O PTICA E LEMENTARA

1
 C UPRINS
Pag 3. GENERALITATI SI CURIOZITATI

CAP I – OPTICA FIZIOLOGICA

Pag 4. ELEMENTELE GLOBULUI OCULAR
- Sclera
- Irisul
- Corneea
- Cristalinul
- Retina
Pag 6. AMETROPII
- Emetropia
- Miopia
- Hipermetropia
- Astigmatismul
- Presbiopia
Pag 12. TULBURARI ALE VEDERII BINOCULARE
- Strabismul
- Ambliopia

CAP II – OPTICA GEOMETRICA

Pag 16. LENTILE – DESCRIERE SI CLASIFICARE GENERALA
- Scurta istorie
- Lentile convergente
- Lentile divergente
- Lentile sfero cilindrice
Pag 20. ELEMENTELE UNEI LENTILE
Pag 21. TRANSPOZITIA
Pag 22. PARAMETRI OPTICI ESENTIALI
- Vergenta
- Coeficientul lui Abbe
- Indicele de refractie
- Densitatea specifica
- Distanta vertex
- Unghiul pantoscopic
Pag 32. ABERATII OPTICE SI DISTORSIUNI ALE IMAGINII
Pag 36. LENTILE – DESIGNURI SI MATERIALE
- Clasificare dupa material
- Clasificare dupa indicele de refractie
- Clasificare dupa design (monofocale, bifocale, trifocale, progressive)
Pag 42. MONTURI / RAME DE OCHELARI
- Clasificare dupa material si dupa tipul de prindere
- Alegerea si adaptarea monturii
- Diametrul necesar al lentilei
2
 G E NERALITATI S I C URIOZITATI:
Omul datoreaza aparatului vizual posibilitatea de a controla mediul ambiant si el reprezinta
calea cea mai importanta de transmitere catre creier a informatiilor din jurul nostru. Dupa calculele
cercetatorilor, mai mult de 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.

Pentru a putea discuta despre o senzatie a vederii, va trebui sa reusim distingerea obiectelor
unele de altele, adica un grad de iluminozitate ambientala suficienta pentru aparitia senzatiei
luminoase. Practic, este necesara existenta luminii naturale ori artificiale.

Senzatia luminoasa este determinata de radiatiile cu lungimi de unda cuprinse intre 380-780
nm care, atingand ochiul, ajung in totalitate pe retina. Asadar, pentru a fi perceput un obiect este
necesar impulsul extern (lumina) care traverseaza corneea si cristalinul (suita de procese de
refractie) si strabate corpul vitros, ajungand pe suprafata retinei, care tapeteaza camera
posterioara a ochiului. Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile – conuri si
bastonase. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina dar, cu exceptia culorilor albastru si verde,
nu pot diferentia culorile. Conurile pot deosebi culorile si maresc claritatea imaginii, dar sunt
nefunctionale in conditii de lumina slaba.

La nivelul retinei (in special zona centrala a acesteia) radiatia luminoasa este selectata si doar
componentele electromagnetice cuprinse in intervalul 375 nm si 780 nm sunt transmise catre
centrul cortical al vederii. Fotoreceptorii retinieni (conuri si bastonase) transforma energia
electrica in energie luminoasa datorita fotopigmentilor ce contin un receptor proteic: rodopsina
(retinen + opsina). Acest proces fotochimic transforma potentialul de repaus al celulelor nervoase
in potential de actiune. Unda declansata este transmisa la cortex, unde imaginea vizuala este
perceputa si analizata, apoi fiind retransmisa o noua unda la retina pentru perceptia finala a
imaginii vizuale.

Ca urmare a studiilor efectuate s-a constatat ca tesuturile oculare absorb diferit radiatiile
luminoase, functie de lungimea de unda a acestora. Retina este cea mai sensibila la lumina albastra
(380-510 nm, cuprinsa in spectrul vizibil), cristalinul este vulnerabil la radiatia ultravioleta UVB
invecinata (280-320 nm), in vreme ce corneea este afectata de radiatia UVC (190-280 nm).

Astazi, constituie o certitudine, fundamentata pe observatiile clinice efectuate in intreaga lume,

faptul ca lumina albastra este una din principalele cauze ale retinopatiilor senile.

Trebuie sa luam in considerare aceasta observatie avand in vedere ca aceste fascicule de unda
ale spectrului vizibil sunt incarcate cu cea mai mare energie si ele patrund, nefiltrate de cornee si
cristalin, direct in camera posteriora a globului ocular, atingand tesuturile retiniene.

3
CAP.I. O PTICA F IZIOLOGICA

1 . ELEMENTELE GLOBULUI OCULAR

1.1. SCLERA (SCLEROTICA)

Sclera constituie invelisul exterior al globului ocular. Anterior este separata de cornee prin
limbul sclero-cornean, iar posterior se continua cu teaca nervului optic, care la randul sau se
continua cu invelisul creierului. Sclera are un aspect alb sidefiu, este dura si rezistenta, care insa
este inca elastica si deformabila la copii.

La adult insa, devine mult mai dura si rezistenta si are urmatoarele roluri:
• Mentine forma sferica a globului ocular
• Mentine prin rigiditatea sa presiunea globului ocular
• Asigura suport de insertie pentru muschii extraoculari
• Asigura un grad de protectie impotriva traumatismelor.

1.2. IRISUL
Reprezinta portiunea anterioara a tractului uveal si constituie diafragmul ce permite razelor de
lumina sa treaca (ca la un aparat fotografic ) doar prin deschiderea pupilara.
4
 Irisul este colorat si da astfel culoarea specifica ochilor fiecarei persoane. Se pot descrie ca parti
componente:
• pupila cu gulerasul sau pigmentar de culoare bruna si rasfrant spre exterior
• suprafata anterioara cu neregularitati numite cripte si proeminente
• radacina irisului care ia parte la formarea unghiului camerian si se continua cu corpul ciliar
• sfincterul pupilar, circular in jurul pupilei, care determina contractia pupilara (mioza)
starea ochiului in lumina diurnal
• dilatatorul pupilar care prin contractie determina dilatarea pupilei, deci (midriaza) – starea
ochiului in lumina nocturna

1.3. CORNEEA
• Reprezinta partea anterioara si transparenta a globului ocular.
• Delimitarea fata de sclera se face printr-o zona de aspect inelar, denumita limbul sclero-
cornean.
• Constituie primul dintre mediile transparente ale globului ocular
• Asigura alaturi de celelalte straturi, integritatea globului ocular
• Face parte din dioptrul ocular si asigura convergenta razelor catre macula.

