TEMA I

ANATOMIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Analizatorul vizual, ca si ceilalti analizatori ai organismului, este un sistem

functional unitar, care din punct de vedere morphologic si functional cuprinde trei
segmente:

- un segment periferic sau receptor, cae primeste excitatiile exterioare specifice;

- un segment de conducere = caile nervoase care conduc influxul nervos de la
segmental periferic catre scoarta cerebrala.
- un segment central sau cerebral, unde excitatia este transformata in senzatie vizuala .

SEGMENTUL PERIFERIC consta din globul ocular si anexele sale.

Globul ocular este o formatiune aproape sferica, situate in partea anterioara
a orbitei, cu diametru antero-posterior de aproximativ 25-26 mm.
Polul anterior corespunde centrului corneei, iar cel posterior se afla intre
papilla si macula. Linia ce uneste cei 2 poli este axul optic al globului ocular.
Linia vizuala este linia ce unste obiectul privit si macula trecand prin centrul
optic al ochiului.
Intre cele doua axe se formeaza un unghi alfa de 5 grade.
Globul ocular este format din trei straturi suprapuse ( care formeaza peretele
lui) si din medii transparente ( cuprinse in interiorul lui) Cele trei straturi sunt
- stratul fibros
- stratul vascular
- stratul nervos (retina)
STRATUL FIBROS formeaza invelisul protector al globului ocular. Este
format din sclera si cornee.
Sclera reprezinta cea mai mareparte a invelisului exterior,cca 5/6
E formata din tesut fibros dens, este dura, inextensibila la adult, are culoare alb-sidefie
sin u e strabatuta de razele luminoase. Are o grosime de cca. 1 mm. La nivelul polului
sau posterior prezinta un canal conic prin care iese nervul optic.
Corneea este partea anterioara a stratului fibros, Are rol protector si optic(lasand razele
luminoase sa patrunda in interior).
Este mai groasa la periferie ( 1 mm ) decat la centru ( 0,6 mm).
Diametrul orizontal este mai mare decat cel vertical.
Nu prezinta vascularizatie.
 Nutritia se face din 3 surse: vasele limbului sclero-corean, umoarea apoasa si filmul
lacrimal.
Zona de trecere dintre cornee si sclera se numeste limbul sclero-corneean.

STRATUL VASCULAR este situate sub sclera, e intens vascularizat si

bogat in cellule pigmentare.
E comus din trei parti anatomice si functionale disticte: irisul, corpul ciliar si
coroida.
Irisul formeaza partea anterioara a uveei; e situate inapoia corneei si inaintea
cristalinului si are forma unui diaphragm cu un orificiu in cetru = pupila.
Diafragmul irian dozeaza cantitatea de lumina care patrunde in ochi prin reflexul
fotomotor pupilar.Corpul ciliar reprezinta parte de mijlocie a tractului uveal si se
intinde de la radacina irisului la ora serrata. In componenta sa intra2 straturi :
muschiul ciliar ( cu rol in acomodatie) si procesele ciliare ( secreta umoarea apoasa).
Stratul nervos este reprezentat din retina, care este situate intre coroida si corpul
vitros.
Captusesete globul ocular de la papilla pana la orificiul papilar.
E o membrane foarte subtire, perfect transparenta. E aplicata in pozitia sa normal
ape corida prin presiunea exercitata de corpul vitros, fiind aderenta la coroida numai la
periferia sa si este fixatala nivelul marginii papilaei nervului optic.
Culoarea rosie-portocalie a fundului de ochi e data de coroida subiacenta care
contine numeroase vase si celule pigmentare.
Continutul globului ocular
Intre fata posterioara a corneei si fata anterioara a irisului se afla camera anterioara
Camera posterioara se afla in spatiul cuprins intre fata posterioara a irisului, corpul
ciliar si fata anterioara a cristalinului. Ambele camere sunt umplute cu umoare apoasa.
Cristalinul este o lentila bioconvexa, perfect transparenta si are proprietatea de a-si
modifica raza de curbura a suprafetelor sale in procesul de acomodatie. Este lipsit de
vase sanguine.
Corpul vitros este o substanta gelatinoasa care ocupa tot spatial cuprins intre fata
posterioara a cristalinului si peretele globului ocular; reprezinta cca. 6/10 din volumul
globului ocular.
SEGMENTULINTERMEDIAR se compune, de fiecare parte, din: nervul optic
(perechea a II a de nervi cranieni), chiasma optica, Bandeletele optice, corpii genticulati
externi si radiactiile optice.
 SEGMENTUL CENTRAL este situat in scoarta cerebrala a lobului occipital, aria
17 Brodmann.

ELEMENTELE DE PATOLOGIE OCULARA

REFRACTIA OCULARA
Globul ocular este alcatuit dintr-o serie de elemente refrigente precum:
- cornea
- umoarea apoasa
- cristalinul
- corpul vitros
Toate acestea alcatuiesc dioptrul ocular.
Sistemulde dioptri sferici centrati ai ochiului este alcatuit din 4 suprafete dioptrice
principale:

1. Fata anterioaara a corneei, care separa aerul ( n= 1) de parenchimul corneen

( n= 1,377), cu o raza curbura medie r= 7,8 mm si o valoaredioptrica D= +48

2.fata posterioara a corneei, care separa parenchinul corneean de umoarea apoasa (n=
1,337), cu o raza medie r = 6,5 mm si o valoare dioptrica D= -6

3. Fata anterioara a cristalinului, care separa umoarea apoasa de substanta cristalina.

Datorita modului de formare si evolutie a cristalinului, indicele de refractie al

fibrelor cristaliniene nu este omogen, fiind cu atat mai mare cu cat contigentul de fibre
dintr-un anumit strat este mai vechi .
Pentru optica fiziologica ase admite pentru ansamblul cristalinului o valoare medie
n= 1,415. In repaus acomodativ r= 10,5 si D= +7,4
4. Fata posterioara a cristalinului, care separa fibrele cristalinului ( n= 1,415), de vitros
(n= 1,337), cu raza de curbura ( in repaus acomodativ) r= 6mm si D= +13.
Valoarea dioptrica totala a corneei este de aproximativ D= + 42,1 dioptrii (grosime
medie g= 0,5 mm).
 Valoarea dioptrica totala a cristalinului (pentru o grosime medie de g +5 mm) este
D= +20,06 dioptrii

Valoarea dioptrica totala a sistemului de dioptri oculari este de + 60D, cu o abatere

de 3,5 D,ceea ce situeaza centrul optic la 17 mm de retina.
Pentru facilitatea studiului opticii fiziologice se obisnuieste sa se asimileze sistemul de
dioptri centrati oculari cu un dioptru echivalent ( ochiul redus Donders) cu urmatoarele
caracteristici:
r = 6 mm
n = 1,337
D= + 60
F= 23 mm
C situate la 17 mm de retina

In mod normal sistemul dioptric ocular permite focalizarea unui fascicol

incident de raze paralele venite de la infinit intr-un focar punctiform situate la
nivelul posterior al ochiului pe retina, situatie in care vorbim de emetropie.
In situatia in care focarul nu se formeaza pe retina, vorbim de ametropii.
Daca focarul se formeaza in spatele retinei este vorba de hipermetropie;
Daca focarul se formeaza inaintea retinei, ochiul este miop.
Daca nu este un focar unic punctiform, ci doua sau mai multe focare liniare, ochiul este
astigmat.
 TEMA II
REFRACTIA STATICA

AMETROPII

Ametropiile sunt tulburari ale refractiei oculare statice (ale refractiei ochiului in stare
de repaus). Clinic un ochieste in stare de repaus cand priveste la o distanta mai mare de
5 m (distanta considerata infinitul oftalmologic).
Indiferent de felul peripetiilor,in determinarea lor sunt incriminate trei eventualitati:

a). Lungimea axului antero-posterior, care este prea scurt (hiperop)sau prea lung
(miop) = ametropii axiale.
b). Dimensiuniiile razelor de curbura corneeana sau cristaliniata sau anormale in
raport cu celelalte struicturi ( mica in hiperofie, mare in miopie); = ametropii de curbura.
c). Valoarea indicelui de refractie al unuia din mediile refrigente ( prea puternica sau
prea slaba); = ametropii de indice
Ametropiile pot fi si accidentale, ca urmare a deplasarii cristalinului intr-un ochi
normal (emetrop), ceea ce impune un alt tip de atitudine terapeutica.

