Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului, este foarte bine constituit

pentru functia vizuala. Lumina patrunde in ochi, traversand, inainte de a atinge retina
mediile transparente si refringente, formate din cornee, umoare apoasa, cristalin si
vitros. Mediile transparente si refringente contribuie la convergenta razelor luminoase
la nivelul retinei

Corneea este primul dioptru ocular, care datorita transparentei sale absolute si puterii
sale refractive are un rol fundamental in transmiterea, refractia si reflexia luminii,
contribuind prin aceasta la calitatea imaginii retiniene.

Cristalinul prezinta o structura complexa, dar cu toata eterogenitatea sa constituie o

remarcabila unitate functionala ce permite, prin transparenta sa, transmiterea luminii,
iar prin puterea sa acomodativa, focalizarea acesteia la nivelul retinei. In timp ce
corneea, umoarea apoasa si vitrosul poseda o putere refringenta nemodificata,
cristalinul isi modifica refractia dupa cum ochiul este utilizat pentru vederea de departe
sau de aproape. Adaptarea sa este asigurata prin jocul muschiului ciliar. Acomodatia
permite astfel proiectarea unei imagini clare pe retina, oricare ar fi distanta obiectului
fixat. Vitrosul, tesut conjunctiv vascoelastic, contine hialocite, celule cu anumita
specializare, alaturi de o substanta fundamentala formata din fibre colagene si
hialuronat de sodiu.

Uveea este membrana vasculara a ochiului alcatuita din iris, corp ciliar si coroida.

Irisul, partea cea mai anterioara a uveei, este o membrana situata in plan frontal, in
forma de disc perforat, care prezinta in centru un orificiu circular, pupila. Rolul
fundamental al irisului este optic, realizand un diagram cu deschidere variabila,
controland intensitatea luminii ce patrunde in interiorul ochiului; el impiedica lumina sa
treaca prin periferia cristalinului, reducand astfel aberatia sferica si cromatica, iar prin
contractia pupilei adanceste focarul ocular cu reducerea cercurilor de difuziune de la
nivelul retinei.

Corpul ciliar este segmentul intermediar al uveei cu rol in acomodarea cristalinului.

Coroida asigura elementele nutritive pentru epiteliul pigmentar si fotoreceptorii

retinieni.
Prin bogatia patului vascular si abundenta debitului sangvin, are rol termic asigurand o
ambianta izoterma pentru desfasurarea proceselor foto-chimice de la nivelul retinei.

Prezenta celulelor pigmentare ii confera coroidei un rol optic, de camera obscura.

Retina, membrana nervoasa a ochiului, este un receptor selectiv pentru radiatiile

electromagnetice cuprinse intre 375 si 760nm. Prima etapa a perceptiei luminoase se
situeaza la nivelul fotoreceptorilor unde exista o interactiune intre fotonii vehiculati de
unda luminoasa si fotopigmenti. Retina nu este decat o expansiune a creierului, ca o
antena la suprafata corpului. Fotoreceptorii retinieni transforma energia electrica in
energie luminoasa datorita fotopigmentilor ce contin un receptor proteic - rodopsina.
Imaginile de la nivelul retinei sunt transmise prin caile optice la centrul cortical al
vederii.

Celula retinitalamica ganglionara constituie primul neuron al caii vizuale. Ea primeste

informatiile prin intermediul dendritelor si contribuie la elaborarea mesajului vizual.

Prin axonul sau, celula ganglionara transmite impulsuri pana la corpul geniculat lateral
in talamus. Ansamblul acestor axoni constituie, din punct de vedere macroscopic,
nervul optic, chiasma si bandeleta optica. Din corpul geniculat lateral pleaca radiatiile
optice, suportul macroscopic al celulelor talamocorticale. Ele ajung la aria vizuala
occipitala constituind calea vizuala principala. O parte din axonii celulelor
retinotalamice se indreapta spre structurile mezencefalice si in special la tuberculii
cvadrigemeni anteriori constituind calea vizuala secundara, implicata in reflexe cu
punct de plecare vizual.

Globul ocular poseda proprietatea de a orienta axa vizuala in directia obiectului fixat
prin musculatura extrinseca ce il roteste in jurul lui. Muschii sunt comandati prin nervii
oculomotori. Cei doi ochi actioneaza simultan, ca un singur ochi, pentru a realiza
vederea binoculara si stereoscopica.

Transparenta corneei, indispensabila patrunderii razelor luminoase, este asigurata prin

mediul intern care o nutreste. Corneea este protejata impotriva agresiunilor externe
prin motilitatea palpebrala care nu lasa intre pleoape decat o fanta palpebrala a carei
inchidere si deschidere este instantanee.
Corneea este aparata si prin sensibilitatea sa proprie, fiind umectata in mod constant
de filmul lacrimal. Globul ocular este inchis si protejat de cavitatea orbitara impotriva
traumatismelor si agresiunilor externe.

Refractia oculara in repaus acomodativ.

Refractia statica

Ochiul normal – denumit emetrop – se caracterizeaza prin doua elemente structurale:

Suprafetele sale dioptrice ( in zona lor optic utila) sunt foarte apropiate de forma unei
calote sferice si sunt corect centrate.

In situatia privirii la infinit – deci in repaus acomodativ – exista un echilibru perfect intre
puterea dioptrica totala a sistemului optic si lungimea axului antero-posterior al
globului ocular.

De aici rezulta doua consecinte:

 focarul imagine este punctiform, stigmic;

 razele paralele ce cad pe cornee – venite de la infinit – se proiecteaza si isi
formeaza focarul exact pe retina.

