MECANICA FLUIDELOR cuprinde

Hidrostatica
Hidrodinamica
Cursul IV

Conf. univ. dr. Steluţa

Gosav
 Hidrodinamica

 Ecuaţia de continuitate. Rolul biologic al ecuaţiei de continuitate.

 Ecuaţia lui Bernoulli. Efectul Venturi
 Legea lui Laplace.
 Vâscozitatea lichidelor. Legea lui Newton. Numărul lui Reynolds.
 Vâscozitatea sangelui.
 Legea lui Stokes. Viteza de sedimentare.
 HIDRODINAMICA

• Dinamica lichidelor se ocupă

cu studiul lichidelor aflate
în mişcare.

Ecuaţii de miscare ale lichidelor: x = f(t)

• Cunoaşterea legilor referitoare la curgerea lichidelor este necesară pentru:

 înţelegerea modului de desfăşurare a circulaţiei

sanguine (important în hemodinamică)
 înţelegerea aspectelor patologice legate de
transportul sângelui
 pentru prepararea produselor farmaceutice
 cunoaşterea comportării acestora în timpul
producţiei.
• Parametrii caracteristici curgerii fluidelor:

 Linia de curgere este traiectoria urmată de un element

de fluid în mişcare.
 Linia de curent este curba la care vectorul viteză rămâne tangent
în timpul curgerii.
 Tubul de curent este suprafaţa determinată de mai multe linii de
curent şi care trece printr-o curbă închisă C.

 În funcţie de dependenţa de timp a câmpului vectorial al

vitezelor curgerea fluidelor poate fi:
 Curgere staţionară – viteza si presiunea în orice punct al
lichidului sunt constante in timp, însă pot să varieze
de la un punct la altul
- liniile de curent coincid cu
liniile de curgere (traiectoriile particulelor de fluid)

 Curgere nestaţionară – viteza si presiunea in

orice punct al lichidului nu sunt constante in timp.
 Curgerea fluidelor
• În funcţie de forma liniilor de curent, curgerea fluidelor
se clasifica astfel:
 Curgere laminara – liniile de curent rămân paralele intre
ele precum si cu axa tubului de curent
- straturile de lichid se deplaseaza
ordonat, paralel unele fata de altele fara ca straturile sa se amestece.
 Curgere turbulenta – particulele de lichid executa miscari
dezordonate, cu traiectorii complexe, neregulate si aleatorii astfel incat
straturile de lichid se amesteca intre ele.
 Debitul
• Caracteristica esenţială a curgerii este transportul de substanţă.
• Una din mărimile ce descriu cantitativ această proprietate este debitul.

• Debitul volumic - volumul de lichid care curge printr-o secţiune transversală a unui
tub în unitatea de timp:

(m3/s)

• Debitul masic – cantitatea de lichid care trece prin secţiunea transversală a unui
tub în unitatea de timp:

(kg/s)
 Legea continuităţii de curgere
• Această lege se referă la curgerea în regim staţionar a unui lichid ideal
printr-un tub de secţiune variabilă.
• Lichid ideal = lichid incompresibil şi care nu prezintă frecări interne (nu
prezintă vâscozitate).
• Ecuaţia de continuitate exprimă de fapt principiul conservării masei unui
lichid (cât lichid intră într-o conductă tot atât iese într-un interval de timp Δt).

sau
 Legea continuitatii de curgere

• Putem concluziona că pentru fluidul incompresibil în curgere

staţionară:

 debitul volumic QV are aceeaşi valoare în orice punct;

 se respectă ecuaţia de continuitate şi deci viteza fluidului depinde de

secţiune;

sectiune
sectiune
mica – viteza
mare –
mare
viteza mica

 în zonele îngustate viteza este mai mare decât în cele largi.

Seringa
 Ecuatia de continuitate este valabila
si pentru circulatia sanguina - fie ca e
vorba de un singur tub sau de un sistem de
tuburi dispuse in paralel.

Fluxul de sange impins de la inima in

aorta se distribuie progresiv in ramificatiile
vasculare, suma sectiunilor transversale
ale vaselor de sange crescand dinspre
aorta spre arterele mici si capilare, apoi
scazind spre vene.
 Viteza sangelui scade de la 33 cm/s
in aorta, la 5‐6 cm/s in arterele mici si
la 0,2 cm/s in arteriole si respectiv 0,02
cm/s in capilare, pentru a creste in
sistemul venos, fiind 20 cm/s in
venele mari.
 Rolul biologic al ecuaţiei
de continuitate
Stetoscopul masoara presiunea (tensiunea)
arteriala in mmHg si se inregistreaza sub forma
a 2 cifre: presiunea sistolica si presiunea diastolica.

