Fi de lucru nr.

4
Experimentul 1. Studierea modului de funcionare a densimetrului
Materiale necesare:
-

densimetru

3 vase

Substane necesare:
-

ap

alcool

sare de buctrie

Mod de lucru:
a)

Introducei densimetrul ntr-un vas cu ap. Observai care este nivelul pn la care

este cufundat n ap. Care este densitatea citit?

b)

Introducei densimetrul ntr-un vas cu alcool. Observai care este

nivelul pn la care este cufundat n alcool? Care este densitatea citit?

c)

Introducei densimetrul ntr-un vas cu saramur. Observai care este

nivelul pn la care este cufundat n saramur? Care este densitatea citit?

Observaii:
a) Densitatea apei de la robinet este .
b) Densitatea alcoolului este .
c)

Densitatea saramurii este .

Concluzie:
Densitatea apei este mai . dect a alcoolului, dar mai . dect a
saramurii.
Cu ct densitatea lichidului este mai mare, cu att densimetrul se cufund mai n
lichid.

DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE VSCOZITATE AL UNUI LICHID CU

VSCOZIMETRUL OSTWALD
1. Scopul lucrarii
Scopul lucrarii este determinarea vscozitatii dinamice pentru diferite lichide.

2. Teoria lucrarii
Curgerea fluidelor reale este nsotita ntotdeauna de aparitia unor forte de frecare
interna. Aceste forte se datoresc faptului ca diferitele straturi paralele ale fluidului care
curge au viteze diferite; straturile situate mai aproape de peretii conductei au viteze
mai mici n comparatie cu cele situate mai aproape de axul conductei.
Experienta arata ca forta de frecare interna F care se exercita ntre doua starturi
vecine ale lichidului este proprtionala cu marimea suprafetei de contact A si cu
gradientul vitezei
considerat pe o directie perpendiculara pe viteza, deci si pe aria
de contact A, si este de forma:

(1)
unde h este coeficientul de frecare interna sau vscozitatea dinamica , cu unitatea de
masura

(decapoise).

Relatia (1) este valabila daca curgerea lichidului se face n asa fel nct straturile de
lichid aluneca paralel unul peste altul, adica daca curgerea este laminara. Daca curgerea
se face cu viteza sporita, atunci ea nu mai este laminara; n fiecare punct al fluidului
apar abateri dezordonate ale vectorului viteza fata de valorea sa medie, iar curgerea se
numeste turbulenta sau turbionara. Trecerea de la regimul laminar la cel turbionar are
loc cnd marimea:

(2)
numita numarul lui Reynolds, (unde d este diametrul conductei, iar r este densitatea
lichidului), atinge o anumita valoare critica (

).

Fig. 1

Sa consideram un tub cilindric de lungime l si de raza R, prin care curge un lichid,

curgerea fiind laminara, n interiorul caruia delimitam un alt cilindru de raza r (fig. 1).
Forta de frecare care actioneza asupra suprafetei laterale a acestui cilindru este:

(3)
Aceasta forta este echilibrata de forta datorata diferentei de presiune Dp care
actioneaza asupra bazelor; deci:

(4)
Semnul minus indica faptul ca forta F, fiind forta de frecare, are semn contrar fortei
datorata diferentei de presiune Dp.
Integrnd relatia (5) se obtine viteza v:

(5)
unde C este o constanta.
Admitnd ca pe peretele conductei, r = R, viteza este zero se obtine pentru Cvaloarea:

(6)
Din relatiile (5) si (6), se obtine:

(7)
formula numita legea Poiseuille-Hagen, lege care da distributia vitezelor pe sectiunea
conductei.
Printr-o coroana cilindrica de raza r si grosime dr debitul volumic
elementar dQveste:
dQv = 2prv

dr

(8)

iar debitul volumic este:

(9)
relatie numita legea Poiseuille; ea permite determinarea lui h.
n practica se fac determinari relative. Cunoscnd vscozitaea dinamica h 0 a unui
lichid de referinta (de exemplu apa) se determina vscozitatea dinamica h a unui alt
lichid. Se determina duratele de curgere t0 si t1 necesare curgerii aceluiasi volum V din
lichidul de referinta si din lichidul pentru care urmeaza sa-i determinam vscozitatea
dinamica, n aceleasi conditii: aceelasi tub, aceasi diferenta de nivel si aceeasi
temperatura. innd cont ca:

(10)
si

(11)
si egalnd cele doua relatii se obtine:

(12)
Dar curgerea se face sub aceeasi diferenta de nivel, deci diferentele de presiune sunt
proportionale cu densitatile respective, adica:

(13)
innd cont de relatia (13) relatia (12) devine:

(14)

relatie folosita pentru determinarea vscozitatii dinamice necunoscute h1.