Hipermetropia

La nastere copiii sunt hipermetropi de 2-3 dioptrii: o data cu dezvoltarea

copilului, hipermetropia scade progresiv, ochiul devenind emetrop sau chiar miop.

Hipermetropiile se impart in:

- mici: pana la 3 dioptrii
- medii: intre 3 si 6 dioptrii
- mai mari de 6 dioptrii

Corectarea hipermetropiei se face cu lentile sferice convergente ( notate cu

+), convexe.
Se prescrie lentile cu cea mai mare valoare dioptrica ce permite cea mai
buna acuitate vizuala la distanta de 5 m.

Miopia benigna
 Apare in jurul varstei de 6-7 ani ( miopia scolarilor). Are o evolutie progresiva
pana in jurul varstei de 20 de ani, cand se stabilizeaza, nedepasind -6 -7 dioptrii. Nu
se insoteste de leziuni semnificative ale fundului de ochi si complicatii oculare.

Miopia maligna

Este prezenta de cele mai multe ori de la nastere; este congenitala, transmisibila
gentic.
Evolueaza progresiv, atingand valori de -20 -40 de dioptrii.
Globul ocular are dimensiuni mari cu leziuni intraoculare, vederea este alterata.
Axul antero-posterior reste alungit, sclerotica se subtiaza neuniform (mai ales in
vecinatatea papilei nervului optic). Apar zone denudate de sclera, prin retractia coroidei
(= conus miopic).
La aceste modificari se adauga o vizibilitate crescuta a vaselor coroidiene,
degenerari corio-retiniene si ale vitrosului, hemoragii la nivelul rmaculei. (pata lui
Fuchs).
Pe masura ce leziunile de la nivelul fundului de ochi progreseaza, acuitatea vizuala
scade. Cu timpul apar complicatii: cataracta, hemoragii retiniene, dezlipire de retina s.a.

Corectarea miopiei

Miopa se corecteaza cu lentila cea mai slaba divergente, concava, sferica (-), care
da cea mai buna acuitate vizuala la distanta de 5 m.
Lentilele de contactact sunt de preferat, mai ales in cazul miopiilor mari si maligne,
deoarece dimunueaza efectul de micsorare excesiva a dimensiunii imaginii corectate pe
retina, ameliorand astfel acuitatea vizuala.

Astigmatismul

Este o ametropie de curbura in care focarul principal al razelor incidente nu este

format dintr-un singur punct, ci dintr-o serie de puncte 9 devine liniar); fiecare meridian
al mediilor optice avand punctul sau focarul propiu.
 Astigmatismul regulat este acela in care fiecare meridian are aceeasi refractie in
orice punct al sau, iar trecerea de la refractia unui meridan la refractia meridianului
vecin se face treptat.
Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia unui meridan la refractia
merdianului vecin se face treptat.
Meridianul cu refractia cea mai slaba si cel cu refractia cea mai puternica sunt
perpendiculare unul pe celalat si se numesc meridiane principale.
In conditiile normale, meridianul vertical este usor mai bombat, ca urmare a turtirii
ochiului de catre pleoapa superioara . Acest meridian are o refractie miopicade -0,5
dioptrii, determinand astigmatismulfiziologic, compatibil cu vederea.

Dupa refractia meridanelor principale intalnim:

-Astigmatism simplu: un meridian principal este emetrop, iar celalat hipermetrop sau
miop.
-Astigmatism compus: ambele meridiane principale sunt miope sau hipermetroape, dar
de grad diferit.
-Astigmatism mixt: unul din merdianele principale este miop, iar celalat hipermetrop.
Daca merdianul principal vertical este mai refrigent, iar cel orizontal este mai putin
refrigent, vorbim de astigmatism conform regulei sau direct ( conform astigmatismul
fiziologic), iar daca cel orizontal este mai refrigent, vorbim de astigmatism contrar
regulei sau indirect.
Prin corectie se suprima diferenta de refractie intre cele doua meridane.
Astigmatismul neregulat se datoreaza unor afectiuni corneene (infiltrate, cicatrici,
degenerescente). In acest tip de astigmatism exista diferenta de refractie, nu numai intre
meridiane diferite, ci si intre diferite pucte ale aceluiasi meridian.
Corectia este chirugicala sau cu lentile de contact.

Refractia dinamica
Acomodatia (refractia dinamica) asigura vederea clara a obiectelor la diferite
distante de ochi. Se realizeaza prin cotractia si relaxarea muschiului ciliar ( element
activ) si modificarea curburii cristalinului, favorizanta de elasticitatea acestia
(elementul pasiv).
Astenopia acomodativa consta in oboseala muschiului ciliar, care in unele cazuri
apare dupa cateva minute de la inceputul acomodorii pentru vederea de aproape.
Se manifesta prin incetosarea vederii, lacrimare, cefaleee frontala, greturi.
Apare in hipermetropiile de grad mic si astigmatismele necorectate.
 Tratamentul consta in corectie optica corespunzatoare ametropiei.
Spasmul acomodatiei consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar,
determinand instalarea unei miopii spasmodice.
Se manifesta prin incetosarea vederii, lacrimale, cefalee frontala, greturi.
Apare in hipermetropiile de grad micsi astigmatismele necorectate.
Tratamentul consta in corectiw optica corespunzatoare.ametropiei.
Spasmul acomodatiei consta dintr-o contractura permanenta a muschiului ciliar,
determinand instalarea unei miopii spasmodice.
Se manifesta prin vedere clara de aprope, cu imposibilitatea de a vedea clar la
distanta.
Este favorizat de efortul visual prelungit de aproape ( filatelie, ceasornicarie,
microscopio) sau de intoxicatii cu diferite substante (parasimpaticomimetice).
Tratamentul consta in corectia ametropiei (dupa ciclopegie) sau indepartarea
substantelor toxice.
Paralizia acomodatiei consta in paralizia muschiului ciliar, ceea ce face ca ochiul sa
ajunga in stare de refractie statica.
Emetropul constata o diminuare a vederii de aproape; hipermetropul vede rau la
distanta si aproape; miopul este mai putin afectat, ajungand sa vada bine de aproape
(miopii mai mari de -3D).
Tratamentul consta ( pe langa tratamentul etiologic) in prescriptia de pilocarpina si
prescrierea unei corectii optice mai mari cu +3 +4 dioptrii pentru vederea de aproape
(fata de corectia pentru distanta).
Paralizia poate aparea in intoxicatii, dupa medicatie ciclopegica, traumatisme, s.a.
 TEMA III
INVESTIGATII IN OFTALMOGIE

EXAMINAREA TENSIUNII INTRAOCULARE

Valoarea tensiunii intraoculare normale, asurata cu aplanotonometrul este 12 22

mm Hg ( 10 25 mm Hg), iar la tonometrul Schiotz indicatorul trebuie sa depaseasca
valoarea 4.
Valorile mai mici de 10 mm Hg sau peste 8 10 corespondent hipotoniei .
Valorile mai mari de 25 mm Hg sau sub 3,5 corespondent hipertoniei.

Metoda digitala

Consta din balotarea globului ocular prin intermediul pleoapei superioare, sub
marginea superioara a orbitei, in timp ce examinatul priveste in jos. Balotarea se face
cu cele 2 degete aratatoare situate la 2 - 3 mm distanta unul de celalalt. In mod normal
se simte balotare usoara. Lipsa acesteia sau o senzatie de duritate poate da indicatii
asupra scaderii sau cresterii tensiunii oculare.
Trebuie practicata totdeauna la persoanele peste 40 50 ani inaintea instilarii de
midriatice, pentru a evita declansarea unui eventual atac de glaucom.

EXAMINAREA CAMPULUI VIZUAL

Campul vizual se evalueaza monocular, iar cel binocular este obtinut prin
suprapunerea celor doua.
In mod normal limitele (in cazul examinariii cu lumina alba) este de aproximativ
90 temporal, 60 nazal, 55 superior, 70 inferior.

