Universitatea de Vest Timișoara

Facultate de Chimie, Biologie și Geografie 

specializarea: Biochimie

-Igiena analizatorului vizual-

Student: Mișcă Bristena-Andreea , anul I.

TIMIȘOARA

2021

-1-
 Cuprins

1. Introducere……………………………………………………………pagina 3
2. Anatomia analizatorului vizual……………………………………….pagina 3
3. Igiena analizatorului vizual...................................................................pagina 8
4. Glaucomul…………………………………………………………….pagina 11
5. Cataracta................................................................................................pagina 15
6. Conjunctivita.........................................................................................pagina 17
7. Bibliografie...........................................................................................pagina 21

-2-
 INTRODUCERE

Vederea furnizează peste 90% din informațiile asupra mediului înconjurător, de aceea are
o importanță fiziologică considerabilă, nu numai în diferențierea luminozității, formei și culorii
obiectelor, dar și în orientarea în spațiu, menținerea echilibrului și a tonusului cortical (atenția).

ANATOMIA ANALIZATORULUI VIZUAL

Figura 1. Ochiul

Analizatorul vizual este constituit din retină, la nivelul căreia se găsesc receptori sensibili
pentru radiațiile luminoase, căile de transmitere și zonele de protecție corticală, unde se face
analizași sinteza informațiilor.

-3-
 Globul ocular, de formă aproximativ sferică, este situat în orbită. Între globul ocular și
peretele osos al orbitei se află o capsulă adipoasă în care se găsesc mușchii extrinseci (striați) ai
globilor oculari. Globul ocular este format din trei tunici concentrice- externă, medie și internă-
și din medii refringente.
Tunica externă este fibroasă și formată din doua porțiuni inegale: posterior se află
sclerotica, iar anterior corneea. Între sclerotică și cornee se află șanțul sclerocorneean, în
profunzimea căruia se află și canalul lui Schlemm prin care trece umoarea apoasă spre venele
sclerei, unde excesul se va reabsorbi.
Corneea este plasată în partea anterioară și este mai puțin întinsă față de sclerotică. Este
transparentă, neavând vase de sânge, dar are în structură. Se inseră mușchii extrinseci ai globului
ocular. Sclerotica este constituită din țesut conjunctiv dens. Pe fața ei internă, zona de tranziție
spre coroidă conține celule pigmentare (lamina fusca).
Tunica medie, vasculară, este situată înăuntrul tunicii externe, fibroase, și prezintă trei
segmente care, dinspre posterior spre anterior, sunt: coroida, corpul ciliar și irisul.
Coroida se întinde posterior de ora seratta care reprezintă limita dintre coroidă și corpul
ciliar. În partea sa posterioară, coroida este prevăzută cu un orificiu având diametrul de 1.5 mm,
prin care iese nervul optic.
Corpul ciliar se află imediat înaintea orei seratta și prezintă, în structura sa, procesele
ciliare și mușchiul ciliar.
Mușchiul ciliar are un rol important în procesele de acomodare, intervenind asupra
cristalinului prin ligamentul suspensor (zonula Zinn), care se insera pe fața externă a capsulei
cristalinului.
Irisul este o diafragmă în fața anterioară a cristalinului; în mijloc, prezintă un orificiu
numit pupilă. Irisul are rolul unei diafragme ce permite reglarea cantității de lumină ce sosește la
retină.
Tunica internă este reprezentată de retină. Ea este membrana fotosensibilă, responsabilă
de recepția și transformarea stimulilor luminoși în influxul nervos. Din punct de vedere
morfologic și funcțional i se disting două regiuni: retina vizuală sau partea optică și retina oarbă
(pata oarbă), fără rol în fotorecepție, numită și retina iridocilară, datorită raporturilor ei cu irisul
și corpul ciliar.

-4-
Retina vizuală se întinde posterior de ora seratta și prezintă două regiuni importante:
 Pata galbenă (macula luteea), situată în dreptul axului vizual. La nivelul ei se găsesc mai
multe conuri decât bastonașe. În centrul maculei luteea se află o adâncitură de 1.5 mm2-
foveea centralis- în care se găsesc numai conuri.
 Pata oarbă, situata medial și inferior de pata galbenă, reprezintă locul de ieșire a nervului
optic din globul ocular și de intrare a arterelor globului ocular. În pata oarbă nu există
elemente fotosensibile.
În structura retinei se descriu 10 straturi, în care se întâlnesc trei feluri de celule funcționale,
aflate în relații simpatice, celule fotoreceptoare, cu prelungiri în forma de con și de bastonaș,
celule bipolare și celule multipolare. În afară de acestea se mai găsesc celule de susținere și
celule de asociație.

