Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Curs 6
Caracteristici morfologice de grup și individuale ale dinților laterali
permanenți

CARACTERISTICI DE GRUP ALE DINŢILOR LATERALI

Grupul premolar (8 dinţi, 4 maxilari şi 4 mandibulari, câte 2 pe fiecare hemiarcada).

Se dezvoltă din lama dentară secundară şi erup în perioada 10-12 ani. Coroanele voluminoase
se dezvoltă din doi lobi (vestibular şi oral), sunt aplatizate mezio-distal la premolarii maxilari
şi circulare la premolari şi mandibulari. Prezintă cinci feţe (patru axiale şi una ocluzală).
Feţele vestibulare sunt poligonale, cu unghiuri rotunjite, convexe în ambele sensuri, cu
convexitatea maximă în treimea cervicală.
Faţa orală este mai mică în dimensiune, comparativ cu cea vestibulară, cu excepţia
premolarului 1 maxilar. Este convexă în ambele sensuri, cu maximum de convexitate în
treimea cervicală sau medie.
Feţele proximale au un contur tetragonal cu patru margini (ocluzală, cervicală,
vestibulară şi orală), sunt convexe, cu maximum de convexitate în treimea vestibulară şi la
unirea treimii ocluzale cu treimea medie.
Faţa ocluzală are formă de patrulater şi prezintă doi cuspizi de dimensiuni particulare
pentru fiecare premolar, eu creste cuspidiene sagitale, esenţiale şi secundare bine exprimate;
separaţi prin şanţul intercuspidian mezio-distal; 2 fose marginale şi două creste marginale
(mezial şi distal).
Sunt dinţi monoradiculari, cu excepţia premolarului 1, biradicular, cu rădăcinile
aplatizate mezio-distal.
Camera pulpară este voluminoasă, cu câte două coarne pulpare.
Canalele radiculare sunt în general două pentru premolarii superiori şi unul pentru
premolarii inferiori.
Funcţional participă la triturarea alimentelor, fizionomie, fonaţie.

1
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Premolari maxilari Premolari mandibulari

Coroana
- dimensiune - au pe ansamblu coroanele mai - sunt, pe ansamblu, mai reduse volumetric,
voluminoase deşi Pm2 mandibular este cel mai
voluminos
- Pm1 mai mare ca Pm2, serie - Pm2 mai mare ea Pm2, serie ascendentă
descendentă - cilindru
- formă - paralelipiped cu unghiuri rotunjite,
aplatizat mezio-distal
- diametru mezio-distal mai mare ca cel
vestibulo-oral - diametru mezio-distal aproximativ egal cu
cel vestibulo-oral
Feţe: - uşoară orientare spre oral - marcată înclinare spre oral fapt ce
Vestibulară determină situarea feţei ocluzale spre oral
- întotdeauna doi cuspizi - poate avea trei cuspizi
- doi cuspizi aproximativi egali - cuspidul V este mult mai mare ca cel (sau
Ocluzală cei) orali
- şanţ intercuspidian drept - şanţ intercuspidian curb, concav spre
vestibular
- două fose ocluzale, mezial mai mare ca - două fose, distală mai mare ca mezială
distală
Rădăcina:
- dimensiune - mai mare - mai redusă dimensional
- număr - Pm1 – două rădăcini - o singură rădăcină
- formă - pe secţiune orizontală este aplatizată - pe secţiune orizontală (transversală) -
mezio-distal circulară
- ax - în continuarea coroanei - face cu coroana un unghi deschis spre
lingual
Premolar 1 maxilar Premolar 2 maxilar
Coroana:
- dimensiuni - volum mai mare - volum mai redus
- formă - unghiuri rotunjite
Feţe: - plan convex - concavitate cervicală şi un şanţ de
mezială – relief descărcare
- mai convex
ocluzală - 2 cuspizi, cel palatinal mai mic ca cel - 2 cuspizi egali
vestibular
- şanţul mezio-distal mai aproape de - şanţ principal mezio-dislal pe mijlocul
marginea palatinală feţei ocluzale
Rădăcina:
- număr - două rădăcini - o singură rădăcină
- două canale radiculare - un singur canal radicular
Premolar 1 mandibular Premolar 2 mandibular
Coroana:
- dimensiuni - mai puţin voluminos - mai voluminos
Feţe:
- proximală - şanţ de descărcare - 2 sau 3 cuspizi
- ocluzală - 2 cuspizi - diferenţă mai mică între cuspizii
- cuspidul vestibular mult mai mare ca vestibulari şi orali
cel lingual - plan orizontal
- plan înclinat spre lingual în unghi de 45
grade - contur aproape pătrat, fără aplatizare
- contur circular, uşor aplatizat mezio-distală
mezio-distal
Rădăcina:
- dimensiune - mai mică - mai mare
- formă - mai efilată - mai conică

