MECANICA FLUIDELOR cuprinde

Hidrostatica
Hidrodinamica
Cursul IV

Conf. univ. dr. Steluţa Gosav

 Fluidul - substanța care poate curge si care ia forma
vasului in care sunt puse.
sau
• Fluidul - ansamblu de molecule sau atomi între care
forțele de coeziune sunt slabe.

• Fluidele se impart in: lichide, gaze

• In lumea vie lichidele sunt prezente in cantitate mare si

indeplinesc roluri multiple precum:

de transport (sangele, lichidul cefalorahidian, urina)

de mediu structural component al organismului (lichidul
interstitial, umoarea apoasa, lichidul sinovial etc.)
de mediu de reactie
de protectie in raport cu factorii mediului inconjurator (ex:
apa, spirt etc).
 Fluide
• În marea majoritate a cazurilor, lichidele biologice se prezinta
nu in stare pura ci sub forma de combinatii:
solutii (amestec omogen format din doi sau mai mulți componenți)
coloizi (substanță microscopic dispersată uniform prin altă substanță)
suspensii (o dispersie de particule relativ mari într-un lichid).
 HIDROSTATICA
• Hidrostatica se ocupa cu studiul lichidelor in repaus.
• Prin definiţie, presiunea este forţa exercitată pe unitatea de suprafaţă:

1 mm Hg = 133,322 Pa = 133,322 N/m2

Unitatea de masura din hemodinamica
este mmHg
• Straturile unui lichid aflat în repaus apasă unele asupra celorlalte cu o
presiune numita presiune hidrostatică.
Presiunea pe care o exercită o coloană de lichid de densitate, ρ, şi inaltime,
h, la baza vasului având aria secţiunii transversale, S.

Se observă că presiunea hidrostatică nu depinde de

aria sectiunii vasului, ci numai de densitatea lichidului
şi de inaltimea acestuia.
• Concluzii privind presiunea hidrostatică:

Presiunea hidrostatică creşte cu adâncimea h.

În orice punct din lichid presiunea hidrostatică este aceeaşi în toate

direcţiile.

Presiunea hidrostatică este aceeaşi în

toate punctele unui plan orizontal.

Presiunea hidrostatică creşte cu densitatea

lichidului.
 Presiunea hidrostatica a sângelui Presiunea venoasa si arteriala (mmHg)
arterial şi venos se modifică în funcţie
de poziţia organismului: clinostatică Culcat In picioare
(culcat) sau ortostatică (în picioare) 70

In pozitie verticala forta

gravitationala influenteaza presiunea 100
hidrostatica a sangelui.

Calculul presiunii sangelui venos de

la nivelul talpilor:

190

1 mm Hg = 133,322 Pa = 133,322 N/m2

 Principiul vaselor comunicante

• Dacă punem în câteva vase comunicante

care au secţiuni diferite un lichid, observăm
că înălţimea lichidului în vase este aceeaşi.

Ce putem spune despre

presiunile pA, pB, pC si pD?
 Principiul lui Pascal
• Principiul lui Pascal: presiunea aplicată unui
lichid aflat într-un vas este transmisă integral
oricărei porţiuni a fluidului precum şi pereţilor
vasului.
• Una dintre aplicaţiile legii lui Pascal este presa hidraulică al cărei principiu
de funcţionare presupune utilizarea unui piston de suprafaţă mică A1, prin
intermediul căruia se exercită o forţă mică F1
direct asupra unui lichid.
• Conform legii lui Pascal, presiunea p = F1 / A1
este transmisă prin tubul de legătură unui cilindru
mai larg prevăzut cu un piston mai mare de
suprafaţă A2

Presa hidraulică este un dispozitiv de amplificare al forţei cu un factor de

multiplicare egal cu raportul suprafeţelor pistoanelor.
Ex: frane hidraulice, scaunele folosite in cabinetele dentare
 Principiul fundamental al hidrostaticii
• Considerăm în interiorul unui lichid două puncte A(h1) şi B(h2)

Y
OY:

Enunt: Diferenţa de presiune dintre

două puncte A şi B din interiorul unui
lichid, între a căror straturi distanţa pe
verticală este h, este:
 Legea lui Arhimede
• Considerăm un corp de formă paralelipipedică, cu
înălţimea h şi aria bazelor S, cufundat într-un vas cu
lichid de densitate ρl.

Rezultanta forţelor de presiune care

acţionează asupra corpului este:

Dar

Legea lui Arhimede

• ENUNT: Un corp scufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o
forţă egală cu greutatea volumului de lichid dezlocuit de corp.