Cele 10 straturi, dinspre coroida spre interiorul globului ocular, sunt:

 Epiteliu pigmentar;
 Stratul conurilor și bastonașelor, alcătuit din segmentele externe ale celulelor vizuale cu
conuri și bastonașe;
 Membrana limitată externă;
 Stratul granular extern, care cuprinde corpul celulelor vizuale;
 Stratul plexiform extern, care reprezintă sinapsa dintre celulele vizuale și celulele
bipolare;
 Stratul granular intern, realizat din sinapsele dintre celulele nervoase bipolare și celulele
ganglionare;
 Stratul ganglionar sau stratul celulelor multipolare;
 Stratul fibrelor nervului optic, format din axonii celulelor multipolare;
 Membrana limitantă internă.

-5-
 Figura 2. Organizarea
sistematică a retinei

Celulele cu bastonașe sunt celule nervoase modificate, în număr de circa 125 milioane. Sunt
mai numeroase spre periferia retinei optice, în macula luteea numărul lor este mic, iar în forveea
centralis lipsesc. Bastonașele sunt adaptate pentru vederea nocturnă, la lumină slabă. Mai multe
celule cu bastonașe fac sinapsă cu o celulă bipolară și mai multe celule bipolare fac sinapsă cu o
celula multipolară, deci la o celulă multipolară corespund circa 90-180 celule cu bastonașe.
Celulele cu conuri, de asemenea, celule nervoase modificate, în număr de 6-7 milioane, sunt
mai numeroase în macula luteea; în forveea centralis există numai celule cu conuri.
Fiecare celulă cu con din forveea centralis face sinapsa cu o singură celulă bipolara, iar
acestea cu o singură celulă multipolară. Conurile sunt adaptate pentru vederea diurnă, colorată, la
lumină intensă.
Mediile refringente sunt reprezentate de: corneea transparentă, umoarea apoasă, cristalinul și
corpul vitros. Aceste medii au rolul de a refracta razele de lumină.
Cristalinul are forma unei lentile biconvexe, transparente, localizată între iris și corpul vitros.
La periferie este învelit de o capsulă de natură elastică, numită cristaloida. Cristalinul este
menținut la locul său printr-un sistem de fibre care alcătuiesc ligamentul suspensor sau zonula lui
Zinn. Cristalinul nu conține vase sangvine, limfatice și nervi, nutriția sa făcându-se prin
difuziune de la vasele proceselor ciliare.

-6-
 Umoarea apoasă este un lichid incolor, ce se formează printr-o activitate secretorie a
proceselor ciliare. Ea trece inițial în compartimentul posterior al camerei anterioare, delimitată
între iris și cristalin, apoi prin pupilă trece în compartimentul anterior al camerei anterioare dintre
iris și cornee.
Între cantitatea de umoare apoasă formată și cea reabsorbită în venele sclerei se menține un
echilibru constant, cu o presiune intraoculară normală de 23 mm Hg. Când se produce o
obstrucție în resorbția ei la nivelul venelor sclerei, presiunea intraoculară crește prin formarea
continuă normală a umoarei apoase, dând boala denumită glaucom.
Corpul vitros are o formă sferoidală, cu consistență gelatinoasă și este transparent. Ocupă
camera posterioară, situată înapoia cristalinului. La exterior este învelit de o membrană numită
hialoidă.
Mediile transparente ale ochiului au indice de refracție foarte apropiat. Razele de lumină
pătrund prin corneea transparentă în interiorul globului ocular, unde sunt refractate conform
legilor refracției, de către mediile refringente ale globului ocular, formându-se pe retină imaginea
obiectivului privit.
În funcție de distanța la care se află retina față de centrul optic, există:
 Ochiul emetrop, la care retina se află la 17mm în spatele centrului optic, iar imaginea
obiectelor plasate la infinit este clară, fără acomodare
 Ochiul hipermetrop, care are retina situată la mai puțin de 17mm de centrul optic.
Persoana depărtează obiectele de ochi pentru a le vedea clar. Hipermetropia se corectează
cu lentile convergente.
 Ochiul miop (hipometrop) cu retina situată la distanțe mai mari de 17mm, persoana
apropie obiectele de ochi pentru a le vedea mai clar. Miopia se corectează cu lentile
divergente.
 Astigmatismul este un viciu de refracție, datorat existenței mai multor raze de curbură ale
suprafeței corneei. Având un median cu putere de convergență anormală, corneea va
determina formarea unor imagini retiniene neclare pentru punctele aflate în meridianul
spatial corespunzător. Astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice.
Aparatul dioptric ocular este format din cornee (cu o putere de refracție de aproximativ
40 de dioptrii) și cristalin (cu o putere de refracție de aproximativ 20 de dioptrii). Simplificând,
aparatul dioptric al ochiului poate fi considerat ca o singură lentilă convergentă cu o putere totală