1.4. CRISTALINUL
Cristalinul este de forma lenticulara biconvexa si face parte din diafragmul irido-cristalinian.
Este situat imediat in spatele irisului si pupilei (care de fapt aluneca in timpul miscarilor pe
suprafata cristalinului) si in fata corpului vitros.
Este unul din constituentii importanti ai dioptrului ocular, alaturi de cornee .
Aspectul general este ca un sac transparent, rotund ovalizat, deosebit de elastic si de
transparent. In timp, prin acumulare neincetata de fibre si prin densificare, elasticitatea, indicele de
refractie si volumul se modifica.
Prin elasticitatea sa in functie de tensionarea prin intermediul zonulei, isi poate modifica
curburile si deci valoarea dioptrica. Se realizeaza astfel acomodarea, deci vederea la aproape.
Insa, pe masura ce se inainteaza in varsta, scade puterea de acomodare a acestuia, ce duce la
aparitia presbiopiei.

1.5. RETINA
Retina reprezinta membrana interna a globului ocular, de origine nervoasa, care se intinde de la
nervul optic pana la orificiul pupilar , fiind in contact cu tunica medie.

In retina exista circa 130 de milioane de bastonase (celule responsabile cu vederea diurna sau
nocturna) si circa 6,5 milioane de conuri (sensibile pentru vederea culorilor primare – rosu, verde
si albastru). Aceste celule numite fotoreceptori transforma energia luminoasa in energie electrica,
transmisa apoi prin nervul optic la scoarta cerebrala unde se formeaza senzatia de imagine.

5
 În centrul retinei (acolo unde este intersectată de axul optic) se găsește o zonă în care celulele
fotosensibile sunt foarte concentrate, numită pată galbenă - aceasta furnizează creierului cea mai
clară imagine.
Pata galbenă sau macula lutea are un diametru de cca. 3 mm, se află așezata temporal, in centrul
careia se afla o zona mai puțin vascularizata într-o depresiune mică (Fovea centralis) si este singura
regiune colorată mai intens din regiunea fundului ochiului, având culoarea galbenă, care se
datorează pigmentului numit luteină.
Aici pe maculă se formează imaginea cea mai clară a vederii (de precizie) necesară cititului iar
regiunile înconjurătoare realizează o imagine mai neclară ce realizează cercul vizual din jurul
imaginii clare (ceea ce este văzut cu coada ochiului).

2. AMETROPII
O ametropie reprezinta o tulburare a vederii provocata de un viciu de refractie in mediile
transparente ale ochiului. Practic orice anomalie a refractiei oculare (miopie, hipermetropie,
astigmatism) poate fi numita ametropie.

6
 2.1. EMETROPIA

Emetropia reprezinta proprietatea ochiului (aflat intr-o stare neutra sau relaxata) de a vedea
normal, fara lentile de corectie, un obiect indepartat aflat la “infinit” (peste 6m).
Aceasta stare a ochiului normal se realizeaza atunci cand puterea de refractie a corneei si
lungimea axiala a ochiului se echilibreaza astfel incat razele de lumina sunt focalizate exact pe
retina (imaginea este formata pe retina). Un ochi emetrop are o putere totala de aproximativ 60
dpt.

2.2. MIOPIA

Miopia este un defect al vederii care se manifesta prin imposibilitatea de a distinge clar
obiectele situate la o distanta mai mare. Aceasta se intampla deoarece razele paralele, ce vin de la
un obiect, atunci cand traverseaza globul ocular, se focalizeaza inaintea retinei, permitand doar
distingerea obiectelor situate la o distanta mai mica.

Aceasta se datoreaza fie unui ochi prea lung, cu axul antero-posterior mai mare decat normal
(miopie axila), fie unei puteri prea mari a sistemului optic al ochiului (miopie de putere).

7
 Miopia afecteaza aproximativ o treime din populatie. Aceasta debuteaza de obicei in copilarie,
crescand progresiv pana in jurul varstei de 18 ani. Miopia este o tulburare a vederii, ce in urma
compensarii poate stagna, insa nu poate regresa.
Miopii acuza vedere incetosata la distanta, incearcand sa-si amelioreze vederea ingustand fanta
palpebrala, ceea ce le da un aspect incruntat. In schimb miopii au o vedere foarte buna la apropae,
fiind in general meticulosi, foarte atenti la detalii.
Miopia se poate compensa cu lentile aeriene divergente (-) deplasând focarul pe retină, cu
lentile de contact sau prin chirurgie laser, in cazul unor dioptrii foarte mari.

2.3. HIPERMETROPIA

Hipermetropia este un defect al vederii caracterizata de un deficit de convergenta, ceea ce

faciliteaza ca imaginea obiectelor sa se formeze in spatele retinei astfel incat imaginea devine
incetosata. Aceasta se datoreaza faptului ca ochiul are un ax antero-posterior mai scurt decat cel
normal.

8
 De aceea, la nivelul maculei (zona de acuitate vizuala maxima) lumina se proiecteaza sub forma
unui cerc luminos, responsabil de vederea neclara, ceea ce duce scaderea acuitatii vizuale pentru
departare dar si pentru apropiere.
Deoarece persoanele cu hipermetropie vad neclar la toate distanțele, ele trebuie sa depuna
constant un efort de acomodare pentru a focaliza, fapt care duce la incordare, dureri de cap si
oboseala oculara.

Hipermetropii vad totusi relativ mai bine la distanta (in special copiii si tinerii), desi vad
obiectele departate mai aproape decat sunt in realitate. Aceste persoane au de cele mai multe ori
probleme insa in a focaliza imaginile apropiate si nu pot realiza activitati precum cititul sau cusutul.
Din punct de vedere optic, hipermetropia este contrara miopiei si se corecteaza cu lentile
convergente (+), cu lentile de contact sau prin chirurgie laser, in cazul unor dioptrii foarte mari.

2.4. ASTIGMATISMUL

Reprezinta o problema vizuala a ochiului cauzata de o imperfectiune a curburii corneei

(astigmatism cornean)sau a lentilei ochiului (astigmatism lenticular), cel mai frecvent fiind cel
cornean.
In situatia in care corneea si/sau cristalinul nu este neteda si uniform curbata, asa cum se
intampla in mod normal, razele de lumina nu sunt refractate corespunzator si apare eroarea de
refractie.