2
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Grupul molar -12 dinţi, 6 maxilari şi 6 mandibulari, câte trei pe fiecare hemiarcada.
Se dezvoltă din lama dentară primară, erupţia desfăşurându-se între 6 şi 18 ani. Se dezvoltă
din patru-cinci lobi dentari, din care doi sunt permanent situaţi oral. Molarii maxilari au
diametrul vestibulo-oral cel mai mare. Scad în înălţime spre distal şi prezintă cinci feţe.
Feţele vestibulare şi orale au formă de patrulater, sunt convexe în ambele sensuri, cu
maximum de convexitate în treimea cervicală. Pot avea marginile cervicale ondulate
corespunzător furcaţiilor. Marginile ocluzale sunt sub formă de linii frânte, cu creneluri
corespunzătoare cuspizilor.
Feţele proximale sunt convexe spre ocluzal şi plane spre cervical, având convexitatea
maximă plasată variabil.
Feţele ocluzale sunt policuspidate cu şanţuri principale mezio-distale, care se termină
la nivelul foselor marginale, şi şanţuri principale ocluzo-vestibulare şi ocluzo-orale, care se
continuă pe feţele vestibulare, respectiv orale.
La intersecţia şanţurilor principale vestibulo-orale şi mezio-distale se formează fosele
centrale. Mezial şi distal, formând pereţii proximali ai foselor proximale, se află crestele
marginale respective.
Molarii sunt dinţi pluriradiculari. Rădăcinile pornesc dintr-un trunchi comun situat sub
linia coletului şi care, de regulă, prin şanţuri verticale vestibulare, concretizează şanţurile
orale la acest nivel. Rădăcinile se separă prin ambrazuri radiculare de dimensiuni variabile de
la molar la molar, apexurile circumscriind perimetrul de sprijin.
Camera pulpară este voluminoasă, având un număr de coarne pulpare corespunzător
numărului de cuspizi şi se continuă spre apex cu trei canale radiculare orientate după direcţia
rădăcinilor. Fac excepţie molarii de minte, care nu au o morfologie constantă.

Coroana: Molari maxilari Molari mandibulari

- dimensiuni - volum mai redus - volum mai mare ce compensează diferenţa

de gabarit de la nivelul frontal
- forma - paralelipiped eu bază romboidală - paralelipiped cu baza de dreptunghi
- aplatizare mezio-distală, rezultă - aplatizare vestibulo-linguală (diametrul
diametrul maxim vestibulo-palatinal maxim orientat mezio-distal)
- se aseamănă între ei - nu au formaşi relief asemănător
Feţe:
vestibular şi oral - faţa orală – puternic înclinată spre - înclinare mai redusă spre vestibular a feţei
vestibular orale, dar înclinare spre lingual a feţei
vestibulare
ocluzală - 4 cuspizi - 4 sau 5 cuspizi
- şanţuri mezio-distale angulate care - şanţ principal central mezio-distal care se
separă cuspizii vestibulari şi palatinali termină în fosele marginale
- cuspizii orali (palatinali) mai rotunjiţi - cuspizii vestibulari sunt mai rotunjiţi
vestibulară - un şanţ de descărcare - unul sau două şanţuri de descărcare

3
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Rădăcina - trei rădăcini cu câte un canal - două (rădăcina mezială

radicular având două canale radiculare)
Molar 1 maxilar Molar 2 maxilar
Coroana:
- dimensiune - mai voluminoasă - mai puţin voluminoasă
- formă - contur romboidal - contur romboidal cu o mai
puternică aplatizare mezio-distală
Feţe
Vestibulară - şanţ de descărcare - şanţ de descărcare mai puţin adânc
- şanţ de descărcare mai superficial
Palatinală - şanţ de descărcare - nu are tuberculul Carabelli
- există şi variante tricuspidate
- şanţuri şi fose mai puţin adânci, fosa
Ocluzală - tuberculul Carabelli distală poate lipsi fiind înlocuită cu un şanţ
- 4 cuspizi - cuspizii dislali sunt mult mai mici
- şanţuri şi fose

- cuspizii meziali şi distal, aproximativ

egali
Rădăcina:
- dimensiune - mai voluminoasă - mai reduse volumetric
- dimensiune cervico-apicală mai mare
- formă - rădăcinile se separă mai - rădăcinile se separă mai spre apical fiind
aproape de colet, sunt mai mai adunate
divergente - rădăcina mezio-vestibulară poate fi unită
cu cea palatinală printr-o lamă de cement
- canale radiculare - mai voluminoase - mai mici şi mai dificil de abordat
Molar 1 mandibular Molar 2 mandibular
Coroana:
- dimensiune - mai mare în toate sensurile
- formă - paralelipiped dreptunghic - evident cuboidală

Feţe:
Vestibulară - două şanţuri de descărcare - un singur şanţ de descărcare
- mult înclinată spre lingual
Ocluzală - contur pentagonal - contur pătrat
- 5 cuspizi, 5 fose - 4 cuspizi, 3 fose
Rădăcina:
- dimensiune - mai voluminoase - mai reduse volumetric dar mai
lungi cervico-apical
- forma - mai divergente - mai adunate
- drepte conice - curbate spre distal, efilate
- separaţia rădăcinilor aproape - furcaţia rădăcinilor mai spre
de colet apical

CARACTERISTICI INDIVIDUALE ALE DINŢILOR LATERALI

PREMOLARUL 1 MAXILAR (fig. 1), 1.4., 2.4., este situat distal de canin, fiind
primul dinte al grupului lateral,
înălţime totală = 21 mm
înălţime radiculară =14 mm
diametre: - coronar MD = 7 mm
- cervical MD = 5 mm
- coronar VP = 9 mm

4
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

- cervical VP = 8 mm
Erupe la 10-11 ani.