-7-
de aproximativ 60 de dioptrii și cu centrul optic la 17 mm în fața retinei. Razele paralele care vin
de la o distanță mai mare de 6 m se vor focaliza la 17 mm în spatele centrului optic , dând pe
retină o imagine reală, mai mică și răsturnată. Cea mai mare parte a puterii de refracție a
aparatului dioptric ocular aparține feței anterioare a corneei. Totuși, cristalinul este important,
deoarece raza lui de curbură poate fi mult crescută, realizând procesul de acomodare.
Acomodarea reprezintă variația puterii de refracție a cristalinului în raport cu distanța la
care privim un obiect. Acomodarea se datorează elasticității cristalinului, aparatului suspensor al
acestuia și mușchiului ciliar. Când chiu privește la distanța mai mare de 6 m, mușchiul ciliar este
relaxat, iar ligamentul suspensor este în tensiune. Aceasta pune în tensiune cristaloida,
comprimând cristalinul. Ca urmare, raza de curbură a acestuia crește, iar puterea de convergență
scade la valoarea minimă de 20 de dioptrii. Când privim obiectele aflate la o distanță mai mică
de 6 metri, mușchiul ciliar se contractă și relaxează fibrele ligamentare, tensiunea din cristaloidă
scade, iar, datorită elasticității, cristalinul se bombează. Ca urmare, puterea se convergență crește
la valoarea sa maximă. Cu cât trec anii, puterea de convergență scade, deoarece cristalinul devine
mai gros și mai puțin elastic, situație numită prezbiopie (prezbiție).

CALEA OPTICĂ
Reprezintă segmentul intermediar al analizatorului vizual. Receptorii căii optice sunt
celule fotosensibile cu conuri și bastonașe. Primul neuron se află la nivelul celulelor bipolare din
stratul 6 al retinei vizuale, iar al doilea neuron este situat în stratul 8, fiind reprezentat de celulele
multipolare. Axonii neuronilor multipolari proveniți din câmpul intern al retinei (câmpul nazal)
se încrucișează, formând chiasma optică, după care ajung în tractul optic opus. Axonii proveniți
din câmpul extern al retinei (câmpul temporal) nu se încrucișează și trec în tractul optic de
aceeași parte. Nervul optic conține fibre de la un singur glob ocular, în timp ce tractul optic
conține fibre de la ambii ochi.
Tractul optic ajunge la metatalamus (la corpul geniculat extern), unde majoritatea fibrelor
tractului optic fac sinapsă cu cel de al III-lea neuron al cărui axon se propagă spre scoarța
cerebrală , și se termină în lobul occipital, în jurul scizurii calcarine (câmpurile 17,18,19), unde
se află aria vizuală care reprezintă segmentul cortical al analizatorului. Alte fibre ale tractului
optic nu fac sinapsă în corpul geniculat extern, ci merg spre nucleii pretectali situați anterior de

-8-
lama cvadrigemină (tectum). De la acest nivel, unele fibre merg spre nucleul autonom al
nervului III, de unde pornesc fibre parasimpatice care vor ajunge în mușchiul sfincter al pupilei
(mioza), altele coboară în cornul lateral al măduvei C8-T2, de unde pornesc fibre simpatice care
vor ajunge la dilatatorul pupilei (midrază).

IGIENA ANALIZATORULUI VIZUAL

Prevenirea este cea mai înțeleaptă cale de acțiune pentru sănătatea oculară, motiv pentru care nu
este niciodată prea devreme să începi să ai mai multă grijă de ochii tăi.
Poartă ochelari de soare
 Ochelarii de soare ce oferă cu adevărat protecție împotriva razelor ultraviolete. Alege
ochelarii de soare de oferă protecție de minim 99% împotriva razelor UVA și UVB
pentru a scădea riscul de cataractă.
 Dacă mergi regulat la schi, ochelarii speciali ce protejează ochii de lumina reflectată de
zăpadă sunt la fel de importanți.

Hrănește-ți corect ochii

 Alimentația corectă este poate cel mai important aspect în sănătatea ochilor.
 Alimentele care oferă cele mai mari beneficii pentru ochi variază de la spanac și somon
până la ouă, fasole, nuci, migdale și citrice.
 Alimentația echilibrată scade riscul apariției diabetului, boală ce afectează vederea în
45% dintre cazuri.

