Vazul

miercuri, 20 august 2008 :: 0 Comentarii :: :: Anatomie

Vazul este cel mai important simt al omului si care furnizeaza aproape doua treimi din toate informatiile prelucrate
de creier. Cercetatorii sustin ca peste 80% din amintiri sunt inregistrate cu ajutorul ochilor.In ciuda dimensiunii
reduse, este un organ complex: percepe formele, miscarile, reliefurile, culorile si diferentele de luminozitate.
Rol
Ochiul are rolul de a furniza omului diverse informatii sub forma de imagini colorate, referitoare la adancimea,
distanta si miscarea obiectelor. Prin miscarea ochiului in toate directiile, putem vedea cea mai mare parte a mediului
care ne inconjoara.
Pozitionare
Ochiul se gaseste in cutia craniana, in orbita oculara, formata din oase si tapetata
cu tesut adipos pentru a proteja ochiul de lovituri

Functionare
Ochiul captează imaginile ca un aparat fotografic. Lumina patrunde prin partea
din fata a ochiului printr-o membrana transparenta denumita cornee, inconjurata
de o zona denumita albul ochiului sau sclerotica. In spatele corneei se
gaseste irisul, un disc colorat in culori precum verde, albastru, caprui sau negru.
Intre cornee si iris exista un lichid numit umoare apoasa. Irisul e perforat in centru
de un orificiu de culoareneagra, denumit pupila.
Pentru ca ochiul sa nu fie deteriorat, atunci cand lumina este foarte puternica,
pupila se contracta (se micsoreaza); din contra, cand e intuneric, pupila se mareste. Lumina traverseaza în
continuare cristalinul, care are functia de lentila biconvexa, apoi un alt lichid, corpul vitros sau umoarea sticloasa. In
final, imaginea este proiectata in profunzimea ochiului pe o membrana denumita retina, ca si cum aceasta ar fi o
pelicula de film dintr-un aparat fotografic.
Spre deosebire de un simplu aparat foto, care doar imprima imaginea, oamenii pot interpreta informatia optica
inregistrata pe retina. Informatiile sunt transmise sub forma unor impulsuri electrice prin intermediul nervului optic
catre creier, unde sunt decodate si interpretate.
Cei doi ochi percep imaginile din unghiuri diferite, de aceea informartiile trasmise catre creier sunt si ele oarecum
diferite. Creierul „invata” din primele zile de viata sa uneasca cele 2 imagini, astfel ca nu vedem obiectele in 2
exemplare. Cu ajutorul celor 2 imagini, creierul deduce pozitionarea obiectelor in spatiu si distanta pana la ele –
acest lucru reprezentand vederea tridimensionala (in spatiu).
Lumina refractata de catre cristalin proiecteaza pe retina imaginea rasturnata a obiectelor din jurul nostru. Creierul
transforma instantaneu imaginea rasturnata in pozitie dreapta. Acest lucru se invata de catre creier in primele luni de
viata, de aceea bebelusii vad lumea intoarsa cu capul in jos.
Parti componente

