Ministerul Educaţiei Cercetării al Republicii Moldova

UNIVERSITATEA DE STAT DE EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT
Departamentul Formare Profesională Continuă
DOMENIUL ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIE
PROGRAMA DE STUDII EDUCAȚIE FIZICĂ

Referat
la Anatomia și morfologia sportivă

Tema : ,,Celula – unitate structural funcțională

a organismului uman,,

Profesor: Deleu Inga

Realizat : Moșnoi Ion

Chișinău 2021
Celula – unitatea structural-funcțională a tuturor organismelor vii. Celula a fost
descoperită de către Robert Hooke. În 1839 cercetătorii M. Schleiden și T.
Schwann au fondat Teoria celulară.
Postulatele Teoriei celulare:
Mai mult de 100 de trilioane de celule alcătuiesc corpul uman. Cele mai multe
dintre aceste celule conțin genele si alte informații necesare pentru a „construi"
un organism uman. Multă din aceasta informație genetica se gaseste in nucleul
celulei, care este un fel de „centru de control” care pastreaza tot materialul într-
un singur loc.
Celula este unitatea elementară și universală a lumii vii;
Din punct de vedere sistemic reprezinta un sistem deschis care stabilește
schimburi de materie și energie cu mediul ambiant.
Celulele tuturor organismelor sunt similare după structură, funcție și
componența chimică;
Celulele pot proveni numai din înmulțirea celulelor preexistente;
Celulele păstrează, prelucrează și realizează informația genetică;
Organismele vii reprezintă ansambluri de celule, întrunite în țesuturi, apoi
organe și sisteme de organe;
Grație activității celulelor, organismele pot să-și realizeze funcțiile de
metabolizare, creștere și dezvoltare.Proprietățile principale ale celulei sunt:
dezvoltarea, creșterea și înmulțirea.
Elementele componente ale celulei sunt :

Membrana celulară: este situată la periferia celulei si este responsabilă de

gestionarea activa a schimburilor cu exteriorul. Aceasta controlează trecerea
ionilor, a apei si a moleculelor mici printr-un sistem de canale și de „proteine
purtătoare” care transporta moleculele dintr-o parte în alta a peretelui în vederea
echilibrării presiunii intracelulare. În ceea ce privește moleculele mari, peretele
membranei se deformează creand vezicule care pot fie sa expulzeze deseurile și
produsele celulare (exocitoza), fie sa captureze particulele (endocitoza) sau
chiar alte celule (fagocitoza). Pe membrana celulară se gasesc receptori
(proteine membranare) capabili să recunoască molecule exterioare) semnale
nervoase, hormoni) sau viruși. După ce s-au recunoscut, vor putea sa se fixeze
pe receptorii membranei și să pătrundă în celulă. Membrana celulară este
semipermeabilă și se numește membrană plasmatica sau plasmalema.
citoplasma are o structura de gel apos si înglobează toate organele interne.

- mitocondria este sediul fosforilarii oxidative. Mitocondriile produc energia

necesara sub forma de ATP. Proteinele sintetizate vor fi dirijate catre exterior
sau utilizate de celula pentru propria constituire.
- lizozomi: responsabili de catabolismul celular
- aparatul golgi este sediul maturarii proteinelor. Acesta pregateste expulzarea
proteinelor eliminate prin secretie de catre celula.
- ribozomii sunt responsabili de transmiterea ARN-ului organitelor. Ei
sintetizează proteinele codate de către ARN copiind ADN-ul din nucleu.
aparatul Golgi, implicat în elaborarea, împachetarea şi distribuţia anumitor
substanţe
- reticulul endoplasmic este o rețea de membrane în care circula nutrientii, este
de asemenea locul sintezei lipidelor si eliminarii toxinelor. Se disting doua
tipuri de reticul endoplasmic: reticul endoplasmic neted si reticul endoplasmic
rugos
- centriolul cu rol în diviziunea celulară (lipseşte în neuron)
- nucleul : este sediul de transcriere al ARN-ului. Prezinta membrana nucleara
si nucleol
Citoplasma este componenta celulei cuprinsă între membrana celulară şi
învelişul nuclear. Este formată dintr-o substanţă fundamentală, numită citosol
(matrix citoplasmatic sau hialoplasmă), şi din organite celulare.
Citoplasma reprezintă spațiu între plasmalema și membrana nucleară, care
include 3 componente:
hialoplasma (citosol sau matrice celulară);