3. Descrierea instalatiei experimentale si a aparaturii utilizate

Aparatul utilizat este vscozimetrul Ostwald. Acesta , (v. fig. 2), este format dintrun tub n forma de U a carui ramura mai larga AB se termina la partea inferiora cu un
rezervor sferic. Cealalalta ramura consta dintr-un tub capilar C terminat la partea
superioara cu un rezervor sferic mai mic E. De o parte si de alta a rezervorului E sunt
marcate doua repere m si n care determina un volum bine definit de lichid, al carui timp
de scurgere se va determina experimental. Vscozimetrul trebuie sa stea n pozitie
perfect verticala.

Fig. 2

4. Modul de lucru
Se spala bine vscozimetrul cu apa si apoi cu putin lichid din lichidul de studiat. Se
controleaza pozitia verticala a aparatului. Se introduce cu o pipeta lichidul de studiat n
rezervorul B pna cnd acesta este aproape plin. Se aspira cu atentie prin tubul de
cauciuc F pna se umple complet rezervorul E, trecnd peste reperul m. Se lasa tubul
de cauciuc liber si din momentul n care meniscul lichidului ajunge n dreptul reperului
m se porneste cronometrul. Acesta se va opri n momentul n care meniscul ajunge
n dreptul reperului n. Se obtine astfel durata de scurgere t1.
Se vor face 10 determinari pentru fiecare lichid, iar rezultatele se vor trece ntr-un
tabel de forma:
nr.

t0

t1

crt.

(s)

(s)

(s)

(s)

(kg/ms)

Se citeste si se noteaza temperatura camerei.

5. Indicatii pentru prelucarea rezultatelor experimentale

Pentru fiecare lichid se vor face 10 determinari ale timpului de scurgere. Se vor
calcula mediile

si

, apoi folosind relatia (14) se va determina valoarea medie a

vscozitatii dinamice. Abaterea patratica medie a rezultatelor

se va calcula cu
formula propagariui erorilor. n relatiile (14) si (3), marimile h 0, r0 si r1 variaza cu
temperatura. Vom considera ca variatia lui r0 si r1 cu temperatura sunt neglijabile, si au
urmatoarele valori:
apa:

r = 1000 kg/m3;

eter:

r = 736 kg/m3;
r = 792 kg/m3.

alcool:

Valorile vscozitatii dinamice a apei la diferite temperaturi se iau tabelul:

h0103

h0103

(0C)

(kg/ms)

(0C)

(kg/ms)

15

1,140

20

1,004

16

1,110

21

0,980

17

1,082

22

0,957

18

1,055

23

0,936

19

1,029

24

0,915

DETERMINAREA COEFICIENTULUI DE VASCOZITATE

Notiuni teoretice
Mediile interne ale organismului, sangele, lichidul interstitial,
citoplasma etc., sunt sisteme disperse care poseda proprietatile fizice
generale ale fluidelor. Vascozitatea este o proprietate a fluidelor determinata
de frecarea interna ce ia nastere in masa fluidului ca urmare a miscarii
straturilor care se deplaseaza unele fata de altele cu viteze diferite. Sa
consideram ca exemplu de fluid un lichid aderent, apa, care curge cu viteza
mica printr-un tub. Se constata ca viteza de curgere este mai mica in
apropierea peretilor tubului si mai mare de-a lungul axului. Explicatia
fenomenului este urmatoarea: un strat de apa adera de peretii tubului si
ramane in repaus, de acesta se freaca stratul urmator, care se va misca cu o
viteza relativ mica. Straturile urmatoare se vor misca cu o viteza din ce in ce
mai mare pana ce se atinge o viteza constanta, dependenta de presiunea de
curgere si de vascozitate. O astfel de curgere la care deplasarea lichidului se
face prin straturi paralele cu directia de curgere se numeste curgere
laminara. Rezulta ca in masa lichidului care curge prin tub exista un
gradient de viteza perpendicular pe directia de curgere. Un fluid la care
deplasarea reciproca a straturilor s-ar face fara frecare se numeste fluid
perfect.
Fortele de frecare interna care apar la curgerea unui fluid determina
vascozitatea fluidelor. Ea depinde de natura lichidului ca si de concentratia,
marimea si forma moleculelor dizolvate. Pentru definirea coeficientului lui de
vascozitatea sa considram in interiorul unui fluid un strat de molecule
asezate intr-un plan orizontal, de suprafata S, care se deplaseaza prin masa
lichidului in planul propriu cu viteza v.
Din cauza frecarii interne straturile vecine vor fi antrenate cu o
forta F, a carei valoare depinde de marimea suprafatei de contact
, de
variatia vitezei
, de distanta
dintre straturi si de o constanta care
depinde de natura lichidului. Relatia care leaga toate aceste marimi este
urmatoarea:

Fig.2.1. a) Curgerea laminara;

b) Aparitia fortelor de vascozitate

Din relatia de mai sus, valoarea constantei

va fi:

Aceasta constanta se numeste coeficient de vascozitate si este o

marime caracteristica pentru fiecare lichid.
Masurarea coeficientului de vascozitate are importanta atat pentru
cercetarea medicala, unde poate fi utilizat pentru determinarea formei si
marimii moleculelor dizolvate, cat si pentru aprecierea modului de
desfasurare a fenomenelor hidrodinamice din organism. Astfel cresterea
coeficientului de vascozitate a sangelui duce conform legii lui Poiseuille, la
scaderea debitului sanguin daca forta de contractie a inimii ramane
constanta. In acest caz mentinerea constanta a debitului sanguin nu se
poate realiza decat prin cresterea fortei de contractie a muschiului cardiac,
deci si a tensiunii arteriale.

