INSULINA

Insulina este un hormon, secretat de insulele lui Langerhans, ce participă la metabolismul

glucidelor.
Insulina contribuie în primul rând la micșorarea concentrației glucozei în sânge. mărind
permeabilitatea membranei celulare pentru glucoză deci joaca cel mai important rol în
metabolismul glucidelor.
Nicolae Paulescu: povestea unui nobel furat !
 Încă din adolescenţă, Nicolae a arătat un interes aparte pentru fizică şi chimie, dar şi pentru
studierea limbilor străine. A studiat prin urmare, medicina la Paris, facultate pe care o
termină în 1897, obţinând titlul de doctor în medicină.
 Cu toate că are numeroase oferte de a profesa ca medic în Franţa, Elveţia sau Statele Unite
ale Americii, el preferă se se întoarcă în 1900 în ţara natală
 Cercetările sale au început încă din anul 1899, pe când se afla în Franţa, încercând să
izoleze produsul activ al secreţiei interne pancreasului
 În 1916 face publică cercetarea sa, nefinalizată, în privinţa pancreasului şi a bolii care îl
afectează, diabetul. Implicarea activă în Primul Război Mondial îl face pe Nicolae
Paulescu să oprească cercetarea
 pe 23 iulie 1921 Nicolae Paulescu a expus în patru comunicări rezultatele muncii sale de
cercetare. El a găsit în interiorul pancreasului un produs activ antidiabetic, pe care el l-a
numit pancreină, substanţă care, injectată în sânge, produce o diminuare sau chiar o
suprimare trecătoare a simptomelor diabetului”.
 Cu toate acestea, la diferenţă de aproximativ un an, cercetătorii canadieni Fr. Grant
Banting şi Ch. Herbert Best anunţă că au descoperit insulina. Astfel, în 1923, cei doi sunt
premiaţi cu Premiul Nobel
Sinteza hormului proteic
 Insulina a fost printre primii hormoni obținuți cu tehnologia ADN-ului
recombinant în anii 70. în perioada anterioară, a fost extrasă din pancreasul
bovinelor și porcilor în operațiuni de sacrificare cu consecințe uneori grave
asupra oamenilor
 Este formata din 2 lanțuri polipeptidice: A(21 aa) si B(30 aa) legate prin
punți disulfurice.
 În corpul uman, insulina este produsă ca proinsulină. În desen puteți vedea
prezența unui al treilea lant proteic care nu are niciun rol în funcția
hormonului, dar care este necesar pentru a uni A cu B după tăiere.
 Problema în fabricarea biotehnologica este că E.coli nu este capabil să taie
lanțul și să producă insulină activă
 Se produc apoi două clone bacteriene, una în care plasmida proiectată are
informații genetice pentru lanțul A și cealaltă pentru lanțul B
 In concluzie cele două lanțuri sunt produse separat și apoi îmbinate ulterior.
 Functiile insulinei
• Insulina contribuie în primul rând la micșorarea
 Metabolismul glucidelor concentrației glucozei în sânge. Aceasta mărește
permeabilitatea membranei celulare pentru glucide.
• Insulina de asemenea participă la transformarea
glucozei în glicogen (substanță de rezervă), și la
depozitarea glicogenului în ficat.

 Metabolismul lipidelor • Insulina participă la sinteza acizilor grași în ficat,

stimulând lipogeneza. Aceasta de asemenea poate inhiba
descompunerea lipidelor din țesutul adipos, prin
inhibarea lipazei intracelulare.

• Insulina are un rol important în sinteza

 Metabolismul proteinelor proteinelor, prin creșterea transportului de
aminoacizi în cadrul celulelor. Poate astfel
accelera sinteza proteinelor în cadrul mușchilor.
 Diabetul
Diabetul zaharat este un sindrom caracterizat prin valori crescute ale concentrației glucozei în sânge (hiperglicemie)
și dezechilibrarea metabolismului.
Hormonul numit insulină permite celulelor corpului să folosească glucoza ca sursă de energie.
DIABET TIP
1
• Se caracterizează prin distrugerea celulelor beta
pancreatice producătoare de insulină din insulele
Langerhans din pancreas, fapt care conduce la un
deficit de insulină. (Principala cauză este o reacție
autoimună mediată de limfocitele T).
• Necesită tratamentul cu insulină prin injecție.
Suplimentar, este necesară o dietă destul de strictă,
cu cântărirea alimentelor la fiecare masă și calculul
numărului de carbohidrați, plus autocontrol
glicemic
DIABET TIP 2
• Diabetul zaharat de tip 2 se datorează rezistenței
crescute la insulină a țesuturilor, însoțită de scăderea
secreției de insulină.
• Lipsa de răspuns la insulină a țesuturilor se datorează
cel mai probabil modificării receptorului pentru
insulină de pe membrana celulară.
• Factorii care pot cauza diabetul tip 2 includ: regimul
sedentar de viață și abundența calorică a dietei, fumatul
de tutun, o mărire a nivelului de colesterol, tensiune
(presiunea) arterială înaltă.
• este tratat cu medicație orală o lungă perioadă, el
necesitând aportul extern de insulină doar din
momentul în care tratamentul oral nu mai este eficient
în controlul concentrației glucozei sanguine.
 ADRENALINA