Presiunea sistolica = presiunea exercitata

de sange asupra peretilor arteriali cand inima
se contracta.
Presiunea diastolica = presiunea exercitata
de sange asupra peretilor arteriali cand inima
se relaxeaza.
 Ecuaţia lui Bernoulli
 Se referă la presiunile exercitate de un lichid ideal (incompresibil si lipsit de
vascozitate) la curgerea staţionară printr-un tub de secţiune variabilă.

 CONCLUZIE: presiunea totală (suma dintre presiunea hidrostatică (p),

presiunea hidrodinamică (ρv2/2) şi presiunea de nivel (ρgh) ) în lungul unei linii
de curent într-un lichid incompresibil și lipsit de vâscozitate, aflat în curgere
stationară, este constantă.
 Manometre - dispozitive pentru masurarea
presiunilor ce se exercita intr-un tub de
curgere.
• Sonda de presiune (A) – masoara presiunea
statica
• Tubul Pitot (B) – masoara suma dintre presiunea
hidrostatica si cea dinamica
• Tubul Prandtl (C) - masoara presiunea dinamica
 Ecuaţia lui Bernoulli pentru o conductă orizontală

• Consideram o conducta orizontala (h1 = h2 = 0 adica presiunea de nivel =

0) prin care curge un fluid in regim stationar.

Ecuatia lui Bernoulli

pentru conducta
orizontala

Presiunea hidrostatica creste

cand viteza de curgere scade

Manometru:
• (din ec de continuitate)
 Efectul Venturi
• Consideram o conducta orizontala prin care curge un fluid in regim
stationar.

Dependenta dintre sectiunea tubului si viteza lichidului si, ca urmare accelerarea

curentului unui fluid odata cu micsorarea sectiunii tubului de curgere
reprezinta efectul VENTURI.
• Presiunea hidrostatică a sângelui dintr-un vas sanguin se numeşte
presiune transparietală sau transmurală (pt).
 Presiune transparietală sau transmurală (pt) = diferenţa dintre presiunea
intravasculară a sângelui (piv) şi presiunea tisulară sau extravasculară (pev) adică

 Tensiunea circumferenţială (Tc) = forţa ce acţionează pe unitatea de lungime

a vasului de sânge.
 Tensiunea circumferentială apare în peretii vaselor de sânge ca un raspuns la
acţiunea presiunii transmurale care determină dilatarea vaselor sanguine.
• Aceste tensiuni se exercită tangenţial la suprafaţa peretului vascular.
LEGEA LUI LAPLACE

Pentru o presiune transmurala pt

data, tensiunea circumferentiala
Presiunea hidrostatica a sangelui si tensiunea
(Tc) creşte odată cu raza vasului
circumferentiala Tc din peretele vascular,
sanguin şi scade cu grosimea
r – raza vasului sanguin, h- grosimea peretelui
peretelui vascular.
vascular
 LEGEA LUI LAPLACE

• Din legea lui Laplace rezultă că 1

dependenţa tensiunii Tc de raza 2
vasului sanguin este liniar.

• ÎN REALITATE, dependenţa
tensiunii circumferenţiale de raza
vasului sanguin este o curba datorită
elasticităţii vasului de sânge.
Curba de variatie a tensiunii
circumferentiale in functie de raza
 Tensiune pasivă – datorită elastinei vasculara:
şi colagenului din compoziţia vaselor de 1 – in repaus (passive tension)
2 – pentru muschii netezi (active smooth
sânge (fara actiunea muschilor)
muscle tension)
 Tensiune activa – datorita actiunii 3 – in vasoconstrictie (passive+active
muschilor netezi ai vasului de sange tension)
• Expresia legii lui Laplace ne ajuta sa identificam care tipuri de vase
de sange sunt supuse mai mult riscului de rupere.

• Concluzie: Aorta si arterele sunt cel mai mult supuse riscului de a se

rupe. Acest risc creşte în situaţia dilatării patologice a unei artere
(anevrism).
ANEVRISM

In portiunea dilatata iau nastere presiuni hidrostatice mari

care pot duce la ruperea peretelui vascular in zona
respectiva si, deci, producerea de hemoragii interne cu
consecinte clinico-hemodinamice foarte grave.

