Analizatorul vizual

Rol:
• diferențierea luminozității, formei si culorii obiectelor

• orientarea in spațiu

• menținerea echilibrului si a tonusului cortical

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina

Segmentul periferic al analizatorului vizual se găsește la nivelul ochiului
 ochiul este un organ pereche situat î
ntr-o cavitate osoasa numita orbită

 ochiul este alcătuit din glob ocular și organe anexe

GLOB OCULAR
 alcătuit din 3 tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor

Tunicile globului ocular

Tunica externă (rol de protecție)

Corneea este porțiunea anterioara a tunicii externe

 este avasculară si transparentă
 cu fibre nervoase amielinice

Sclerotica (albul ochiului) este porțiunea posterioara a tunicii externe

 are culoarea alb-sidefie si este opacă

Tunica medie (rol in nutriție)

Coroida se afla imediat sub sclerotică

 este o membrană pigmentată, vasculară cu rol in nutriția globului ocular

Corpul ciliar este format din:

 mușchiul ciliar (alcătuit din fibre musculare netede)
 procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile)

Irisul este partea colorată a ochiului

î n centrul irisului se află un orificiu numit pupilă
 format din celule pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si
circular

Tunica internă (cu celule fotoreceptoare)

Retina este formata din:

 celule nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni)
 celule pigmentare
 celule de susținere
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri:

 cu conuri - responsabile de vederea diurna si cromatica

 cu bastonașe - responsabile de vederea nocturna, fără detalii si fără culori

Retina prezinta doua zone importante:

Pata galbena (macula lutea)

 predomina celulele cu conuri
 prezinta o depresiune numita foveea centralis care conține numai
celule cu conuri (zona de acuitate vizuala maxima)

Pata oarba
 este locul pe unde iese nervul optic din retina
 este lipsita de celule fotoreceptoare

Sistem optic
= totate mediile transparente ale globului ocular:

Corneea
 face parte din tunica externa
 este porțiunea anterioara a tunicii

Umoarea apoasa
 este secretata de procesele ciliare
 este un lichid transparent, permite trecerea razelor de lumină
 se afla intre cornee si iris (in camera anterioara) si intre iris si cristalin (in
camera posterioara)

Cristalinul
 este o lentila biconvexa
 este situat in spatele irisului, î
ntr-o capsula elastica numita cristaloida
 la extremități se leagă de mușchiul ciliar prin ligamentul suspensor
 focalizează razele luminoase pătrunse in pupila

Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)

 se afla intre cristalin si retina
 este transparenta cu consistenta de gel
 rolul corpului vitros consta in menținerea formei sferice a ochiului
 Sistem fotoreceptor
 este reprezentat de retina
 are rolul de a transforma energia luminoasa in influxuri nervoase

ORGANE ANEXE sunt de doua tipuri:

 organe de protecție (gene, sprâncene, pleoape, glande lacrimale, conjunctiva)
 organe de mișcare (cei 6 muchi externi ai globului ocular)

Segmentele analizatorului vizual

SEGMENTUL PERIFERIC (RECEPTOR)
 reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele cu conuri si celulele cu bastonașe)

Celulele cu conuri
• au o prelungire externa sub forma de con
• sunt in număr de 5-7 milioane
• conțin pigmentul numit
• sunt sensibile la radiațiile luminoase de mare intensitate
• sunt receptori pentru vederea diurna si cromatica
• au prag de sensibilitate ridicat

Celulele cu bastonașe

• celulele cu bastonașe au o prelungire externa sub forma de bastonaș.

• sunt in număr de 125-130 milioane
• conțin pigmentul numit (purpurul retinian)
• sunt sensibile la radiații luminoase de mica intensitate
• sunt receptori pentru vederea nocturna, fără detalii si fără culori
• au prag de sensibilitate scăzut
 SEGMENTUL INTERMEDIAR (DE CONDUCERE)
 reprezentata de trei neuroni

 Primul neuron (protoneuronul)

 neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din retina

 Al doilea neuron (deutoneuronul)

 este un neuron multipolar (un axon si mai multe dendrite) din retina.
Axonul neuronilor multipolari formează nervul optic. La nivelul chiasmei optice se
încrucișează axonii care provin din jumătățile nazale ale celor doua retine. Din
chiasma optica pornesc doua fascicule numite tracturi optice. Fiecare tract optic
conduce informația din jumătatea temporala a retinei de aceeași parte si din
jumătatea nazala a retinei de parte opusa.