Fig. 1

Coroana are formă paralelipipedică, iar pe secţiune transversală are formă

asemănătoare unui dreptunghi cu unghiuri rotunjite.
Faţa vestibulară are contur pentagonal asemănător cu al caninului, dar cu dimensiuni
mai reduse şi cu "V"-ul marginii ocluzale mai 'deschis şi mai rotunjit. Marginea cervicală este
în formă de semicerc, cu convexitatea spre ocluzal. Marginea ocluzală este formată din două
segmente inegale, cel mezial fiind mai lung decât cel distal. Marginile proximale sunt uşor
convergente spre colet. Relieful este convex în dublu sens, axial şi mezio-distal, cu
convexitatea maximă situată mezial în treimea cervicală. Prezintă două şanţuri cu direcţie
verticală ce delimitează lobulii de creştere.
Faţa palatinală are conturul asemănător feţei vestibulare, dar cu dimensiuni mai
reduse, cu marginea ocluzală mai rotunjită. Relieful este convex în dublu sens, cu
convexitatea maximă la unirea treimii mijlocii cu cea mezială.
Feţele proximale sunt cele mai mari feţe axiale, având o orientare uşor convergentă
spre palatinal.
Faţa mezială are contur trapezoidal, cu baza mare la colet. Marginea cervicală
constituie baza mare a trapezului, fiind o linie curbă cu convexitatea spre ocluzal. Marginea
ocluzală constituie baza mică a trapezului, având formă de "V" larg deschis. Marginea
vestibulară este o linie curbă cu convexitatea maximă în treimea cervicală. Marginea
palatinală are forma unei linii curbe cu convexitatea maximă în treimea mijlocie. Este mai

5
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

scurtă decât marginea vestibulară. Relieful feţei meziale este convex în treimea ocluzală, cu
convexitatea mai accentuată vestibular, unde este situat punctul de contact cu vecinul, iar în
treimea de colet este plană, cu o uşoară depresiune care în zona de colet se adânceşte
continuându-se cu şanţul interradicular.
Faţa distală are contur asemănător cu al feţei meziale şi un relief mai convex.
Faţa ocluzală se înscrie într-un dreptunghi mult rotunjit. Diametrul maxim este
orientat vestibulo-palatinal, iar cel minim mezio-distal. Marginea vestibulară este convexă, cu
depresiuni ce corespund şanţurilor ce separă cei trei lobuli de creştere. Marginea palatinală are
formă de semicerc, mai mică decât cea vestibulară. Marginea mezială este o linie foarte uşor
curbată. Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială. Cele două margini
proximale sunt uşor convergenţe spre palatinal. Relieful feţei ocluzale este reprezentat de doi
cuspizi, cel vestibular fiind mai mare şi mai proeminent decât cel palatinal. Aceştia sunt
separaţi prin şanţul intercus-pidian, în linie dreaptă, cu orientare mezio-distală, situat mai
aproape de marginea palatină. Şanţul intercuspidian se termină proximal în două fose, mezială
şi distală, delimitate la exterior de crestele marginale proximale, care se unesc cu crestele
sagitale ocluzale ale celor doi cuspizi, delimitând depresiunile feţei ocluzale. Fosele au formă
triunghiulară, cea mezială fiind mai mare ca cea distală.
Rădăcina - în 65% din cazuri, premolarul 1 maxilar are două rădăcini, situate
vestibular şi palatinal. Rădăcina vestibulară este mai mare (mai lungă şi mai groasă) decât cea
palatinală (mai. scurtă şi mai subţire). Poate avea şi o singură rădăcină, cu terminaţie bifidă,
prezentând în interior două canale radiculare. În mod excepţional, putem întâlni trei rădăcini.
Caracteristici pentru identificare:
- coroana are formă de paralelipiped cu patru feţe laterale şi o faţă ocluzală;
- faţa mezială este cea mai mare dintre feţele laterale;
- faţa ocluzală este bicuspidă, cuspidul vestibular fiind mai mare ca cel palatinal;
- prezintă două rădăcini sau una bifidă aplatizată uşor mezio -distal.
PREMOLARUL 2 MAXILAR (fig. 2), 1.5., 2.5.
înălţime totală = 21 mm
înălţime radiculară = 14 mm
diametre: - coronar MD = 7 mm
- cervical MD = 5 mm
- coronar VP = 9 mm
- cervical VP = 8 mm
Erupe la 10-12 ani.