9
 In ambele cazuri, vedera este neclara sau distorsionata atat pentru obiectele indepartate cat si
pentru cele apropiate.
De cele mai multe ori, astigmatismul apare de la nastere cu tendinte de accentuare in timp si
poate insoti miopia sau hipermetropia, in acest caz fiind corectat cu lentile sfero-cilindrice. Cand
astigmatismul nu insoteste nici un viciu de refractie, acesta se corecteaza cu lentile plan-cilindrice.
Astigmatismul poate fi corectat atat cu lentile aeriene, cat si cu lentile de contact.

10
 2.5. PRESBIOPIA
Reprezinta o insuficienta fiziologica de acomodatie a sistemului vizual, asociata cu imbatranirea
naturala a globului ocular si are o tendinta progresiva in pierderea abilitatii de a focaliza cu
usurinta lucrurile aflate in apropiere.
Acomodarea reprezinta procesul de marire a puterii dioptrice a ochiului, prin deformarea
cristalinului. Intotdeauna, acomodarea este insotita de un proces conex numit convergenta.
Convergenta reprezinta micsorarea distantei dintre pupile (distanta interpupilara) odata cu
focalizarea obbiectelor aflate in plan apropiat.
Scaderea capacitatii acomodative a ochiului este un rezultat al inaintarii in varsta cauzat de
scaderea elasticitatii cristalinului si a totodata a cresterii rigiditatii sale si slabirea puterii
muschiului ciliar al ochiului. Aceste aspecte conduc la focalizarea luminii in spatele retinei atunci
cand privim la obiectele aflate in apropiere si iata nevoia de un plus de putere dioptrica la fel ca in
cazul hipermetropiei.
Simptomele presbiopiei de obicei survin dupa varsta de 40 de ani si devine o problema cand
cerintele sale vizuale zilnice nu mai pot fi indeplinite si se manifesta initial prin dificultatea de a citi
caracterele tiparite foarte mici si nevoia de a “intinde mana” pentru a focaliza mai usor, dureri de
cap, stres ocular.
Este clar ca aparitia si evolutia presbiopiei depinde de un eventual viciu de refractie
preexistent, marimea diametrului pupilar, si natura ocupatiei persoanei respective. In functie de
necesitatile vizuale presbiopia poate fi corectata cu ajutorul lentilelor monofocale, bifocale,
progresive si progresive pentru interior.

11
3. TULBURARI ALE VEDERII BINOCULARE
Vederea binoculara reprezinta capacitatea de a percepe ca o singura imagine, imaginile
receptionate de fiecare ochi in parte. Vederea binoculara nu este innascuta, ea se formeaza in
primele luni de viata si se dezvolta cel mai frecvent pana la varsta de 5 ani. In tot acest interval
vederea binoculara este o functie fragila, de aceea orice deficienta a vederii binoculare trebuie
diagnosticata si tratata cat mai devreme.

Vederea binoculara reprezinta capacitatea aparatului vizual de a percepe in relief obiectele

tridimensionale, permitand aprecierea distantei si a adancimii si sunt necesare 3 elemente:
• Perceptie simultana
• Fuziunea (suprapunerea) celor 2 imagini la nivelul creierului
• Vederea in spatiu (stereopsia)

Prezenta vederii binoculare este conditionata de anumiti factori:

▪ acuitate vizuala buna la ambii ochi;
▪ miscari oculare normale;
▪ absenta deviatiilor strabice (ochi paraleli).
De aceea, este foarte important ca primul consult oftalmologic sa se realizeze din primele luni
de viata, atunci cand parintele observa ca “ceva nu e in regula” cu ochii copilului sau.

Prezenta strabismului si/sau a ambliopiei (ochi lenes) afecteaza vederea binoculara. De fapt,
copilul vede cu un singur ochi predominant (creierul neutralizeaza imaginea provenita de la ochiul
lenes), sau vede cu fiecare ochi, dar pe rand.

3.1. STRABISMUL

12
 Strabismul este o afectiune oculara in care se manifesta o deviatie a unei axe oculare in raport
cu cealalta si poate fi cauzat fie de o tulburare neurologica de coordonare a ochilor fie de o
tulburare musculara.
De obicei acest lucru se intampla din lipsa de coordonare intre muschii extraoculari punct din
spatiu si impiedica vederea binoculara, afectand si perceptia in profunzime a spatiului.

Poate aparea de la nastere sau in urma unui accident, poate fi transmis ereditar si trebuie
corectat de la varste cat mai mici, pentru a putea fi neutralizat.
Strabismul poate fi corectat prin tratamente orto-optice in copilarie, chirurgical, sau efectul
optic nemultumitor poate disparea prin corectia cu lentile prismatice.
Strabismul este clasificat in functie de directia gresita de aliniere a ochilor. Astfel, cand un ochi
priveste drept inainte spre obiectul vizualizat, celalalt ochi este aliniat gresit spre interior
(esotropie sau „ochi incrucisati”), spre exterior catre ureche (exotropie sau divergent) in sus
(hipertropie) sau in jos (hipotropie)

Strabismul poate fi intermitent sau constant. Strabismul intermitent se poate agrava atunci
cand muschii ochilor sunt obositi - de exemplu, seara sau in timpul unei episod de boala. Parintii
pot observa cum ochii copilului privesc in directii diferite din cand in cand in primele luni de viata,
in special cand copilul este obosit. Fenomenul este perfect normal, deoarece copilul inca invata sa-si
focalizeze ochii si sa lucreze impreuna. Majoritatea bebelusilor depasesc acest strabism intermitent
pana la varsta de 3 luni.

13
 3.2. AMBLIOPIA

Ambliopia este o boala a sistemului vizual caracterizata prin scaderea considerabila a acuitatii.
In cazul ambliopiei se poate discuta despre asa numitul “ochi lenes” si reprezinta o consecinta a
unei dereglari de vedere binoculara, fara a fi implicata o leziune de natura organica.
O persoana cu ambliopie nu realizeaza ca nu vede bine cu unul dintre ochi, astfel creierul ignora
imaginile de la nivelul ochiului cu probleme si percepe doar imaginile de la ochiul sanatos. Prin
actiunea creierului de a suprima imaginea deficitara, cei afectati de ambliopie vad bine cu ambii
ochi deschisi si de aceea este foarte greu de depistat aceasta afectiune.