Tensiunea circumferentiala creste in portiunile dilatate din

zona anevrismului in comparatie cu vasele normale rezultand
un risc crescut de producere a accidentelor vasculare.
 STENOZA VASCULARĂ
• In cazul unei stenoze vasculare, sectiunea se micsoreaza ca urmare a
unei placarde aterosclerotice, viteza de curgere creste, presiunea dinamica
creste, dar presiunea hidrostatica se micsoreaza mult, vasul de sange
putandu-se bloca.

• Aceste modificari ale presiunilor pot sa schimbe caracterul curgerii care din
curgere laminara poate deveni turbulenta ceea ce favorizeaza
producerea de spasme in vasul partial obturat.

apare un zgomot
numit “suflu”
prezent in stenoze
arteriale
 Vâscozitatea lichidelor
Vîscozitatea este o mărime care reflectă capacitatea unui lichid de a se opune
deformării, respectiv curgerii, şi este rezultatul frecărilor din interiorul lichidului
respectiv, al interacţiilor moleculare generate de forţele de atracţie dintre molecule,
forţe care se opun curgerii.
 Vâscozitatea lichidelor
• Fluidele reale prezintă proprietatea de vâscozitate. Ea constă în apariţia
unor forţe de frecare interna între straturile unui lichid aflat în curgere.

- forta de frecare dintre doua

straturi de lichid in curgere
- viteze ale straturilor de lichid
S – aria suprafetei comune de contact
a doua straturi vecine

- gradientul de viteza transversal

• Antrenarea in miscare a straturilor este determinata de fortele de frecare
dintre straturile fluidului, forte ce sunt cauzate de coeziunea moleculara.
moleculara

Legea lui Newton (semnul “-” pentru ca forta F este in

sens opus vitezei de curgere)

sau
 Vâscozitatea lichidelor
 Coeficientul de vascozitate dinamica (η) este numeric
egal cu forta de frecare dintre doua straturi vecine cu aria
suprafetei comune egala cu unitatea pentru un gradient de viteza
egal cu unitatea.

 Lichidele reale care se supun legii lui Newton se Lichid newtonian

numesc lichide newtoniene
(lichide pur vascoase).

• Efortul unitar:
(tensiunea de forfecare) Ex: apa, uleiurile minerale, siropurile, solutiile
coloidale de concentratii mici, unele lichide
biologice (plasma sanguina, urina) etc.
 Vascozitatea
lichidelor scade
cu cresterea Dependenta de
temperaturii temperatura a vascozitatii
lichidelor si gazelor

Vascozitatea gazelor
creste cu temperatura
 Numărul lui Reynolds
• Curgere
laminara

• Dacă viteza unui fluid care curge într-o conductă depăşeşte o anumită
valoare critică (ce depinde de proprietăţile fluidului şi diametrul tubului ) curgerea nu mai
este laminară.
• In interiorul fluidului se formează vârtejuri, care produc o mare rezistenţă la
curgere.

Curgere turbulenta
• Curgerea turbulenta precum si curgerea laminara printr-un vas (tub) poate fi
prezisa cu ajutorul numarului lui Reynolds:
Numărul lui Reynolds
 Vâscozitatea sangelui
• Sângele este un lichid nenewtonian (nu se
supune legii lui Newton) coeficientul de
vâscozitate luând valori diferite în funcţie de viteza
de curgere (el poate să scadă cu creşterea vitezei).
• La t = 37 0C vascozitatea sangelui este de 5 – 6 ori mai mare decat cea a apei.