Pentru culori campul visual este mai ingust, iar dinspre periferia spre centru se
percep in ordinea urmatoare: albastru, galben, rosu, verde.
Examinarea prin suprapunere este o metoda usoara, care consta in compararea
campului vizual al examinatorului, ca urmare a suprapunerii acestora.
Examinatorul si examinatul se afla fata in fata, la distanta de 1 m. Se examineaza
intai OD (ochiul drept), ochiul stang (OS) fiind acoperit.. Examinatorul inchide OD, iar
examinatorul OS; Odal bolnavului si OS al examinatorului se fixeaza reciproc pentru
confruntarea campurilor vizuale. Cu bratul stang intins la jumatatea distantei dintre el si
bolnav, examinatorul deseneaza conturul campului vizual de partea temporala, iar cu
bratul drept in acelasi mod, limitele campului vizual de partea nazala; se cere
bolnavului sa precizeze momentul in care vede degetul examinatorului fara sa schimbe
directia privirii.
Daca examinatorul si examinatul sesizeaza in acelasi timp linia, campurile vizuale
sunt identice. O sesizare intarziate a examinatului indica o ingustare a campului vizual.
Acest procedeu este rapid si da informatii sumare cu privire la modificarile evidente
ale campului vizual, cum ar fi cele din hemianopsii sau dezlipirea de retina.

EXAMINAREA ACUITATII VIZUALE (A.V.)

Acuitatea vizuala exprima puterea de vederea a unui ochi. Examinarea acuitatii

vizuale se realizeaza cu ajutorul optotipurilor, care sunt constituite din cifre, litere sau
divrse semne( inele, desene de jucarii ).
Optotipurile pot fi construite pentru distanta ( se citeste de la 5 m distanta =
infinitul oftalmologic) sau pentru aproape ( servescla prescrierea de ochelari )(.
Tabelele vizuale sunt constituite din randuri de semne in ordoine descrescanda,
care trebuie percepute de un ochi normal de la distanta variind intre 50 si 5 m.
In dreptul fiecarui rand de litere este trecuta o fractie al carei numarator reprezinta
distanta de la care se face examinarea (ex. 5m), iar numitorul distanta de la care poate
fi citita litera randului respectiv de ochiul emetrop.

d
A.V. =
D
Daca examinatorul nu poate citi de la distanta de 5 m primul rand, trebuie apropiat
de optiop pana cand reuseste sa-l citeasca .
In caz ca nu-l vede nici de la 1m, se vor arata degetele examinatorului pe un fond de
culoare inchisa ( grosimea degetelor corespunde cu aproximatie cu largimea literelor
randului superior al optotipului) (= numara degetele; n.d.).
Daca vederea este mai scazuta se vor face miscari de lateralitate cu mana in fata
ochiului si se noteaza p.m.m. (= percepe miscarea mainii).
Daca si acestea lipseste si examinatorul deosebeste numai lumina de intuneric ,
acuitatea vizuala este egala cu perceptia luminii (p.l)

EXAMINAREA FUNDULUI DE OCHI (F.O.)

 Oftalmoscopia directa permite examinarea detaliilor fundului de ochi, imaginea
retiniana fiind marita de 13 -15 ori.
Examinarea fundului de ochi se incepe cu examenul papilei nervului optic,apoi al
vaselor, al campului retinian periferic si apoi al maculei.

Papila optica este situata la 4 mm inauntru si cu un 1 mm deasupra polului posterior

al ochiului. Pentru a vedea papila, bolnavul trebuie sa priveasca putin nazal ( ii cerem
sa priveasca pe langa urechea noastra dreapta pentru a examina ochiul sau drept, pentru
ochiul stang pe langa urechea stanga ).

Papila se vede ca un disc rotund, de culoare albicioasa sau roz galbuie, bine
delimitat, avand in centru vasele centrale ale retinei.

Vasele, artera si vena centrala ale retinei , pornesc din papila si pot fi urmarite spre
periferia fundului de ochi pana la ramurile lor terminale. Arterele sunt mai inguste
decat venele, raportul dintre diametrele lor fiind 2:3, au un traiect mai drept si culoare
rosie mai deschisa.
Campul retinian apare de culoare rosie uniforma in stare normala la persoane
normal pigmentate; cu aspect tigroid (zone de culoare mai deschisa si altele mai
inchisa) la persoanele hiperpigmentate si in culoare mai deschisa cu desenul vaselor
coroidiene vizibile la persoane blonde si in miopiile mari.

Macula lutea sau fovea este o zona situata in centrul polului posterior, colorata mai
intens si lipsita de vase. Pentru a o vedea, bolnavul trebuie sa priveasca in lumina
oftalmoscopului. Aceasta este delimitata de un reflex luminos mai marcat la copii si la
adolescenti . In centrul foveei se vede o pata mai inchisa, foveola, centrata de un mic
reflex luminos punctiform sau sub forma unui manunchi fin de raze (reflux foveolar).
TEMA IV
BOLILE GLOBULUI OCULAR

PATALOGIA CORNEEI

Anomalii congenitale

Sunt relativ rare. Corneea poate fi mai mica decat normal, cu < 9 mm (=
microcornee), sau mai mare, cu . 12 mm (= megalocornee). Ambele anomalii se
insotesc de modificari ale refractiei si alte anormalii de dezvoltare a ochiului.
Corneea poate fi aplatizata (= corneea plana ), sau poate avea curbura mai
accentuata (= keratocon congenital).
Se pot observa opacifieri periferice (embriotoxon) sau mai centrale (leucoame).

Inflamatiile corneei = keratite

Pot fi exogene si endogene.
Cele exogene apar ca urmare a patrunderii agentilor patogeni din mediul extensiv,
fie postraumatic, fie prin propagareaunor procese patologice de vecinatate
(conjunctivite, dacriocistice, blefarite).
Cele endogene sunt produse de agenti patogeni ce ajung la cornee pe cale
hematogena, nervoasa sau umorala, fiind secundare unei stari patologice generale.
Keratita exogena poate avea etiologie alergica, fungica, bacteriana sau virala.

Keratita virala
Are frecventa crescuta, mai ales in randul adultiilor tineri. Sunt adesea recidivante,
cu evolutie ciclica la aceasi ochi, determinand tulburari ale sensibilitatii corneene.

Ex. Keratita herpetica

Are forme superficiale si profunde .
Subiectiv: senzatie de arsura, durere, fotofobie, lacrimare, scaderea vederii.
Formele superficiale se manifesta prin aparitia unor vezicule minuscule in epiteliul
cornnean, pline cu un lichid transparent.
Acest stadiu este indolor.
Veziculele se rup, transformandu-se in eroziuni superficiale, cu marginile subminate,
puse usor in evidenta cu solutie de fluoresceina. Eroziunile conflueza, se adancesc, se
coloreaza in cenusiu si iau diferite forme: arboritatie (=keratita dentrtica), stelata,
inelara punctata superficial s.a.
Tratamentul este antiviral, local si general, si antibiotic si midriatic local.
Keratita microbiana si fungica au ca poarta de intrare o leziune corneeana.
Prezinta aproximativ aceeasi simtomatologice.
Local se constata prezenta unei ucleratii superficiale de dimensiuni variabile, cu
margini neregulate si subminate, cu fundul cenusiu-murdar. aRe caracter progresiv
invadant in suprafata si profunzime. In camera anterioara apare hipropionul.
Tratamentul consta in combatarea infectiei.
Ulcerele traumate beneficiaza de keratoplastie.

Tumorile corneei

Acestea pot fi benigne (fibromul) sau maligne ( epitelian, sarcom, melanom). Sunt
rare.

Tratamentul este chirurgical in cele beligne se practica extirparea tumorii, in cele

maligne (in functie de extensia tumorii) se face extirparea acesteia sau enucleatie.

PATOLOGIA SCLEREI
Este saraca in vase sanguine, de aceea e rar afectata de infectii hematogene.