6
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Fig. 2

Coroana are cinci feţe, eu o asemănare evidentă ca relief şi ca formă cu cele ale
premolarului 1, astfel că majoritatea referirilor la morfologia premolarului 2 se fee prin
comparaţie. Particularităţi:
- coroana are formă paralelipipedică, cu dimensiuni mai reduse decât a primului premolar şi
cu unghiuri mult rotunjite;
- faţa ocluzală este bicuspidă şi are cuspizii egali ca volum şi plasaţi central;
- faţa mezială este mai convexă decât a premolarului 1;
- rădăcina este mai mică, foarte mult aplatizată mezio-distal.

PREMOLARUL 1 MANDIBULAR (fig 3), 3 5, 4.5.

înălţime totală = 23 mm
înălţime radiculară =14 mm
diametre: - coronar MD = 7 mm
- cervical MD = 5 mm
- coronar VL = 7,5 mm
- cervical VL = 6,5 mm
Erupe la 10-12 ani.

7
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Fig. 3

Coroana are formă cilindrică, marcată de o mare diferenţă între înălţimea feţei
vestibulare şi a feţei linguale.
Faţa vestibulară are un contur asemănător cu al caninului, dar cu dimensiuni mai
reduse şi cu "V"- ul ocluzal mult mai deschis. Marginea cervicală are formă de semicerc cu
concavitatea orientată ocluzal. Marginile proximale sunt uşor curbe şi convergente spre colet,
cea distală fiind mai scurtă şi mai convexă. Relieful feţei vestibulare este convex în toate
sensurile, dar convexitatea în sens mezio-distal este mai accentuată pe toată lungimea
coroanei. Convexitatea maximă este situată la unirea treimii meziale cu treimea cervicală.
Treimea ocluzală şi medie sunt puternic înclinate spre lingual. Două şanţuri verticale
limitează cei trei lobi de creştere, cel central fiind cel mai mare.
Faţa linguală are dimensiuni mult mai reduse, corespunzătoare celor ale cuspidului
lingual care nu este dezvoltat, rămânând la dimensiuni mici, asemănătoare unui cingulum
voluminos. De aceea, înălţimea acestei feţe ajunge la 2/3 sau chiar 1/2 din înălţimea feţei
vestibulare.
Feţele proximale au contur trapezoidal, cu baza mare reprezentată de linia coletului şi
baza mică ocluzal. Marginea ocluzală are formă de "V" cu vârful spre colet. Relieful este
convex în sens vestibulo-lingual. Feţele proximale sunt orientate convergent spre faţa
linguală.
Conturul feţei ocluzale este aproximativ circular, dar uşor aplatizat în sens mezio-
distal, este puternic înclinat spre lingual datorită diferenţei de înălţime între cei doi cuspizi.

8
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Relieful feţei ocluzale este reprezentat de doi cuspizi, cel vestibular fiind de două ori mai
mare ca cel lingual. Cei doi cuspizi sunt separaţi de şanţul principal intercuspidian, mezio-
distal, situat mai aproape de faţa linguală, curb, cu concavitatea spre vestibular. Şanţul
intercuspidian se termină în două fose, mezială şi distală, cea distală fiind mai mare. Creasta
ocluzală a cuspidului vestibular este mai mare şi mai pronunţată decât a cuspidului lingual.
Rădăcina are formă de con efilat, uşor aplatizată mezio-distal, cu un şanţ pe feţele
proximale. Caracteristici pentru identificare:
- coroana are formă cilindrică, marcată de o diferenţă evidentă între înălţimea feţei vestibulare
şi cea a feţei linguale;
- cuspizii, în număr de doi, au o vizibilă disproporţie volumetrică (cel vestibular este de 2,5
ori mai marc ca cel lingual);
- faţa ocluzală are un contur circular, este uşor aplatizată mezio-distal, cu planul ocluzal
înclinai spre lingual în unghi de 45 grade;
- fosetele ocluzale sunt în număr de două, cea distală fiind mai largă şi mai deschisă decât cea
mezială;
- rădăcina este unică, în formă de con efilat, uşor aplatizată M-D.
PREMOLARUL 2 INFERIOR (fig. 4), 3.5., 4.5.
înălţime totală = 23,5 mm
înălţime radiculară = 14,5 mm
diametre: - coronar MD = 7 mm
- cervical MD = 5 mm
- coronar VL = 8 mm
- cervical VL =7 mm
Erupe la 11-12 ani.

