel al corneei.
Acomodarea la distanta
Acomodarea la distanta se datoreaza elasticitatii cristalinului,
ligamentului suspensor, zonulei lui Zinn, pe care se afla înserati
muschii ciliari circulari si radiari. Organul activ este muschiul
ciliar care este format din doua portiuni, una cu dispozitie
circulara numita si sfincterul ciliar, inervat de parasimpatic si
alta portiune cu orientare radiala numita tensorul coroidei,
inervat de simpatic Cand ochiul priveste la o distanta mai mare
de 6 m, muschiul ciliar este relaxat iar ligamentul suspensor este
tinut sub tensiune. Acesta va pune sub tensiune si cristaloida,
aplatizand cristalinul. Ca urmare raza de curbura a cristalinului
creste, iar puterea de convergenta scade la valoarea minima de
15 dioptrii. Aceasta este acomodarea la distanta, care permite
ochiului emetrop sa vada clar, fara efortul muschiului ciliar
obiectele situate la distante mai mari de 6 m.
Acomodarea in apropiere
Cand privim obiectele situate in apropiere, muschiul ciliar se
contracta si relaxeaza ligamentul suspensor. Tensiunea din
cristalin scade, iar datorita elasticitatii, convergenta suprafetei
anterioare creste de la 15 la 30 de dioptrii. Acomodarea pentru
vederea de aproape se face cu efort contractil din partea
muschiului ciliar si se face pentru distante mai mici de 6 m. Deci
aceasta modificare a cristalinului se realizeaza prin contractia sau
relaxarea muschilor ciliari. Acest mod de acomodare este propriu
numai omului si unor mamifere.
 Defecte geometrice ale vederii (ametropiile)

●
defecte axiale (dimensiunile globului ocular)
●
defecte de curbura (forma dioptrilor)
●
defecte de indice (indicii de refractie ai mediilor
transparente)
●
defecte de elasticitate (proprietatile mecanice ale
cristalinului)
 Miopia
Aproximativ o treime din populatie este depistata cu miopie.
Miopii au dificultati in vederea lucrurilor la distanta, , dar vad
bine de aproape, chiar si cele mai mici detalii. Miopia apare cand
globul ocular este usor mai lung decat de obicei. Aceasta
determina razele de lumina sa se focalizeze în fata retinei, si nu
pe retina cum ar fi normal. Conform defectelor geometrice ale
vederii avem:
●
Miopia axiala - cea mai frecventa. Axul antero-posterior este mai
lung, imaginea se formeaza înaintea retinei. Ea se corecteaza cu
lentile divergente.
●
Miopia de curbura - curbura cristalinului este mai mare,
convergenta va fi marita (de obicei este legata de oboseala).
●
Miopia de indice - creste indicele de refractie datorita cresterii
concentratiei saline - în stari patologice.
 Miopia mai este impartita in doua clase mari:
●
Miopia scolarului care este descoperita in jurul varstei de 6 –7
ani, avand o progresie lenta pana in jurul varstei de 20 – 25 ani,
cand se stabilizeaza. Nu depaseste valoarea de – 6,00 - 7,00
dioptrii. Pacientii respectivi nu vad bine la distanta si au tendinta
de a apropia obiectele de ochi, de asemenea au tendinta de a
strange din pleoape pentru vederea la distanta.
●
Miopia progresiva care este prezenta de la nastere, si evolueaza
progresiv putand atinge valori mari de – 20,00 sau – 40,00
dioptrii. La forma aceasta de miopie de regula apar leziuni
intraoculare.
“Ochiul miop”
Legenda:
Imag.1 si 2 : Corectia miopiei
cu lentile divergente concave
Hipermetropia
Hipermetropia afecteaza aproximativ un sfert din populatia
globului. Persoanele care sufera de acest viciu de refractie pot
vedea obiectele indepărtate foarte bine, dar au dificultati in
vederea de aproape. Oboseala oculara, ceata si durerile de cap
apar dupa cateva ore de lucru la aproape (scris, citit) sau la
sfarsitul programului in functie de gradul hipermetropiei. La
ochiul hipermetrop imaginea unui obiect aflat la infinit se
formeaza in spatele retinei, partea din spate a ochiului, din cauza
ca globul ocular este mai scurt decat cel normal. Majoritatea
copiilor se nasc cu o hipermetropie usoara, dar odata cu cresterea
normala a organismului, globul ocular se alungeste si astfel
scapa de acel plus. De regula oamenii confunda hipermetropia cu
prezbiopia, pentru ca in ambele cazuri exista dificultati in
vederea de aproape, dar cauzele sunt total diferite. Avem
hipermetropia axiala - ax antero-posterior mai scurt.
Hipermetropia de curbura - cristalin mai alungit.
“Ochiul hipermetrop”
Legenda:
Imag.1 si 2: Corectia
hipermetropiei cu lentile
convergente convexe
 Astigmatism
Astigmatismul (ametropia de curbura) - apare cand corneea are o
forma neregulata ( alungita ,eliptica ) si nu sferica asa cum ar fi
normal. Aceasta forma determina focalizarea razelor de lumina
in doua puncte aflate in plane perpendiculare care pot fi pe
retina, precum si in fata sau in spatele retinei. Imaginea formata
pe retina este incetosata iar pacientul acuza lipsa de claritate la
vederea la distanta.Viciile de refractie necorectate la copii pot
produce ambliopie (ochi lenes ), adica vederea scade in timp
pentru ca ochiul respectiv nu si-a dezvoltat suficient functia de
percepere a vederii corecte, puatandu-se corecta pana in jurul
varstei de 6-7 ani, iar la adulti se manifesta prin: tulburari de
vedere, dureri de cap, inrosirea ochilor, lacrimare.
●
Astigmatismult se corecteaza cu lentile de contact torice,
ochelari de vedere si chirurgie refractiva. Poate insoti miopia sau
hipermetropia.
“Ochiul astigmat”
“Corectarea astigmatismului cu
lentile cilindrice”

