BIOLOGIE GENERALĂ

- moleculară şi celulară -

CURS V
Organitele celulare
Organitele celulare – definiţie şi clasificare

Zona interioară a celulei delimitată de membrana celulară nu este o simplă solutie de molecule biologice, ci
conţine zone ce indeplinesc funcţii specifice, asemănător cum un organ îndeplineşte un rol pentru organism.
Aceste zone se numesc organite.
Organitele celulare sunt subunităţi ale celulei specializate în indeplinirea unor funcţii specifice.
Noţiunea nu este unitară, unii autori consideră că un organit este o zonă distinctă a celulei ce conţine ADN propriu,
alţii că reprezintă o zonă specifică şi distinctă din celulă.
Clasificare:
1. Organite ce conţin membrane a) simple: reticolul endoplasmatic, aparatul Golgi, vacuole,
lizozomi, peroxizomi, glioxizomi
b) duble: mitocondria, cloroplastul, nucleul
2. Organite lipsite de membrane: ribozomul, flagelii, cilii, citoscheletul
Reticolul endoplasmatic (RE)
Ribozomi
RER
- reticol – retea, endoplasmatic – în interiorul
citoplasmei
- alcătuit din numeroase membrane fosfolipidice pliate
ce conţin proteine membranare şi care formează o
reţea de canale şi vezicule în interiorul celulei.
- zona din interiorul veziculelor RE – spaţiul REG
cisternal, zona din exteriolul veziculelor - citosol
REG, REN şi Aparatul Golgi

Tipuri de RE:
A) reticol endoplasmatic neted - REN – conţine enzime asociate cu membrana ce produc
lipide, carbohidraţi sau care degradează diversi compuşi toxici. Intre REN şi membrană se
realizează un trafic activ de vezicule cu compuşi de dimensiuni mari (fagocitoza) sau liposolubili.

B) reticol endoplasmatic rugos - RER – conţine ribozomi asociaţi si este implicat în sinteza
proteinelor membranare (integrate sau transmembranare) ce vor fi exportate din celulă. Proteinele
sunt sintetizate în zona spaţiului cisternal şi apoi din REN se desprind vezicule ce călătoresc spre
aparatul Golgi.

Aparatul Golgi
- numit şi complexul Golgi
- are rolul de a recepţiona şi procesa proteinele produse de
REG şi de a le distribuii spre compartimente celulare diverse
- este alcătuit din o serie de vezicule aplatizate şi stivuite
asemănător monezilor într-un fişic. Faţa dinspre RE se
numeste cis şi aici sunt recepţionate veziculele desprinse din
RE. Pe partea opusă se desprind vezicule cu molecule
procesate – faţă trans.

- proteinele, lipidele şi glucidele produse de REG şi respectiv

REN sunt transportae in aparatul Golgi unde sunt procesate.
Cea mai frecventă modificare este adiţia la unui rest glucidic la
o moleculă proteică – glicoproteină sau la o moleculă lipidică –
glicolipid.
 Alte organite veziculare
Lizozomi
- vezicule delimitate de o membrană simplă desprinse din aparatul Golgi.
- conţin un număr mare de enzime litice - catalizeză degradarea proteinelor, carbohidraţilor, a acizilor nucleici sau a
lipidelor
- enzimele sunt menţinute în formă inactivă, la un pH bazic – lizozom primar
- lizozomul primar fuzioneză cu o altă veziculă – lizozom secundar – pH-ul interior scade prin activitatea pompelor de
H+ (pompează în interior sau în exterior H + ?) şi enzimele se activează.
- implicat în liza diverselor organite celulare sau în fagocitoză.

Microzomi
- vezicule delimitate de o membrană simplă. Nu se formează din RE sau aparatul Golgi
- conţin enzime variate şi îndeplinesc funcţii specifice
Ex: Glioxizomii – conţin enzime ce convertesc lipidele în glucide
Peroxizomii – conţin enzime ce realizeză oxidarea diverselor substrate şi generează apă oxigenată

Un peroxizom conţinând peroxidază cristalizată în forma pură

 Ribozomul
- corpusculul lui Palade – cercetător american de origine română născut în Iaşi
laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină

