Rolul analizatorului vizual consta in:

- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;

- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului cortical.

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de lumina.

Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul ochiului. Ochiul este un organ
pereche situat intr-o cavitate osoasa numita orbita.
Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.

I.GLOB OCULAR
Globul ocular este alcatuit din trei tunici concentrice, sistem optic si sistem fotoreceptor.

1.Tunicile globului ocular

De la exterior catre interior sunt: tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol in nutritie)
si tunica interna (cu celule fotoreceptoare).

a) Tunica externa
Tunica externa este formata din sclerotica si cornee.
Sclerotica (albul ochiului) este portiunea posterioara a tuncii externe, are culoarea alb-sidefie si este
opaca. Sclerotica are rol in protectia globului ocular.
Corneea este portiunea anterioara a tunicii externe, este avasculara si transparenta (permite razelor
de lumina sa o traverseze); cu fibre nervoase amielinice.

b) Tunica medie
Tunica medie este alcatuita din coroida, corp ciliar si iris.
Coroida se afla imediat sub sclerotica; este o membrana pigmentata si vasculara cu rol in nutritia
globului ocular.
Corpul ciliar este format din muschiul ciliar (alcatuit din fibre musculare netede dispuse radiar si
circular) si procesele ciliare (ghemuri vasculare care secreta umorile).
Irisul este partea colorata a ochiului.In centrul irisului se afla un orificiu numit pupila.
Irisul este format din celule pigmentare si fibre musculare netede, dispuse radiar si circular.
c) Tunica interna
Tunica interna este reprezentata (alcatuita) de retina.
Retina este formata din celule nervoase (celule fotoreceptoare si neuroni), celule pigmentare si
celule de sustinere.
Celulele fotoreceptoare sunt de doua tipuri: cu conuri si cu bastonase.
Celulele fotoreceptoare cu conuri sunt responsabile de vederea diurna si cromatica.
Celule fotoreceptoare cu bastonase sunt responsabile de vederea nocturna, fara detalii si fara culori.
Retina prezinta doua zone importante: pata galbena (macula lutea) si pata oarba. In pata galbena
predomina celulele cu conuri. Prezinta o depresiune numita foveea centralis care contine numai
celule cu conuri (zona de acuitate vizuala maxima). Pata oarba este locul pe unde iese nervul optic
din retina si este lipsita de celule fotoreceptoare.

2.Sistem optic
Sistemul optic este format din totalitatea mediilor transparente ale globului ocular: corneea,
umoarea apoasa, cristalinul si umoarea sticloasa.

a) Corneea
Corneea face parte din tunica externa si este portiunea anterioara a tunicii.

b) Umoarea apoasa
Umoarea apoasa este secretata de procesele ciliare. Se afla intre cornee si iris (in camera anterioara)
si intre iris si cristalin (in camera posterioara). Umoarea apoasa este un lichid transparent, permite
trecerea razelor de lumina.

c) Cristalinul
Cristalinul este o lentila biconvexa. Este situat in spatele irisului, intr-o capsula elastica numita
cristaloida. La extremitati se leaga de muschiul ciliar prin ligamentul suspensor. Focalizeaza razele
luminoase patrunse in pupila.

d) Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp vitros)

Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este transparenta cu consistenta de gel.Rolul
corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a ochiului.

3.Sistem fotoreceptor
Sistemul fotoreceptor este reprezentat de retina si are rolul de a transforma energia luminoasa in
influxuri (impulsuri) nervoase.
II.ORGANE ANEXE
Organele anexe ale ochiului sunt de doua tipuri: organe de protectie (gene, sprancene, pleoape,
glande lacrimale, conjunctiva) si organe de miscare (cei 6 muchi externi ai globului ocular).
Conjunctiva este o membrana subtire care captuseste fata interna a pleoapei.

Segmentele analizatorului vizual

1.Segmentul periferic (receptor)

Segmentul periferic al analizatorului vizual este reprezentat de celulele fotoreceptoare (celulele cu
conuri si celulele cu bastonase).
a) Celulele cu conuri
Celulele cu conuri au o prelungire externa sub forma de con. Sunt in numar de 5-7 milioane si contin
pigmentul numit iodopsina. Sunt sensibile la radiatiile luminoase de mare intensitate. Sunt receptori
pentru vederea diurna si cromatica. Au prag de sensibilitate ridicat.

b) Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase au o prelungire externa sub forma de bastonas. Sunt in numar de 125-130
milioane si contin pigmentul numit rodopsina (purpurul retinian). Sunt sensibile la radiatii luminoase
de mica intensitate. Sunt receptori pentru vederea nocturna, fara detalii si fara culori.
Au prag de sensibilitate scazut.

2.Segmentul intermediar (de conducere)

Segmentul intermediar al analizatorului vizual este reprezentata de trei neuroni:

I.Primul neuron (protoneuronul) este un neuron bipolar (cu un axon si o dendrita) din retina.

