LP9

Celula: aspecte structurale și ultrastructurale

Organitele celulare
 Organitele celulare

•CITOPLASMA
•
•Citoplasma este teritoriul celular aflat între membrana celulară şi învelişul nuclear este formată din hialoplasmă
(matricea citoplasmatică sau citosolul) şi morfoplasma ce conţine structuri cu organizare şi funcţii caracteristice numite
organite celulare: ribozomii, REN, REG, complex Golgi, mitocondrii, lizozomi, peroxizomi, centrioli, microtubi şi
microfilamente. În afara organitelor celulare în citoplasmă se mai găsesc incluziuni citoplasmatice care reprezintă
substanţe de rezervă (picături de grăsime, glicogen), produşi de secreţie (pigmenţi) sau acumulări de produşi exogeni
fagocitaţi.
• Citoplasma examinată la MO apare ca o masă relativ omogenă în care însă se pot distinge două regiuni:
– ectoplasma – este porţiunea periferică a citoplasmei, ea este vâscoasă, opacă, lisită de organite celulare;
– endoplasma – regiunea internă, numită şi granuloplasmă, ce conţine toate organitele şi granulaţiile celulare şi este mai
puţin vâscoasă. În endoplasmă se disting numeroase particule şi granule datorită indicilor diferiţi de refracţie. Acestea
corespund fie organitelor celulare fie granulelor de secreţie.
•Între cele două regiuni nu există o delimitare netă, dar ele sunt diferite şi din punct de vedere funcţional: ectoplasma
participă la fenomenele de suprafaţă ale celulei, pe când în endoplasmă se desfăşoară procesele metabolice celulare.
 Organitele celulare

• Organitele celulare sunt un grup heterogen de structuri intracitoplasmatice, de regulă delimitate de o membrană, care
separă mediul lor intern de cel citoplasmatic. Se creează astfel numeroase compartimente citoplasmatice cu structură
diferită, conţinând sisteme enzimatice specifice şi capabile să îndeplinească funcţii specifice.
• Clasificarea organitelor celulare după funcţia lor în celulă:
•
A. Organitele sintezei şi secreţiei celulare:
 Ribozomii
 Reticulul endoplasmic
 Aparatul Golgi
•
A. Organitele generatoare de energie:
 Mitocondriile
•
 Organitele celulare

A. Organitele digestiei celulare:

 Lizozomii
 Peroxizomii
•
A. Organitele motilităţii celulare:
 Microfilamentele şi microtubulii
 Centrul celular
•
 Organitele sintezei şi secreţiei- ribozomii

•RIBOZOMII – sunt organite celulare submicroscopice, corpusculare, nedelimitate de membrane, formate din
ribonucleoproteine (ARNr şi proteine) cu rol în procesele de sinteză a proteinelor.
•Sunt prezenţi în citoplasma tuturor celulelor, cu excepţia eritrocitelor. Pot fi de două tipuri: ribozomi liberi în
citoplasmă (izolaţi sau grupaţi în poliribozomi) şi ataşaţi de membranele reticulului endoplasmic şi de faţa citoplasmatică
a învelişului nuclear.
•Au diametrul este cuprins între 15 – 30 nm, deci nu pot fi observaţi la microscopul fotonic. În celulele în care se
desfăşoară procese intense de proteogeneză (neuroni, hepatocite), ribozomii formează zone intens bazofile în citoplasmă.
La microscopul electronic apar sub formă de granule ovalare sau elipsoidale care prezintă două subunităţi: mare şi mică.
 Organitele sintezei şi secreţiei- ribozomii

Poliribozomii sunt formaţiuni constituite dintr-o moleculă de ARN-

mesager pe care se fixează mai mulţi ribozomi implicaţi concomitent în
sinteza unui lanţ polipeptidic.
La nivelul poliribozomilor liberi se sintetizează proteinele de
structură (pentru procesele de creştere şi diviziune), iar la nivelul
ribozomilor ataşaţi membranelor RE se sintetizează proteine de export
(enzime, hormoni, anticorpi).

Schema sintezei de proteine la nivel ribozomal – asamblarea subunităţilor ribozomale în

prezenţa moleculei de ARN mesager iniţiază sinteza unui lanţ polipeptidic; prin asamblarea
mai multor ribozomi pe molecula de ARNm se produc mai multe copii ale aceluiaşi lanţ
polipeptidic.
 Organitele sintezei şi secreţiei- reticulul endoplasmatic

•RETICULUL ENDOPLASMIC (RE) – este un organit membranar, comun tuturor celulelor cu excepţia hematiei
adulte, reprezentat de un sistem de canalicule şi cisterne delimitate de membrane trilaminare care străbat toată
citoplasma şi comunică cu spaţiul perinuclear.
•Este bine reprezentat în celulele angajate în sinteze de proteine, glucide şi lipide, fiind bine dezvoltat în celulele
secretorii exo- şi endocrine.

REn este bine reprezentat în celulele care sintetizează hormoni steroizi glicogen (hepatocite) şi pigmenţi. În celula
musculară striată, REN are rol de rezervor de Ca 2+ şi ATP (reticul sarcoplasmic).
REr este abundent în celulele glandulare, hepatocite, neuroni, plasmocite, putând fi observat la MO (ergastoplasmă)
după colorarea cu coloranţi bazici (hematoxilină, violet de crezil, albastru de toluidină).

Reticulul endoplasmic este de două tipuri: RE rugos (granular) şi RE neted.