14
 Exista mai multe forme de ambliopie, dar cele mai frecvente sunt cele insotite de vicii de
refractie (miopie, hipermetropie, astigmatism) sau de strabism si cu cat este diagnosticata mai
devreme, cu atat sansele de tratare sunt mai crescute.

In cazul in care ambliopia este cauzata de miopie, hipermetropie sau astigmatism, tratamentul
consta in prescrierea unor ochelari sau a unor lentile de contact speciale.

In cazul in care este asociata cu strabismul, cea mai eficienta forma de tratament pentru
ambliopie, este reprezentata de o abordare chirurgicala pentru a corecta defectul muscular de la
nivelul globului ocular. Abordarea este similara si pentru “pleoapele cazute”.

In cazul in care pacientul nu doreste interventie chirurgicala, medicul poate recomanda terapia
vizuala care consta in executarea unor exercitii fizice ocularece urmaresc imbunatatirea
capacitatilor vizuale. Aceasta abordare este utila in cazul ambliopiei cauzate de strabism,
astigmatism, etc.

Nota importanta:
In ceea ce priveste tratamentul clasic al adultilor cu ambliopie, nu exista rezultate notabile.

Ambliopia poate fi reversibila daca este diagnosticata inaintea varstei de 6-7 ani, inainte ca
reflexul binocular sa se fi stabilit si desi unele cercetari arata ca se poate trata chiar si pana la 12
ani, tratamentul este cu atat mai eficient cu cat este inceput mai devreme, cele mai bune rezultatate
fiind obtinute la pacientii ce au beneficiat de tratament de specialitate inainte de varsta de 10 ani.

15
CAP. II. O PT ICA G E OMETRICA

1. LENTILE – Descriere Generala

In optica, lentila este o piesa realizata dintr-un material transparent (sticla, material plastic,
etc.), cu doua suprafete opuse in general curbe, folosita singura sau impreuna cu alte piese similare
pentru a concentra sau diverge lumina si a forma imagini ale obiectelor. Lentilele se bazeaza pe
fenomenul de refractie a luminii, adica schimbarea directiei de propagare a acesteia la trecerea
dintr-un mediu transparent in altul.

16
 In limba româna cuvintul "lentila" provine din franceza, unde lentille insemna initial linte (o
planta ale carei seminte au o forma plata usor bombata), iar apoi a fost folosit si pentru a desemna
piesa optica avind aproximativ aceeasi forma.

1.1. SCURTA ISTORIE

Lentilele, intr-o forma sau alta, sint produse si folosite de om de citeva mii de ani, dar prima
mentiune o gasim in Grecia Antica, in comedia "Nephelai" (Norii) a poetului Aristofan, care vorbeste
despre o lentila convergenta folosita la a da foc unui obiect concentrind razele soarelui pe acesta.
Pliniu cel Batrin (23-79) scrie ca imparatul roman Nero folosea o bucata de smarald cu
suprafetele concave pentru a urmari luptele de gladiatori, probabil pentru ca suferea de miopie.
Matematicianul persan Alhazen (965-1038) a scris primul tratat semnificativ de optica, in care
discuta despre rolul cristalinului ochiului in formarea imaginilor pe retina.
Prin secolul XI apar mentionari ale folosirii lor si in scop optic. Se foloseau lentile semisferice
din cristal de stanca sau din beriliu si ei le numeau "lapis ad legendum", in traducere, "piatra de
lectura". Acesti asa zisi ochelari fiind foarte grei, erau tinuti cu mana in timpul cititului, dar nu
inaintea ochilor, ci a textului de lecturat.
De abia prin Venetia anilor 1300 s-au fabricat niste sticle ingenioase, concave sau convexe
,numite "besicles", din cristal, pentru a corecta vederea. Asadar, florentinul Salvino D’Armati, ar fi
inventatorul ochelarilor optici cu adevarat.

1.2. LENTILE CONVERGENTE – (CONVEXE)

Se noteaza cu semnul ” + “ si au centrul mai gros si marginile mai subtiri. Se pot compara cu
doua prisme cu bazele in contact. Sunt considerate lentile pozitive, pentru ca formeaza imagini
reale, razele luminoase fiind deviate prin centrul lentilei spre interior.
17
 Lentilele convergente transforma un fascicul paralel intr-unul convergent.

Aceste lentile pot fi plan convexe, biconvexe sau menisc convexe. Caracteristica lor este ca
produc convergenta razelor de lumina intr-un focar F situat dincolo de lentila. Doar raza care trece
prin axa optica nu este deviata. Lentilele convergente corecteaza hipermetropia, presbiopia si
afakia.

Afakia (afachia) reprezinta lipsa cristalinului din structura ochiului.

Fara cristalin ochiul nu se mai poate acomoda pentru vederea clara de aproape sau la departare,
fiind asemanator cu ochiul hipermetrop.
Corectarea defectului de vedere se face cu ajutorul unui implant de cristalin, purtarii de lentile
de contact sau a ochelarilor.

1.3. LENTILE DIVERGENTE (CONCAVE)

Se noteaza cu semnul “-“, fiind mai subtiri la centru si mai groase la margine. Se pot compara cu
doua prisme care vin in contact la varf.
Lentilele divergente transforma un fascicul paralel intr-unul divergent.
18
 Lentilele divergente se folosesc pentru corectarea miopiei si a presbiopiei, in cazul in care
aceasta apare pe fondul unei miopii pre-existente.
Lentilele prismatice deviaza axa vizuala catre baza iar imaginea se deplaseaza catre varf .

Axarea se va face in functie de directia baza –varf. Notatii : BAZA TEMPORAL ,BAZA NAZAL,
BAZA SUS , BAZA JOS 

1.4. LENTILE SFERO-CILINDRICE

Opus suprafetei lentilelor sferice, care au aceeasi raza de curbura si aceeasi putere refractiva in
toate meridianele, suprafata unei lentile sfero-cilindrice are o curbura ce variaza de la o valoare
minima pana la un maxima. Caracteristic este faptul ca aceste valori extreme totdeauna sunt situate
pe meridiane opuse la 90 de grade. Asadar, puterea refractiva variaza de la unul din meridiane la
celalalt si focalizarea razelor de lumina nu se face intr-un singur punct, ci in una sau doua linii
focale.