9
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Fig. 4

Coroana este cea mai voluminoasă din grupul premolarilor. Are formă cilindrică cu
patru feţe axiale şi o faţă ocluzală.
Faţa vestibulară are un contur delimitat de patru margini. Marginile proximale au
dimensiuni egale cu ale feţei vestibulare a premolarului 1, sunt convergente spre colet,
marginea distală fiind mai scurtă şi mai convexă. Marginea cervicală are formă de semicerc,
cu concavitatea spre ocluzal. Marginea ocluzală are formă de "V" larg deschis, mai rotunjit
decât la ceilalţi premolari. Relieful este convex în ambele sensuri, cu convexitatea maximă în
treimea cervicală. In treimea ocluzală există două şanţuri verticale ce delimitează cei trei lobi
de creştere.
Faţa linguală are un contur asemănător cu al feţei vestibulare, dar cu dimensiuni mai
mici. Relieful are o dublă convexitate, în sens mezio-distal şi cervico-ocluzal. Convexitatea
maximă este situată în treimea mijlocie. Feţele vestibulară şi orală sunt convergente spre
ocluzal, deci diametrul maxim vestibulo-lingual este situat în treimea cervicală.
Feţele proximale au diametrul cervico-ocluzal mai mic ca cel vestibulo-lingual. Faţa
distală este mai mică şi prezintă un relief mai convex. Ariile de contact sunt situate la
joncţiunea treimii vestibulare cu cea medie (sens vestibulo-lingual) şi la joncţiunea treimii
ocluzale cu cea medie, în sens cervico-ocluzal.
Faţa ocluzală are un contur ce se încadrează într-un patrulater cu unghiuri rotunjite.
Marginea vestibulară este mai mare ca cea linguală şi, ca şi marginea linguală, reprezintă
crestele sagitale (ocluzale) ale cuspizilor. Marginile proximale sunt convergente spre lingual,

10
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

marginea mezială fiind mai mare ca cea distală. Relieful poate prezenta două variante
morfologice:
- cu doi cuspizi, cel vestibular fiind mai mare ca cel lingual, separaţi printr-un şanţ
intercuspidian cu direcţie mezio-distală, curb, cu concavitatea orientată spre vestibular. Fosele
marginale sunt situate mai aproape de regiunea vestibulară a coroanei, cea distală fiind mai
mare ca cea mezială;
- cu trei cuspizi, când conturul feţei ocluzale este mai pătrat, cu latura linguală mai mare ca
cea vestibulară. Cuspizii în ordinea mărimii, sunt: vestibular, mezio-lingual şi disto-lingual.
Prezintă o fosă centrală şi două marginale (mezială şi dislală). Din fosa centrală pornesc trei
şanţuri: şanţul mezio-distal şi centro-lingual, prin unire au forma literei Y.
Rădăcina este unică, dar cu dimensiuni mai mari decât a premolarului 1 atât axial, cât
şi transversal. Pe secţiunea transversală are formă circulară. Apexul este înclinat spre distal.
Nu prezintă şanţuri longitudinale pe feţele proximale.
Caracteristici principale pentru identificare:
- coroană voluminoasă, având cea mai mare circumferinţă dintre toţi premolarii;
- poate exista o formă cilindrică a coroanei cu doi cuspizi aproape egali sau trei cuspizi;
- conturul ocluzal este aproape pătrat, fără aplatizare mezio-distală;
- rădăcina este unică, de formă conică, foarte uşor aplatizată mezio-distal;
- apexul este înclinat spre distal şi rotunjit.

MOLARUL 1 SUPERIOR (fig. 5), 1.6., 2.6.

înălţime totală = 25 mm
înălţime radiculară = 17 mm
diametre: - coronar MD
- vestibular =10 mm MD
- palatinal = 11 mm
- cervical MD = 8 mm
- coronar VP = 11 mm
- cervical VP = 10 mm
Erupe la 6-7 ani.
Este cel mai voluminos dinte superior.
Coroana are formă cuboidală, cu patru feţe axiale şi una ocluzală.
Faţa vestibulară are un contur ce se încadrează într-un trapez cu baza mare ocluzal.
Marginea ocluzală ,are formă de linie frântă, asemănătoare cu un "W", cele două "V"-uri fiind
inegale, cel mezial mai mare ca cel distal. Marginea cervicală are formă de linie foarte uşor

11
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

curbă, aproape orizontală. Marginile proximale au un contur uşor convex, fiind foarte puţin
convergente spre colet. Marginea distală este mai scurtă, mai convexă şi mai convergentă.
Relieful este reprezentat de un şanţ vertical situat mai aproape de marginea distală, care se
termină la mijlocul înălţimii acestei feţe în foseta vestibulară.

