Biologie

Organitele celulare
Organitele celulare

Definiție și clasificare
 Definiție și clasificare

Zona interioară a celulei delimitată de membrana celulară nu este o simplă solutie de

molecule biologice, ci conţine zone ce indeplinesc funcţii specifice, asemănător cum un
organ îndeplineşte un rol pentru organism.
Aceste zone se numesc organite.
Organitele celulare sunt subunităţi ale celulei specializate în îndeplinirea unor funcţii
specifice.
Noţiunea nu este unitară, unii autori consideră că un organit este o zonă distinctă a celulei
ce conţine ADN propriu, alţii că reprezintă o zonă specifică şi distinctă din celulă.
 Clasificare

1. Organite ce conţin membrane

a) simple: reticolul endoplasmatic, aparatul Golgi, vacuole,
lizozomi, peroxizomi, glioxizomi
b) duble: mitocondria, cloroplastul, nucleul
2. Organite lipsite de membrane: ribozomul, flagelii, cilii,
citoscheletul
 Clasificare

Reticolul endoplasmatic (RE)

- reticol – retea, endoplasmatic – în interiorul Ribozomi

citoplasmei RER

- alcătuit din numeroase membrane fosfolipidice

pliate ce conţin proteine membranare şi care
formează o reţea de canale şi vezicule în
interiorul celulei. REG
- zona din interiorul veziculelor RE – spaţiul
cisternal, zona din exteriolul veziculelor -
citosol
 Dictiozomii
Aparatul Golgi
 Alte organite veziculare

Lizozomi
- vezicule delimitate de o membrană simplă desprinse din aparatul Golgi.
- conţin un număr mare de enzime litice - catalizeză degradarea proteinelor, carbohidraţilor, a acizilor nucleici sau a lipidelor
- enzimele sunt menţinute în formă inactivă, la un pH bazic – lizozom primar
- implicat în liza diverselor organite celulare sau în fagocitoză.
Microzomi
- vezicule delimitate de o membrană simplă. Nu se formează din RE sau aparatul Golgi
- conţin enzime variate şi îndeplinesc funcţii specifice
Ex: Glioxizomii – conţin enzime ce convertesc lipidele în glucide
Peroxizomii – conţin enzime ce realizeză oxidarea diverselor substrate şi generează apă oxigenată

Un peroxizom conţinând peroxidază cristalizată în forma pură

 Ribozomul
- corpusculul lui Palade – cercetător american de origine română născut în Iaşi
laureat în 1974 al premiului Nobel pentru fiziologie și medicină

Are rol esenţial în sinteza de proteine

- organit celulare liber sau ataşat de RE alcătuit prin asocierea
ARN-ului ribozomal (ARNr) cu proteinele ribozomale
- la procariote, au diametrul de 20 nm, conţin 65% ARNr şi
35% proteine ribozomale şi sunt în număr de câteva zeci de mii
per celulă
- la eucariote, au diametrul de 30 nm, conţin aprox. 50% ARNr
şi 50% proteine ribozomale şi sunt în număr de câteva
milioane per celulă
Indiferent de origine, ribozomii sunt alcătuiţi din 2 subunităţi:
Procariote și Eucariote
Vacuola
 Mitocondria

Membrană externă
Organit celular oval sau tubular ce se întâlneşte în toate celule eucariote
Membrană
- supranumit ''uzina energetică ale celulei'' – conţine enzimele necesare respiraţiei şi internă
producerii energiei Spaţiu inter-membranar
- au diametru similar cu dimensiunile bacteriilor Matrix
- numărul lor per celulă variază între 0 (hematie) şi 2000 (celula hepatică) Cristă
Componentele mitocondriei:
- o membrană externă, netedă, de natură fosfolipidică ce delimitează mitocondria la exterior
si conţine numeroase porine
- o membrană internă, fosfolipidică ce prezintă numeroase pliuri numite criste. Membrana
internă delimitează matrix-ul mitocondrial – spaţiul din interiorul mitocondriei.
- între membrana internă şi cea externă se delimitează un spaţiu inter-membranar.
- în membrana internă şi pe suprafaţa acesteia se află proteinele responsabile de fosforilarea
oxidativă şi sinteza ATP
- genomul-ul mitocondrial – molecule de ADN circular ce conţin câteva gene mitocondriale
si codifică proteine esenţiale pentru funcţia mitocondriei în producerea de energie.
Proteinele sunt produse de ribozomi a căror componente sunt codificate tot de ADN-ul
mitocondrial și care sunt amplasati în matrix-ul mitocondrial
Cea mai mare parte a proteinelor mitocondriale sunt însă produse în citoplasmă şi
importate în mitocondrie
Organite specifice
Centrozomul
Cili și Flageli
 Cloroplastul

Organite celulare lenticulare specifice organismelor eucariote fotosintetizatoare (plante, alge)

- conţin clorofilă şi la acest nivel are loc fotosinteza – producerea de compuşi organici pornind de la CO2 şi H2O folosind energia luminoasă
- numărul lor per celulă variază între 1 (alge) şi 100 (celule din frunzele plantelor superioare)
Componentele cloroplastului:
- o membrană externă - de natură fosfolipidică ce delimitează cloroplastul la exterior
- o membrană internă, fosfolipidică din care se desprind o serie de prelungiri lamelare spre interiorul cloroplastului
– tilacoide. Pe aceste lamele se dispun asemănător monezilor într-un fişic saculi granari ce contin clorofilă.
Tilacoidele împreună cu saculi granari formează grana.
- membrana internă delimitează stroma - fluidul din interiorul cloroplastului.
- între membrana internă şi cea externă se delimitează un spaţiu inter-membranar.
- genomul cloroplastidial – molecule de ADN circular ce conţin 60 – 100 gene care codifică proteine esenţiale pentru funcţia sintetizatoare a
cloroplastului. Proteinele din cloroplast sunt produse de ribozomii amplasati în stroma cloroplastului.

Membrană
Grana
Membrană externă internă Tilacoid

Ribozom
ADN-circular
 Citoscheletul

Forma celulei eucariote şi amplasarea

specifică a diverselor organite celulare este
realizată de o reţea de proteine fibrilare ce
alcătuiesc citoscheletul.
Fibrele ce alcătuiesc reţeaua sunt formate
prin polimerizarea unor subunităţi de natură
proteică şi se pot dizolva prin de-
polimerizare.