Informatii
Se deosebeste doua forme principale episclerita, care intereseaza straturile
superficiale ale sclerei si alta care intereseaza structurile sclerale profunde sclerita
propriu zisa.
Episclerita se manifesta prin dureri, roseata si o usoara proeminenta circumscrisa.
Afectiunea debuteaza prin aparitia intr-un sector oarecare, in vecinatatea limbului, a
unui focar congestiv limitat, de culoare violacee, cu marginile difuze, cu un diametru
de cateva milimetri: conjunctivita supraiancenta este mobila. Bolnavul simte o jena
usoara, fotofobie, lacrimare.
Evolutia este de lunga durata, uneori cu caracter recidivant. Evolutia este fara
afectarea structurilor invecinate.

Sclerita
 Apare sub forma unor pete difuze de culoare violacee, neprominente, dureroase,
durerea se accentueaza la miscarea globului ocular.
Prezinta dureri mari oculare, fotofobie, lacrimare. Evolutia este lentasi indelungata. In
timp se produce subtierea sclerei. Coafectarea coroidei si uveei este frecventa.

Patologia uveei

Din punct de vedere al localizarii proceselor patologice, putem imparti uveea in

doua portiuni:
Portiunea anterioara, irigata de arterele ciliare anterioare si arterele ciliare lungi
posterioare.
Portiunea posterioara, irigata de arterele ciliare scurte posterioare.

Dispozitia vasculara explica limitarea unor procese inflamatorii la unul din cele
doua teritorii vasculare.
Anomalii congenitale

Colombomul irian = lipsa unei portiuni din iris, de obicei in sectorul inferior.
Aniridia =lipsa totala a irisului
Persistenta membranei pupilare se prezinta sub forma de filamente subtiri care pleaca
de pe fata anterioara a irisului si transverseaza pupila.
Policoria = existenta mai multor pulpile
Heterocromia iriana = irisul unui ochi este de alta culoare decat congenerul sau.
Colombomul coroidian la examenul oftalmoscopic teritoriul colombomului apare
ca o zona alb sidefie alungita, larga, care se intinde de la nervul optic la ora serrata
ai peste care vasele retiniene trec nemodificate.

Inflamatiile uveei
Uveitele anterioare (iridociclitele)
Indociclitele acute si subcutanate

Subiectiv = debutul este brrusc, cu durere oculara si perioculara, intermitenta, fotofobie,

lacrimare, scaderea acuitatii vizuale.
Obiectiv = congestie conjuctivala superficiala si profunda. Pe fata posterioara a corneei
se depun inferior exudate, sub forma triunghiulara, cu varful spre centru si marginea la
 limb. Umoarea apoasa este tulbure. Desenul irian este sters. Apare mioza, prin spasmul
sfincterului pupilar.
Datorita exudantelor se formeaza aderenta intre fata anterioara a cristalinului si
marginile pupilei, numite sinechii. Cand sinechiile sunt izolate, pupila devine
neregulata. Dupa dilatarea medicamentoasa a pupilei, sinechiile se rup lasand pe fata
anterioara a cristalinului mici gramezi de pigment, dispuse in trifoi .
Uneori apar modificari de tensiune intraoculara ( hipo sau hipertensiune).
Iridociclitele cronice se caracterizeaza prin urmatoarele: injectie perikeratica discreta
sau absenta, tulburare usoara a umorii apoase, precipitate pigmentate pe fata
posterioara a corneei, sinechii iriene, flocoane in vitros,modificari ale tensiunii
intraoculare ( mai frecvent hipotonie). Durerea, fotofobia, lacrimarea si blefarospasmul
sunt atenuate, iar scaderea acuitatii vizuale e variabila.
Evolutie. Procesul inflamator se poate extinde la coroida; in uveitele cronice vechi
se produc alterari corneene, cataracte, etc. Exudatele se pot organiza in bloc si
inglobeaza irisul, corpul ciliar si cristalinul, ducand in timp la atrofia globului ocular.

Uveitele posterioare (coroiditele )

Ele pot evalua fara afectarea celorlalte portiuni ale uveei, acestea independenta
datorandu-se dispozitiei teritoriului sau vascular.
Din cauza raportului sale strinse cu retina, majoritatea afectiunilor inflamatorii ale
coroidei se extind si la aceasta membrana(corioretinite).
Clinic apar tulburari de vedere (prin suferinta retinei, ale carei straturi externe sunt
deservite de corocapilare).
Obiectiv apar noduli sau placi exudative de dimensiuni variabile, cu localizari diferite.
De la culoarea galbena cenusie, cu marginile slab conturate, solitare sau multiple,
circumscrise sau diseminate, nodulii sau petele exudative evolueaza diferit, dupa caz, in
functie de etiologie.
In cazuile benigne ele se pot desobi fara urme, dar de cele mai multe ori procesul
inflamator la atrofia corioretinei.
Evolutia coroiditelor este in general cronica.

Tumorile uveei
 Tumorile iriene sunt rare si de obicei benigne. Intre acestea intalnim chisturile
(tramatice, parazitare) si tumorile pigmentare: nervul pigmentar si melonul irian; irisul
poate fi invadat de tumori maligne pornite din corpul ciliar.
Tumorile corpului ciliar sunt rare. Cele beenigne sunt chisturile, aadenoamele,
mioamele, iar maligne sunt epiteliomul si sarcomul, cu tendinta de dezvoltare pe
camera posterioara.
Tumorile coroidei pot fi primitive ( angiomul, melanomul malign) sau secundare (
metastatice, mai ales din cancerul de san si stomac)

PATOLOGIA CRISTALINULUI

Anomalii congenitale

De dezvoltare
Aakia = lipsa cristalinului
Microsferofakia = cristalin mic, sferic
Ectopia cristalinului = anomalie de pozitie, de obicei bilaterala si simetrica. Cel mai
frecvent cristalinul este deplasat in sus si inauntru.

De transparenta = cataracta congenitala, situata in diferite straturi ale cristalinului

(capsulara, zonulara, nucleara, totala s.a.)

Afectiuni dobandite
Tulburari de transparenta (cataracte)

Se manifesta printr-o scadere a transparentei cristalinului, insotita de o scadere mai

mult sau mai putin accentuata a vederii.

Sunt de 2 feluri:
- catarcte primitive: presenila, senila etc. cu etiologie si patoenie insuficient cunoscute.
- Cataracte cu etiologie si patologie cunoscute: patologica ( urmare a unei afectiuni
generale), complicata (urmare a unei afectiuni oculare), traumatica.

Cataracta senila

Are mai multe faze evolutive:

- faza incipienta se manifesta prin scaderea progresiva a acuitatii vizuale prin aparitia
punctelor de condensare a fibrelor cristaliniene.
Pot sa apara: miodezopsii (muste zburatoare ), diplopie sau poliopie monoculara,
miopie tranzitorie (presbitii nu mai suporta corectia de aproape ).
- faza intumescenta se manifesta prin scaderea marcata a acuitatii vizuale (pina la n.d.
sau p.m.m.)
Are loc o imbibare cu apa a cristalinului, ceea ce duce la impingerea irisului inainte si
micsorarea camerei anterioare.
- faza de maturizare : In aceasta faza cristalinul isi reia volumul normal; acuitatea
vizuala ajunge la p.m.m. sau p.l.
Pupila are culoarea alb-cenusie. Camera anterioara are dimensiuni normale.
- faza hipermatura: Are loc dezorganizarea structurii cristaliniene.
Acuitatea vizuala este scazuta. Cristalinul alb laptos cu nucleu brunescent.
Evolutia cataractei senile poate urma toate fazele amintite, sau sa nu treaca prin faza de
intumescenta sau hipermaturizare.
Cataracta senila bilaterala nu are obligatoriu evolutie paralela la ambii ochi.
Tratamentul consta in extractia chirurgicala a cristalinului opacificat.