Sangele este un sistem

dispers eterogen – o Trombocite
suspensie de elemente
figurate (celule) in plasma.
Leucocite
 Principalii constituenţi organici şi
anorganici din sânge şi concentraţiile lor
Valoare de Valoare de
Constituenţi anorganici Constituenţi organici
referinţă referinţă
Bicarbonaţi (mE/l) 10,9-11,5
Fosfor total (mg/l) 314-443 Amoniac (mg/l) 0,22-0,74
- anorganic 21-38 Aminoacizi liberi (mg/1) 48,4-73,6
- esterificat 186-286 Histamină (µg/l) 16-89
- lipidic 124-150 Serotonină (µg/1) 90-180
Sulf total (mg/1), Methemoglobină (% din
1221 0,0-1,1
hemoglobină)
Potasiu (mE/1) Carboxihemoglobină (% din
68-95 0-8.2
hemoglobină)
Sodiu (mE/l) 10-22 Acid uric (mg/1) 16,0-31
Magneziu (mE/l) 4,24-6,30 Proteine totale (g/1) 180-210
Fier (mg/l) Lipide totale (g/1) 4,08-6,12
- bărbat 440-560
- femeie 420-480
Cupru (mg/1) 0,72-1,10
Magneziu (µg/1) 8,6-16,5
Zinc (mg/1)
8,84-16,04
Seleniu (µg/kg) 20-220
 Vâscozitatea sângelui
 Întrucât plasma sanguină este un lichid newtonian rezultă
ca elementele figurate sunt cele care determină caracterul nenewtonian al sangelui.
 Vascozitatea sangelui va fi mai mare acolo unde concentratia de elemente figurate
va fi mai mare:

 Raportul (exprimat uneori procentual) dintre volumul hematiilor si cel al probei de

sange reprezinta hematocritul (pentru omul sănătos 40%).

 Vâscozitatea sângelui depinde de:

 numărul şi volumul elementelor figurate

(vâscozitatea relativa a sângelui creşte cu
hematocritul)
 vascozitatea plasmei
 Dependenta vâscozităţii sângelui
Vascozitatea sangelui depinde de: de diametrului vasului sanguin
 varsta, sex (vascozitatea sangelui este
de 4,7 cPoise la barbat si de 4,4 cPoise la
femeie)
 Diametrul tubului

Efectul Fahraeus-Lindgvist
– vâscozitatea sangelui scade
Explicatie: La viteze mici de curgere, orientarea odata cu scăderea diametrului
hematiilor este haotică, insa pe măsură ce viteza de tubului (pt vase sanguine cu
curgere creşte, discurile eritrocitare tind să se diametre < 0.5 mm)
alinieze în plane paralele între ele şi cu direcţia de
curgere (acumulare axiala a hematiilor), astfel curgerea Hematiile capata o miscare
fiind înlesnită. În plus, exista în apropierea peretelui de rotatie “de spin” care
vascular un strat de glisare, sărac in celule, care favorizeaza curgerea
usureaza curgerea.
 Vâscozitatea sângelui
• Vâscozitatea sângelui depinde de:

 Temperatura

 Viteza de curgere

Determinarea valorilor coeficientului Vâscozitatea scade cu cresterea

gradientului de viteza din cauza
de vâscozitate este utilă pentru definirea deformarii elementelor figurate
diagnosticului.

 Creşterea vâscozităţii sângelui apare în leucemii, hiperglicemii,

poliglobulii, hiperlipidemii etc.
 Scăderea vâscozităţii sângelui apare în anemii, hipoproteinemii,
transfuzii de ser fiziologic sau plasmă.
 Legea lui Stokes. Forţa
de rezistenţă
 Forţele de rezistenţă iau naştere la deplasarea unui corp solid într-un lichid
vascos.
• Experimental s-a pus în evidenţă faptul că un corp care se mişcă într-un
fluid vâscos este supus unei forţe care se opune mişcării.
 Forţa de rezistenţă (frecare) cu care acţionează fluidul asupra corpului:
 Forme aerodinamice
Forta de rezistenta mica
 Legea lui Stokes
• In cazul vitezelor mici, f(v)=v.
• Un caz particular, deosebit de interesant din punct de vedere practic,
este cel studiat de către Stokes (1851) şi anume deplasarea in regim
laminar de curgere a unei sfere omogene intr-un fluid vâscos.

• Exemplu:
 Vom considera căderea unei macromolecule, pe care o vom considera
de formă sferică, într-un lichid biologic.
Conform princ. II al dinamicii:
(pp. v = const)
Legea lui Stokes

Liniile de curent ale lichidului

în jurul sferei în mişcare
 Legea lui Stokes Sedimentarea unor
particule sub
actiunea greutatii
• Viteza de sedimentare:

t=0 t = 1h
• Constanta de sedimentare:
VSH = 18mm/h

 Unitatea de masura pentru constanta Hematii

de sedimentare este svedbergul (1 S = 1 · 10-13 s).
 George Emil Palade
(1912-2008)
• George Emil Palade, a fost
un medic și om de știință
specialist în domeniul biologiei celulare.

• Laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină

(pentru contribuţiile la înţelegerea structurii şi organizării
funcţionale a celulei).

• A descoperit ribozomii (corpusculii lui Palade) şi a descris

sistemul şi funcţiile membranelor intracelulare.
George Emil Palade cu sotia si cei
doi copii
• ''M-am născut în noiembrie 1912 în Iaşi, vechea capitală a
Moldovei, în estul României. Educaţia mea a început în acel
oraş şi a continuat prin luarea bacalaureatului la Liceul “Al.
Haşdeu” din Buzău. Tatăl meu, Emil Palade, a fost profesor
de filozofie, iar mama mea, Constanţa Cantemir Palade, a
fost învăţătoare. Mediul familial m-a ajutat să capăt, cu
timpul, un mare respect pentru cărţi, şcoală şi educaţie.”
• Născut în 1949 la New York, Philip T. Palade (din mijloc-poza),
fiul lui George Emil Palade, a urmat şi el cariera tatălui său. La
doar 27 de ani, şi-a luat doctoratul în biologie la prestigioasa
Universitate Pennsylvania. A avut nu mai puţin de patru burse
postdoctorale la universităţi de top din America şi a beneficiat
de zeci de burse de cercetare. După ce a predat timp de 23 de
ani la Universitatea din Texas, Philip T. Palade este, din 2005,
profesor la Universitatea din Arkansas pentru Ştiinţe Medicale.
• Carol Davila, pe numele de naştere Carlo Antonio Francesco
d’Avila (în franceză Charles d'Avila) (1828 –1884) a fost un medic
şi farmacist român, de origine franceză, născut în Italia, cu studii în
Germania şi Franţa.

• A urmat cursurile Facultatea de Medicină din Paris, pe care o

absolvă în februarie 1853.
• A sosit în Ţara Românească în data de 13 martie 1853, la nici 25
de ani, după ce şi-a dat doctoratul la Paris şi după ce a ajutat la
stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne şi Cher.
• Ar fi trebuit să stea în Ţara Românească doar 3 ani, dar a rămas
până la sfârşitul vieţii sale. A venit încă din 1853 în Bucureşti,
invitat fiind de domnul Barbu Ştirbei pentru a organiza serviciul
sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învăţământului
medical din România.
• A organizat serviciul românesc de ambulanţe, care s-a distins
apoi în timpul Războiului de Independenţă.
• Azilului său de orfane, întemeiat la Bucureşti, i-a dat numele de
Elena Doamna, după soţia lui Cuza. De acest azil s-a ocupat
îndeaproape şi Regina Elisabeta.
• La 30 aprilie 1861 s-a căsătorit cu Ana Racoviţă, nepoata Goleştilor, o frumuseţe
brunetă, suplă, cu trăsături nobile.
• Davila a întemeiat învăţământul farmaceutic şi pe cel veterinar, a fondat
numeroase societăţi şi reviste de specialitate (între care Asociaţia medicilor
români, Monitorul medical, Gazeta spitalelor), a organizat conferinţe medicale şi
a ţinut prelegeri cu demonstraţii experimentale la Sfântu Sava.
• In 1869, a înfiinţat Facultatea de Medicină.
• În 1861 a creat primul azil de orfane, în care a adus 40 de fetiţe din mahalale,
iar la puţin timp a înfiinţat şi un orfelinat de băieţi. Cât timp a trăit Davila, a
funcţionat şi o şcoală de surdo-muţi, cu atelier de tâmplărie şi sculptură.
• Împreună cu farmacistul Hepites, a pus bazele farmaciei române. Tot ideea lui
a fost introducerea consultaţiilor gratuite în spitale pentru bolnavii săraci.
• Datorită lui, serviciul ambulanţelor militare şi al trenurilor sanitare a fost
pregătit din timp şi sute de vieţi au fost salvate, iar 13.000 de bolnavi şi răniţi au
primit îngrijiri în timpul Războiului de Independenţă.
• La 13 ianuarie 1874, soţia sa moare după ce un confrate i-a dat stricnină în loc
de chinină. Rămas văduv, cu patru copii, Davila a continuat să muncească cu şi
mai multă îndârjire, până la moarte, adică până la 24 august 1884.