NOŢIUNI GENERALE DESPRE CELULE

Celulele procariote şi eucariote.

Celula este elementul structural de bază al tuturor organismelor vii.

Comparație între:
-celule procariote: bacterii, alge albastre-verzi.
-celule eucariote: unicelulare (protozoare, drojdii), pluricelulare (plante, animale).

Procariote Eucariote
Perete celular Prezent, format din peptidoglican Absent
(heteropolimer al acidului N-acetil
muramic și N-acetil glucozamina)
Membrana citoplasmatică Nu conține steroli Conține steroli
Organite celulare Absente Prezente
Ribozomi 70S 80S
Diviziunea celulară Directă - amitoză Indirectă - mitoză
Nucleu Materialul nuclear fără membrană Nucleu cu nucleol,
nucleară, moleculă circulară membrană nucleară și
închisă de ADN cromozomi

1.Celulele procariote:
- nucleoidul - portiunea din citoplasmă care conține molecula circulară de ADN, este lipsit de
membrana citoplasmatică.
- se multiplică prin sciziparitate sau fisiune binară.
- nu posedă organite celulare.
- sunt delimitate de membrana plasmatică şi peretele celular.
- locomoţia se face prin flageli simpli.

2. Celulele eucariote:
- membrană plasmatică la exterior,
- nucleu cu membrana proprie, cu nucleoli în interior, unde se afla sediul materialului genetic.
- diviziune directă, mitoza sau meioza; materialul nuclear se condensează sub formă de
cromozomi, ADN şi histone.
- organite celulare delimitate de membrane; compartimentare structurală şi funcţională.
- citoschelet în citosol, care determină forma celulei şi stă la baza mişcărilor celulare, prin
curenţii citoplasmatici, sau locomoţie prin mişcari ameboidale.

Numărul celulelor organismului uman este foarte mare (milioane de miliarde), cele mai
numeroase sunt hematiile.
Forma, iniţial rotundă a celulelor, se modifică odată cu diferenţirea şi maturarea, ca o
adaptare la funcţia îndeplinită. Adaptabilitatea formei la funcţie este o lege generală în biologie.
Celulele pot fi:
- fusiforme: celulele contractile,
- sferice: ovocitul,
- discoidale: hematia,
- cilindrice, cubice, stelate, poliedrice, flagelate,
- bizare: celule Purkinje,
- cu prelungiri: cele cu funcţie de conductibilitate.
Dimensiunile medii ale celulelor umane: 20-30 µm.
Limfocitele: 4-5 µm, neuronii giganţi: 125-150 µm, ovocitele: 250 µm.
Organizarea morfologică şi funcţională a celulelor eucariote.
In general, celulele eucariote au 3 componente: membrana citoplasmatică, nucleu și
citoplasmă.
1. Membrana citoplasmatică (plasmalema) delimitează celula la exterior, îi conferă
individualitate, reglează schimburile celulei cu exteriorul și asigură interacţiunile cu alte celule.
Are structura lipo-proteica (modelul mozaicului fluid):
- strat dublu lipidic fluid format din fosfolipide, orientate cu capetele hidrofobe față în față.
- proteine membranare hidrofobe, care plutesc în stratul dublu lipidic.
 2. Nucleul este prezent în toate celulele eucariote cu excepția eritrocitelor.
- poate fi unic sau multiplu (hepatocitul – binucleat, celula musculară striată - multinucleată).
- controlează toate procesele celulare,
- conține informația genetică a celulei (ADN).
Structura nucleului
A. Membrana nucleara formată din:
- membrana internă care aderă la lamina nucleară (lamina densă internă - un strat fin fibros),
- membrana externă care se continuă cu reticulul endoplasmatic și poate fi acoperită cu
ribozomi,
- delimitează spațiul intermembranar.
- prezintă pori prin care este exportat ARNm pentru sinteza proteinelor și ARNr pentru formarea
ribozomilor
B. Nucleoplasma este formată din ioni, nucleotide, proteine (unele sunt fibrilare,
organizate în reţea, cu rol în menţinerea formei nucleului, a complexelor ADN-proteine şi în
ancorarea elementelor implicate în copierea informaţiei genetice.
- conține cromatina şi nucleolii.
C. Cromatina este alcătuită din nucleosomi - unități repetitive de proteine histonice
înconjurate de un fragment de ADN (aspectul unui şirag de perle).
Între diviziuni, cromatina prezintă zone mai dense – heterocromatina și laxe – eucromatina
(corespund segmentelor de ADN în curs de copiere și conţin instrucţiunile pentru sinteza
proteinelor necesare celulei).
În timpul diviziunii se condensează şi formează cromozomii.
D. Nucleolii sunt structuri rotunde, unice sau multiple, în nucleu, cu rol în formarea
ribozomilor. Conţin cantități ridicate de acizi nucleici ARN şi ADN.
Între diviziuni, aspectul este mai putin dens în centru şi granular spre periferie, unde sunt parţial
asamblaţi ribozomii, care vor fi eliberaţi prin porii nucleari.
În timpul diviziunii se dezorganizează.