Forţa arhimedică se aplică într-un punct al corpului, numit centru de presiune,

acesta coincide cu centrul de greutate in cazul unui corp omogen.
 Plutirea corpurilor

a) Corpul urca la suprafaţa lichidului

Daca corpul urca

b) Corpul pluteşte in interiorul lichidului

Daca

c) Corpul se scufunda

Daca
 Plutirea corpurilor
Metacentrul este punctul in care directia fortei arhimedice
intersecteaza dreapta de stabilitate a navei.
Pentru ca nava sa nu se rastoarne este necesar ca
metacentrul, M, sa se gaseasca permanent deasupra
centrului de greutate, G, al navei.
Datorita tangajului volumul de apa
Dreapta de dezlocuit se schimba FA isi modifica
stabilitate a navei valoarea si punctul de aplicatie (B B’)

Cuplul de forte format de fortele

adica
de greutate si arhimedica aduce
G – centrul de greutate nava in pozitia de echilibru stabil
B, B’ – centre de presiune
 Hidrodinamica

Ecuaţia de continuitate. Rolul biologic al ecuaţiei de continuitate.

Ecuaţia lui Bernoulli. Efectul Venturi
Legea lui Laplace.
Vâscozitatea lichidelor. Legea lui Newton. Numărul lui Reynolds.
Vâscozitatea sangelui.
Legea lui Stokes. Viteza de sedimentare.
 HIDRODINAMICA

• Dinamica lichidelor se ocupă

cu studiul lichidelor aflate
în mişcare.

Ecuaţii de miscare ale lichidelor: x = f(t)

• Cunoaşterea legilor referitoare la curgerea lichidelor este necesară pentru:

înţelegerea modului de desfăşurare a circulaţiei

sanguine (important în hemodinamică)
înţelegerea aspectelor patologice legate de
transportul sângelui
pentru prepararea produselor farmaceutice
cunoaşterea comportării acestora în timpul
producţiei.
• Parametrii caracteristici curgerii fluidelor:

Linia de curgere este traiectoria urmată de un element

de fluid în mişcare.
Linia de curent este curba la care vectorul viteză rămâne tangent
în timpul curgerii.
Tubul de curent este suprafaţa determinată de mai multe linii de
curent şi care trece printr-o curbă închisă C.

În funcţie de dependenţa de timp a câmpului vectorial al

vitezelor curgerea fluidelor poate fi:
Curgere staţionară – viteza si presiunea în orice punct al
lichidului sunt constante in timp, însă pot să varieze
de la un punct la altul
- liniile de curent coincid cu
liniile de curgere (traiectoriile particulelor de fluid)

Curgere nestaţionară – viteza si presiunea in

orice punct al lichidului nu sunt constante in timp.
 Curgerea fluidelor
• În funcţie de forma liniilor de curent, curgerea fluidelor
se clasifica astfel:
Curgere laminara – liniile de curent rămân paralele intre
ele precum si cu axa tubului de curent
- straturile de lichid se deplaseaza
ordonat, paralel unele fata de altele fara ca straturile sa se amestece.
Curgere turbulenta – particulele de lichid executa miscari
dezordonate, cu traiectorii complexe, neregulate si aleatorii astfel incat
straturile de lichid se amesteca intre ele.
 Debitul
• Caracteristica esenţială a curgerii este transportul de substanţă.
• Una din mărimile ce descriu cantitativ această proprietate este debitul.

• Debitul volumic - volumul de lichid care curge printr-o secţiune transversală a

unui tub în unitatea de timp:

(m3/s)

• Debitul masic – cantitatea de lichid care trece prin secţiunea transversală a unui
tub în unitatea de timp:

(kg/s)
 Legea continuităţii de curgere
• Această lege se referă la curgerea în regim staţionar a unui lichid ideal
printr-un tub de secţiune variabilă.
• Lichid ideal = lichid incompresibil şi care nu prezintă frecări interne
(vâscozitate).
• Ecuaţia de continuitate exprimă de fapt principiul conservării masei unui
lichid (cât lichid intră într-o conductă tot atât iese într-un interval de timp ∆t).

sau
 Legea continuitatii de curgere

• Putem concluziona că pentru fluidul incompresibil în curgere

staţionară:

debitul volumic QV are aceeaşi valoare în orice punct;

se respectă ecuaţia de continuitate şi deci viteza fluidului depinde de

secţiune;

sectiune
sectiune
mica – viteza
mare –
mare
viteza mica

în zonele îngustate viteza este mai mare decât în cele largi.

Seringa
 Ecuatia de continuitate este valabila
si pentru circulatia sanguina - fie ca e
vorba de un singur tub sau de un sistem de
tuburi dispuse in paralel.