19
 2. ELEMENTELE UNEI LENTILE
O lentila simpla se compune dintr-un material transparent marginit de doua suprafete slefuite,
in general sferice. Forma lentilei si caracteristicile materialului determina proprietatile optice ale
acesteia:
• Axa optica este axa de simetrie a lentilei, care trece prin centrele de curbura ale
suprafetelor ei. Cind una dintre suprafete este plana, axa optica este acea
perpendiculara pe suprafata plana care trece prin centrul de curbura al celeilalte
suprafete.
• Focarele lentilei sunt acele puncte in care se concentreaza (sau din care diverg) razele
de lumina care vin intr-un fascicul paralel orientat dupa axa optica.

Distanta focala este distanta dintre lentila si focar.

Puterea optica este inversul distantei focale exprimate in metri. Unitatea de masura a puterii
optice este dioptria, egala cu m –1. Lentilele convergente au puterea optica pozitiva, iar cele
divergente negativa.

Centrul optic- reprezinta punctul in care nu exista nici un fel de aberatie.

Dioptrimetru: mijloc de masurare utilizat la masurarea puterii frontale si a puterii prismatice

ale lentilelor de corectie a vederii, la orientarea si marcarea lentilelor si la verificarea corectitudinii
pozitionarii acestora in montura.

Dioptrimetru analogic: dioptrimetru cu scara continua (cu repere).

Dioptrimetru numeric: dioptrimetru care afiseaza valorile masurate prin rotunjire la valoarea
incrementala cea mai apropiata.

Putere frontala, vergenta: inversul distantei focale de 1 m intr-un mediu al carui indice de
refractie este egal cu 1.

Dioptrie: unitate de masura a vergentei egala cu inversa unei distante focale de 1 m, intr-un
mediu al carui indice de refractie este egal cu 1, notata cu simbolul D sau dpt.

Putere prismatica: devierea prin efect de prisma a unui fascicul de lumina incident normal la
suprafata posterioara a lentilei, masurata perpendicular pe directia de incidenta.

Dioptrie prismatica: unitatea de masura a deviatiei data de o prisma, egala cu 100 ori tangenta
unghiului de deviatie a fasciculului. O dioptrie prismatica corespunde cu o deviatie de 1 cm la o
distanta de 1 m si se noteaza cu simbolul  sau pdpt.

Lentila de putere sferica, lentila axosimetrica: lentila care strânge un fascicul paraxial de raze
paralele intr-un singur focar.

Lentila de putere astigmatica: lentila care strânge un fascicul paraxial de raze paralele in doua
linii focale si care spre deosebire de lentila sferica are doua puteri principale (una maxima si una
minima considerate in cele doua sectiuni principale, reciproc perpendiculare).

20
 3. TRANSPOZITIA

Uneori este nevoie sa transpunem o notatie pentru o lentila sfero-cilindrica in forma de cilindru
plus sau forma de cilindru minus si invers. Cele doua forme sunt doua feluri de a exprima aceeasi
valoare de lentila.
Reguli de transpozitie:
Valoarea numerica a noii sfere va fi egala cu suma algebrica dintre valorile numerice ale sferei si
cilindrului initial.
Valoarea numerica a noului cilindru va ramane intotdeauna aceeasi, dar cu semn schimbat;
Axul cilindrului transpus este intotdeauna opus cu 90˚ axului cilindrului initial, dar ramane in
intervalul 0˚-180˚.
Exemplu: -3,50 sf + 6,50 cyl Ax 180˚ = +3,00 sf -6,50 cyl Ax 90˚
In acest caz, se pot verifica puterile pe cele 2 axe:
La 90˚, puterea totala a ochiului este de 57 de dioptrii, pe cand la 180˚ este de 62,5 dioptrii.
Compensarea se poate face in acest caz, atat cu cilindru negativ, cat si cu cilindru pozitiv.

21
 Sistemul folosit in sistemul medical din Romania pentru prescriptia lentilelor sfero-cilindrice se
numeste TABO:

4. PARAMETRI OPTICI ESENTIALI

4.1. VERGENTA
Puterea unei lentile este definita prin vergenta. Lentilele pot produce vergente de + sau de –
razelor de lumina si cantitatea de vergenta produsa asupra unui fascicul de raze de lumina
defineste puterea unei lentile si se masoara in dioptrii.
Formula de calcul este :
D = 1 \ d unde D este vergenta in dioptrii iar d este distanta in metri.
Puterea unei lentile de 1.0 dpt exprima faptul ca aceasta lentila are focarul situat la
distanta de 100cm. Focarul reprezinta punctul unde se formeaza imaginea printr -o lentila.

22
4.2. COEFICIENTUL LUI Abbé

Reprezinta gradul de imprastiere cromatica a luminii albe dupa trecerea printr-un mediu optic
si transparent. Orice mediu optic si transparent este caracterizat de acest parametru. Globul ocular
are un coeficient Abbé ce variaza in jurul valorii 40-43.

CAND, diferite culori ce compun lumina alba se propaga la viteze diferite intr-un mediu optic
transparent, indicile de refractie este dependent de lungimea de unda. Fenomenul este cunoscut ca
dispersie a luminii.

Pentru ca un ochi sa transmita o imagine naturala a culorilor, trebuie ca mediul optic

compensator sa aiba un coeficient Abbé mai mare sau egal cu al acestuia.

O diferenta mare de coeficient Abbé intre lentila si ochi poate duce, la dioptrii mari, pana la
afectarea acuitatii vizuale a ochiului, desi vergenta lentilei este cea corespunzatoare.

23
4.3. INDICELE DE REFRACTIE

Indicele de refractie este o marime adimensionata care caracterizeaza cantitativ mediul

substantial unde se produce REFRACTIA luminii.
REFRACTIA este schimbarea direcției de propagare a unei unde din cauza schimbării vitezei de
propagare, la interfața dintre două medii sau la gradientul local al proprietăților mediului în care se
propagă. Cel mai ușor de observat exemplu este în cazul luminii, atunci când aceasta trece dintr-un

24
mediu transparent (aer, apă, sticlă etc.) în altul. Totuși fenomenul se petrece cu toate undele, inclusiv
cu cele sonore.
Cel mai adesea în viața de zi cu zi se poate observa refracția atunci când privim într-un vas cu apă:
obiectele par a fi mai aproape de suprafață decât sunt, iar poziția lor pare a se schimba odată cu
unghiul din care sunt privite .