 Al treilea neuron (tritoneuronul)

 situat in corpul geniculat lateral din metatalamus.

SEGMENTUL CENTRAL
 este localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine.
 Formarea imaginilor pe retina
Procesele prin care se realizează vederea sunt: recepția vizuala, transmiterea
mesajelor vizuale si formarea senzațiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucrează irisul si
sistemul optic.
Irisul reglează reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit reflex
pupilar fotomotor.

Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micșorează,
proces numit mioza (pupiloconstricție)

Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mărește, proces
numit midriaza (pupilodilatație)
Sistemul optic funcționează ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de
lumina direct pe retina. Razele de lumina suferă la nivelul ochiului o tripla refracție,
ca urmare a acestei triple refracții imaginea care se formează in pata galbena a
retinei este reala, mai mica si răsturnata:

1. Prima refracție: la interfața aer-cornee

2. A doua refracție: pe fata anterioara a cristalinului
3. A treia refracție: pe fata posterioara a cristalinului
 Ochiul emetrop

In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea

axului anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente.
Aceasta concordanta permite vederea clara, fără acomodare, a obiectelor situate la o
distanta mai mare de 6 m.
In cazul obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6
m) vederea este clara, dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a
obiectelor, situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune următoarele:
 mioza prin contracția mușchilor circulari ai irisului
 creșterea convergentei cristalinului prin contracția mușchilor circulari ciliari
 corectarea axelor oculare prin contracția mușchilor externi ai globului ocular
In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in
concordanta cu lungimea axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentând
diverse defecte optice:

Miopia
 afecțiunea celor care nu vad bine atunci când privesc departe
 imaginea se formează î naintea retinei datorita lungimii prea mari a axului
anteroposterior sau a cuburii crescute a cristalinului.
 se corectează cu lentile biconcave (divergente)

Hipermetropia
 afecțiunea celor care nu vad bine când privesc aproape
Imaginea se formează in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului
anteroposterior sau a curburii scăzute a cristalinului
se corectează cu lentile biconvexe (convergente)

Astigmatismul
 este datorat neregularităților corneei sau deformării cristalinului
 imaginea formata este neclară
 astigmatismul se corectează cu lentile cilindrice
 Baza fotochimică a vederii
Razele de lumina străbat mediile transparente si apoi retina, ajungând la celulele
fotoreceptoare ale acesteia. La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina
determină descompunerea pigmenților fotosensibili.

Iodopsina
 din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsină

Rodopsina
 din celulele cu bastonașe se descompune in retinem si scotopsină
 prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea
celulelor fotoreceptoare pentru ioni si se declanșează potențialele de acțiune
(influxuri nervoase)
 De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii
optici sunt conduse la segmentul central al analizatorului vizual localizat in
aria vizuala din lobul occipital, pe marginile scizurii calcarine, unde sunt
transformate in senzație de văz

Celulele cu bastonașe
 sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in lumina difuza, când
nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru

Celulele cu conuri
 sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa,
necesare pentru vederea colorata
 perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri este explicata prin mai
multe teorii
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz
Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea
mai cunoscuta teorie care explica perceperea culorilor. Conform acestei teorii retina
conține trei tipuri de celule cu conuri, care la rândul lor conțin pigmenți pentru
culorile roșu, verde si albastru.

Diferitele senzații cromatice sunt rezultatul stimulării concomitente si inegale

ale celor trei tipuri de celule cu conuri.

Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da

senzația de lumina alba.

In absenta stimulării luminoase se produce senzația de negru

Boli ale analizatorului vizual

Cataracta = opacifierea cristalinului
 datorita modificarii chimice ale proteinelor (infectii, traumatisme, inaintare in
varsta)
 pierderea treptata a vederii

Glaucomul = cresterea presiunii intraoculare

 cumulare de lichid = compresia vaselor globului ocular si a nervului optic
 pierderea vederii

Conjunctivita = inflamatia mucoasei conjunctivale

 datorita unor alergii, infectii, traumatisme