Fig. 5

Faţa palatinală are un contur ce se înscrie tot într-un trapez, dar cu o diferenţă mai
mare între baza mare şi baza mică. Marginea vestibulară are o formă de "W", cu "V"- ul
mezial mult mai mare ca cel distal. Marginea cervicală a acestei feţe are forma unei linii uşor
curbe, cu convexitatea spre apical. Marginile proximale sunt convergente spre colet, dar au o
diferenţă dimensională mai mare. Relieful este convex în dublu sens, cu convexitatea maximă
în treimea mijlocie. Şanţul palatinal se termină pierdut, la mică distanţă de marginea
cervicală. În 50-60% din cazuri există tuberculul Carabelli, proeminenţă situată pe lobul
mezio-palatinal, considerat cuspid supranumerar ce nu atinge niciodată planul de ocluzie.
Faţa mezială este cea mai lată dintre toate feţele laterale. Relieful este plan în sens
vertical şi convex în sens vestibulo-palatinal, cu convexitatea maximă în apropierea marginii
ocluzale. în zona cervicală, central, există o uşoară depresiune.
Faţa distală are un contur asemănător celei meziale, dar cu dimensiuni mult mai
reduse. Relieful este convex în toate sensurile. Conturul feţei ocluzale se înscrie într-un
paralelogram cu diametrul maxim situat între cuspidul mezio-vestibular şi disto-palatinal.
Unghiurile mezio-palatinal şi disto-vestibular sunt obtuze, iar cele mezio-vestibular şi disto-
palatinal sunt ascuţite. Marginea vestibulară a feţei ocluzale este convexă, bilobată şi
corespunde crestelor sagitale de smalţ ale cuspizilor vestibulari. Marginea palatinală este de

12
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

asemenea bilobată, dar cu partea mezială de două ori mai mare decât cea distală. Marginea
vestibulară faţă de cea palatinală este convergentă spre distal. Marginea mezială este cea mai
mare, formează cu cea vestibulară un unghi de 105 grade. Este reprezentată de creasta
marginală de smalţ. Marginea distală este cea mai mică şi mai convexă.
Relieful feţei ocluzale a molarului 1 maxilar este reprezentat de cuspizii: mezio-
palatinal mai mare ca mezio-vestibular, mai mare ca disto-vestibular mai mare ca disto-
palatinal. Cuspidul mezio-palatinal este unit cu cel disto-vestibular printr-o creastă de smalţ -
"creasta oblică de smalţ", ce rezultă din unirea crestelor esenţiale de smalţ ale celor doi
cuspizi. Aceasta este angulată (160 grade), cu deschiderea unghiului spre mezial. Crestele
esenţiale de smalţ ale cuspizilor sunt uşor convergente şi mai aproape de marginea mezială,
rezultând pante meziale cu dimensiuni mai reduse şi mai abrupte decât pantele distale.
Şanţurile intercuspidiene sunt: mezio-central, situat între cuspizii mezio-vestibular şi mezio-
palatinal, cu fiecare extremitate într-o fosă (mezială şi centrală); vestibulo-central, situat între
cuspizii mezio-vestibular şi disto-vestibular. Are o extremitate la nivelul fosei centrale şi se
termină cu şanţul de pe faţa vestibulară (în foseta vestibulară). Intre cele două şanţuri (mezio-
central şi disto-vestibular) se face un unghi de 95 grade. Al treilea şanţ este disto-palatinal,
situat între cuspidul mezio-palatinal şi creasta oblică de smalţ. Se termină prin şanţul de pe
faţa palatinală. Relieful feţei ocluzale este completat de cele trei fose, dintre care două
principale şi una secundară. Fosele principale (mezială şi distală) sunt delimitate de crestele
marginale, iar cea secundară (centrală) este situată la intersecţia şanţurilor vestibulo-central şi
mezio-central.
Distanţa între vârfurile cuspizilor palatinali şi vestibulari este de 7 mm, iar diametrul
maxim al coroanei este mai mare decât al feţei ocluzale cu 4,7 mm.
Rădăcina: molarul 1 maxilar are trei rădăcini (una palatinală şi două vestibulare).
Rădăcina palatinală este mult mai mare decât cele vestibulare, este aplatizată vestibulo-
palatinal fiind orientată divergent (variabil) faţă de cele vestibulare. Rădăcina mezio-
vestibulară este mai aplatizată decât cea disto-vestibulară în sens mezio-distal. Rădăcinile
vestibulare au în general apexurile recurbate reciproc. Ambele rădăcini vestibulare sunt uşor
curbe şi divergente.

MOLARUL 2 MAXILAR (fig. 6), 1.7., 2.7.

înălţime totală = 20,7 mm
înălţime radiculară = 13.7 mm

13
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Fig. 6

diametre: - coronar MD = 9 mm
- cervical MD = 7 mm
- coronar VP = 11 mm
- cervical VP =10 mm
Erupe la 12 ani.
Coroana este asemănătoare cu a primului molar dar mai accentuat aplatizată mezio-
distal. în secţiune orizontală se menţine forma romboidală. Particularităţi faţă de molarul 1:
- dimensiuni mai reduse în toate sensurile;
- aplatizare mezio-distală mai accentuată;
- şanţurile vestibular şi palatinal mai puţin adânci;
- fosa distală poate fi mult mai redusă rezultând un şanţ în locul ei;
- faţa ocluzală are cuspizii disto-vestibular şi disto-palatinal mult mai reduşi, uneori cel disto-
palatinal lăsând impresia că este pe cale de dispariţie;
- creasta oblică de smalţ este mai puţin proeminentă şi în multe cazuri nu există;
- nu are tuberculul lui Carabelli.
Rădăcina: rădăcinile - tot trei, dar mult mai adunate; între rădăcina mezio-vestibulară
şi palatinală există o lamă de cement.

