Definitie:

-Ochii sunt un canal de comunicare intre

ochiul
Ciutacu Andreea
mediul inconjurator si creier, facand
parte din sistemul vizual ce este integrat Lazar Laura
in sistemul senzorial. Acesta este unul
dintre cele mai importante organe ale
corpului, lucrand constant la
acumularea de informatie vizuala prin
receptarea imaginilor noi pe suprafata
retinei.-
Prezentare generala
 Sclera – este ultimul strat exterior care
inveleste ochiul si este formata dintr-un
tesut conjunctiv alb stralucitor cu rol
de protectie si de sustinere a globului
ocular, asigurandu-i stabilitatea si
forma
 Membrana coroida – constituie un strat
tisular fragil, ale carui vase de sange
alimenteaza partea exterioara a
retinei cu oxigen si substante nutritive
 Pleoapele – rolul acestora este de a
proteja ochiul de leziuni, de reglare a
cantitatii de lumina care patrunde in
ochi, dar si de raspandire a lichidului
lacrimal pe toata suprafata oculara
 Corneea – membrana transparenta a
ochiului cu rol de protectie, ce
intervine in procesul de refractie
 Irisul – este partea colorata a ochiului
si ajuta la reglarea cantitatii de lumina
ce intra in ochi
 Camera anterioara – intre cornee si
cristalin se afla doua camere, camera
anterioara si camera posterioara,
separate intre ele de iris. Ambele
camere sunt umplute de umoarea
apoasa, secretata de corpul ciliar
 Cristalinul – este structura transparenta din
interiorul ochiului situata in spatele irisului.
Functia acestuia este de a concentra
razele de lumina pe retina
 Macula (pata galbena)– este o parte mica
si sensibila a retinei, responsabila cu
vederea centrala detaliata, permitandu-ne
sa apreciem detalii
 Retina – este o membrana subtire si
transparenta a globului ocular pe care se
formeaza imaginea vizuala
 Corp ciliar – este format din muschi care
permit ochiului sa focalizeze la distante
diferite. In interiorul corpului ciliar se
produce lichidul apos care umple ochiul
 Corpul vitros – este o substanta clara,
gelatinoasa care umple centrul ochiului,
compusa in cea mai mare parte din apa.
Acesta ajuta ochiul sa isi pastreze forma
rotunda
 Nervul optic – este situat in partea din spate
a ochiului si este raspunzator pentru
transmiterea de la retina la creier a
imaginilor pe care le vedem
 Pupila – este un orificiu intunecat din centrul
irisului cu functia de a regla cantitatea de
lumina care intra in ochi. Marimea acesteia
variaza automat pentru reglarea cantitatii
de lumina care intra in ochi
Alte părți, care nu fac parte din ochiul propriu-zis
dar care au diverse roluri în buna funcționare a
ochiului ar fi:
 aparatul lacrimal, format din glandele lacrimale, situate sub pleoapele
superioare și ducturile care conduc lacrimile către suprafața oculară. Lacrimile
îndeplinesc mai multe funcții, de la umezirea conjunctivei (stratul posterior al
pleoapei) și până la înlăturarea corpurilor străine de la suprafața ochiului.
Lacrimile sunt drenate, după folosire, în cavitatea nazală (acesta este motivul
pentru care atunci când plângem ne curge și nasul).
 pleoapele, care au rolul de a distribui secrețiile lacrimale pe întreaga suprafață
a ochiului, de a înlătura corpurile străine, de a proteja împotriva diverselor
corpuri care ar putea altfel intra în ochi și de a proteja ochii în cazul schimbărilor
bruște în intensitatea luminoasă. De asemenea, clipitul ajută la secreția lacrimilor.
În plus, genele, care sunt parte din pleoape, ajută la filtrarea micilor corpuri
străine (praf, insecte) care altfel ar ajunge mai ușor pe suprafața ochiului și au și
rolul unor antene, avertizând asupra proximității unui obiect (dacă atingeți genele
veți observa că pleoapele se închid automat).
 sprâncenele protejează ochii de ploaie sau transpirație, în anumite
circumstanțe ajută la umbrirea ochilor și, la fel ca genele, împiedică pătrunderea
în ochi a micilor corpuri străine și acționează ca niște antene, sensibilizând
considerabil pielea în acel loc. În plus față de rolul pe care îl au în protejarea
ochilor, sprâncenele au un rol important în comunicarea dintre oameni și în
recunoașterea facială.
Vederea
Vederea este unul dintre cele cinci simțuri care ne ajută să obținem informații despre ceea ce se
întâmplă în jurul nostru. Vedem cu ajutorul ochilor, care sunt organe ce primesc lumină și
imagini, pe care le treansformă în impulsuri electrice pe care creierul nostru le poate înțelege.