Deplasarile cristalinului
Sunt congenitale si dobandite. Cele congenitale mai poarta si denumirea de ectopii.
Subluxatia reprezinta deplasarea partiala a cristalinului din loja sa.
Apar: acuitate vizuala scazuta, miopie, astigmatism sau diplopie monoculara.
Camera anterioara e inegala ca profunzime, apare tremorul irisului (iridodonezis),
pupila este deformata si uneori se produce hernierea vitrosului in camera anterioara
printre cristalin si iris.
Luxatia este deplasarea totala a cristalinului din loja sa, in camera anterioara, in
vitros sub conjunctivita. Uneori poate fi expulzat complet prin plagile corneei.
Ambele necesita interventie chirurgicala; temporizarea se face doar in cazul luxatiei in
vitros, cand cristalinul este bine tolerat.

PATOLOGIA RETINEI
Anomaliile congenitale ale retinei sunt rare; mai adesea sunt asociate cu anmaliile
coroidei.

Fibrele mielinizate
 In mod normal fibrele nervului optic prezinta teaca de mielina doar dupa lama
ciuruita, dar uneori intr-un sector sau in jurul papilei sunt mielinizate si apar la
examenul oftalmoscopic cu fascicule albe, radiare, usor proieminente. Acestea raman
nemodificate toata viata.

Tulburarile circulatorii retiniene

-au fost tratate la manifestari oculare in patologia generala (HTA, DZ)

Inflamatiile retinei

Orice agent patogen infectios sau toxic poate ajunge pe calea vaselor retiniene,
dintr-un focar din organism, la retina si sa produca aici un focar inflamator. Astfel se
produc retinele metastatice in urma emboliilor septice vasculare ale retinei.
Abecesul metastaic al retinei apare in vecinatatea papilei, sub forma unor pete
exsudive, usor proeminente, si poate duce la panofalmie.
Uneori se vad si hemoragii, de aspect variat, datorat leziunilor peretilor vasculari.
Tratamenul ese general si local, combina cu al afeciunii cauzale.

Degenerescenele retinei

Retinopatia pigmentara
Are mai ales caracter ereditar, cu debut de copilarie . Primele simtome constau in
hemeralopie (orbul gainilor). Cu varsta cimpul vizual se ingusteaza, devenind
tubular, astfel incat pacientii nu se pot orienta in spatiu nici ziua.
Oftalmoscopic apar pete pigmntare brune, ramificate, mai ales in peiferia fundului
de ochi in apopierea vaselor. Retina este subtiata, papila este alb-galbuie, iar arterele
retiniene sunt ingustate.
Pronosticul este grav, ducand la orbire.
Degenerescenta maculara senila
Esenta modificarilor patologice consta la inceput in edem exsudativ format pe
fondul aterosclerotic, care se agraveaza lent. Apoi leziunea prezinta aspect de atrofie, in
macula aparand o placa albicioasa, slab delimitata, marginita de pigment sau de
hemoragii. In retina se gasesc focare mici exsudative.

Dezlipirea de retina
 Dezlipirea de retina primara apare fara sa fie precedata de o afectiune oculara
aparenta capabila sa provoace clivajul retinei.
Debuteaza cu tulburari de vedere ( o umbra in campul vizual, care se mareste
progresiv).
Acuitatea vizuala nu e afectata in mod deosebit, decat in momentul in care
dezlipirea de retina afecteaza si macula.
De multe ori debutul este precedat de prodoame caracteristice: miodezopsii (muste
zburatoare), fosfene (scantei), metamorfopsii(obiectele apar deformate).
Dezlipireade retina apare mai ales superior si se intinde progresiv. Globul ocular
devine hipoton.
Oftalmoscopic se constata o modificare de culoare a zonei dezlipite, care devine
cenusie,iar vasele retiniene par de culoare mai inchisa. Suprafata retinei dezlipite
proemina in vitros, iar la nivelul sau se poate evdentia o ruptura liniara sau semiliniara.
Tratamentul este chirurgical sau laser si viseaza producerea unor cicatrici care sa
oblitereze ruptura retiniana si sa realizeze o aderenta intre retina si coroida.
Dezlipirea de retina secundara se instaleaza in urma unor procese patologice care
intersecteaza diferite segmente ale globului ocular traumatisme, tumori, inflamatii s.a.
Tumorile retinei pot fi maligne si beligne.
Retinoblastomul (gliomul) este tumoara malign ace se dezvolta cu predilectie la
copii sub 4 ani, afectand de obicei un singur ochi.
Uneori are character familial sau ereditar.
Determina moartea copilului prin invazia tumorii in cutia craniana.
Trece prin mai multe faze:
- Faza I: trece frecvent neobservata; in retina se pot vedea mici focare tumorale, cu
aspect vatos.
- Faza II: de hipertensiune intraoculara, ochiul este iritat, dureros. Prin pupila se vede
tumora care proemina in vitros,de culoare alb_galbui (ochi de pisica amaurotic).
Tumora este intens vascularizata.
- Faza III: tumoarea creste, peroforeza sclera, corneea s.a. ( se exteriorizeaza).
Prognosticul este grav, chiar la descoperirea timpurie.
Tratamentul consta in enucleara globului ocular cu o portiune lunga din nervul optic.

PATOLOGIA NERVULUI OPTIC

Anomalii congenitale
 Sunt rare, mai ales coloboame. Majoritatea sunt variatiii anatomice, fara consecinte
functionale.

Inflamatiile nervului optic (nevritele optice)

Nevritele optice sunt inflamatii de originre toxica sau infectioasa ale nervului.
Dupa cum procesul intersecteaza portiunea bulbara sau intraorbitara a nervului, avem
doua forme anatomice-clinice de boala: papilita (sindromul anterior) si nevrita optica
retrobulburala (sindromul posterior).

Papilita

Prezinta scaderea importanta a vederii, ingustarea campului visual si uneori dureri

retrooculare.
Oftalmoscopic papilla este hipermiata cu margini sterse si cu tulburari vitreene
prepapilare.
Din cauza edemului papilar arterele retiniene sunt ingustate, iar venele tergescente.
Evolutia este rapida. Vindecarea poate fi uneori completa, dar cele mai multe ori se
instaleaza atrofia papilara postnevrotica.
Nevrita optica retrobulara
Se caracterizeaza prin scaderea marcata a vederii, dar fara modificari oftalmoscopice
evidente. Campul visual sufera alterari.
Evolutia poate fi spre vindecare sau spre atrofie.
Atrofia optica este o degenerescenta ireversibila a fasciculelor nervului optic, care
poate duce la cecitate.
Din punct de vedre functional atrofia optica se manifesta printr-o scadere a vederii,
modificari ale campului vizual, alterari ale simtului chromatic.

Tumorile nervului optic

Tumorile nervului optic sunt de 2 feluri:

- tumori ale tecilor (meningioame), care apar dupa varsta de 20 de ani si sunt mai rare.
- tumori ale tesutului nervului optic (glioame), care apar inainte de 15 ani si reprezinta
din tumorile acestuia.
Tumorile nervului optic se manifesta prin exoftalmie progresiva, ireductibila,
sratrabism, scaderea acuitatii vizuale care apare precoce si evolueaza rapid.
 GLAUCOMUL
GlAUCOMUL CRONIC SIMPLU (CU UNGHI DESCHIS)

Este o boala cronica, bilaterala, cu evolutie insidioasa progresiva, care se manifesta

printr-o crestere lenta a tensiunii intraoculare ce determina in mod secundar alterari
anatomice si functionale.
Se caracterizeaza prin absenta oricarei afectiuni sau anomalii oculare, semen de
congestie si prin unghi camerular deschis.
Apare dupa 55 56 ani si afecteaza abele sexe.
Simtomele obiective sunt reduse. Ochiul este linistit, iar tensiunea intraoculara este
crescuta moderat( 25-35 mm Hg).
La examenul fundului de ochi se constata o excavatie papilara (infundare in forma
de caldare a discului papilar).
Modificarile campului vizual sunt la inceput sub forma unor mici scotoame isolate,
iar mai tarziu sub forma unuiscotom acriform, iar mai tardiv o ingustare infero-nazala a
campului vizual.
Evolutia este lenta, spre cecitatea bilaterala.
Vederea centrala se pierde tardiv.
Diagnosticul se pune pe triada: tensiune intraoculara crescuta, tulburari de camp
vizual si excavatie glocomatoasa a papilei.
Tratamentul este symptomatic, vizand scaderea tensiunii intraoculare.