MOLARUL 3 MAXILAR (fig. 7), 1.8., 2.8.

înălţime totală = 18 mm
înălţime radiculară = 11 mm
diametre: - coronar MD = 8,5 mm
- cervical MD = 6,5 mm
- coronar VP = 9 mm
- cervical VP = 10 mm
Erupe la 17-45 ani

14
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Fig. 7

Particularităţi:
variabilitate morfologică coronară şi radiculară;
- coroana cu trei, patru sau mai mulţi cuspizi, se poate asocia cu o singură rădăcină sau cu o
rădăcină bifidă;
- coroana cu trei, patru sau mai mulţi cuspizi se poate asocia fie cu trei rădăcini, fie cu patru,
cinci rădăcini efilate şi recurbate.
MOLARUL 1 MANDIBULAR (fig. 8), 3.6., 4.6.
înălţime totală = 21 mm
înălţime coronară = 7,7 mm
diametre: - coronar MD =11 mm
- cervical MD = 9 mm
- coronar VL = 10,5 mm
- cervical VL = 9 mm
Erupe la 6 ani.

Fig. 8

15
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Coroana are formă de paralelipiped dreptunghiular.

Faţa vestibulară are contur ce se înscrie într-un trapez cu baza mare ocluzal şi baza
mică cervical. Marginea vestibulară este cea mai mare şi prezintă două denivelări
corespunzătoare celor două şanţuri ce delimitează cei trei lobuli de creştere. Are aspectul unei
linii frânte, formate din trei "V"-uri, fiecare reprezentând un cuspid vestibular, cu mărimi ce
descresc dinspre mezial spre distal. Marginea cervicală este mult mai redusă dimensional, mai
puţin ondulată, având două mici convexităţi şi o prelungire spre spaţiul interradicular.
Marginile proximale sunt divergente spre ocluzal. Marginea mezială este uşor oblică,
convexă spre ocluzal, rectilinie spre cervical.
Marginea distală este mai scurtă şi mai convexă decât cea mezială. Faţa vestibulară a
molarului 1 mandibular are cel mai complex relief dintre feţele laterale ale dinţilor. Prezintă
două şanţuri verticale: unul mezial, mai profund ce continuă şanţul
de pe faţa ocluzală şi se termină în fosa vestibulară (la jumătatea înălţimii acestei feţe) şi unul
distal, mai scurt, mai puţin proeminent, îl continuă de asemenea pe cel ocluzal şi se termină
pierdut. Convexitatea maximă a feţei vestibulare este situată în treimea cervicală.
Faţa linguală este asemănătoare celei vestibulare dar are dimensiuni mai reduse.
Marginea vestibulară este reprezentată de o linie frântă, în formă de două "V"- uri, cel mezial
mai mare ca cel distal. Marginea cervicală, mai redusă dimensional, este asemănătoare celei
vestibulare. Marginile proximale au aceeaşi orientare divergentă spre ocluzal. Relieful feţei
linguale este convex în sens cervico-ocluzal, cu convexitatea maximă în treimea medie.
Faţa mezială are cea mai mare dimensiune dintre feţele laterale, fiind delimitată de
patru margini. Marginea vestibulară, în treimea medie cervicală este convexă, iar în cele două
treimi ocluzale este plană şi înclinată spre lingual. Marginea ocluzală are forma unui "V"
foarte deschis. Marginea cervicală are forma unei linii curbe cu convexitatea spre ocluzal.
Marginea linguală, este uşor convexă, cu convexitatea maximă la jumătatea înălţimii,
înclinată spre lingual. Relieful este plan convex, cu convexitatea maximă în treimea ocluzală.
La nivelul coletului, prezintă o uşoară depresiune.
Faţa distală este asemănătoare celei meziale dar are dimensiuni mai reduse. Relieful
are o convexitate mai accentuată vestibulo-oral şi cervico-ocluzal.
Conturul feţei ocluzale se înscrie într-un trapez cu baza mare vestibular, delimitat de
următoarele margini:
- marginea vestibulară este alcătuită din crestele sagitale ale celor trei cuspizi vestibulari;
- marginea linguală alcătuită din crestele sagitale ale celor doi cuspizi linguali, întrerupte de
depresiunea şanţului de descărcare intercuspidian;