“Harta utilizata pentru determinarea

axei astigmatismului”
“Vederea normala si defectele de vedere”
Prezbiopia
In momentul in care ochiul pierde capacitatea sa de a vedea clar
obiecte de aproape si simte nevoia de a indeparta ca sa vada mai
clar este semn ca s-a instalat prezbiopia. Intr-un ochi prezbiopic,
cristalinul, care in mod normal, isi modifica forma pentru a
ajusta focalizarea pentru obiectele de aproape, incet isi pierde
flexabilitatea si devine mai rigid. Acest lucru se intampla, de
obicei, incepand cu varstea de 40 - 45 de ani si poate continua
pana la varsta de 60 - 65 de ani. Cand persoana are de facut o
munca ce necesita vedere de aproape, poate aparea durerea de
cap sau sa simta oboseala. Pentru a avea o vedere clara de
aproape este nevoie de o lentila care sa focalizeze imaginea pe
retina, ochelarul fiind necesar numai pentru lucrul de aproape, la
distanta vederea va fi incetosata daca se priveste prin ei.
Prezbiopia este intalnita la toata lumea deoarece este parte a
procesului de imbatranire si nu poate fi prevenita.
●
In cazul in care persoanele prezinta si alte vicii de refractie
precum hipermetropia sau miopia si necesita ochelari de distanta,
din cauza prezbiopiei va aparea o alta valoare dioptrica pentru
aproape, o aditie care va creste in valoare absoluta odata cu
varsta. Astfel un miop cu o valoare de - 5.00 dpt poate sa ajunga
pentru aproape sa aibe nevoie de -2.50 dpt, iar un hipermetrop va
avea un plus mai mare pentru aproape.
“Vedere normala si vederea in prezbiopie”
“Ochiul prezbiop”
Va multumesc !