Fluxul de sange impins de la inima in

aorta se distribuie progresiv in ramificatiile
vasculare, suma sectiunilor transversale
ale vaselor de sange crescand dinspre
aorta spre arterele mici si capilare, apoi
scazind spre vene.
Viteza sangelui scade de la 33 cm/s
in aorta, la 5‐6 cm/s in arterele mici si
la 0,2 cm/s in arteriole si respectiv 0,02
cm/s in capilare, pentru a creste in
sistemul venos, fiind 20 cm/s in
venele mari.
 Rolul biologic al ecuaţiei
de continuitate
Stetoscopul masoara presiunea (tensiunea)
arteriala in mmHg si se inregistreaza sub forma
a 2 cifre: presiunea sistolica si presiunea diastolica.

Presiunea sistolica = presiunea exercitata

de sange asupra peretilor arteriali cand inima
se contracta.
Presiunea diastolica = presiunea exercitata
de sange asupra peretilor arteriali cand inima
se relaxeaza.
 Ecuaţia lui Bernoulli

Se referă la presiunile exercitate de un lichid ideal (incompresibil si lipsit de

vascozitate) la curgerea staţionară printr-un tub de secţiune variabilă.

CONCLUZIE: presiunea totală (suma dintre presiunea hidrostatică (p),

presiunea hidrodinamică (ρv2/2) şi presiunea de nivel (ρgh) ) în lungul unei linii
de curent într-un lichid incompresibil și lipsit de vâscozitate, aflat în curgere
stationară, este constantă.
 Manometre - dispozitive pentru masurarea
presiunilor ce se exercita intr-un tub de
curgere.
• Sonda de presiune (A) – masoara presiunea
statica
• Tubul Pitot (B) – masoara suma dintre presiunea
hidrostatica si cea dinamica
• Tubul Prandtl (C) - masoara presiunea dinamica
 Ecuaţia lui Bernoulli pentru o conductă orizontală

• Consideram o conducta orizontala (h1 = h2 = 0 adica presiunea de nivel =

0) prin care curge un fluid in regim stationar.

Ecuatia lui Bernoulli

pentru conducta
orizontala

Presiunea hidrostatica creste

cand viteza de curgere scade

Manometru:
• (din ec de continuitate)
 Efectul Venturi
• Consideram o conducta orizontala prin care curge un fluid in regim
stationar.

Dependenta dintre sectiunea tubului si viteza lichidului si, ca urmare accelerarea

curentului unui fluid odata cu micsorarea sectiunii tubului de curgere
reprezinta efectul VENTURI.
• Presiunea hidrostatică a sângelui dintr-un vas sanguin se numeşte
presiune transparietală sau transmurală (pt).
Presiune transparietală sau transmurală (pt) = diferenţa dintre presiunea
intravasculară a sângelui (piv) şi presiunea tisulară sau extravasculară (pev) adică

Tensiunea circumferenţială (Tc) = forţa ce acţionează pe unitatea de lungime

a vasului de sânge.
Tensiunea circumferentială apare în peretii vaselor de sânge ca un raspuns la
acţiunea presiunii transmurale care determină dilatarea vaselor sanguine.
• Aceste tensiuni se exercită tangenţial la suprafaţa peretului vascular.
LEGEA LUI LAPLACE

Pentru o presiune transmurala pt

data, tensiunea circumferentiala
Presiunea hidrostatica a sangelui si tensiunea
(Tc) creşte odată cu raza vasului
circumferentiala Tc din peretele vascular,
sanguin şi scade cu grosimea
r – raza vasului sanguin, h- grosimea peretelui
peretelui vascular.
vascular
 Curba tensiune-deformatie

Ligament
 LEGEA LUI LAPLACE

• Din legea lui Laplace rezultă că 1

dependenţa tensiunii Tc de raza 2
vasului sanguin este liniar.

• ÎN REALITATE, dependenţa
tensiunii circumferenţiale de raza
vasului sanguin este o curba datorită
elasticităţii vasului de sânge.
Curba de variatie a tensiunii
circumferentiale in functie de raza
Tensiune pasivă – datorită elastinei vasculara:
şi colagenului din compoziţia vaselor de 1 – in repaus (passive tension)
2 – pentru muschii netezi (active smooth
sânge (fara actiunea muschilor)
muscle tension)
Tensiune activa – datorita actiunii 3 – in vasoconstrictie (passive+active
muschilor netezi ai vasului de sange tension)
• Expresia legii lui Laplace ne ajuta sa identificam care tipuri de vase
de sange sunt supuse mai mult riscului de rupere.

• Concluzie: Aorta, arterele şi arteriolele sunt cel mai mult supuse riscului
de a se rupe. Acest risc creşte în situaţia dilatării patologice a unei artere
(anevrism).
ANEVRISM

In portiunea dilatata iau nastere presiuni hidrostatice mari

care pot duce la ruperea peretelui vascular in zona
respectiva si, deci, producerea de hemoragii interne cu
consecinte clinico-hemodinamice foarte grave.