Realizarea echilibrului perfect intre valoarea dioptrica – deci pozitia focarului imagine
principal – si pozitia retinei, impune armonizarea a trei categorii de marimi:

 raza de curbura a principalelor suprafete dioptrice,

 indicele de refractie al parenchimului corneean si cristalinian,
 lungimea axului antero-posterior al globului ocular.

Ca orice sistem optic convergent, ochiul va forma o imagine reala, rezultata dintr-un
proces psihofiziologic, si mai mica decat obiectul. Marimea imaginii de pe retina este
invers proportionala cu distanta de la obiect la ochi; cu cat aceasta este mai mare, cu
atat imaginea va fi mai mica.

In mod normal, sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicul incident de
raze paralele – venite de la infinit – intr-un focar punctiform situat la nivelul posterior al
ochiului, pe retina, situatie in care vorbim de emetropie.
In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina vorbim de ametropii.

Refractia dinamica. Acomodatia.

Ochiul uman are capacitatea de a vedea clar la diferite distante prin modificarea puterii
sale de convergenta. Aceasta calitate se datoreaza modificarii dioptrilor cristalinieni,
atat ca raza de curbura cat si ca distanta de separare intre ei. Este de fapt punerea la
punct a aparatului fotografic, daca comparam ochiul cu acest aparat optic. In cazul
ochiului aceasta punere la punct se obtine nu prin deplasarea obiectivului, ci prin
modificarea puterii sale de convergenta. Cristalinul sufera trei tipuri de modificari in
cursul acomodatiei:

modificari ale dioptrilor: raza de curbura a fetei anterioare se micsoreaza cu 4 mm si a

celei posterioare cu 0,5 mm; in plus, aceasta modificare de curbura a fetei anterioare
nu este uniforma, ci intereseaza in principal regiunea centrala.

modificarea indicelui de refractie: odata cu modificarea formei cristalinului se schimba

si raporturile dintre lamele intracristaliniene, fapt ce are drept consecinta modificarea
indicelui mediu de refractie al lentilei.

cristaloida se relaxeaza, devenind usor ondulata in vederea de aproape.

Modificarile ochiului in timpul acomodarii sunt:

 pupila se contracta, reduce cercul de difuzie si acomodarea necesara;

 marginea pupilei se deplaseaza in fata;

 suprafata anterioara a cristlinului avanseaza;

 suprafata posterioara a cristalinului reculeaza;

 raza de curbura a suprafetei anterioare a cristalinul scade;

 raza de curbura posterioara a cristalinului scade, dar putin; indicele de refractie

a cristalinului creste;

 punctul principal imagine se deplaseaza spre retina cu 5x10 mm;

 cristlinul se deplaseaza putin in jos;

 punctul nodal imagine se departeza de retina, unghiul scade;

 centrul pupilei de intrare sedeplaseaza spre nas;

 globul ocular se alungeste putin. Acomodatia este definita prin urmatorii

parametrii:

 punctul remotum este cel mai indepartat punct vazut clar de ochi si este situat
la infinit pentru ochiul emetrop (practic, infinitul oftalmologic este situat la distanta de 5
m).

 punctul proxim este cel mai apropiat punct vazut clar de ochi in situatia utilizarii
capacitatii maxime de acomodatie.

 parcursul acomodatiei este distanta dintre punctul remotum si punctul proxim.

 amplitudinea acomodatiei este diferenta dintre refractia ochiului in repaus –

atunci cand priveste la infinit – si refractia aceluiasi ochi atunci cand face maximum de
efort acomodativ.

Senzatia luminoasa. Adaptarea vizuala.

Senzatia luminoasa este determinata de stimularea specifica a fotoreceptorilor

retinieni, de radiatiile electromagnetice cu lungimi de unda cuprinse intre 360 si 770
nm; deasupra si sub aceste valori retina este foarte putin sensibila.

Presiunea fizica pe globul ocular este, de asemenea, susceptibila de a produce

senzatii luminoase de tip anarhic prin excitare mecanica. Excitatia radiatiilor
electromagnetice se produce prin intermediul unor elemente corpusculare, numite
fotoni care poarta o anumita cantitate de enrgie. De aici apare notiunea cantitativa,
pentru declansarea senzatiei fiind nevoie de o anumita densitate de flux, sau un
anumit numar de cuante.

Stimularea retiniana de catre radiatiile electromagnetice, depinde de lungimea de

unda a acestora. Stimulii declanseaza fenomene fizice, chimice si psihologice care
produc impresia senzoriala de lumina. In perceptia vizuala exista doua etape:

 etapa de transductie – fotoreceptia si geneza semnalului electric;

  etapa de transmisie;

Etapa de fotoreceptie. Fotoreceptorii sunt reprezentati de celulele cu conuri si

bastonase care se diferentiaza intre ele prin aspectul celular, tipul pigmentului continut
si prezenta conexiunilor intre spatiile extramembranare si articolul extern, prezente
numai la conuri. Celulele cu conuri sunt in numar de aproximativ 7 milioane, iar cele cu
bastonas sunt in numar de circa 130 milioane si prezinta o densitate maxima pe
macula.

Celulele vizuale cu bastonas contin in membrana discurilor o glicoproteina numita

rodopsina, care joaca rol de receptor membranar al mesajului fotonic, fiind principalul
pigment fotosensibil. Conurile si bastonasele se scurteaza la lumina si se alungesc la
intuneric.

Caile vizuale

Informatiile vizuale captate de retina merg prin intermediul nervului optic, care are un
diametru de aproximativ 3 mm. Informatiile provenite de la semi-campurile vizuale
drept si stang se intersecteaza la nivelul chiasmei optice. Astfel, informatiile vizuale
captate de jumatatea dreapta a fiecarei retine sunt trimise catre emisfera dreapt, in
timp ce informatiile captate de semicampurile stangi ajung la emisfera stanga.