organitele celulare;
incluziunile citoplasmatice.
Hialoplasma este mediul intern al celulei la nivelul căreia se desfășoară
numeroase reacții chimice: sinteza proteinelor de către poliribozomi pentru
necesitățile proprii, glicoliza, biosinteza acizilor grași (AG), a unor aminoacizi,
a mononucleotidelor.

Structura plasmalemei
Organitele celulare reprezintă structuri stabile și indispensabile ale tuturor
celulelor organismului, care îndeplinesc anumite funcții în celulă. Ele reprezintă
structuri sigur delimitate, care se deosebesc după structură, compoziția chimică,
funcția îndeplinită. Organitele se întrunesc în sisteme funcționale:
Organitele celulare (compartimente celulare delimitate de membrană simplă sau
dublă, în care se desfăşoară procese metabolice specifice) pot fi clasificate în:

Organite celulare comune tuturor celulelor

– ribozomii, cu rol în sinteza proteinelor
– reticulul endoplasmic neted şi granular – care participă la biosinteza de lipide
şi proteine
– aparatul Golgi, implicat în elaborarea, împachetarea şi distribuţia anumitor
substanţe
– mitocondriile, implicate în procesele de respiraţie celulară
– lizozomii, cu rol în digestia intracelulară
– centrozomul, cu rol în diviziunea celulară (lipseşte în neuron).

Organite celulare specifice anumitor celule

– miofibrilele, prezente în celule musculare, cu rol fundamental în contracţia
musculaturii
– neurofibrilele, componente ale citoscheletului din neuroni
– corpusculii lui Nissl sau substanţa tigroida, care reprezintă reticulul
endoplasmatic granular al neuronului.

Alături de organite, în citosol, poate fi observată o reţea de filamente proteice,

care formează citoscheletul.
 Granuloplasma – reprezinta faza citoplasmei cuprinsa in organitele
celulare.

ORGANITELE CELULARE reprezintă structuri stabile și indispensabile ale

tuturor celulelor organismului, care îndeplinesc anumite funcții în celulă. Ele
reprezintă structuri sigur delimitate, care se deosebesc după structură,
compoziția chimică, funcția îndeplinită. Organitele se întrunesc în sisteme
funcționale:

organite de sinteză – ribozomii, reticulul endoplasmatic și aparatul Golgi.

organite cu rol energetic – mitocondriile.

organite cu rol de digestie intracelulară – lizozomii, peroxizomi.

citoscheletul – microfilamentele, microtubulii, filamentele intermediare,

centriolii.

Incluziuni citoplasmatice – reprezintă produse organice sau anorganice, așa

ca:substanțe anorganice - carbonat de calciu, sulfat de calciu, cristale

de oxalate de calciu, dioxid de siliciu; substanțe organice – inulina,

amidonul, grăsimi, glicogen, melanină

1. Reticulul endoplasmatic (RE) – sistem de cisterne, tubuli ce reprezinta un

sistem circulator intracelular si intercelular. Conține numeroase enzime cu rol în
sinteza lipidelor, iar in unele cazuri pe suprafața membranei RE exista ribozomi.

În funcție de prezenta ribozomilor se deosebesc morfologic doua tipuri de RE:

REN- reticul endoplasmatic neted – lipsit de ribozomi;

REG - reticul endoplasmatic granular sau rugos – asociat cu ribozomi.

Ribozomii sunt organite, care sunt formate din proteine și molecule de acid

ribonucleic ribozomal (ARNr) sintetizat la nivelul nucleului.