Tensiunea circumferentiala creste in portiunile dilatate din

zona anevrismului in comparatie cu vasele normale rezultand
un risc crescut de producere a accidentelor vasculare.
 STENOZA VASCULARĂ
• In cazul unei stenoze vasculare, sectiunea se micsoreaza ca urmare a unei
placarde aterosclerotice, viteza de curgere creste, presiunea dinamica
creste, dar presiunea hidrostatica se micsoreaza mult, vasul de sange
putandu-se bloca.
pg 249- Biofizica -Enache
• Aceste modificari ale presiunilor pot sa schimbe caracterul curgerii care din
curgere laminara poate deveni turbulenta ceea ce favorizeaza
producerea de spasme in vasul partial obturat.

apare un zgomot
numit “suflu”
prezent in stenoze
arteriale
 George Emil Palade
(1912-2008)
• George Emil Palade, a fost
un medic și om de știinţă
specialist în domeniul biologiei celulare.

• Laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și

medicină (pentru contribuţiile la înţelegerea structurii şi
organizării funcţionale a celulei).

• A descoperit ribozomii (corpusculii lui Palade) şi a descris

sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.
George Emil Palade cu sotia si cei
doi copii
• ''M-am născut în noiembrie 1912 în Iaşi, vechea capitală a
Moldovei, în estul României. Educaţia mea a început în acel
oraş şi a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul “Al.
Haşdeu” din Buzău. Tatăl meu, Emil Palade, a fost profesor
de filozofie, iar mama mea, Constanţa Cantemir Palade, a
fost învăţătoare. Mediul familial m-a ajutat să capăt, cu
timpul, un mare respect pentru cărţi, şcoală şi educaţie.”
• Născut în 1949 la New York, Philip T. Palade (din mijloc-poza),
fiul lui George Emil Palade, a urmat şi el cariera tatălui său. La
doar 27 de ani, şi-a luat doctoratul în biologie la prestigioasa
Universitate Pennsylvania. A avut nu mai puţin de patru burse
postdoctorale la universităţi de top din America şi a beneficiat
de zeci de burse de cercetare. După ce a predat timp de 23 de
ani la Universitatea din Texas, Philip T. Palade este, din 2005,
profesor la Universitatea din Arkansas pentru Ştiinţe Medicale.
• Carol Davila, pe numele de naştere Carlo Antonio Francesco
d’Avila (în franceză Charles d'Avila) (1828 –1884) a fost un medic
şi farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii
în Germania şi Franţa.

• A urmat cursurile Facultatea de Medicină din Paris, pe care o

absolvă în februarie 1853.
• A sosit în Ţara Românească în data de 13 martie 1853, la nici 25
de ani, după ce şi-a dat doctoratul la Paris şi după ce a ajutat la
stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne şi Cher.
• Ar fi trebuit să stea în Ţara Românească doar 3 ani, dar a rămas
până la sfârşitul vieţii sale. A venit încă din 1853 în Bucureşti,
invitat fiind de domnul Barbu Ştirbei pentru a organiza serviciul
sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învăţământului
medical din România.
• A organizat serviciul românesc de ambulanţe, care s-a distins
apoi în timpul Războiului de Independenţă.
• Azilului său de orfane, întemeiat la Bucureşti, i-a dat numele de
Elena Doamna, după soţia lui Cuza. De acest azil s-a ocupat
îndeaproape şi Regina Elisabeta.
• La 30 aprilie 1861 s-a căsătorit cu Ana Racoviţă, nepoata Goleştilor, o frumuseţe
brunetă, suplă, cu trăsături nobile.
• Davila a întemeiat învăţământul farmaceutic şi pe cel veterinar, a fondat
numeroase societăţi şi reviste de specialitate (între care Asociaţia medicilor
români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), a organizat conferinţe medicale şi
a ţinut prelegeri cu demonstraţii experimentale la Sfântu Sava.
• In 1869, a înfiinţat Facultatea de Medicină.
• În 1861 a creat primul azil de orfane, în care a adus 40 de fetiţe din mahalale,
iar la puţin timp a înfiinţat şi un orfelinat de băieţi. Cât timp a trăit Davila, a
funcţionat şi o şcoală de surdo-muţi, cu atelier de tâmplărie şi sculptură.
• Împreună cu farmacistul Hepites, a pus bazele farmaciei române. Tot ideea lui
a fost introducerea consultaţiilor gratuite în spitale pentru bolnavii săraci.
• Datorită lui, serviciul ambulanţelor militare şi al trenurilor sanitare a fost
pregătit din timp şi sute de vieţi au fost salvate, iar 13.000 de bolnavi şi răniţi au
primit îngrijiri în timpul Războiului de Independenţă.
• La 13 ianuarie 1874, soţia sa moare după ce un confrate i-a dat stricnină în loc
de chinină. Rămas văduv, cu patru copii, Davila a continuat să muncească cu şi
mai multă îndârjire, până la moarte, adică până la 24 august 1884.