II.Al doilea neuron (deutoneuronul) este un neuron multipolar (un axon si mai multe dendrite) din
retina. Axonul neuronilor multipolari formeaza nervul optic. La nivelul chiasmei optice se
incruciseaza axonii care provin din jumatatile nazale ale celor doua retine. Din chiasma optica
pornesc doua fascicule numite tracturi optice. Fiecare tract optic conduce informatia din jumatatea
temporala a retinei de aceeasi parte si din jumatatea nazala a retinei de parte opusa.

III.Al treilea neuron (tritoneuronul) este situat in corpul geniculat lateral din metatalamus.

3.Segmentul central
Segmentul central al analizatorului vizual este localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile
scizurii calcarine.
Formarea imaginilor pe retina
Procesele prin care se realizeaza vederea sunt: receptia vizuala, transmiterea mesajelor vizuale si
formarea senzatiilor vizuale.
In realizarea procesului de formare a imaginii pe retina, conlucreaza irisul si sistemul optic.
Irisul regleaza reflex cantitatea de lumina proiectata pe retina, proces numit reflex pupilar
fotomotor.

Mioza
La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se micsoreaza, proces numit
mioza (pupiloconstrictie)

Midriaza
La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se mareste, proces numit midriaza
(pupilodilatatie)
Sistemul optic functioneaza ca o lentila convergenta cu rolul de a proiecta razele de lumina direct pe
retina. Razele de lumina sufera la nivelul ochiului o tripla refractie:
1.Prima refractie: la interfata aer-cornee
2.A doua refractie: pe fata anterioara a cristalinului
3.A treia refractie: pe fata posterioara a cristalinului
Ca urmare a acestei triple refractii imaginea care se formeaza in pata galbena a retinei este reala,
mai mica si rasturnata.

Ochiul emetrop
In cazul ochiului normal (emetrop) exista o concordanta perfecta intre lungimea axului
anteroposterior si puterea de convergenta a mediilor transparente. Aceasta concordanta permite
vederea clara, fara acomodare, a obiectelor situate la o distanta mai mare de 6 m. In cazul
obiectelor situate intre punctum proximum (25 cm) si punctum remotum (6 m) vederea este clara,
dar cu acomodare.
Acomodarea este un proces automat de adaptare a ochiului pentru vederea clara a obiectelor,
situate intre 25 cm si 6m.
Acomodarea presupune urmatoarele:
- mioza (micsorarea diametrului pupilelor) prin contractia muschilor circulari ai irisului
- cresterea convergentei cristalinului prin contractia muschilor circulari ciliari
- corectarea axelor oculare prin contractia muschilor externi ai globului ocular

In cazul in care puterea de convergenta a mediilor transparente nu este in concordanta cu lungimea

axului anteroposterior, ochiul este ametrop, prezentand diverse defecte optice: miopie,
hipermetropie si astigmatism.
a) Miopia
Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc departe.
Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului anteroposterior sau a
cuburii crescute a cristalinului.
Miopia se corecteza cu lentile biconcave (divergente)

b) Hipermetropia
Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand privesc aproape.
Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a axului anteroposterior sau a
curburii scazute a cristalinului.
Hipermetropia se corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
c) Astigmatismul
Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau deformarii cristalinului.
Imaginea formata este neclara.
Astigmatismul se corecteaza cu lentile cilindrice.

Baza fotochimica a vederii

Razele de lumina strabat mediile transparente si apoi retina, ajungand la celulele fotoreceptoare ale
acesteia. La nivelul celulelor fotoreceptoare, razele de lumina determina descompunerea
pigmentilor fotosensibili.

I.Iodopsina
Iodopsina din celulele cu conuri se descompune in retinem si fotopsina.

II.Rodopsina
Rodopsina din celulele cu bastonase se descompune in retinem si scotopsina.
Prin descompunerea pigmentilor fotosensibili se modifica permeabilitatea celulelor fotoreceptoare
pentru ioni si se declanseaza potentialele de actiune (influxuri nervoase).
De la celulele fotoreceptoare pornesc influxurile nervoase care prin nervii optici sunt conduse la
segmentul central al analizatorului vizual localizat in aria vizuala din lobul occipital, pe marginile
scizurii calcarine, unde sunt transformate in senzatie de vaz.

1.Celulele cu bastonase
Celulele cu bastonase sunt responsabile pentru vederea scotopica (nocturna), in lumina difuza, cand
nu se disting culorile si detaliile obiectelor: vederea in alb-negru.

2.Celulele cu conuri
Celulele cu conuri sunt responsabile pentru vederea fotopica (diurna), in lumina intensa, necesare
pentru vederea colorata. Perceperea culorilor realizata de celulele cu conuri este explicata prin mai
multe teorii.

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz

Teoria tricromatica a lui Young Helmholtz (teoria culorilor fundamentale) este cea mai cunoscuta
teorie care explica perceperea culorilor. Conform acestei teorii retina contine trei tipuri de celule cu
conuri, care la randul lor contin pigmenti pentru culorile rosu, verde si albastru.
a) Diferitele senzatii cromatice sunt rezultatul stimularii concomitente si inegale ale celor trei tipuri de
celule cu conuri.
b) Stimularea concomitenta si egala a celor trei tipuri de celule cu conuri da senzatia de lumina alba.
c) In absenta stimularii luminoase se produce senzatia de negru.