Sprancene – fire de par care protejeaza ochiul de picaturile de transpiratie care se scurg de pe frunte
Pleoapa - are rol de protectie a ochiului de lumina prea puternica sau de particolele de praf.
Gene – fire subtiri de par care protejeaza ochiul de particolele straine.
Ochiul
Conjunctiva – strat transparent care acopera fata anterioara a ochiului si partea interna a pleoapelor. Rolul
conjunctivei este acela de a proteja si curata cu lacrimi suprafata anterioara a ochiului.
Sclerotica - membrana externa de culoare alb sidefiu de natură conjunctivă, slab vascularizată,cu rol de protectie a
ochiului. Mai poarta denumirea de albul ochiului
Cornee - membrana anterioara, transparenta, avasculară, bogat inervată, având o reţea de terminaţii nervoase libere
sensibile la durere, presiune, tact, cald şi rece. Rolul corneii este protectie a irisului si pupilei. Corneea este primul
mediu de refractie a luminii, numita si lentila optica.
Umoarea apoasa - lichid incolor, limpede ce ocupa spaţiul dintre cornee şi cristalin, care ajuta la mentinerea
curateniei corneei si indepartamera germenilor. Este produsă de către procesele ciliare în camera posterioară şi
ajunge în camera anterioară prin pupilă.
Coroida reprezintă tunica mijlocie a ochiului. Ea este de culoare neagră şi e puternic vascularizată. Prezintă anterior
irisul, cu un orificiu numit pupila.
Iris - disc musculos cu o gaura in mijloc, numiata pupila. Rolul irisului este de a ajusta diametrul pupilei, regland astfel
cantitatea de lumina care ajunge in cristalin. Irisul are pigmenţi care dau culoarea ochilor (albaştri, căprui, verzi,
negri).
Pupila - orificiu circular, de mărime variabilă prin care trec razele de lumina catre cristalin, situat in centrul irisului.
Pupila are rolul de a regla cantitatea de lumina primita: cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, pentru a putea
patrunde o cantitate de lumina mai mare, iar cand lumina este puternica, se micsoreaza si lasa o cantitate redusa de
lumina sa ajunga la retina. Are culoarea neagră deoarece marea parte a luminii care intră în pupilă este absorbită de
către ţesuturile biologice din ochi.
Cristalin - disc transparent care focalizeaza razele de lumina pe retina. Cristalinul este unul din mediile transparente
ale ochiului. Acesta funcţionează ca o lentilă, razele de lumină captate suferind în ochi 3 refracţii, dintre acestea 2
având loc în cristalin.
Cristalinul îşi modifică forma în funcţie de necesitate cu ajutorul muschilor din coprii ciliari. Astfel, pentru vederea de
aproape cristalinul se bombează, iar pentru vederea la distanţă se aplatizează (alungeşte). Acest fenomen se petrece
pentru distanţe între 10÷15 cm şi 6 m. Există un punct la care cristalinul este aplatizat la maximum. Peste această
distanţă vedem clar, fără să mai aibă loc turtirea lui, iar vederea se face fără efort. Opacifierea cristalinului reprezintă
boala numită cataractă.
Umoarea vitroasa (sticloasa)– substanta gelatinoasa ce se gaseste in spatiul situat dupa cristalin, numit si camera
posterioara. Lumina refractata de cornee si cristalin strabate corpul vitros pana la retina.
Retina - membrana formata din celule celule fotosensibile situate pe partea internă a peretelui globului ocular, care
sunt responsabile de transformarea luminii în semnale nervoase.
Retina contine aproximativ 130 mil de celule care recepţionează lumina trasformând-o în impuls nervos. Aceste
celule poarta denumirea de celule cu conuri şi celulele cu bastonaşe. Celulele cu bastonase sunt foarte sensibile la
lumina, dar nu pot diferentia decat culorile albastru si verde. Conurile pot deosebi si maresc claritatea imaginii dar nu
pot functiona in conditii de lumina insuficienta.
Acest lucru explica faptul ca, in conditii de lumina slaba nu putem distinge decat nuante de verde si albastru,
nefunctionand decat bastonasele. In schimb, in conditii de lumina puternica, functioneaza doar conurile. Cand lumina
scade in intensitate, dupa un anumit timp bastonasele se reactiveaza: cand se intra de la lumina puternica intr-o
camera slab luminata, ochiul trebuie sa se adapteze la lumina slaba, iar cand se trece iar la lumina puternica, esti
“orbit” cateva secunde.
Muschi oculari – sase muschi care dau mobilitate ochilor
Muschii ciliari- muschi care se contracta pentru a influenta grosimea cristalinului, modificand focalizarea imaginii
Nervi oculari - transmit informatiile vizuale catre creier, prin intermediul impulsurilor electrice. Datorita pozitiei
nervului optic, care se ataseaza de globul ocular in partea posterioara a ochiului print-un, se creează pe retină o zonă
lipsita de celule fotosensibile, incapabilă să recepteze lumina, numită pata oarba.
Vase de sange - alimenteaza celulele ochiului cu oxigen si subtante nu

Conexiunea dintre noi si lume se face in principal prin intermediul ochilor, peste trei sferturi dintre
perceptiile si amintirile unei fiinte umane fiind de natura vizuala. De sanatatea acestor ochi depinde
astfel intreaga noastra relatie cu ceea ce se afla in jurul nostru. Iar din pacate, foarte multi dintre
noi nu suntem constienti de acest lucru si, mai mult, nu stim ce pericole prezinta, pentru aceasta
functie extrem de delicata a vederii, stilul de viata modern. Peste jumatate din populatia planetei a
ajuns sa aiba probleme oculare mai mult sau mai putin grave, cauzate de factorii nocivi pe care-i
intalnim la tot pasul. Care sunt acestia? Privitul indelungat la televizor sau in ecranul
calculatoarelor, inlocuirea luminii naturale cu lumina electrica, alimentatia deficitara, saraca in
minerale si vitamine naturale, poluarea chimica, fortarea vederii in timpul efortului intelectual
prelungit, si lista ar putea continua. Interesant si totodata ingrijorator este faptul ca problemele
oculare, cele mai multe dintre ele grave, apar de la varste tot mai fragede, asa incat un procentaj
tot mai mare de copii au nevoie de tratamente de specialitate. Din acest motiv, unii specialisti si-au
pus problema: oare nu este mai usor sa prevenim aceste deficiente din timp si, eventual, sa le
tratam pe cale naturala, decat sa incercam ulterior sa gasim paleative sofisticate?