Ribozomii îndeplinesc funcția de a sintetiza a proteinelor.

Ribozomii sunt de 2 tipuri:

liberi – sinteza proteinelor, care acoperă necesitățile proprii;

alipiți de REr – sinteza proteinelor, care sunt destinate exportului din

celulă, proteine integrale din plasmalema, enzime lizozomale.

Aparatul Golgi numit și complex Golgi sau corp Golgi, este un organ legat de
membrană care se găsește în celulele eucariote (celule cu nuclei clar definiți)
care este alcătuit dintr-o serie de pungi aplatizate stivuite numite cisterne. Se
află în citoplasmă lângă reticulul endoplasmatic și în apropierea nucleului
celular. În timp ce multe tipuri de celule conțin doar unul sau mai multe aparate
Golgi, celulele vegetale pot conține sute.
Aparatul Golgi este responsabil pentru transportul, modificarea și ambalarea
proteinelor și lipidelor în vezicule pentru livrare către destinații vizate. Pe
măsură ce proteinele secretoare se deplasează prin aparatul Golgi, pot apărea o
serie de modificări chimice. Important printre acestea este modificarea grupelor
de carbohidrați. De asemenea, în Golgi sau vezicule secretoare sunt proteaze
care taie multe proteine secretoare în poziții specifice de aminoacizi

Funcțiile AG:

împachetare a substanțelor sintetizate în vezicule secretorii;

formarea lizozomilor;

transportarea anumitor molecule.

În general, aparatul Golgi este alcătuit din aproximativ patru până la opt

cisterne, deși în unele organisme unicelulare poate consta din 60 de cisterne.

Cisternae sunt ținute împreună de proteinele matricei, iar întregul aparat Golgi

este susținut de microtubuli citoplasmatici . Aparatul are trei compartimente

primare, cunoscute în general ca „cis ”(cisternele cele mai apropiate de

reticulul endoplasmatic),„ medial ”(straturile centrale ale cisternelor) și„trans

”(cisternele cele mai îndepărtate de reticulul endoplasmatic). Două rețele,

rețeaua cis Golgi și rețeaua trans Golgi, care sunt formate din cele mai externe
 cisterne de la fețele cis și trans, sunt responsabile pentru sarcina esențială de

sortare a proteinelor și lipidelor care sunt primite (la fața cis) sau eliberate (la

fața trans) de organet

Organite cu rol energetic

Mitocondriile sunt organite celulare bimembranare:

membrana externă;

membrana internă.

Membrana externă are funcția de filtru și de protecție a organitei. Spațiul

dintre membrane se numește spațiul intermembranar. Spațiul din interiorul

mitocondriei poartă denumirea de matrice.

Membrana internă formează în interiorul mitocondriei involuțiuni, care se

numesc criste. La nivelul cristelor are loc sinteza și depozitarea ATP

 Organite cu rol de digestie intracelulară
1. Lizozomii au forma unor corpusculi sferici raspanditi uniform în citoplasma;
ei conțin fosfolipide și enzime cu funcție de digestie enzimatica intracelulara.
Funcţia lizozomilor este digestia intracitoplasmatica a macromoleculelor, dar și
a componentelor celulare proprii.
Peroxizomii se prezinta sub forma de vacuole sferice sau ovoide, uneori de
forme neregulate cu prelungiri. Ei sunt delimitati de o endomembrana și conțin
o matrice in granulata uneori cu un cristaloid.
Cristaloidul poate aparea format din manunchiuri paralele de tubuli care in
secțiune transversala dau imaginea unui fagure de miere. Peroxizomii se
formează prin reticulul endoplasmic – complexul Golgi si au rol in
metabolismul peroxidului
Peroxizomii reprezintă organite unimembranare, care conțin în centrul un miez,
care este format la rândul său din enzime: catalaze și oxidaze, care generează
peroxid de hidrogen (H2O2). Peroxizomii îndeplinesc un rol esențial, și anume
de detoxifiere.