Asigură luminozitatea optimă când citești

 Când ochii sunt solicitați de citirea unui text de pe un suport de hârtie, asigură-te
întotdeauna că ai suficientă lumină.
 Atunci când te concentrezi asupra ecranului unui gadget, ai grijă ca luminozitatea
ambientală să nu fie prea ridicată.

-9-
Evită oboseala ochilor cauzată de computer
 Cel mai bun exercițiu pentru ochii obosiți de computer este focalizarea regulată a privirii
către un punct îndepărtat într-o direcție diferită de ecran.

Asigură umiditatea aerului

 Când privești ecranul computerului, clipești cu 25% mai puțin, iar umiditatea aerului este
foarte importantă pentru a preveni uscarea globului ocular.
 Un umidificator de aer este util mai ales iarna, când încălzirea aerului îl usucă puternic.

Mănâncă mai puțină sare

 Alimentația bogată în sare crește riscul de cataractă.
 Înlocuiește cât mai mult sarea din mâncare cu plante aromatice și mirodenii și asigură-te
că alimentele procesate din alimentația ta au un nivel redus de sare.

Nu sări niciodată peste demachiere înainte de culcare

 Mascara devine periculoasă pentru sănătatea ochilor atunci când este utilizată fără reguli
de îngrijire clare.
 Demachiază-te întotdeauna înainte de culcare, pentru a preveni zgârieturile la nivelul
globului ocular, ce pot fi provocate de particulele mici de rimel ajuns în ochi.

Menține tensiunea arterială sub control

 Când ai tensiunea ridicată, riscul unor probleme de sănătate oculară crește.
 Hipertensiunea este a doua cauză ce produce orbire după diabet, motiv pentru care este
indicat să-ți verifici regulat tensiunea arterială.

Renunță la fumat și ferește ochii de fum

 Fumatul este asociat unor riscuri mai mari pentru sănătatea ochilor tăi, riscuri legate de
cataractă, probleme cu nervul ocular și degenerarea celulară.

-10-
  Dacă fumezi, renunță pentru binele vederii tale pe termen lung. Dacă nu fumezi, evită
spațiile închise umplute cu fum, care irită puternic ochii.

Respectă toate regulile pentru ochelari și lentile de contact

 Acceptă sfaturile oftalmologului ca pe o lege atunci când vine vorba de ochelari și lentile
de contact.
 Igiena lentilelor este deosebit de importantă pentru prevenirea unor infecții la nivelul
ochilor, ce pot afecta vederea când provoacă unele complicații.

GLAUCOMUL

Glaucomul este un termen folosit pentru a defini mai multe afecțiuni oculare care au ca
efect degradarea nervului optic și care, netratate, pot duce la deteriorarea vederii și chiar la
pierderea acesteia. Cei mai mulți pacienți nici măcar nu știu că suferă de glaucom, pentru că este
asimptomatic, acționează tăcut, iar diagnosticul este pus abia când efectele asupra vederii sunt
deja ireversibile.
Sănătatea nervului optic este vitala pentru o vedere bună. Deteriorarea acestuia este,
deseori, cauzată de o presiune intraoculară peste limitele normale. Boala poate să apară oricând,
dar este mai des întâlnită in cazul persoanelor în vârstă. Glaucomul este una dintre cele mai
comune cauze ale pierderii vederii la pacienții care au peste 60 de ani.

Glaucomul este în continuare obiect de studiu în lumea medicală, pentru că nu se cunosc

cauzele exacte care duc la apariția afecțiunii. Este și motivul pentru care nu există un tratament
care să vindece boala, ci doar care să țină simptomele sub control. Totuși, un motiv unanim
acceptat ca fiind o posibilă cauză a glaucomului este presiunea intraoculară crescută.

Cauzele apariției glaucomului

Ochii produc umoare apoasa care circulă în camera anterioară a globului ocular cu rolul
de a-l hrăni. În mod normal, cantitatea de fluid produsă, respectiv eliminată prin canalul
Schlemm, este aproximativ aceeași și se menține o presiune constanta (PIO) intre 10 si 21 mm
HG.
Atunci când se înregistrează valori mai mari, ochiul produce lichidul, dar nu îl mai poate
elimina in aceeași măsură, pentru ca are loc (din cauze necunoscute, încă) un blocaj al canalului

-11-
Schlemm. Consecința este ca fluidul se acumulează in interior. Presiunea intraoculara crescuta
deteriorează nervul optic si, in timp, poate duce la orbire.

Nervul optic este format din milioane de fibre nervoase. Pe măsură ce fibrele nervoase
mor, apare deteriorarea vederii (pete oarbe). Este posibil ca, uneori, pacientul să nu observe
petele oarbe decât atunci când cele mai multe fibre nervoase au murit deja. Daca toate fibrele
mor, atunci apare orbirea.