INDICELE DE REFRACTIE reprezinta un parametru al oricarui mediu optic si transparent si se

exprima ca raport intre viteza luminii in vid (mediul ambient) si viteza de propagare a luminii prin
mediul strabatut (mediul optic de masurat).
25
 Se noteaza cu “n” si este intotdeauna supraunitar astfel incat formula de calcul a indicelui de
refractie relativ, in care “c”reprezinta viteza luminii in vid, iar “v” , viteza luminii in mediul optic:

Indicele de refractie este invers proportional cu grosimea lentilelor, astfel incat, pentru dioptrii
mari se recomanda utilizarea indicilor mari de refractie .

26
4.4. DENSITATEA SPECIFICA
Densitatea specifica a materialului se refera la greutatea specifica a lentilei si se noteaza cu Ro
sau ῤ.
Simbolul densitatii in Sistemul International de Masuri si Greutati este un raport, dat de
impartirea unitatii de masura a masei (un kilogram) la unitatea de masura a volumului (un metru la
puterea a treia, sau un metru cub), deci este un kilogram impartit la un metru cub sau, pe scurt, un
kg/m 3.

4.5. DISTANTA VERTEX

Reprezinta distanta dintre varful corneei si marginea anterioara a lentilei, fiind recomandat a se
situa in jurul valorii de 12 mm. Distanta vertex poate afecta adaptarea la o anumita dioptrie, sau
adaptarea purtatorilor cu lentilele progresive, de aceea este necesar a se verifica acest parametru in
cazul unei neadaptari.

Prin schimbarea pozitiei lentilei corectoare fata de ochi, planul focal al lentilei se poate misca
dincolo de planul retinei ochiului. Daca se foloseste o lentila corectoare mai puternica, cum ar fi
cazul afakiei (dupa operatia de cataracta) o mica modificare de pozitie a lentilei poate produce o
incetosare considerabila a vederii (prin schimbarea distantei vertex si implicit a intregului sistem
de corectie).
27
4.6. UNGHIUL PANTOSCOPIC si INCLINATIA PANTOSCOPICA

UNGHIUL PANTOSCOPIC (al ramei) - reprezinta unghiul format de planul lentilei asa cum
urmeaza sa fie montata in rama de ochelari si planul bratului temporal al ramei atunci cand
acesta este paralel cu planul solului.

INCLINATIA PANTOSCOPICA sau Unghiul Pantoscopic al Lentilei - reprezinta unghiul

format din planul lentilei ochelarilor si axa vizuala orizontala, atunci cand rama este asezata
pe fata purtatorului si acesta priveste la infinit (la distanta) si cu precizarea ca postura
capului si a corpului trebuie sa fie una normala.

INCLINATIA LENTILEi poate imbunatati modul in care aceasta functioneaza si contribuie la

performanta finala a ochelarilor. In mod special in cazul lentilelor Progresive , inclinatia
poate aduce mai aproape de ochi zona de cititi si poate aduce o preceptie de camp vizual
marit in aceasta zona.

28
 Inclinatia se poate modifica si in functie de punctele de fixare ale ramei pe fata purtatorului,
iar aici ne referim la inaltimea punctului de fixare pe nas dar si pe urechi.

Acest unghi important, poate fi masurat atat manual cat si digital, desi cea din urma metoda
este cea mai recomandata si mai precisa si de ce nu si cea mai moderna abordare.
In imaginile de mai jos sunt reprezentate cateva dintre aceste metode si “uneltele” necesare:

Manual:

“PROTRACTOR” – cu acesta se poate masura atat unghiul si inclinatia pantosc opica, dar si
distanta vertex.

29
 RIGLA de MASURARE MULTIFUNCTIONALA: - cu acesta se poate masura atat unghiul si
inclinatia pantoscopica, distanta vertex, distanta interpupilara cat si curbura ramei.

30
 DIGITAL:

HOYA VisuReal Portabil: Reprezinta un sistem digital de centrare portabil format din o
tableta cu un sistem de prisme atasat si un reper visual pentru a fi atasat pe rama clientului.

31
 5. ABERATII OPTICE SI DISTORSIUNI ALE IMAGINII
Lentilele sferice simple prezinta o serie de defecte care impiedica folosirea lor ca atare in cele
mai multe aplicatii. Pentru corectarea lor se folosesc fie lentile asferice, fie, cel mai adesea, lentile
compuse al caror calcul este in general extrem de complex.

5.1. ABERATIA SFERICA

Forma sferica a lentilelor, desi simplu de realizat practic, nu este forma ideala care sa asigure
refractia precisa a luminii. In special razele de lumina care intra in lentila la marginea acesteia
sufera o refractie mai mare decit este nevoie, ceea ce duce la o focalizare defectuoasa si la formarea
unor imagini cu atit mai neclare cu cit lentila are un diametru mai mare.

5.2. ABERATIA ASFERICA

Aceasta aberatie numita si “Coma” apare chiar la o lentila simpla asferica, deci calculata sa
focalizeze exact un fascicul paralel venind pe directia axei optice a lentilei.
Atunci cind fasciculul paralel de lumina face un unghi nenul cu axa lentilei imaginea obtinuta nu
mai este un punct luminos, ci o pata de lumina de forma unei comete. Efectul este cu atit mai
puternic cu cat unghiul cu axa optica este mai mare.

5.3. ABERATIA CROMATICA

Materialul transparent al lentilei (sticla, materiale plastice, lichide, etc.) nu refracta lumina de
toate culorile in acelasi fel. Fenomenul se numeste dispersie si inseamna dependenta indicelui de
refractie de lungimea de unda; el se manifesta in cazul lentilelor prin formarea de imagini la
distante diferite si de marimi diferite in functie de culoare. Imaginile obtinute cu o astfel de lentila
vor prezenta irizari colorate ale partilor din imagine care ar trebui sa prezinte o trecere brusca de la
o zona luminoasa la una intunecata.

32
 Dispersia luminii reprezinta fenomenul de descompunere prin refractie a luminii albe in
fascicule de lumina colorate diferit.