Principiul determinarii
Pentru calcularea coeficientului de vascozitate se utilizeaza trei
categorii de metode:1) metode bazate pe curgerea lichidelor prin tuburi
capilare conform legii lui Poiseuille; 2)metode bazate pe rezistenta opusa de
catre fluide la caderea unei sfere, conform legii lui Stokes; 3) metode de
antrenare, bazate pe antrenarea in miscarea de rotatie a unui cilindru
suspendat in masa lichidului. In cadrul lucrarilor de laborator noi vom utiliza
numai metode bazate pe legea lui Poiseuille. Relatia stabilita de Poiseuille
pentru cantitatea de lichid ce trece printr-un tub cilindric, daca curgerea se
face laminar, este urmatoarea:

unde Q este volumul de lichid care se scurge in timpul t, r este raza tubului
capilar, l este lungimea capilarului si P presiunea de curgere. Daca tubul
capilar se gaseste in pozitie verticala presiunea de curgere P este egala cu
presiunea hidrostatica a coloanei de lichid in tub. Notand inaltimea coloanei
de lichid cu h, densitatea lichidului, , si acceleratia gravitationala g, vom
avea urmatoarea relatie:
P=gh
Introducand in relatia de mai sus, avem

Din aceasta relatie se poate calcula coeficientul de vascozitate al

lichidului daca masuram marimile cuprinse in relatie. Raza unui tub capilar
este greu de masurat cu precizie, in practica utilizam un procedeu care
elimina din calcul aceasta marime. Astfel se fac determinari comparative
lasand sa curga prin acelasi tub capilar lichidul al carui coeficient de
vascozitate vrem sa-l aflam si apoi un volum egal de apa distilata al carui
coeficient de vascozitate este cunoscut. Vom avea pentru lichid si apa
distilata urmatoarele relatii:

si
Impartind aceste relatii obtinem:

si
Ultima relatie se va folosi la calculul coeficientului de vascozitate, tinand cont
de valorile constantelor a = 1 Cp = 10-3Ns/m2 si a = 0,997 g/cm3.
Aparatura

Pentru determinarea coeficientului de vascozitate vom utiliza

vascozimetrul Ostwald (figura de mai jos).

El se compune dintr-un tub capilar (c), a

carui extremitate se continua cu un tub in
forma de U si cu un rezervor (R),
prelungit cu un tub vertical (V).
Extremitatea superioara a capilarului se
continua cu o bula (B) care la portiunea
superioara are un tub prevazut cu o
gatuitura.Pe gatuitura superioara este
trasat un reper a, la fel si pe cea
inferioara a bulei, b. Pentru a mentine
constanta temperatura, in determinarile
de precizie vascozimetrul se introduce
intr-un termostat.

Vascozimetrul
Oswald
Fig.2.2 . Vascozimetrul Ostwald.

Mod de lucru
Aparatul se spala bine si se usuca la trompa de vid. Se introduce cu o
pipeta o cantitate determinata de lichid in rezervorul vascozimetrului,
aceeasi cantitate pentru toate solutiile. Se aspira incet lichidul in rezervorul
situat la partea superioara a tubului capilar. Se lasa lichidul sa se scurga

determinandu-se cu ajutorul unui cronometru timpul necesar scurgerii

lichidului intre cele doua repere. Pentru aceeasi solutie se efectueaza mai
multe determinari, si se va face media rezultatelor care se trec in tabelul
urmator:
Nr. Solutie

[g/cm3]

Timp de
scurgere

Timp
mediu de
scurgere

cP(x10-3 Ns/m2)

1.
Detremi

2.

narea
vascozitatii
sangelui are o deosebita importanta medicala deoarece vascozitatea sangelui
variaza dupa cum urmeaza :
- sange total, de la 3,5 pana la 5,4 10

-3

N s/m

- valori medii :- femei 4,510 Ns/ m

-barbati : 5,010 N s/ m
- plasma sanguina, de la 1,9 2,3 10 N s /m
- serul sanguin, de la 1,6-2,2 10 N s /m
Vascozitatea sangelui total este mai crescuta la barbat fata de
femeie, la adult fata de copil, mai mare la sangele venos decat cel arterial,
depinzand de concentratia de CO2din sange. Din punct de vedere patologic
vascozitatea sangelui creste in cazul poliglobuliei si leucemiei, scade in
cazul anemiei depinzand de volumul si forma hematiilor, precum si in
hipoproteinemie.