Factorii de risc in cazul glaucomului

Unele forme cronice de glaucom pot distruge vederea înainte ca simptomele bolii să fie
vizibile. Ca în cazul oricărei alte afecțiuni medicale, cum sunt cataracta sau conjunctivita, există
anumiți factori etiologici (cauze) si alții care favorizează apariția și evoluția bolii.

Printre factorii de risc în cazul glaucomului se numără:

 vârsta de peste 60 de ani;
 existența unor cazuri in familie;
 existența unor afecțiuni cronice precum diabetul, bolile cardiovasculare;
 hipertensiunea sau hipotensiunea arteriala;
 corneea, care este subțire in centru;
 miopia severa sau hipermetropia;
 traumele suferite la unul sau la ambii ochi, inclusiv anumite intervenții chirurgicale;
 folosirea timp îndelungat a unor medicamente pe bază de corticosteroizi, în special
picături de ochi.

Dacă nu este tratată, boala duce la orbire. Chiar și cu tratament, aproape 15% dintre pacienți își
pierd vederea în 20 de ani de la diagnosticare.

Manifestările glaucomului

De obicei, nu există semne care să anunțe apariția bolii. Glaucomul are o evoluție lentă
care se întinde pe mai mulți ani și afectează mai întâi vederea periferică. Din acest motiv, mulți
oameni nici nu realizează că acuitatea lor vizuală nu mai este aceeași, iar boala este depistată la
un control de rutină.

Daca, totuși, apar unele manifestări, acestea pot include vederea încețoșată sau
observarea de halouri în jurul punctelor luminoase, de exemplu. În general, sunt afectați ambii
ochi, dar pentru unul dintre ei, simptomele vor fi mai severe.

Glaucomul poate cauza, printre altele:

 durere oculară intensa;
 stări de greața si de voma;
 înroșirea ochilor;
 durere de cap;

-12-
  halouri in jurul punctelor luminoase;
 vedere încețoșată.

Însă simptomele variază în funcție de tipul de glaucom și de stadiul bolii

Există două moduri de clasificare a glaucomului: 

 primar, atunci când este independent de alte afecțiuni
 secundar, atunci când este o consecința a altor boli oculare sau sistemice ori a utilizării
anumitor medicamente.

Figura 3. Comparație între ochiul normal și cel cu

glaucom.

În funcție de unghiul iridocornean (parte a sistemului de drenaj al lichidului secretat de ochi),

glaucomul poate fi clasificat în două categorii:
 glaucom cu unghi deschis 
 glaucom cu unghi închis (in forma cronica sau acuta).

Printre cele mai cunoscute tipuri de glaucom se numără:

Glaucomul cu unghi deschis - este cea mai comună formă a bolii; cei mai mulți oameni
nu au simptome pana in momentul când încep să-și piardă vederea; nu se cunosc cauzele exacte
ale apariției acestui tip de glaucom, dar presiunea intraoculara crescută este considerată a fi o
posibilă cauză; diagnosticarea timpurie poate duce la stoparea evoluției bolii;

Glaucomul cu unghi închis - irisul blochează unghiul de drenaj pe care îl formează alături
de cornee, iar umoarea apoasă nu mai poate circulă; în aceste condiții, presiunea intraoculară
crește. Acest tip de glaucom poate să apară brusc (glaucomul cu unghi închis - forma acută) sau
gradual (glaucom cu unghi închis - forma cronică). Forma acută reprezintă o urgență medicală și
necesita intervenția chirurgicală sau cu laser. Printre simptome se numără: durere oculara

-13-
intensa, stării de greață, înroșirea ochilor, vedere încețoșată. Dacă nu este tratat, acest tip de
glaucom poate duce la orbire în doar câteva zile de la debut;

Glaucomul cu tensiune normală - este un tip de glaucom cu unghi deschis care apare în
cazul oamenilor care au valori normale ale presiunii intraoculare; exista anumiți factori de risc
pentru această formă a bolii: ereditatea, hipotensiunea arterială, anumite afecțiuni cardiace;

Glaucomul congenital - unii bebeluși se nasc cu acest tip de glaucom. Simptomele apar
imediat si pot include: sensibilitate la lumină, secreție lacrimală abundentă, mărimea neobișnuită
a ochilor. Dacă medicii intervin chirurgical suficient de repede, copiii care au glaucom
congenital, de obicei, nu vor ajunge să-și piardă permanent vederea;

Glaucomul neovascular - este un tip de glaucom secundar. Apare atunci când ochiul
produce vase de sânge în exces și acestea acoperă sistemul de drenaj al globului ocular. Este
cauzat, de obicei, de o alta afecțiuni medicala, cum sunt diabetul si hipertensiunea arterială.
Printre simptome pot fi menționate: durerea sau roșeață oculara, pierderea vederii;