16
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

- marginile proximale sunt uşor curbe şi convergente spre lingual, cea distală fiind mai scurtă
şi mai convexă ca cea mezială.
Relieful feţei ocluzale este deosebit de complex, fiind reprezentat de cinci cuspizi: trei
vestibulari şi doi orali, în ordinea mărimii: mezio-lingual, disto-lingual, mezio-vestibular,
centro-vestibular şi centro-vestibulo-distal. Aceşti cuspizi sunt separaţi de următoarele şanţuri
intercuspidiene:
- şanţ intercuspidian mezio-distal, cu extremităţile în fosele meziale şi distale, separă cuspizii
vestibulari de cei linguali. Nu este rectiliniu, ci se formează din două segmente convexe:
centro-lingual între cuspizii mezio-lingual şi disto-lingual, cu extremitatea ocluzală într-o fosă
secundară centrală situată în treimea mijlocie â feţei ocluzale, traversează marginea linguală şi
se continuă cu şanţul de pe faţa linguală;
- şanţ intercuspidian ocluzo-vestibulo-mezial între cuspiziimezio-vestibular şi centro-
vestibular care porneşte dintr-o fosă în treimea mezială a feţei ocluzale. traversează marginea
vestibulară, se continuă cu şanţul mezial de pe faţa vestibulară;
- şanţ intercuspidian ocluzo-vestibulo-distal cu extremitatea ocluzală în fosa secundară situată
în treimea distală a feţei ocluzale şi care se continuă cu şanţul distal de pe faţa vestibulară,
terminându-se pierdut. Separă cuspidul centro-vestibular de cel disto-vestibular.
Relieful ocluzal al molarului 1 mandibular este completat de fosele principale şi cele
secundare:
- fosele principale - mezială şi distală - au o formă triunghiulară fiind limitate de crestele
marginale de smalţ. Fosa mezială este mai mare ca cea distală;
- fosele secundare - în număr de trei - situate la locul de intersecţie al şanţului mezio-distal cu
celelalte trei şanţuri: centro-lingual, ocluzo-vestibulo-mezial şi ocluzo-vestibulo-distal.
Distanţa între crestele sagitale ale cuspizilor vestibulari şi linguali este de 7 mm, iar
între crestele marginale mezială şi distală de 8-9 mm.
Rădăcina: molarul 1 mandibular are două rădăcini, cea mezială mai mare şi mai
dreptunghiulară, cu două canale radiculare subţiri, iar cea distală rotunjită şi subţire, cu un
singur canal radicular mai larg. Rădăcinile nu se separă în apropierea liniei de colet ci la 4-5
mm spre apical.

MOLARUL 2 MANDIBULAR (fig. 9), 3.7 , 4.7.

înălţime totală = 20 mm
înălţime coronară = 7 mm
diametre: - coronar MD = 10,5 mm

17
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

- cervical MD = 8 mm
- coronar VL = 10 mm
- cervical VL = 8 mm
Erupe la 12 ani.

Fig. 9

Coroana are formă cuboidală, cu următoarele feţe:

Faţa vestibulară are un contur ce se înscrie într-un trapez cu baza mare ocluzal.
Marginea ocluzală are forma unei linii frânte, reprezentată de două "V"- uri, cel mezial
fiind mai mare. Relieful este convex în ambele sensuri, cu convexitatea maximă situată mezial
în treimea cervicală. Prezintă un şanţ vertical mai puţin adânc, ce se termină într-o fosetă
situată la jumătatea înălţimii acestei feţe.
Conturul feţei linguale este asemănător cu al primului molar mandibular dar cu toate
dimensiunile mai reduse.
Feţele proximale sunt asemănătoare cu ale molarului 1, dar cu dimensiuni mai reduse.
Faţa ocluzală are un contur ce se înscrie într-un pătrat cu latura de circa 10 mm.
Relieful este reprezentat de patru cuspizi: mezio-vestibular, mezio-lingual, disto-vestibular,
disto-lingual (în ordinea descrescătoare a dimensiunii lor). La dintele implantat, cuspizii
linguali sunt situaţi mai jos decât cei vestibulari datorită înclinării dintelui spre lingual.
Cuspizii sunt separaţi de şanţurile intercuspidiene: mezio-distal cu o extremitate la nivelul
fosei marginale meziale şi alta în fosa distală şi vestibulo-lingual cu o extremitate la nivelul
fosei de pe faţa vestibulară pe care o parcurge înjumătăţea ocluzală şi pe care o traversează,
terminându-se şters pe faţa linguală. Separă cuspizii mezio-lingual şi mezio-vestibular de cei
disto-vestibular şi disto-lingual. Este situat mai aproape de marginea distală şi se intersectează
cu şanţul mezio-distal. Relieful feţei ocluzale este completat de fosele acesteia - două fose
principale: mezială şi distală şi o fosă secundară la intersecţia şanţurilor intercuspidiene.

18
Morfologia dintilor si a arcadelor dentare Mihaela – Păpușa Vasiliu/George Costin

Molarul 2 mandibular are două rădăcini cu dimensiuni mai reduse decât ale primului
molar, cu aceeaşi orientare mezială şi distală, dar mai adunate, cu tendinţa de a se uni în
treimea de colet. Rădăcina mezială nu conţine întotdeauna două canale radiculare, uneori
existând un singur canal mai larg.
MOLARUL 3 MANDIBULAR, 3.8., 4.8
înălţime totală = 17 mm
înălţime coronară = 5 mm
Erupe în intervalul 17-45 ani.
Coroana are formă cuboidală.
Are mai multe posibile variante morfologice:
- cu cinci cuspizi, asemănător molarului 1, dar dimensional redus;
- cu patru cuspizi, asemănător molarului 2, dar cu dimensiuni mai reduse.

19