Organitele sintezei şi secreţiei- reticulul endoplasmatic

Reticulul endoplasmic neted (REn): nu este vizibil la microscopul

fotonic. La microscopul electronic, apare ca un labirint de canalicule
care comunică cu sacii RE rugos şi la nivelul cărora nu se ataşează
ribozomi.
Reticulul endoplasmic rugos (REr): este vizibil la
microscopul
fotonic datorită prezenţei ribozomilor, fiind abundent în celulele
specializare în sinteză de proteine: în celulele glandulare (pancreatice),
în hepatocite (corpii Berg), în celulele nervoase (corpii lui Nissl).
La microscopul electronic apare ca un ansamblu de vezicule
sau saci aplatizaţi, cu diametru de aproximativ 20 nm, pe
suprafaţa cărora se găsesc ataşaţi ribozomi prin subunitatea
mare şi care sintetizează proteine de export.

Reticulul endoplasmic neted şi rugos – schemă şi imagine de

microscopie electronică; se observă că, deşi se deosebesc din
punct de vedere morfologic, RE neted şi RE rugos prezintă
continuitate structurală.
 Organitele sintezei şi secreţiei- complexul Golgi

•COMPLEXUL GOLGI – este un sistem intracitoplasmatic de cavităţi limitate de citomembrane, prezent atât în
celulele vegetale cât şi în celulele animale, cu excepţia hematiei adulte. Are localizare diferită în funcţie de tipul şi
activitatea celulei – în neuroni este plasat perinuclear, în celulele secretorii exocrine se află supranuclear, iar în celulele
tiroidiene se deplasează între cei doi poli ai celulei.
•La microscopul fotonic se evidenţiază prin colorare supravitală cu roşu neutru, sau cu impregnare argentică pe
preparatele pemanente.
•Aparatul Golgi participă la formarea de membrane, la formarea proteoglicanilor şi a glicoproteinelor, maturarea
lipoproteinelor şi formarea lizozomilor primari; reprezintă ultima staţie în secreţia celulară, realizând împachetarea
produşilor de secreţie în vezicule care fuzionează cu plasmalema şi îi elimină la exteriorul celulei.
 Organitele sintezei şi secreţiei- complexul Golgi
Faţă cis şi microvezicule
La microscopul electronic aparatul
Golgi apare ca o reţea de canalicule
anastomozate şi vacuole de diferite
Cisterne
mărimi, dispuse sub forma unor unităţi
structurale numite dictiozomi formate
din
(1) pachete de cisterne aplatizate,
(2) microvezicule şi
Faţă trans şi vezicule de secreţie

Aparatul Golgi – schemă şi imagine de microscopie electronică; se
observă structurile din care este alcătuită unitatea structurală şi
funcţională – dictiozomul.
3) vezicule de secreţie
delimitate de membrane lipoproteice.
Aparatului Golgi i se descriu: o faţă cis care
primeşte vezicule de la reticulul endoplasmic,
orientată către nucleu, şi o faţă trans, pe care
se formează veziculele de secreţie, de regulă
orientată către plasmalemă.
 Organitele generatoare de energie

•MITOCONDRIILE – sunt organite membranare prezente în toate celulele cu metabolism aerob, cu excepţia
eritrocitului adult. Ele generează energia necesară derulării proceselor celulare.
•Sunt răspândite în întreaga citoplasmă, cu predilecţie la polii celulei sau perinuclear în momentele de intensă
activitate de sinteză; au dimensiuni de aproximativ 7μm lungime şi de 0,5 μm grosime şi formă variabilă (granulare,
alungite). Forma variază în funcţie de tipul celular, dar şi în funcţie de starea funcţională a celulei.
•Numărul mitocondriilor variază în limite foarte largi în diferite ţesuturi, în funcţie de implicarea celulelor ţesutului
respectiv în producerea de energie (ATP). De exemplu, în fibra musculară striată din muşchii scheletici mitocondriile
ocupă 4-6% din volumul celulei, 15% în hepatocit, 27% în celula parietală gastrică şi 35% în fibra musculară cardiacă,
unde ATP-ul este obţinut aproape în exclusivitate prin fosforilare oxidativă.
•La microscopul fotonic apar ca granule izolate, sau grupate în şiruri sau filamente. Se colorează vital cu verde
Janus B pentru celulele nefixate şi hematoxilină ferică Heidenhein pentru celulele fixate.
•Mitocondriile conţin sistemele enzimatice necesare pentru oxidarea materialelor nutritive (prin -oxidarea acizilor
graşi şi digestia produşilor rezultaţi în ciclul Krebs), pentru sinteza moleculelor de ATP şi cuplarea acestor două procese
(fosforilarea oxidativă). Fosforilarea oxidativă se soldează cu producerea de ATP necesar pentru desfăşurarea proceselor
celulare.
 Organitele generatoare de energie

Creste Matrice
Membrana
internă La microscopul electronic
mitocondriile sunt delimitate de o
membrană dublă formată din două
membrane trilamelare: membrana
externă şi membrana internă care
trimite în interior prelungiri ce
Membrana
formează crestele mitocondriale.
externă
 Organitele generatoare de energie

Spaţiul dintre cele două membrane se numeşte camera

externă, iar între membrana internă şi crestele mitocondriale se
află camera internă sau matricea mitocondrială. În matricea
mitocondrială se găsesc enzimele ciclului Krebs.
Membrana internă este alcătuită dintr-un ansamblu de
particule elementare – unităţile tripartite care sunt alcătuite dintr-
un cap sferic, o tijă cilindrică şi o bază patrulateră. Fiecare astfel de
element conţine un set complet de enzime implicate în fosforilarea
oxidativă.

Mitocondria. Schemă şi imagine de microscopie electronică a unei

mitocondrii; în imaginea de jos se observă un detaliu al membranei
interne cu prezenţa particulelor elementare (săgeata).