 Adrenalina sau epinefrină este un hormon secretat în sânge de glanda medulosuprarenală în cazuri de
stres.
 Are funcția de a pregăti organismul pentru "teamă, fugă și luptă" și are efecte intense asupra circulației
sanguine, mușchilor și metabolismului glucidic.
 Ajunsă în sânge, determină creșterea frecvenței cardiace, a presiunii sanguine, dilatarea bronhiilor și
pregătirea organismului pentru o producere masivă de energie prin arderea lipidelor (lipoliză) și
sinteza glucozei.
 De asemenea, adrenalina crește rata și amplitudinea respirațiilor și, odată cu creșterea ratei
metabolismului, îmbunătățeste forța contracției musculare. În același timp, reduce irigația sanguină a
vezicii urinare și a intestinului, prin relaxarea pereților musculari și contracția sfincterelor.
 ISTORIC

 Prima indicație despre existența hormonului în glanda suprarenală, este colorarea clorurii de
fier trivalent. Lucru observat în anul 1856 de fiziologul francez „ Alfred Vulpian”.
 Faptul că această substanță are o acțiune deosebită din punct de vedere farmacolgic a fost
stabilit în 1893
 O conturare mai precisă a acestor efecte farmacologice o face fiziologul polonez „Napoleon
Cybulski”.
 Prima încercare de izolare a substanței o face în anul 1897 „John Jacob Abel” care
denumește substanța epinefrină.
 Prima sinteză chimică a adrenalinei îi reușește în anul 1904 lui „Friedrich Stolz”, adrenalina
fiind primul hormon la care era cunoscută structura chimică și este produs pe cale sintetică.
  Ca punct de pornire a sintezei adrenalinei este aminoacidul tirozină sau
fenilalanină. Acesta devine prin hidroliză L-DOPA și după un proces de
BIOSINTEZA decarboxilare, devine dopamină activă care după o hidrolizare
stereoselectivă se transformă în noradrenalină, care este prezent de
asemenea în suprarenală. Noradrenalina printr-o metilare-N se transformă
în adrenalină. Concentrația normală de adrenalină în sânge este sub 100
ng/l (ca. 500 pmol/l).

se realizează în organism prin acțiunea excitantă neuronală a

adrenalinei, stare de excitație care favorizează transformarea
tiroxinei în dopa și apoi dopamină care se transformă la rândul ei
în noradrenalină.
REGULAREA
Cortizonul care ia naștere în corticosuprarenală facilitează
BIOSINTEZEI
transformarea noradrenalinei în adrenalină. Concentrația crescută
în sânge a adrenalinei declanșează un mecanism de feedback care
reglează valorile concentrației de adrenalină între anumite limite,
prin reducerea sau creșterea producerii de tirozină.
  Adrenalina se descompune relativ repede (trei minute)
DESCOMPUNERE în organism, metabolizarea este realizată în special
prin acțiunea enzimelor COMT si MAO, substanța
rezultată este inactivată și eliminată prin urină.

• Mobilizarea rezervelor de energie se realizează prin

MECANISMUL DE ACTIUNE metabolizarea grăsimilor (lipoliză), adrenalina activând enzimele
lipaze și formare de glucoză și glucagon necesară energiei
mușchilor scheletici, prin inhibarea producerii de insulină.

Determină punerea rapidă de energie la dispoziția • Adrenalina produsă de glandele suprarenale nu poate traversa
organismului, energie necesară în cazuri de pericol, bariera hemato-encefalică a SNC, de aceea se presupune că
pentru supraviețuire prin fugă sau luptă asupra sistemului nervos central are numai o acțiune pe baza
reflexelor nervoase.

• Alte efecte ale adrenalinei sunt uscarea mucoaselor, de unde

apare senzația de gură uscată, piele de gâscă, transpirare, midriază
pupilară, influențând și procesul de coagulare a sângelui.
 Insulina si Adrenalina
Insulina și adrenalina sunt hormoni care au efectul opus asupra anumitor procese din
organism.
 Insulina
• Acumuleaza glucoza din sange, in ficat sub forma de glicogen
• este o sursă de energie și o rezervă de glucoză pentru întregul corp.
• sporește absorbția aminoacizilor prin țesuturi,
• este implicata activ în sinteza grăsimilor și proteinei
 Adrenalina
• măreseste concentrația de glucoză din sânge,
• inhibă sinteza proteinelor,
• schimbă tensiunea arterială și ritmul cardiac,
• adânceste respirația,
• mărește necesarul de oxigen în muschi
• mărește căldura.

In concluzie, secreția insulinei și a adrenalinei reglează sistemul nervos central, prin urmare,
fiecare excitare emoțională este însoțită de eliberarea adrenalinei în sânge. Aceasta duce la o
creștere a nivelului de zahăr. Dacă depășește norma, insulina este inclusă în lucrare. Hormonul
sintetizat de pancreas reduce acest indicator la niveluri normale