GLAUCOMUL CONGESTIV (CU UNGHI INCHIS)

Are o forma acuta si una cronica. In realitate e vorba de aceeasi forma, in stadii
diferite de evolutie.
Afecteaza mai ales femeile de 45 60 ani si hipermetropii. Prezinta mai multe
stadii evolutive:
a). stadiul padromal care se manifesta prin tulburari vizuale tranzitorii (vederea de
cercuri colorate din cauza edemului corneean provocat de cresterea tensiunii
intraoculare, incetosirii periodice ale vederii, dureri oculare si perioculare).
Simptomele dureaza cateva momente si apoi dispar, la inceput sunt rare, apoi devin tot
,ai frecvente.
b). stadiul de glaucoma evoluat se poate manifesta sub forma de glaucoma acut sau
glaucoma congestive cronic.
 Glaucomul congestive acut se manifesta printr-o criza de hipertensune intraoculara,
care determina dureri oculare accentuate, cu character de hemicranie, insotite de greata,
varsaturi si scaderea accentuate a vederii.
Dintre factorii declansatori se pot enumara: stresul, insomnia, medicamente ce
contin atropine, greseli dietetice, ingestia exagerata de lichide s.a.
Obiectiv se constata cresterea accentuate a tensiunii intraoculare (chiar peste 50 mm
Hg), edem palpebral si conjunctival, injectie perikeratica, opalescenta corneei, camera
anterioara mica, pupila ovalara, imobila
Glaucomul congestive cronic provine din evolutia treptata a prodroamelor, avand o
stare de permanenta hipertensiune intraoculara ( mai mica decat in glaucoma acut)
Tratamentul este chirurgical sau laser si are scopul de a combate ppusee noi.
Tratamentul medicamentos se limiteaza la combaterea crizei.
 TEMA V
BOLILE ORBITEI SI ALE ANEXELOR GLOBULUI OCULAR

PATALOGIA PLOAPELOR
Anomalii congenitale
Anchiloblefarom = lipsa de deschidere a fantei palpebrale
Blefarofimoza = deschidera insuficenta a fantei palpebrale
Colombomul palpebral = lipsa de substanta, de forma triunghiulara, cu baza la
marginea libera a pleoapei.
Ptoza congenitala = caderea, de obicei bilaterala, a pleoapei superioare.

Afectiuni inflamatorii

Inflamatii ale pielii pleoapelor

Impetigo = eruptie buloasa streptococica, localizata si la fata, nari, buze.
Abcesul palpebral = e mai frecvent la pleoapa superioara si se asociaza cu edem
important.
Zona zoster palpebrala = eruptie eritemato veziculoasa unilaterala, localizata pe un
teritoriu nervos bine delimitat. Se asociaza cu leziuni corneene uneori.

Inflamatii ale pielii marginii laterale

Blefarita e inflamatia marginii libere a pleoapelor, poate fi eritematoasa, scumoasa,
ulceroasa.
Orjeletul extern este infectia stafilococica a glandelor sebacee Zeiss. Poate fi unic
sau multiplu ( hordeoloza). Pe marginea libera a pleoapei apar puncte galbene
pustuloase ce se evacueaza la exterior.
Inflamatii ale tarsului si glandelor Meibomius
Orjletul intern este un abces stafilococic al glandelor Meibomius, insotit de o
tumefactie galbuie sub conhunctivita.
Chalazionul este un nodul granulomatos al tarsului, dezvoltat prin cronicizarea
unui process inflamator al glandelor Meibomius; poate fi unic sau multiplu, uni sau
bilateral.

Tulburari de statica palpebrala

Entropionul se caracterizeaza prin rasfrangerea inauntru a marginii libere

Palpebrale, cilii fiind orientate spre conjunctivita bulbara si cornee, pe care le irita prin
miscarea de clipit. Poate fi spastic sau cicatrical.
Ectropionul reprezinta rasturnarea in afara a marginii libere sau chiar a intregii
pleoape. Poate fi senile, spastic, cicatrical, paralitic (paralizia periferica de nerv facial),
ex vacuo (dupa o proteza oculara mai mare decat cavitatea).

Tumorile pleoapelor
Tumori congenitale
Angiomul = tumori vasculare
Ex: angiomul plan (pata de vin) sau angiomul profound.

Tumori benigne

Moluscum contagiosum = tumora de talie mica, cu centrul ombilicat, insotita

frecvent de conjunctivita.
Papilomul = tumora senile sau pediculata, mobile pe planul profound .
Tumori maligne
Melanogmul malign se poate dezvolta dintr-un nev preexistent; invadeaza
tesutulcutanat si tarsul, ajungand la orbita si sinusurile fetei.
Epiteliomul pleoapelor este cea mai frecventa tumora a pleoapei; dupa 50 de ani
toate tumorile palpebrale trebuie inspectate ca fiind epitelioame pana la proba
contrarie.
Anatomopatologic se deosebesc epiteliomul bazocelular si epiteliomul spinocelular.
In cazul primului prognosticul este bun, evolutia este doar locala, nu da metastaze sin u
invadeaza ganglionii.
Cel spinocelular este agresiv, invadant si da metastaze.
Tratamentul este chirurgical, radioterapic si chimioterapic.

PATOLOGIA APARATULUI LACRIMAL

Aparatul acrimal asigura producerea, raspandirea pe suprafata corneo-
conjunctivala si drenajul lacrimilor spre cavitatea nazala. Este alcatuit dintr-un aparat
secretor si un aparat excretor.
Aparatul secretor e format din glanda lacrimala principala (situate in unghiul
supero-extern al orbitei) si glandele lacrimale accesorii ( situate in structura marginii
libere a pleoapelor) care se unesc intr-o portiune comuna sau ce deschid separate in
 sacul lacrimal, care se continua cu canalul lacrimo-nazal ce se deschide in meatul nasal
inferior
Afectiunile congenitale
Absenta glandei lacrimale si ectopia = cele mai frecvante afectiuni congenitale.
Obstructia congenitala a canalului lacrimo-nazal.
Diverticuli si fisicule ale sacului lacrimal. Pot fi uni si bilaterale si reprezinta traiecte
aberente existente la nastere.
Inflamatiile aparatului lacrimal
Dacrioadenitele = inflamatii ale glandelor lacrimale principale, acute sau cornice.
Pot fi uni sau bilaterale.
Dacrioadenita acuta se manifesta prin lacrimare, tunefiere, congestia si impastarea
pleoapei superioare spre unghiul extern. Glanda e marita de volum, sensibila la palpare,
cu tendinta la supuratie. Pacientul are febra, cefalee si adenopatie preauriculara.
Dacrioadenita cronica prezinta simptomatologie inflamatorie mult mai redusa.
Tratamentul este antibiotic, antiiinflamator si al afectiunii de baza.
Dacriocistitele - inflamatii ale sacului lacrimal, care debuteaza cronic, putandu-se
acutiza in anumite conditii. Pot fi congenitale sau dobandite.
Dacriocistita cronica este precedata de epifora ( ca urmare a unei obstructii a
canalului lacrimo nasal), apoi apare tumefierea sacului lacrimal cu stergerea santului
nazo palpebral. Secretiile accumulate la nivelul sacului se pot elimina ( prin
compreiunea acestuia) in cavitatea nazala sau prin punctele lacrimale .
Dacriocistita acuta se prezinta cu tumefierea zonei supraiacente sacului lacrimal,
insotita de dureri,.
Secretia din sac devine purulenta. In 2-3 zile congestia cuprinde toata pleoapa
inferioara si santul nazo genian, tegumentele devin puternic congestionate. Apare
febra si starea generala alterata.
Procesul inflamator cuprinde si tesutturile moi din jurul sacului ( peridacriocistita),
evoluand spre abces si perforatie.
Tratamentul consta in antibioterapie, cu incizia sacului si drenajul acestuia.
Afectiuni tumorale
Tumorile glandei lacrimale
Dacriopsul = tumoare chistica, benigna

Tumorile epiteliale sunt maligne, invadante.