Glaucomul pigmentar - este tot o formă de glaucom secundar, în care pigmentul din iris
se desprinde și ajunge să blocheze canalul de drenaj al globului ocular. Bărbații tineri care au
miopie avansată pot dezvolta acest tip de glaucom. Printre simptome sunt: vedere încețoșată,
halouri in jurul punctelor luminoase;

Diagnosticarea glaucomului

Examinare unui pacient suspect de glaucom, constă în:

 măsurarea presiunii intraoculare (tonometrie);
 examinarea nervului optic;
 examinarea unghiului de drenaj;
 verificarea câmpului vizual (de obicei, in cazul glaucomului, are loc o îngustare a
câmpului vizual de la periferie spre centru);
 măsurarea grosimii corneei.

Tratamentul glaucomului

Odată ce glaucomul a afectat nervul optic, efectele sunt ireversibile, dar un tratament
adecvat si constant poate ajuta la ținerea sub control a evoluției bolii. Glaucomul se tratează prin
scăderea presiunii intraoculare. În funcție de situație, medicul specialist poate recomanda:
 medicație administrată local sub forma picăturilor de ochi,
 medicamente administrate oral,
 tratament cu laser,
 intervenții chirurgicale
 scheme combinate de tratament.

-14-
 CATARACTA

Cataracta este o afecțiune oftalmologica, frecventă, ce determină scăderea progresivă a

vederii prin pierderea transparenței cristalinului.
Cataracta poate fi congenitală sau dobândită. Studiile arată ca aproximativ 70% dintre
persoanele de peste 65 de ani suferă de această afecțiune, existând însă cazuri in care aceasta
afecțiune poate fi întâlnită și la persoane mai tinere.
Se poate forma pe oricare dintre cele trei straturi ale lentilei:
 capsula,
 cortexul
 nucleul.
Pe de alta parte, cataractele descoperite in zonele corticale sau nucleare sunt asociate
vârstelor înaintate. Riscul de a dezvolta cataracte corticale crește, odată cu expunerea excesiva la
razele UV. În stadiile avansate, netratată, această afecțiune poate produce complicații grave.
De cele mai multe ori, ambii ochi sunt afectați, fără ca scăderea vederii să fie însoțită de
durere. Pacientul acuză scăderea progresiva a vederii sau încețoșarea acesteia. Se poate întâmpla
ca mai multe tipuri de cataracta să se dezvolte in cadrul aceluiași ochi. Calitatea vederii poate fi
favorizată sau defavorizată, în funcție de tipul cataractei, de lumina zilei sau de lumina difuză.
Schimbarea ochelarilor, in nenumărate rânduri, este un proces făcut in zadar in acest caz,
pacientul fiind tot mai nemulțumit de calitatea vederii sale.

Figura 4. Cataracta.

-15-
 De-a lungul timpului, persoanele cu un singur ochi afectat ajung sa dezvolte cataracta și
pe ochiul sănătos. Această afecțiune nu este una dureroasă, nu cauzează lacrimare excesiva,
roșeață sau mâncărime la nivelul ochiului.
După modul de afectare al cristalinului cataracta poate fi împărțită in 3 categorii și
anume:
1. Cataracta nucleara (opacifierea centrala a cristalinului) este determinată de scleroza
nucleară și reprezintă cea mai frecventă formă de cataractă întâlnită mai ales in cazul
vârstnicilor;
2. Cataracta de tip cortical este întâlnită mai des în cazul tinerilor și al persoanelor
care suferă de diabet zaharat; se manifesta prin apariția opacifierii care se extinde din periferie
către centrul cristalinului și determină apariția unei cataracte corticale;
3. Cataracta sub capsulară posterioara se formează în spatele capsulei care menține lentila
în poziție fiziologică și are incidența crescută la persoanele cu miopie severă.

Simptome:
Afecțiunea se instalează la nivelul ambilor ochi și evoluează fără durere, tulburările de
vedere descrise de către pacienți fiind reprezentate de către:
 Vedere în ceața;
 Scăderea intensității culorilor;
 Necesitatea schimbării frecvente a ochelarilor (sau a lentilelor de contact pentru
vedere) cu lipsa îmbunătățirii acuității vizuale;
 Fotofobie (sensibilitate la lumina);
 Scăderea acuității vizuale pe timpul nopții;
 Percepția de halouri in jurul punctelor luminoase;
 Diplopie (vedere dubla).