3. Citoplasma, conținută între membrana celulară şi nucleu, este alcatuită din citosol și
elemente ale citoscheletului celular.
Citosolul este un sistem coloidal, în care se găsesc organitele celulare şi diferite incluziuni.
Conţine apă (90%), ioni, săruri, glucide, aminoacizi, acizi graşi, nucleotide, vitamine. În citosol
au loc reacţiile unor căi metabolice (glicoliza, glicogenoliza, glicogenogeza), sunt depozitate
materiale de rezervă (glicogen, lipide, ioni) sau pigmenţi.
Citoscheletul este format dintr-o reţea complexă de fibre proteice (microtubuli, microfilamente
şi fibre intermediare); participă la realizarea mişcărilor celulei.

Organitele celulare
A. Reticulul endoplasmatic are 2 tipuri structurale: neted (lipsit de ribozomi) și rugos (cu
ribozomi atașați). Este o rețea membranară de tuburi şi vezicule, între membrana celulară și
membrana nucleară, care asigurară: transportul intracelular, detoxifiere, conectarea nucleului cu
periferia celulei, reglearea nivelul ionilor de calciu în celula musculară; sinteza hormonilor
steroizi în celulele glandulare.

B. Ribozomii sunt organite celulare formate din ARN, cu două subunităţi (mare si mică). Au rol
în sinteza proteică. Actioneză ca punct de legatură între ARNm și catena polipeptidică, la nivelul
lor fiind localizati factorii implicați în iniţierea, alungirea și încheierea catenei polipeptidice.
C. Mitocondriile sunt organite celulare în formă de vezicule alungite sau de bastonaş și sunt
sediul respiraţiei celulare, unde energia rezultată din oxidarea compuşilor organici este stocată în
legăturile macroergice ale moleculelor de ATP. Numărul lor este cu atât mai mare cu cat
activitatea celulară este mai intensă. Sunt formate din matrix (conţine: enzime, ADN, ARN,
ribozomi) și învelis, format din 2 membrane: una externă netedă și una internă cutată, pentru
suprafață de rezație marită.

D. Aparatul Golgi este un ansamblu de cisterne care transportă şi transformă substanţele

chimice pe care le conţin și reciclează membranele.
E. Lizozomii sunt vezicule sferice cu o membrană simplă şi un conţinut omogen de enzime
digestive, care asigură digestia intracelulară.
F. Peroxizomii sunt organite celulare care conţin enzime detoxifiante (descompun apa
oxigenată).
Structura membranelor organitelor celulare este diferită de cea a plasmalemei şi este
caracteristică fiecărui organit, care poate fi comparat cu un „vas de reacţie” separat, în care au
loc numai anumite reacţii, catalizate de enzimele concentrate în „reactor”.

Virusurile se află la limita dintre viu si neviu. Ele sunt formate dintr-o moleculă de ADN
sau ARN, învelite într-un învelis proteic numit capsidă. Virusurile care infectează bacteriile se
numesc bacteriofagi.