ADRENALINA

Adrenalina (latină ad-

adaugă, ren-rinichi) sau
epinefrină, (suprarenină)
este un hormon secretat în
sânge de glanda
medulosuprarenală în
cazuri de stress.
 La nivelul SNC adrenalina devine un transmiţător
neuronal, cuplat cu proteina-G joacă un rol intermediar şi
de activator al receptorilor nervoşi.

Ajunsă în sânge ea determină creşterea frecvenţei

cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor şi
pregătirea organismului pentru o producere masivă de
energie prin arderea lipidelor (lipoliză) şi sinteza
glucozei.
 Prima sinteză chimică primul hormon la care era cunoscută
structura chimică şi esa adrenalinei îi reuşeşte în anul 1904 lui
Friedrich Stolz, adrenalina fiind te produs pe cale sintetică.
 Ca punct de pornire a sintezei adrenalinei este fenilanalina. Acesta
devine prin hidroliză L-DOPA și după un proces de decarboxilare, devine
dopamină activă care după o hidrolizare stereoselectivă se transformă în
noradrenalină, care este prezent de asemenea în suprarenală. Noradrenalina
printr-o metilare-N se transformă în adrenalină. Concentrația normală de
adrenalină în sânge este sub 100 ng/l (ca. 500 pmol/l).
 Mecanismul de acţiune

 Mecanismul ei de acţiune determină punerea rapidă de energie la dispoziția

organismului, energie necesară în cazuri de pericol, pentru supravieţuire prin fugă
sau luptă. Acest efect fiind realizat prin activarea proteine-G de adrenalină.
 Acţiunea stimulatoare a ei asupra inimii şi sistemului circulator, duce la creşterea
volemiei sanguine centrale inimă, mușchii scheletici, prin derivaţia sângelui
periferic realizat prin contracția vaselor periferice, unde scade volumul de sânge de
la nivelul pielii și rinichilor și activarea receptorilor adrenalinei.
 Asupra muşchilor netezi, respiraţiei, tractusului digestiv şi vezicii urinare are o
acţiune diferită. Astfel determină creşterea frecvenţei respiratorii cu dilatarea
bronhiilor, reducerea activității digestive, a perstaltismului intestinal şi în general de
contracţie a musculaturii netede de la nivelul vezicii urinare cu excepţia gravidelor
unde adrenalina acţionează relaxant asupra uterului.
 Mobilizarea rezervelor de energie se realizează prin metabolizarea grăsimilor
(lipoliză), adrenalina activând enzimele lipaze și formare de glucoză şi glucagon
necesară energiei muşchilor scheletici, prin inhibarea producerii de insulină.
 Adrenalina produsă de glandele suprarenale nu poate traversa bariera hemato-
encefalică a SNC, de aceea se presupune că asupra sistemului nervos central are
numai o acţiune pe baza reflexelor nervoase.
 Roluri si efecte ale adrenalinei
Prin stimularea receptorilor
alfa se produce:
- vasoconstrictie;
- scaderea secretiei de insulina;
- Producerea transpiratiei;
- Pilorectie;
- Stimularea glicogenolizei hepatice
si musculare cu cresterea
cantitatii de glucoza in sange
Stimularea receptorilor
beta determina:
- vasodilatatie;
- stimularea secretiei de insulin;
- cresterea contractibilitatii
miocardice;
- relaxarea musculaturii netede a
tractului digestive;
- bronhodilatatie;
- Cresterea lipoziei.
 Cele mai importante efecte fiziologice ale
adrenalinei

• Bronhodilatatia;
• Constrictia vaselor sangvine;
• Reducerea senzatiilor dureroase;
• Cresterea atat a performatelor fizice si a fortei musculare, cat si
imbunatatirea capacitatii de atentie;
• Eliberarea de glucoza utilizata ca sursa de energie;
• Stimularea lipoliziei
• Glicogenoliza la nivelul musculaturii scheletice;
• Dilatarea pupilara;
• Inhibarea anumitor procese neesentiale in raspunsul de alerta.
Utilizarea farmacologica

Injectia cu adrenalina este

utilizata in cazul :

Se poate administra subcutanat

 producerii unor reactii sau in muschii coapsei.
alergice provocate de
muscaturi de insect, anumite
alimente, medicamente sau Se utilizeaza la primele semen
alte cause. ale unei reactii alergice importante.
 unui stop cardio,
vasodilatatiei secundare
socului, bronhoconstructiei
severe
 Ca antiseptin in astmul
brosic.
Reactii adverse

– Greata; – Slabiciune;
– Varsaturi; – Paloare;
– Transpiratii; – Dureri de cap;
– Ameteala; – Miscari incontrolabile ale anumitor
– Nervozitate; parti ale corpului

– Anxietate;
– Hipertensiune arteriala;
– Neliniste;
 Bibliografie
1. Suport de curs Proiect POSDRU 61839
2. Lectiile digitizate din platforma AeL create in cadrul Proiectului
3. http://www.scritube.com/files/chimie/267_poze/image020.gif
4. Costin D. Neniţescu, Chimie organică, Ed. VIII, vol.I-II, Ed.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,1980.
5. Margareta Avram, Chimie organică, Ed II, vol. I-II, Ed.
Zecasin,1999, ISBN 973-96241-3-8.
6. J.B. Hendrickson, D.J. Cram, G.S. Hammond, Chimie Organică,
Ed. Ştiintifică şi Enciclopedică, Bucureşti,1976.
7. Eugeniu Mihaiu, Iosif Schiketanz, Structura, sinteza şi reacţiile
compuşilor organici, Editura Tehnica, 2007,
8. Daniela Istrati, Florin Iordache, Compuşi organici cu funcţiuni
mixte, structură, reacţii, mecanisme, Ed. Printech, 2008
Va multumesc!