-16-
 Figura 5. Comparație cristalin
CONJUNCTIVITA

Conjunctivita este o boală determinată de inflamația conjunctivei, membrana transparentă

care acoperă partea albă a ochiului și pleoapele pe partea interioară. Termenul în sine definește
un grup de afecțiuni inflamatorii ale conjunctivei, care au cauze dintre cele mai diverse. În
continuare, poți afla mai multe despre cauzele conjunctivitei, simptomele sale, dar și cum poate
fi tratată.

Cauzele conjunctivitei pot fi:

 Bacteriene – apar mai ales pe fondul unei infecții cu stafilococi sau streptococi. Acestea
pot fi luate de pe piele sau din zona nasului, de exemplu, dacă atingi nasul și apoi duci
mâna la ochi. Tot aici intră contactul cu persoane infectate, insectele, igiena deficitară
(atingerea ochiului cu mâna murdară), folosirea unor produse cosmetice contaminate sau
utilizarea unor lentile de contact necurățate optim;

 Virale – apar pe fondul virusurilor asociate răcelii. De exemplu, conjunctivita din cauze
virale poate apărea la contactul cu strănutul sau tusea unei persoane care are o infecție
respiratorie. Mai mult, infecția se poate răspândi și atunci când virusul ajunge la
membranele mucoase ale corpului, inclusiv plămâni, gât, nas, ducte lacrimale și
conjunctivă. Suflatul nasului cu forță poate determina virusul să treacă din tractul
respirator în ochi;

-17-
  Chimice – în această categorie intră substanțele iritante, poluanții din aer sau expunerea
la noxe. Totodată, conjunctivita poate fi cauzată de factori fizici, precum expunerea la
raze UV fără ochelari de protecție;

 Alergice – persoanele care suferă de alergii sezoniere pot dezvolta conjunctivită atunci
când intră în contact cu substanța declanșatoare a alergiei;

 Invazive – aceste cauze pot apărea și în cazul pătrunderii unui obiect străin în ochi.
Persoanele cu lentile de contact rigide și cele care poartă lentile de contact moi, dar care
nu sunt înlocuite periodic, pot dezvolta conjunctivită.

Factorii de risc în conjunctivită:

 Igiena deficitară;

 Intrarea în contact cu articole personale contaminate (prosop, picături de ochi, ochelari de

vedere);

 Un mediu casnic aglomerat;

 Istoricul medical de ochi uscați, blefarită sau anomalii oculare;

 O intervenție oculară recentă și/sau suturi expuse;

 Aplicarea topică a unor medicamente;

 Un sistem imunitar slăbit;

 Polen de la pomi sau flori, secreții de la animale, cosmetice (conjunctivita alergică).

Simptomele conjunctivitei:

 Prurit (mâncărime) – acest lucru poate fi intens în cazul conjunctivitei alergice;

 Senzația de corp străin (de „nisip în ochi”);

 Înroșirea ochilor;

 Senzația de arsură și usturime;

-18-
  Rar, fotofobie (sensibilitate la lumină).

Tipuri de conjunctivită:

 Conjunctivita bacteriană – reprezintă aproximativ 40% din infecțiile oculare. Agenții

cauzatori pot fi dintre cei mai diverși și pot proveni fie din flora conjunctivei sau a
pleoapelor, fie din exterior, prin contact cu mâinile, pe cale aeriană, atingerea unor
obiecte contaminate sau de la o infecție adiacentă. Acest tip de conjunctivită are un debut
acut și unilateral, răspândindu-se la celălalt ochi în 24-48 de ore. Pe lângă prurit,
lăcrimare excesivă și senzație de arsură, pot apărea edemul (umflarea) pleoapelor,
secreția de mucus și lipirea pleoapelor, mai ales dimineața, imediat după trezire. Nu apar
probleme de vedere;

 Conjunctivita virală – este cauzată, de obicei (în 80-90% dintre cazuri), de adenovirus.
Poate apărea ca un efect secundar al unei infecții respiratorii superioare. În acest caz, pe
lângă simptomele specifice conjunctivitei, vor mai apărea dureri de cap și febră. Se poate
transmite pe calea aerului, mai ales prin contact cu particule respiratorii contaminate, prin
atingerea ochilor cu mâinile sau prin apa de piscină insuficient clorinată. Debutează brusc
și unilateral, infecția afectând rapid și celălalt ochi. Persoana afectată are simptomele
tipice conjunctivitei, la care se adaugă secrețiile apoase și durerea la atingere. Uneori,
poate fi afectată și corneea, caz în care se diminuează acuitatea vizuală. Problemele de
vedere pot dura câteva luni. Conjunctivita în sine durează aproximativ trei săptămâni;

 Conjunctivita alergică – apare pe fondul unei sensibilități a conjunctivei la unii factori cu

potențial alergen: polen, alimente, medicamente, cosmetice. Conjunctivita poate apărea
separat sau în același timp cu unele iritații ale pielii sau cu rinita. Pruritul este simptomul
comun conjunctivitelor alergice. Alte simptome specifice includ senzația de înțepătură în
ochi, secreția apoasă, umflarea pleoapelor, precum și simptomele specific alergice: nas
înfundat, tuse seacă și mâncărime în gât. Pielea pleoapelor poate avea aspect eczematos.