 Pupila și irisul:  Focalizare:

Ochii sunt organe uimitoare și complexe. Pentru ca
noi să putem vedea, lumina intră în ochi printr-un
punct negru din mijlocul ochiului, care este de fapt o
gaură, numită pupilă. Pupila își poate schimba
mărimea cu ajutorul unei părți colorate din împrejurul
ei – un mușchi numit iris. Prin închiderea și
deschiderea pupilei, irisul poate controla cantitatea de
lumină care intră în ochi. Dacă lumina este prea
strălucitoare, pupila se va micșora pentru a limita
cantitatea de lumină care intră și pentru a proteja
ochiul. Dacă este întuneric, irisul va deschide pupila
pentru ca mai multă lumină să intre în ochi.
 Retina:
Odată ce lumina ajunge în ochiul nostru, aceasta
trece prin fluide și “aterizează” pe retină, în spatele
ochiului. Retina transformă razele de lumină în
semnale pe care creierul nostru le poate înțelege și
descifra. Retina folosește celule fotosensibile numite
bastonașe și conuri, pentru a permite să vedem.
Bastonașele sunt extra sensibile la lumină și ne ajută
să vedem când e întunecat. Conurile ne ajută să
vedem culorile. Există trei tipuri de conuri, fiecare
ajutându-ne să vedem o culoare diferită a luminii:
roșu, verde și albastru.
Pentru ca lumina să fie focalizată pe retină, ochiul nostru
are lentile. Creierul trimite semnale de reacție către mușchii
din jurul lentilelor pentru a le spune cum să focalizeze
lumina. La fel cum funcționează o cameră foto sau un
microscop, atunci când ajustăm lentilele aducem imaginea în
focus, o facem clară. Când lentilele și mușchii nu pot focaliza
lumina cum trebuie, ajungem să ne punem ochelari sau
lentile de contact, care să ne ajute ochii.
 Către creier:
Bastonașele și conurile retinei preschimbă lumina în
semnale electrice trimise către creierul nostru. Nervul optic
este cel care duce aceste semnale către creier. Creierul ajută
de asemenea la controlarea ochiului pentru ca acesta să își
păstreze focusul și unde să se uite. Ambii ochi se mișcă în
același timp cu viteză și precizie, pentru a ne permite să
vedem, cu ajutorul creierului.
Afectiuni
 Miopia
Factorii de risc ai miopiei sunt strans legati de istoria medicala a familiei, dar si de lecturile prelungite. In acest
caz vor aparea probleme la condus si greutati cand va uitati la televizor sau cand faceti sport.
Simptome: vedere incetosata si oboseala.
Miopia poate fi tratata cu ochelari , lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In mod normal, in cazul miopiei unul dintre globurile oculare este prea lung. O alta cauza poate fi si o cornee cu o
forma anormala. Razele de lumina se focalizeaza doar in fata retinei, nu direct pe aceasta. Miopia apare, in
general, la copii si la adolescenti si se stabilizeaza in jurul varstei de 20 de ani.
Hipermetropia
Cei mai multi oameni se nasc cu o forma usoara a hipemetropiei, dar cresterea normal din copilarie corecteaza
problema. Atunci cand aceasta persista, este posibil sa vedeti obiectele indepartate foarte clar, iar cele
apropiate in ceara. Hipermetropia este genetica.
Simptome: probleme cu cititul, oboseala ochilor si dureri de cap.
Hipermetropia poate fi tratata cu ochelari, lentile de contact sau, in unele cazuri, cu interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In hipermetropie, cauza este un glob ocular prea scurt. Razele de lumina se focalizeaza in spatele retinei. In
cazurile severe de hipermetropie, mai ales dupa varsta de 40 de ani, si vederea la distanta poate deveni neclara.
Forma anormala a corneei sau a cristalinului poate cauza, de asemenea, hipermetropia. Copiii cu hipermetropie
semnificativa au mai multe sanse sa dezvolte strabism sau ambliopie (ochi lenes)
 Prezbiopia
La fel ca parul carunt sau ca ridurile, problemele la citire apar pe masura ce imbatranim.
Simptomele apar, in general, dupa 40 de ani. Lentilele ochilor devin mai putin flexibile si nu isi pot schimba forma
pentru a se concentra pe obiectele care se afla la departare.
Prezbiopia poate fi tratata cu ochelari de citit sau bifocali, care corecteaza atat vederea la apropiere, cat si cea
la distanta.
 Astigmatismul
In cazul astigmatismului, persoanele afectate pot avea probleme atat cu vederea la
distanta, cat si cu cea de la apropiere. Astigmatismul se produce atunci cant corneea
este diforma. Razele de lumina pot fi imprastiate in diferite puncte pe retina.
Simptome: vedere incetosata, dureri de cap, oboseala, pete
Optiunile de tratament sunt ochelarii sau interventia chirurgicala.
 Glaucomul
Deteriorarea nervului optic poate duce la pierderea completa a vederii. Glaucomul
poate sa nu prezinte simptome pana in momentul in care vederea centrala este
pierduta (dupa pierderea treptata a vederii periferice). Din fericire, glaucomul poate fi
tratat cu medicamente sau interventii chirurgicale.
Ce se intampla
In cea mai comuna forma de glaucom, cresterea presiunii asupra ochilui duce la
deteriorarea nervului optic si la pierderea vederii. Ochiul este umplut cu lichid circulant,
care hraneste structurile sale interne. Uneori, echilibrul dintre creare de lichid si
eliminarea acestuia este anormal. O cantitate prea mare de lichid creste presiunea si
distruge nervul optic, un "pachet" de 1 milion de fibre nervoase care transporta
informatiile la creier. Fara tratament, glaucomul poate duce la orbire totala.
Sfarsit!