Tumorile sacului lacrimal sunt rare si pot fi benigne ( papilomul) sau maligne
(epiteliom, sarcom).
PATOLOGIA CONJUNCTIVITEI
Afectiuni congenitale
Lipomul = tumoreta galbui nedureroasa, mobile
Angiomul = localizat mai ales in regiunea carurculei lacrimale
Nervul = pata bruna de marimea variabila

Inflamatiile conjunctivitei
Conjunctivitele pot fi: bacteriene, virale, fungice, parazitar, alergice, iritative.
Subiectiv se caracterizeaza prin: jena oculara, senzatie de arsura, de corp strain,
fotofobie, usturime, prurit; foarte important esteca acuitatea vizuala este normala, cel
mult jenata cand se acumuleaza secretie la nivelul corneei.
Obiectiv apar: hiperemie conjunctivala si o secretie cu aspect seros, mucos, purulent
sau fibrinos, dupa intensitatea inflmatiei.
Tratamentul trebuie sa respecte urmatoarele principii:
- instituirea tratamentului trebuie facuta dupa ce s-a recoltat in prealabil
secretia conjunctivala (pentru examen bacteriologic si antibiograma).
- Primeaza tratamentul local fata de cel general ( solutie antibiotica de 5-6
ori/zi, conform antibiogramei, uneori si noaptea)
- Nu se aplica pansament ocular
- Se considera vindecata daca 3 secretii conjunctivale consecutive se
dovedesc negative.

Afectiuni degenerative ale conjunctivitei

Pinguecula este o proeminenta galbuie a conjunctivitei bulburale, localizata nasal si
temporal in apropierea limbului. Este in general neevolutiva.
Pterigionul consta dintr-o cuta de forma triunghiulara a conjunctivitei, cu baza spre
periferie si varful ianintand spre centrul corneei. Varful pterigionului este adherent la
cornee, iar corpul este mobil pe sclera. Evolutia este lenta.

Tumorile conjunctivitei
Se intalnesc relative rar.
Au fost tratate in afectiuni congenitale.

PATOLOGIA ORBITEI
 Aporape toate bolile orbitei creeaza un dezichilibru intre cavitatea orbitara cu
volum fix si continutul orbitar, avand ca effect deplasarea inainte a globului ocular
exoftalmie, sau inapoi - enoftalmie.
Exoftalmia se apreciaza cu ajutorulexoftalometru (N= 12-16 mm). Distingem
exoftalmii medii 17-20 mm) si mari ( peste 20 mm).
Va trebui facut diagnosticul diferential cu falsele exoftalmii: ochiul mare miop,
deformarile corneei ( keratocon, keratoglob s.a.), stafilom scleral, glaucoma
congenital,enoftalmia de cealalta parte, lagoftalmia, retractia pleoapei superioare,
asimetrie faciala orbitara, relaxarea muschilor oculari, exorbitismul.
Poate fi unilaterala sau bilaterala.
Enoftalmia este mult mai rara decat exoftalmia. Este in general moderata, pacientul
invocand ochiulsanatos ca fiind cel patologic.
Enoftalmia poate fi produsa de malformatii orbitare, traumatisme obstetricale,
hemiatrofiile faciale, fractura podelei orbitale, tumori ( cu liza peretelui osos),
micsorarea volumului grasimii orbitare, s.a.
Inflamatiile orbitei intereseaza peretii orbitei sau continutul ei (uneori associate).
Infectia poate fi exogena (plagi orbitare), loco-regionala (sinusurile
paranazale,dintii, sacul lacrimal) sau metastatica in boli infectioase grave.
Celulita orbitara e inflamatia difuza a tesutului celulo-adipos al orbitei.
Subiectiv prezinta dureri orbitoare, stare generala alterata, febra, cefalee, greata,
voma.
Obiectiv: exoftalmie axiala unilaterala, nereductibila, cu imobilitatea globului,
edem palpebral marcat, chemozis violaceu, dilatarea vaselor cojunctivale.
Nervul optic poate fi prins prin compresie.
Evolueaza spre flagon sau abces orbitar.
Abcesul orbitar e inflamatia acuta supurata, localizata, a tesutului celulo-adipos al
orbitei.
Simptolatologia e aceeasi.
Clinic este caracteristica exoftalmia laterala.
Flegmonul orbitar este inflamatia acuta, supurata, difuza a tesutului celulo-adipos al
orbitei. Simptologia este mai grava ca a celulitei.Obiectiv: exoftalmia unilaterala este
foarte pronuntata, dureroasa la presiune,chemozis foarte accentuat, edemul palpebral
cuprinde obrazul si regiunea temporala.Pupila este in midrizia areflexiva.
Tratamentul acestor afectiuni este urgenta. Se va practica antibioterapie general si local,
insotita de incizia si drenajul colectiei.
Tumorile orbitei
Realizarea tabloul clinic de exoftalmie tumorala, evolutiva, nereductibila, insotia sau
nu de masa palpabila in orbita.
Afirmarea tumorii se face prin ecografie si tomodensitometrie.
Se disting tumori ale nervului optic (glioame, meningrioame), tumori vasculare
(hamangioame, limfangioame), tumori conjunctive (fibron fibrosarcom), lipoame,
tumori musculare si tumori osoase.
Exoftalmia endocrina
Cea mai frecventa este exoftalmia din boala Basedow.
Morfopatologic, la nivelul orbitei se gaseste un infiltrate inflamtor. Muschii orbitei
sunt in particular interesati; cel mai ades ingrosati, producand o crestere considerabila
a volumui orbitar.
Forma benigna se caracterizeaza prin AV buna, exoftalmie moderata, evolutie lenta,
reversibila la tratament. La pslpsre se percepe rezistenta elastica, muschii oculari sunt
putin afectati, complicatiile corneene sunt absente , nervul optic nu este prins.
In aceasta faza se descriu semnele palpebro-oculare: retractia pleoapei superioare cu
vizibilitatea sclerei, clipit sau tremuraturi ale pleoapelor, hiperpigmentarea pleoapelor,
ochii deschisi in timpul somnului, insuficienta de convergenta, hiperemie conjunctivala
la insertia muschilor drepti s.a.
Forma maligna se caracterizeaza prin afectarea AV, exoftalmie marcata pana la
exorbitism, evolutie rapida care este partial reversibila sau ireversibila sub tratament.
La palpare este remitenta sau ferma. Muschii oculari sunt foarte infiltrati, ingrosati;
apare chemozisul, oftalmoplegia, apar complicatiile corneene si afectarea nervului optic
prin compresie- tractiune.
Din fericire, de multe ori exoftalmia are un character bening, fara sa fie paralela cu
hipertioridismul. Uneori hipertiroidia se poate corecta, persistand exoftalmia.
TEMA VI

TRAUMATISMELE GLOBULUI OCULAR SI ALE ANEXELOR SALE

CONTUZIILE OCULARE.PLAGILE OCULARE.