Alan M. Tartakoff - George Emil Palade: charismatic virtuoso of cell

biology - Nature Reviews Molecular Cell Biology 3, 871-876
- are rol esenţial în sinteza de proteine
- organit celulare liber sau ataşat de RE alcătuit prin asocierea ARN-ului ribozomal (ARNr) cu proteinele ribozomale
- la procariote, au diametrul de 20 nm, conţin 65% ARNr şi 35% proteine ribozomale şi sunt în număr de câteva zeci de
mii per celulă
- la eucariote, au diametrul de 30 nm, conţin aprox. 50% ARNr şi 50% proteine ribozomale şi sunt în număr de câteva
milioane per celulă
Indiferent de origine, ribozomii sunt alcătuiţi din 2 subunităţi:
Subunitate Dimeniuni (unităţi Svedberg)
Procariote Eucariote
A) mare 50S 60S
(două molec. ARNr şi 31 (trei molec. ARNr şi 46
proteine) proteine)
B) mică 30S 40S
(o molec ARNr şi 21 (o molec ARNr şi 33
proteine) proteine)
Dimensiunea ribozomului 70S 80S
 Ribozomul

Subunitatea 50S

Subunitatea 30S

- ribozomul este funcţional doar când cele două unităţi sunt ansamblate.
- celule în care are loc o sinteză proteică intensă au nevoie de un număr mare de
ribozomi. Informatia necesară producerii de ARNr şi de proteine ribozomale este
codificată de molecula de ADN. În cazul eucariotelor, procesul de sinteză şi
ansamblare a subunităţilor ribozomale are loc în nucleol, o zonă specifică mai
densă şi clar delimitată din nucleul celulei.
 Mitocondria
- organit celular oval sau tubular ce se întâlneşte în toate celule eucariote
- supranumit ''uzina energetică ale celulei'' – conţine enzimele necesare respiraţiei şi producerii energiei
- au diametru cuprins între 0,5 şi 1 m şi o lungime cuprinsă între 1 şi 10 m (similare cu dimensiunile bacteriilor)
- numărul lor per celulă variază între 0 (hematie) şi 2000 (celula hepatică)
Membrană externă
Componentele mitocondriei: Membrană
internă
- o membrană externă, netedă, de natură fosfolipidică ce
delimitează mitocondria la exterior si conţine numeroase Spaţiu inter-membranar Matrix
Cristă
porine
- o membrană internă, fosfolipidică ce prezintă numeroase pliuri
numite criste. Membrana internă delimitează matrix-ul
mitocondrial – spaţiul din interiorul mitocondriei.
- între membrana internă şi cea externă se delimitează un spaţiu
inter-membranar.
- în membrana internă şi pe suprafaţa acesteia se află proteinele
responsabile de fosforilarea oxidativă şi sinteza ATP
- genomul-ul mitocondrial – molecule de ADN circular ce conţin
câteva gene mitocondriale si codifică proteine esenţiale
pentru funcţia mitocondriei în producerea de energie.
Proteinele sunt produse de ribozomi a căror componente
sunt codificate tot de ADN-ul mitocondrial si care sunt
amplasati în matrix-ul mitocondrial
Cea mai mare parte a proteinelor mitocondriale sunt însă
produse în citoplasmă şi importate în mitocondrie
 Cloroplastul
- organite celulare lenticulare specifice organismelor eucariote fotosintetizatoare (plante, alge)
- conţin clorofilă şi la acest nivel are loc fotosinteza – producerea de compuşi organici pornind de la CO2 şi H2O folosind energia luminoasă
- au diametru de 5 m şi o grosime de 2.5 m
- numărul lor per celulă variază între 1 (alge) şi 100 (celule din frunzele plantelor superioare)
Componentele cloroplastului:
- o membrană externă - de natură fosfolipidică ce delimitează cloroplastul la exterior
- o membrană internă, fosfolipidică din care se desprind o serie de prelungiri lamelare spre interiorul cloroplastului –
tilacoide. Pe aceste lamele se dispun asemănător monezilor într-un fişic saculi granari ce contin clorofilă.
Tilacoidele împreună cu saculi granari formează grana.
- membrana internă delimitează stroma - fluidul din interiorul cloroplastului.
- între membrana internă şi cea externă se delimitează un spaţiu inter-membranar.
- genomul cloroplastidial – molecule de ADN circular ce conţin 60 – 100 gene care codifică proteine esenţiale
pentru funcţia sintetizatoare a cloroplastului. Proteinele din cloroplast sunt produse de ribozomii amplasati în
stroma cloroplastului.
Membrană externă Membrană Grana
internă Tilacoid

Ribozom
ADN-circular
Originea mitocondriilor si cloroplastelor

Caracteristici comune ale mitocondriilor si cloroplastelor:

1) - au membrană dublă
2) - au materia genetic propriu, sub forma unor molecule de
ADN circular
3) - au proprii ribozomi, diferiţi de ai celulei eucariote dar
asemănători cu cei din procariote
4) - nu sunt produse de nuovo de către celulă ci se multiplică
prin diviziunea directă a organitelor deja existente.