Dispersia luminii a fost pusa in evidenta experimental si studiata stiintific de catre Isaac Newton
printr-un experiment in 1672, unde a observat descompunerea luminii albe in componentele
monocromatice folosind o prisma optica. Pe ecranul de observatie aparea o succesiune continua de
culori de la rosu la violet.
Prisma optica este un mediu omogen si transparent, marginit de 2 fete plane si neparalele.
La trecerea prin prisma, lumina se descompune in fascicule colorate care trec prin prisma cu
viteze diferite, motiv pentru care ies in unghiuri diferite. Fasciculul in forma unui evantai, este
deviat in raport cu directia incidenta.
Culorile definite formeaza spectrul R.O.G.V.A.I.V. = Rosu. Oranj. Galben. Verde. Albastru. Indigo.
Violet.

33
 Lungimea de unda este un parametru de baza al oricarui fenomen ondulatoriu (unda) care se
propaga in spatiu, si anume reprezinta lungimea perioadei de repetare a undei.

Astfel de fenomene pot fi de exemplu undele electromagnetice (lumina undele radio, etc.) si
undele mecanice (sunete, unde seismice, etc.). Prin extensie, pentru orice fenomen care se repeta in
spatiu perioada de repetare se poate numi lungime de unda. De exemplu in matematica, daca o
functie sinusoidala are ca argument pozitia in spatiu, atunci distanta la care functia isi repeta
valorile se numeste lungime de unda.

Lungimea de undă este legată de viteza de propagare a undei respective și de frecvența ei prin
relația:

*simbolurile reprezintă:
λ = lungimea de undă
v = viteza de propagare a undei în mediul respectiv
f = frecvența undei, inversa perioadei temporale
T = perioada undei
34
5.4. DISTORSIUNI ALE IMAGINII

Distorsiunea unei imagini sau a unui camp vizual reprezinta un defect optic al sistemului optic
constând într-o mărire diferită a imaginii în funcție de distanța sa de axa optică a instrumentului.

Adesea, un obiect cu muchii drepte va da prin lentila o imagine in care aceste muchii sint
curbate, fie toate spre axa optica, fie toate spre marginea cadrului.

Dacă distanța focală a obiectivului sau ocularului instrumentului se schimbă, cu atât mai
departe de axa optică (centrul imaginii), cu atât mai clar pot apărea distorsiuni ale imaginii, care pot
fi deosebit de evidente la marginea câmpului vizual. În funcție de forma distorsiunii, există
distorsiunea butoiului și a pernei, în care dreptunghiul se transformă într-un “butoi” sau “pernă de
ace”.

35
5.5. CURBURA CAMPULUI VIZUAL
Imaginea unui obiect plan asezat perpendicular pe axa optica este in mod ideal tot plana. In
realitate, lentilele simple dau o imagine curbata, astfel incit surprinderea acestei imagini pe un
sensor plan - film fotografic (pelicula cinematografica, sensor CCD, etc.) sufera de o neclaritate din
ce in ce mai pronuntata spre marginea cadrului.

5.6. COMA OPTICA

Coma sau Aberația Comatică : apare când fasciculul de lumină este înclinat față de axa optică. În
loc ca imaginea unui punct luminos să fie tot un punct, lumina capătă forma unei comete. Efectul
este cu atât mai puternic cu cât unghiul cu axa optică este mai mare.

36
 6. LENTILE – DESIGNURI SI MATERIALE
Lentilele se pot clasifica dupa materialul din care sunt fabricate, dupa indicele lor de
refractie, dupa geometria lentilei sau dupa numarul de focare.

6.1. CLASIFICAREA DUPA MATERIAL

a. Lentile din material organic sau popular denumite “din Plastic”
b. Lentile din sticla minerala sau popular denumite “din Sticla”

Lentile din material organic Lentile din sticla minerala

greu casante usor casante

mai usoare vs. sticla mai grele vs. organice

protectie standard UV 87% protectie standard UV 62%

se pot monta pe orice tip de rama se pot monta doar pe rame intregi

6.2. CLASIFIAREA DUPA INDICELE DE REFRACTIE

Toti indicii de refractie in cazul sticlei minerale se pot monta doar pe ramele cu contur intreg.

In cazul materialelor organice:

a. indicii standard se pot monta doar pe rame cu contur intreg

b. indicii medii se pot monta pe orice tip de rama

c. indicii inalti 1.67 se pot monta pe orice tip de rama insa 1.74 doar in cazul anumitor
producatori si trebuie acordata atentie.

Material organic Sticla minerala

Indici standard 1,5 1,5

Indici medii 1,53 - 1,59 - 1,6 1,6-1,7

Indici inalti 1,67 - 1,74 1,8-1,9

37
6.3. CLASIFICAREA DUPA NUMARUL DE FOCARE

Dupa numarule focare lentilele se pot clasifica in :

a. Lentile Monofocale
b. Lentile Bifocale
c. Lentile Trifocale
d. Lentile Multifocale sau Progresive

6.4. LENTILE MONOFOCALE

Imaginea printr-o lentila monofocala se formeaza intr-un singur punct, corectand ochiul la o
singura distanta.

Acestea se folosesc in corectarea miopiei, hipermetropiei, a presbiopiei sau al astigmatismului

si au aceeasi dioptrie pe toata suprafata lentilelor.

38
6.5. LENTILE BIFOCALE
Acestea se folosesc in corectarea miopiei, hipermetropiei, a presbiopiei sau al astigmatismului
si ofera 2 dioptrii diferite, prin 2 zone distincte, de regula pentru a vedea la distanta prin cea mai
mare suprafata si la aproape printr-o zona reprezentata ca o “pastila” in partea de jos sau situatia in
care lentila este impartita pe toata lungimea sa.

39
6.6. LENTILELE TRIFOCALE
Acestea se folosesc in corectarea miopiei, hipermetropiei, a presbiopiei sau al astigmatismului
si ofera 3 dioptrii diferite, prin 3 zone distincte, de regula pentru a vedea la distanta prin cea mai
mare suprafata si la aproape printr-o zona reprezentata ca o “pastila” in partea de jos care este la
randul ei impartita in 2 parti sau varianta in care Lentila este impartita in 3 parti inegale pe toata
lungimea lentilei.

6.7. LENTILE PROGRESIVE

Lentilele Progresive se folosesc in corectarea miopiei, hipermetropiei, a presbiopiei sau al
astigmatismului pentru toate zonele principale de vedere si nu mai ofera un numar distinct de
dioptrii, ci pornesc in dreptul proiectiei pupilare cu dioptria pentru corectia la distanta si ofera o
trecere progresiva catre partea de jos a lentilei pana se ajunge la cea mai mare putere ce reprezinta
dioptria necesara pentru zona de aproape (citit).