-19-
 Figura 6. Tipuri de
conjunctivită.

Diagnosticarea conjunctivitei:

Este de evitat tratarea conjunctivitei cu leacuri populare, deoarece riști agravarea

problemei și apariția complicațiilor. În plus, conjunctivita poate fi confundată cu alte afecțiuni
oculare, precum atacul de glaucom sau uveita anterioară.

Stabilirea tratamentului îi revine medicului oftalmolog. Acesta va recomanda o schemă

de tratament pe baza diagnosticului. În funcție de cauza apariției bolii, tratamentul poate fi
diferit.

Conjunctivita bacteriană se tratează prin administrarea de picături cu antibiotic cu spectru

larg, ce trebuie aplicate de 3-4 ori pe zi, în funcție de recomandărilor doctorului. În cazurile
acute, este posibil să fie nevoie de aplicarea picăturilor la 1-2 ore. Tratamentul durează 7-10 zile,
iar uneori, simptomele se agravează înainte de ameliorare. Sunt de evitat unguentele cu
antibiotice, deoarece duc la stagnarea secrețiilor oculare și favorizează răspândirea germenilor.

Tratamentul conjunctivitei virale are drept obiectiv ameliorarea simptomelor până la

remisia bolii și nu eradicarea virusului. Antiviralele sunt recomandate doar atunci când cauza
este cunoscută cu precizie, așa cum este cazul herpesului sau al virusului varicelo-zosterian.
Urmând tratamentul, conjunctivita virală se vindecă în maximum 15-20 de zile. Persoana
afectată trebuie să stea acasă, pentru a evita răspândirea conjunctivitei în colectivitate, la școală
sau la locul de muncă.

Conjunctivita alergică este tratată prin eliminarea reacției inflamatoare care a dus la
apariția sa. Frecvent, tratamentul este de durată și constă în administrarea de antihistaminice sau
corticosteroizi. De asemenea, se recomandă identificarea și înlăturarea alergenului.

-20-
 

BIBLIOGRAFIE

 C. Th. Niculescu; B. Voiculescu; R. Cârmaciu; C. Sălăvăstru; C. Niță; C. Ciornei-

Anatomia și Igiena omului – Compendiu, editura Corint Educațional – de la pagina 3 la
pagina 7
 D. Cristescu; Th. Niculescu; B. Voiculescu; R. Cârmaciu; C. Sălăvăstru- Biologie-
Manual pentru clasa a XI-a; editura Corint Educațional – de la pagina 7 la pagina 8
 Pierre Kamina- Bazele anatomiei- Organogeneză- Morfologie- Anatomie funcționala;
editura Litera – figura 1, figura 2
 https://www.medicover.ro/despre-sanatate/glaucomul-clasificare-cauze-manifestari-si-
tratament,505,n,295 – (figura 3) – [19.11.2021]
 https://adevarul.ro/locale/piatra-neamt/zece-reguli-igiena-sanatatea-oculara-inceputul-
anilor-1900-trebuia-faci-daca-ti-intra-ochi-1_5a392c485ab6550cb85e05f0/index.html
- [20.11.2021]
 https://www.reginamaria.ro/utile/dictionar-de-afectiuni/glaucom – [20.11.2021]
 https://www.cataracta.ro/ce-este-cataracta – (figura 4, figura 5)- [20.11.2021]
 https://blog.optiblu.ro/conjunctivita-cauze-diagnostic-tratament/?
utm_term=&utm_campaign=&utm_source=adwords&utm_medium=ppc&hsa_acc=5338
548363&hsa_cam=1764818350&hsa_grp=71523368089&hsa_ad=546515930533&hsa_s
rc=g&hsa_tgt=dsa-
19959388920&hsa_kw=&hsa_mt=&hsa_net=adwords&hsa_ver=3&gclid=CjwKCAiAn
O2MBhApEiwA8q0HYZatSlyzAfNMWGAzTNWgNDj5SsX2twlRsnI6FCIMjLJoHsB0
BUW4RBoCep0QAvD_BwE - [21.11.2021]
 https://www.reginamaria.ro/articole-medicale/conjunctivita - (figura 6)

-21-