Citosceletul – organite amembranare

Microfilamentele sunt organite spiralizate dublu din proteina actina

filamentară, care poate fi organizată solitar sau în fascicole.

Funcțiile microfilamentelor:

asigură procesul de contracție musculară;

contracția localizată a celulelor (contracția pseudopodelor);

constituirea scheletului microvilozităților, al cililor;

 deplasarea organitelor celulare (mitocondrii) și a veziculelor de transport

și secreție.

Microtubulii reprezintă nişte cilindri lungi, formaţi din tubulină. Microtubuli sunt

structuri celulare sub forma unui cilindru care îndeplinește funcții

fundamentale legate de suport, mobilitatea celulară și diviziunea celulară,

printre altele. Aceste filamente sunt prezente în interiorul celulelor

eucariote.Microtubulii nu posedă proprietatea de a se contracta.

Funcțiile microtubulilor:

constituie fusul de diviziune mitotic;

asigură și menține forma celulelor;

menține structura axonilor și dendritelor;

constituie componentul structural de bază al cililor, flagelului, centriolilor

și corpusculului bazal.

Nucleul

Nucleul, corpuscul de cele mai multe ori sferic, este înconjurat de o membrană
nucleară dublă, străbătută din loc în loc de pori, prin intermediul cărora se
realizează schimbul de substanţe dintre nucleu şi restul celulei. În interiorul
nucleului se observă o masă de filamente subţiri, numită cromatină, şi nucleolii
(doi, de regulă), care reprezintă locul de sinteză a ribozomilor.
Nucleul este centrul, care coordonează cu procesele din celulă. Nucleul e format
din ADN și ARN. Toată informația despre celulă se stochează în nucleu, și deci
nucleul dirijează toate reacțiile chimice de desfășurare a proceselor vitale.
Numarul nucleilor variaza, descriindu-se celule polinucleate, binucleate,
mononucleate si chiar anucleate (hematia, care are insa o existenta efemera).
Nucleul isi adapteaza forma la dimensiunile celulei; de regula este sferic sau
ovoidal, poate fi si lenticular, fusiform, polilobat etc.
Celulele pot avea un nucleu – mononucleate, dar pot avea și mai mulți: fibra

musculară striată – până la 100; 2 – 3 nuclei – hepatocitele; osteoclastele – până

la 30 nuclei, eritrocitul în general a pierdut nucleul (anucleate)

Structura nucleului:

membrană nucleară bimembranară;

carioplasmă;

nucleoli;

lamină;

cromatină.

Cromatina și nucleolul prezintă diferite stări ale cromozomilor.

Membrana nucleară este bimembranară și conține pe suprafața sa pori prin

intermediul cărora are loc transportarea macromoleculelor din interiorul

nucleului în citoplasmă sau în direcție inversă. Spațiul dintre membranele

nucleului se numește spațiul perinuclear. El comunică cu reticolul

endoplasmatic.
 Cromatina este formată din ADN, ARN și proteine. Cromatina arată

despiralizată în etapa interfazei, iar în mitoză deja reprezintă cromozomii.

Molecula de ADN reprezintă materialul genetic al unui cromozom și poate

ajunge până la o lungime de 5 cm. Dacă unim 46 de cromozomi atunci

lungimea lor va ajunge la 1,7-2,0 m.

Nucleolul

Nucleul controleaza intreaga activitate a celulei pe baza informatiei genetice

stocate in ADN. La celulele tinere, care se divid intens nucleul ocupa o mare

parte din volumul acestora. Forma nucleului variaza in functie de starea

functionala a celulei:

El conţine trei componenţi principali: ADN (3%), ARN (7%) și proteine (90%).

Nucleolul nu este separat prin membrană de restul nucleului. Numărul şi

volumul nucleolilor depinde de etapa funcţională a nucleului. Nucleolul

îndeplinește funcția de sinteză a ARNr.