40
 Aceasta progresie aduce de la sine si o cantitate de distorsiuni in zonele periferice ale lentilelor
ceea ce creeaza o zona sau un “canal de progresie” cu acuitate si claritate mai mare comparativ cu
zonele periferice.

Diferenta dintre dioptria pentru distanta si dioptria pentru apropiere se numeste aditie.
Cantitatea de aditie impactand in mod pozitiv sau negativ performantele ochelarilor progresivi.
Pe masura de aditia creste va creste si cantitatea de distorsiuni laterale si senzatia de ingustare
a campului vizual.

Lentilele progresive reprezinta cea mai buna solutie in compensarea presbiopiei, reusind prin
numarul mare de focare sa ofere o corectie pentru toate distantele necesare.
Pentru o selectie corespunzatoare a lentilelor progresive pentru un potential purtator, este
necesar sa se tina cont de cateva criterii principale:
a. Istoricul de purtare al ochelarilor (daca a mai purtat LP sau ochelari in general)
b. Corectia anterioara vs. Corectia noua (diferente mari intre ele)
c. Valoarea Aditiei
d. Activitatea principala (ex. Calculator, sofat, outdoor, indoor, etc)
e. Tipologia persoanei (ex: persoanele colerice/ mai agitate se vor acomoda mai greu cu LP)
f. Asimetrii mari ale fetei

41
 7. MONTURI / RAME DE OCHELARI

CLASIFICARE DUPA MATERIAL:

a. Metalice
b. Nemetalice (magneziu, lemn, etc)
c. Din Acetat de Acetilena ( plastic sau optyl)

CLASIFICARE DUPA TIPUL DE PRINDERE:

a. Surub , Capsa (glazant)
b. Fir (perivist)
c. Tip intreg (Contur complet)

7.1. ALEGEREA SI ADAPTAREA MONTURII

Ramele se vor alege in special in functie de materialul si indicele lentilei ce au fost recomandate
viitorului purtator. (cap. 6)

Adaptarea ochelarilor pe capul subiectului consta in: adaptare anatomica si adaptarea optica.

a. Adaptarea anatomica – este ansamblul operatiunilor relative de masurare si ajustare a

monturii pentru a asigura o pozitie stabila si confortabila a acesteia, a satisface nevoile
estetice ale purtatorului si pentru a realiza conditiile necesare corectiei optice.
Montura trebuie sa asigure confort si stabilitate astfel incat este necesar sa se acorda atentie
formei pometilor (montura nu trebuie sa se sprijine pe pometi), arcadei sprâncenelor
(partea de sus nu trebuie sa atinga pâna la montura) si de forma tâmplelor.
Forma puntii monturii trebuie sa corespunda formei nasului si sa asigure pozitionarea
corecta a ochelarilor , sa nu lase urme adânci care ar putea sa impiedice circulatia normala a
sângelui prin vasele din zona de contact.
In spatele urechilor bratele se ajusteaza dupa forma canalului auricular pentru a se asigura
fixarea buna a ochelarilor, fara sa apese pe vasele de sânge sau nervi, iar dupa montarea
lentilelor, nu trebuie sa se modifice forma initiala a monturii.
Bratele nu trebuie sa fie departate de tâmple, dar nici sa nu preseze prea tare iar
deschiderea lor trebuie sa fie simetrica (in afara cazurilor speciale).

Monturile copiilor trebuie sa permita câmp vizual in sus mai mare. Forma monturii pentru
copii nu este montura pentru adult modificata la scara. Copii au obraji mai bucalati si pielea
mai sensibila. Montura nu trebuie sa ajunga la pometi. Monturile pentru copii trebuie sa fie
usoare, cu lentile din plastic. Ele trebuie sa fie bine fixate pe cap. Se recomanda monturi cu
brate elastice sau flex.

42
 b. Adaptarea optica - este ansamblul operatiunilor care determina pozitia lentilelor in
montura ajustata anatomic astfel incât corectia realizata sa fie identica celei care a fost
determinata prin metode optometrice.

Adaptarea din puct de vedere estetic – va fi intotdeauna subiectiva, iar factorul cel mai important
in selectia ramei va fi prefeninta purtatorului, insa pentru a facilita procesul, putem tine cont de
forma generala a fetei purtatorului care poate dicta forma idela de ochelari pentru acesta.

Opticianul accepta dorintele si gusturile clientului in ceea ce priveste alegerea monturii daca
acestea sunt rezonabile, din punct de vedere tehnic.

Se va lua in considerare si diametrul necesar al lentilei astfel incat sa se evite fie comandarea
unei lentile cu diametru prea mic pentru rama aleasa fie un diametru mult prea mare astfel incat sa
influenteze in mod negativ aspectul estetic al lentilei montate.

7.2. DIAMETRUL NECESAR AL LENTILEI

Diametrul necesar al lentilei ce urmeaza a fi montata in rama de ochelari, se poate determina fie
facand masuratori digitale cu ajutorul unui centrator digital ( ex: Visu Real Portable – Hoya) fie
facand masuratori manuale cu ajutorul unei rigle si a unei formule de clacul.

Pentru masuratorile manuale trebuie sa cunoastem parametrii generali ai ramelor de ochelari

si ce masuratori sunt necesare:

A – latimea lentilei
DBL – puntea nazala (distance between lenses)
ED – diametrul efectiv – distanta de la cele mai indepartate puncte de pe anoul ramei care trec
prin centrul geometric al anoului.
D - distanta pupilara a ramei – GG’

43
 Linia Datum – reprezinta linia care uneste extremitatile temporale si trece prin centrele
geometrice ale lemtilelor.
∅
Pentru Formula de calcul a Diametrului necesar notat cu , sunt necesare 3 masuratori cu
ajutorul unei rigle:
1. Latimea Lentilei “A” plus lungimea puntii nazale”DBL”
2. ED – diametrul efectiv al lentilei
3. DP – Distanta Pupilara a purtatorului

Astfel incat Formula de clacul este urmatoarea:

∅= [(A+DBL)-ED]+DP
...SAU...
Notam A+DBL = X si ED= Y si formula devine:

∅= (X- DP)+ Y

44
 << Succes in Lumea Opticii! >>

45