Contuziile pot fi directe sau indirecte (agentul actioneaza asupra regiunilor
invecinate,lezand structurile globului ocular).
In momentul traumatismului se produce o durere foarte vie,care se insoteste de o
pierdere trecatoare a vederii.Uneori poate aparea chiar stare sincopala.
Cercetarea leziunilor se face plan cu plan,dinspre anterior spre posterior.La nivelul
polului anterior:
Pleoapele prezinta escariatii sau echimoze(fara importanta clinica).
Pot aparea hematoame mari,plagi zdrobite sau taiate.
Conjunctiva prezinta sufuziuni sanguine.Daca sunt mai accebtuate trebuie verificat
daca nu ascund o leziune mai grava a planurilor profunde.
Corneea eroziuni sau mici plagi superficial ori chiar lipsa de substanta importanta.
Perforatia se insoteste de durere si chiar senzatia unui val de lichid caldut care se
scurge pe fata (umoarea apoasa).
Plagile perforate ale corneei se pot infecta,dind chiar infectie endoculara
(endoftalamie,panoftalamie).
Sclera este afectata in aceleasi conditii ca si cornea.O plaga sclerala poate fi
mascata de hemoragia subconjunctiva.
Plagile mici,intepate,se inched spontan;cele mai mari au tendinta de a li se departa
marginile.
Pot fi perforate(cu scurgere de vitros).
Irisul-cel mai frecvent sufera rupture ale marginii pupilare,cu deformari ale acesteia.
Cristalinul poate suferi dislocari (luxatii,subluxatii) sau opacifieri(cataracta
traumatic).La nivelul polului posterior.
Retina poate prezenta leziuni variate:hemoragii,rupture,dezlipiri de retina.
Coroida poate suferi hemoragii sau rupture.Uneori se poate produce o
smulgere a papilei nervului optic.
Contuziile se pot insoti de modificari ale tensiunii ocular (hipo sau
hipertonie) sau modificari ale refractiei (hipermetropie datorata lezarii muschiului ciliar
sau miopie datorata spasmului acestuia).
Orbita poate suferi de asemenea leziuni.Contuziile se insotesc de hemorogii
intraorbitare.
 Hematonul retrobulbar apare imediat dupa traumatism(in traumatismele
directe) sau la un interval de timp (traumatismele cranio-cerebrale).
Clinic se produce exoftalmie uni sau bilaterala ireductibila,cu
imposibililitatea miscarii globului ocular.Hematomul poate comprima nervul optic,cu
atrofie secundara a acestuia.
Fractura peretilor ososi se poate complica cu leziuni ale cavitatilor osoase
invecinate.
In timpul traumatismului,mai poti fi lezate glanda lacrimala,sacul lacrimal sau
canaliculele lacrimale,cu consecinte asupra secretiti si excretiei de lacrimi.

CORPII STRAINI
Actiunea corpului strain depinde de marimea,viteza,natura chimicala,locul
de patrundere si sediul sau.Adesea se poate observa traiectul corpului strain la nivelul
segmentului anterior al ochiului(plaga cornea perforanta,cataracta traumatica).
Cand corpul strain se gaseste in segmental anterior al ochiului(camera
anterioara;iris;cristalin) sau in partea anterioara a vitrosului,el poate fi descoperita in
lumina focala sau la biomicroscop(daca nu e mascat de hemoragie,exudates sau
opacifierea cristalinului).
Cnd de afla in straturile profunde (retina,coroida).iar mediile ocular sunt
treansparente,el poate fi descoperit la examenul oftalmologic.
O metoda foarte importanta pentru descoperirea si localizarea corpului strain
intraocular este examenul radiologic,neeficace totusi pentru corpii straini
radiotransparenti sau fragmente foarte fine.

Pe langa leziunile mecanice, corpii straini mai pot da nastere la complicatii

infectioase sau de natura chimica (oxizi metalici ce impregneaza tesuturile oculare).
Plagile pentrante ale orbitei antreneaza adesea dupa ele corp strain, care le
produc (procese de necroza), si prin diversitatea agentilor vulneranti intalniti.
Intereseaza cel mai adesea corneea, conjunctivita si pleoapele, dand
subiectiv: durere, fotofobie, lacrimare, scadere de vedere, blefarospasm.
Conjunctivita poate prezenta leziuni diverse, de la simpla hiperemie la placi
albicioase cenusii de necroza.
Corneea de la simple leziuni epiteliale la leziuni grave (opacifieri intinse si
profunde).
Arsurile termice produc leziuni a caror gravitate depinde de natura,
cantitatea, concentratia si durata de actiune a substantei.
 Arsurile cu acizi actioneaza prin coalgularea albuminelor din tesuturi; actiunea lor se
limiteaza la stratul de proteine precipitat in zona de contact.
Arsurile cu baze actioneaza prin lichifierea albuminelor, difuzeaza in profunzime si
au tendinta la infiltratie si ulcetratie.
 TEMA VII
MANIFESTARI OCULARE IN PATOLOGIA GENERALA

A. AFECTIUNILE RETINEI IN BOALA HIPERTENSIVA

In cursul bolii hipertensive apar unele modificari ale vaselor retiniene si retinei, de
mare importanta pentru diagnosticul si pronosticul acestei boli.
In evolutia modificarilor oftalmologice din boala hipertensiva se disting 3 faze,
corespunzatoare manifestarilor generale ale bolii.
Faza I (Angiopatie hipertensiva)
Fundul de ochi are de cele mai multe ori aspect normal. Se constata o usoara
strimtorare a arterelor; sinuozitate si dilatare usoara a venelor. La incrucisarea venelor
de catre artere, venele sunt strivite (semnul Gunn) sau infundate in retina (semnul
Salus).
Faza II (Angioscleroza hipertensiva)
Apar neregularitati ale calibrului vascular. Arterele devin rigide, luand aspectul sirmei
de argint sau de cupru Semnul Salus Gunn devine mai evident.
Faza III(Retinopatie hipertensiva)
Apar si modificari retiniene: hemoragii, exudates si edem papilo-retinian.
Angiopatia indica stadiul functional al bolii, iar angioscleroza stadiul alterariii organice
a vaselor. Retinopatia hipertensiva are un prognostic grav.

B. RETINOPATIA DIABETICA
Este o complicatie grava a diabetului, care apare dupa 10-15 ani de evolutie a acestuia.
Retinopatia diabetica se manifesta prin:
Dilatarea moderata a capilarelor venoase formandu-se microanevrisme; din acestea pot
aparea mai tarziu hemoragii, mai ales in juruk maculei (mici, rotunde sau in flacara)
Exudate retiniene albe-galbui, stralucitoare, ce alterneaza cu hemoragiile, in regiunea
interpapilomaculara.
In formele inaintate apare retinopatia proliferativa (cu vase de neconformatie si
ulterior bride de tractiune vitreo-retiniana)
Boala se dezvolta lentsi se agreeaza treptat.
Retinopatia diabetica depaseste, in general, modificarile vasculare de la alte niveluri.

C. STAZA PAPILARA
Edemul papilar pur (sau staza) este un edem neinflamator, aparut in urma imbibitiei
cu lichid a papilei.
 Infiltratia se poate explica fie printr-o jena de circulatie, fie prin impingerea
lichidului cefalo-rahidian intecile nervului optic, datorita presiunii intracraniene
crescute.
Staza papilara poate fi bilaterala si monolaterala.
Staza bilaterala este produsa de obicei de procese endocraniene( tumori, hemoragii
cerebrale, abcese, meningno-encefalite s.a.) si se insoteste de cefaleeeameteli, varsaturi.
Starea unilaterala este de cauza locala ( contuzii oculare, hipotonia globului ocular
s.a).
Edemul papilar mai poate sa apara si ca urmare a unor boli generale: HTA,
ateroscleroza, retinopatia gravidica s.a.
Subiectiv, la inceput apar tulburari vizuale trecatoare. Acuitatea vizuala este mult
timp pastrata. Apar modificari de camp vizual.
Clinic: la inceput papilla este hiperemiata, cu margini sterse (din pricina edemului ).
Edemul se intinde dinspre nasal si cuprinde toata papilla, care devine proeminenta.
Arterele sunt subtiri, abia vizibile; venele sunt sinuoase si turgescente.
Ulterior apar exudate si hemoragii.
Diagnosticul de certitudine se puneoftalmoscopic si angiofluorografic.
Prognosticul depinde de cauza.
Tratamentul este cel al afectiunii cauzatoare.
Daca nu se cunoaste cauza, se recurge la tratament simptomatic.
 TESTUL 1
1. Corectia hipermetropiei se face cu:
a) Cea mai mica lentila convergenta cu care pacientul vede clar la distanta.
b) Cea mai mare lentila convergenta cu care pavientul vede bine la distanta.
c) Cea mai mare lentila convergenta cu care pavientul vede bine aproape.
d) Cea mai mica lentila convergenta cu care pacientul vede bine la distanta.

2. Desentati schematic traiectoria razelor luminoase si formarea imaginii in

ochiul miop.

3. Corectati urmatorul viciu de refractie cu lentile sfero-cilindrice

4. Figurati un caz de astigmatism myopic conform regulei.

5. Un pacient de 55 ani, purtator de ochelari OD: -0,75dsf; OS: -0,5dcyl ax 0 0
-0,5dsf are nevoie de ochelari de aproape. Dip = 62 mm. Care este corectia pe care o
prescrieti?