Teoria endosimbiontică postulează că mitocondriile şi

cloporplastele îsi au originea în organisme unicelulare libere
ce au fost incluse în celulele eucariote. Procesul a avut loc
acum 1,5 bilioane de ani şi treptat enităţile intracelulare au
devenit din ce în ce mai dependente de organismul gazdă.

Mitocondriile au evoulat din bacterii (proteobacteria,

Rickettsiales)
Cloroplastele au evoulat din cianobacterii (cianobacterii
filamentoase fixatoare de N2)
 Citoscheletul
Forma celulei eucariote şi amplasarea specifică a diverselor organite celulare
este realizată de o reţea de proteine fibrilare ce alcătuiesc citoscheletul.
Fibrele ce alcătuiesc reţeaua sunt formate prin polimerizarea unor subunităţi
de natură proteică şi se pot dizolva prin de-polimerizare.

Tipuri de fibre:

Subunităţi Diametru Descriere Rol

1. Filamente de actină actină 7 nm Fibre duble răsucite - mișcările celulare
(microfilamente) - menţinerea formei
celulei conferind
rezistenţă la întindere
2. Microtubuli dimeri de  şi 25 nm Tuburi goale la - mişcările celulare
 tubulină interior, în secţiune - menţinerea formei
perimetrul tubului celulei conferind
este alcătuit din 13 rezistenţă la compresie
dimeri - transportul
componentelor în
interiorul celulei
3. Filamente proteine 8-10 nm Subunitătile - ancorează nucleul şi
intermediare fibrilare: dimerizeză şi alte organite celulare
cheratină, formează fibre ce se - menţinerea formei
vimentină întrepătrund celulei conferind
rezistenţă la întindere
Motilitatea intra-celulară
- fiecare organit are o funcţie (exemple)– celula vie este compartimentată,
existând necesitatea de a muta rapid componentele de la un compartimet la altul
- o modalitate de transport este prin sistemul endo-membranar RE - Aparat Golgi, însă acesta este lent
Microtubuluii din citoschelet nu au doar un rol de suport, ci asigură şi o reţea de transport a
componentelor celulare. Sistemul de transport intra-celular conţine 4 componente specifice:
1. o veziculă sau organit ce trebuie transportat
2. o moleculă motor ce utilizează energia stocată în ATP pentru a iniţia miscarea – kinesina sau
dineina
3. o moleculă conectoare ce face legătura între molecula motor şi vezicula/organit - kinectina
4. microtubuluii pe care molecula motor va circula precum
locomotiva pe şina sa. Microtubulii au doi poli, unul + la care
are loc polimerizarea subunităţilor orientat în general spre
periferia celulei şi unul – la care are loc depolimerizarea
subunităţilor. Transportul componentelor este orientat, în
sensul că:
- kinesina circulă + → -
- dineina circulă - → +
Motilitatea celulelor

Motilitatea celulară are la bază 2 mecanisme principale:

1. Existenţa unor organite specializate precum flagelii
simpli la procariote şi flagelii şi cilii de la eucariote.

2. miscarea ameboidală – are la bază exitenţa citoplasmei în două stări – cea de sol în zona centrală (endoplasmă,
conţine organite) şi cea de gel în zona periferică (ectoplasmă, nu conţine organite). Starea de gel se datoreză
filamentelor de actină interconectate. Prin de-polimerizarea acestora într-o anumită zonă, gel-ul se transformă în
soluţie şi întreg conţinutul celular este împins în această zonă, ceea ce duce la o deformare a membranei celulare –
se formează un pseodopod.
 Celula bacteriană Celula animală Celula vegetală
Perete celular Prezent (peptido- Absent Prezent (celuloză)
glicanic)
Membrană Prezentă Prezentă Prezentă
celulară
RE Absent În general prezent În general prezent
Aparat Golgi Absent Prezent Prezent
Ribozomi Prezenți Prezenți Prezenți
Centrioli Absenți Prezenți Prezenți
Mitocondrii Absente Prezente Prezente
Cloroplaste Absente Absente Prezente
Lizozomi Absenți În general prezenți Prezenți
Vacuolă Absentă In general absentă Prezentă, unică de
sau mică dimensiuni mari
Microtubuli Absenți Prezenți Prezenți
Flagel Poate fi prezent Poate fi prezent În general absent
Nucleu Absent Prezent Prezent
Cromosomi Unic, o moleculă În număr mare, În număr mare,
circulară de ADN ADN-ul este asociat ADN-ul este asociat
cu proteine cu proteine